DIMENSIUNEA SPOTULUI LUMINOS

Rezolutia de explorare a imaginii si deci, finetea reproducerii sunt strans legate de dimensiunea spotului luminos. Aceasta se alege atat in functie de continutul imaginii, cat si de posibilitatile existente cum ar fi : banda canalului si timpul de transmisie.

Tinand seama ca receptorul final este ochiul omenesc, necesitatile privind cele mai mici detalii ale imaginii care trebuie transmise se evalueaza in functie de puterea de separatie a ochiului.

Aceasta se masoara prin unghiul minim sub care trebuie privite doua puncte

astfel incat ele sa poata fi percepute distinct. Pentru un ochi normal, unghiul vizual minim este de un minut de arc. Tradus in distanta, aceasta inseamna ca doua puncte aflate la o distanta de 30 cm fata de ochi trebuie sa se afle la o distanta minima de 0,09 mm.

Conform fig.2.6. : d = D x a [radiani] si facand transformarile necesare

rezulta : d = 300 x ( 1/60') x p/180 = 0,09 [mm

Puterrea separatoare depinde si de contrastul intre puncte precum si de iluminarea acestuia.

Dimensiunea spotului se alege si in functie de posibilitatile de redare a punctelor la receptie.

Daca este vorba de o reproducere fotografica, atunci nu exista limitari in acest sens, deoarece puterea de separatie a hartiei fotografice, chiar obisnuita, este de 40 la 60 linii/mm. Exista hartie fotografica care inregistreaza 200 linii/mm.

In privinta consecintelor asupra benzii ocupate si a timpului de transmisie, sa analizam o imagine alcatuita din linii albe si negre.

Spotul luminos poate sa aiba o forma rectangulara sau circulara (sau chiar elipsoidala).

Forma fluxului luminos reflectat, (in domeniul timp), va fi deci trapezoidala in primul caz si sinusoidala (mai precis parabolica) in al doilea caz.

In mod ideal, fluxul luminos trebuie sa fie ca in fig.2.7.a., deci de forma    imaginii. Pentru aceasta spotul trebuie sa fie punctual, banda canalului infinita, iar imprimarea absolut fidela.

Dar banda canalului este finita si conform criteriului Nyquist I, viteza datelor

v = 1/s poate fi cel mult dublul benzii. Deci succesiunea de date 10 10 10 (ca in figura) trebuie sa conduca la o forma sinusoidala de semnal la receptie.

Cu alte cuvinte nu are rost sa alegem un spot mai fin decat detaliile imaginii.

Daca insa diametrul spotului este mai mare decat elementele imaginii, atunci detaliile se pierd si calitatea scade.

Cum banda este limitata, semnalul la receptie va fi asemenea fluxului din fig.c si nu are sens sa micsoram prea mult dimensiunea spotului.

Un spot dreptunghiular conduce la un semnal trapezoidal ca in fig.2.7.b, care la receptie va da o imagine cu trecere gradata intre alb si negru, deci cu constrast inrautatit.

Micsorand dimensiunea spotului, banda principala creste deoarece apar fronturi mai abrupte. In acelasi timp insa intervalul necesar transmisiei creste pentru ca se vor transmite mai multe linii orizontale.

Numarul de puncte pe o linie creste deoarece ne vom propune pentru transmisie imagini mai fine (spotul este oricum mic si banda este deja ocupata din cauza fronturilor abrupte).

Este evident ca daca dimensiunea spotului este mai mare decat grosiea liniilor, nu se mai obtine nici alb total nici negru net si imaginea va fi cu zone de gri mai mult sau mai putin distincte; detaliile se pierd.

In practica, grosimea liniilor negre intalnite in texte si desene are urmatoarele valori : textele dactilografiate au s = 0,2 la 0,3 mm, textele de ziar au s = 0,1 la 0,2 mm, textele manuscrise au s = 0,2 la 0,7 mm.

Se alege s = d si s-au standardizat, pentru aparatele din grupul G2 urmatoarele valori pentru d : 0,14; 0,2; 0,265; 0,33 mm, iar forma spotului poate fi dreptunghiulara sau circulara.