SISTEMUL DE MASURARE, TIPURI DE MASURARI

SISTEMUL DE MASURARE, TIPURI DE MASURARI

Instrumentatia utilizata la masurarea campului electromagnetic depinde de tipul campului ce trebuie masurat (permanent sau tranzitoriu) si scopul masurarii (unde se intentioneaza a se folosi rezultatul masurarii). Oricum, un sistem de masurare a campului electric si/sau magnetic trebuie sa contina urmatoarele elemente: senzorii de camp, mijloacele (caile) de transmisie a semnalului, echipamentele de masurare, iar topologia lui poate fi intre cele doua limite date in fig. 1.1 si fig. 1.2a.

In figura 1.1 toate cele 3 elemente, care pot fi independente sau pot constitui parti ale unui echipament de masura unitar (de sine statator), sunt in contact direct cu campul electromagnetic (marimea de masurat).

Ideal, senzorii ar trebui sa fie sensibili doar la E(r, t), respectiv la     H(r, t) (campul generat de sursa ce intereseaza), sau la campul electric, respectiv magnetic, rezultant din punctul O' de coordonate r(x, y, z) , iar mijloacele de transmisie si achizitie sa fie imune la ambientul electromagnetic (bineinteles, sistemul trebuie sa fie imun la toti factorii fizici de mediu).

In figura 1.2.a se da un senzor cu o topologie speciala, la care prelucrarea semnalului, afisarea, inregistrarea sau memorarea rezultatului se fac in interiorul senzorului. In aceasta situatie doar senzorul este in contact direct cu mediul electromagnetic, el constituind un ecran pentru celelalte doua parti.

In fig. 1.2b se arata o posibilitate de masurare a campului electromagnetic la care doar senzorul este introdus in zona de interes, restul sistemului de masurare fiind in afara campului. Aceasta metoda poate fi utilizata la masurarea campului intrasistem (de exemplu campul intr-un modul ecranat) sau, in general, la masurarea campului in aproprierea unui plan de masa. De exemplu, la masurarea la sol a campului electromagnetic produs de o descarcare atmosferica, situatie in care senzorii sunt instalati la nivelul pamantului deasupra unei camere ecranate amenajate in interiorul solului si care contine mijloacele de masurare [Baum86].

In ambele situatii din fig. 1.2 se elimina modificarea campului de catre linia de transmisie a semnalului, precum si culegerea parazita a semnalului de catre aceasta (efect de antena de receptie a liniei de transmisie). Totodata mijloacele de achizitie nu influenteaza si nu sunt influentate de catre camp. Singura problema ramasa este aceea a distorsionarii campului de catre senzor.

O clasificare a masurarilor de camp ar putea fi facuta, dupa urmatoarele criterii:

In functie de distanta "r" dintre sursa de camp si punctul de masurare:

masurari in camp apropiat;

masurari in camp indepartat.

In functie de modul (domeniul) de efectuare al masurarii:

masurari in domeniul timp;

masurari in domeniul frecventa.

In functie de componenta campului care se masoara:

masurarea E;

masurarea H;

masurarea simultana E si H.

In functie de caracteristica de transfer a senzorului:

masurarea campului (E sau H);

masurarea derivatei in raport cu timpul a campului (sau ).

In functie de directivitatea senzorului de camp:

masurari uniaxiale;

masurari biaxiale;

masurari triaxiale.

In functie de locul de masurare (selectarea sau neselectarea fizica a sursei):

masurarea CEM in locuri contolate;

masurarea CEM "in situ".