CONSUMURILE DE RESURSE MATERIALE

CONSUMURILE DE RESURSE MATERIALE

1. Normele de consum de resurse materiale - concept, clasificare

Consumul standard sau consumul specific din documentatiile tehnico-economice sau norma tehnica de consum reprezinta cantitatea maxima de materii prime noi si refolosibile, combustibili, energie etc. admisa a fi consumata pentru fabricarea unei unitati de produs, executarea unei unitati de lucrare sau prestatie de serviciu, in conditii tehnice, tehnologice si organizatorice precizate. Nivelul acestui indicator(Norma tehnica) se stabileste avand in vedere conditii normale (optime) privind organizarea productiei, respectarii stricte a prescriptiilor tehnologice de lucru, aplicarii acelor variante care sa conduca la utilizarea rationala a resurselor materiale.

Pentru intelegerea corecta a continutului notiunilor utilizate se impune a se face unele delimitari. Asa de exemplu, exista o diferenta certa intre norma tehnica si consumul specific efectiv. Prin norma tehnica de consum se stabileste cantitatea maxima admisa a fi consumata avand caracter obligatoriu pentru executanti, in timp ce consumul specific efectiv evidentiaza cantitatea efectiv consumata pentru realizarea unei unitati de produs finit, ansamblu, subansamblu, piesa etc.

Unitatea de masura a normei de consum se prezinta sub forma unui raport intre unitatea de masura specifica fiecarei resurse materiale si cea a produsului, lucrarii sau prestatiei la care se prevede folosirea acesteia.

Structura normei tehnice de consum este redata in figura 1.

Norma tehnica de consum se poate stabili utilizand relatiile:

N_c = N_ct + N_rpnt

N_c = C_n + N_rpt + N_rpnt

N_c = C_n +N_rt + P_t + N_rtn + P_nt

Normele tehnice de consum sunt utilizate la fundamentarea necesitatilor de resurse materiale si a costurilor de productie. Norma tehnica in componenta prezenta mai sus, este cunoscuta si sub denumirea de norma de consum de aprovizionare.

Norma de consum tehnologic exprima consumul maxim admis de materii prime, materiale, combustibili, energie electrica etc. pentru executarea unei unitati de produs de lucrare sau prestatie de serviciu, in cadrul proceselor tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea economica considerata.

Asadar, norma de consum tehnologic poate fi exprimata prin intermediul relatiilor (vezi simbolurile din figura 1.):

N_ct = C_n + N_rpt

N_ct = C_n+ N_rt + P_t

Norma de consum tehnologic (respectiv, consumul specific tehnologic stabilit pe baza de documentatie tehnico-economica) reprezinta unul din elementele de comparare, verificare, apreciere a variantelor tehnologice adoptate pentru executarea produselor, lucrarilor sau prestatiilor de servicii; aceasta se foloseste la calculul cantitatilor de materiale ce urmeaza a fi eliberate din depozitele unitatii economice pentru sectiile de productie sau punctelor de lucru in vederea realizarii programului de fabricatie, de lucrari sau prestatie.

Consumul net (util) reprezinta cantitatea de materie prima sau material prevazuta a fi incorporata in unitatea de produs, lucrare sau prestatie, fiind precizat in documentatia de executie a acestora.

Materialele recuperabile si pierderi in fazele tehnologice exprima cantitatea maxima de resturi materiale si de pierderi admisa a se inregistra in procesele de prelucrare si consum a resurselor materiale. Aceasta rezulta din documentatia de executie si procesul tehnologic de fabricatie a produselor pe diferite faze de prelucrare.

In norma de recuperare se includ si cantitatile de materiale rezultate din produsele rebutate in limita maxima admisa potrivit tehnologiei de fabricatie folosita.

Pierderile tehnologice exprima cantitatea maxima admisa de materiale, care nu se regaseste in produsul finit, lucrarea sau prestatia considerata si nu poate fi recuperata in vederea refolosirii (pierderi prin ardere, evaporari, pulverizari etc.).

Norma de recuperare si de pierderi in fazele netehnologice exprima cantitatile de materiale refolosibile si pierderile care rezulta in procesele anterioare celor tehnologice de prelucrare, de regula, aprovizionare, transport, manipulare, depozitare-conservare, pregatire-conditionare, debitare-croire. Norma de recuperare in fazele netehnologice cuprinde: cantitatile de materiale care rezulta ca urmare a comandarii si aprovizionarii cu materiale de alte dimensiuni decat cele fixe sau multiple (capete, fasii, cupoane nemultiple), materiale recuperabile rezultate din faramitare, in limite admise, in procesul de aprovizionare-depozitare etc.

Pierderile netehnologice reprezinta cantitatile maxime de materiale care pot disparea in afara proceselor tehnologice, in limitele normale stabilite.

Normele de consum se clasifica potrivit mai multor criterii, si anume:

a. Dupa elementele componente:

norma de consum tehnologic- utilizata in calculul cantitatilor de resurse materiale care trebuie eliberate punctelor de consum in vederea realizarii programelor de productie specifice;

norma de consum de aprovizionare - folosita la fundamentarea necesarului de resurse materiale la nivelul unitatii economice.

b. Dupa destinatia de consum a resurselor materiale:

norme de consum pentru materii prime de baza destinate fabricatiei produselor finite, executarii de lucrari sau prestatii;

norme de consum pentru materiale auxiliare destinate fabricatiei productiei finite, productiei de ambalaje, executarii de lucrari de reparatii, asigurarii functionarii normale a utilajelor, crearii conditiilor normale de munca etc.

In cazul resurselor energetice, potrivit aceluiasi criteriu distingem:

norme de consum de combustibil, diferentiate pentru scopuri tehnologice, transport, incalzire, etc.

norme de consum de energie electrica folosita in scopuri tehnologice ca forta motrice, pentru iluminat etc.

c. Dupa orizontul de timp sau perioada de aplicabilitate:

norme de consum pe termen scurt (pana la un an), folosite la fundamentarea planului anual si programelor de aprovizionare;

norme de consum de perspectiva (pe o perioada mai mare de un an), folosite in previziuni privind evolutia consumului de resurse materiale.

d. Dupa modul de grupare si nivelul de agregare:

norme de consum individuale - elaborate pentru fiecare tip sau varianta constructiva de produs realizabil in conditii tehnice, tehnologice si organizatorice bine definite;

norme de consum grupate pe material sau familie de materiale, pe produs sau grupa de produse, pe mai multe tipuri de utilaje si instalatii, pe veriga organizatorica a intreprinderii sau pe intreprindere.

Principalele implicatii ale reducerii consumurilor de materiale

Normarea stiintifica a consumurilor de materiale are o importanta economica deosebita pentru fiecare unitate economica, influenta pozitiva manifestandu-se atat in organizarea interna a procesului de productie cat si in activitatea economica de ansamblu.

Prin intermediul normarii stiintifice a consumurilor de materiale se asigura:

O concordanta perfecta intre volumul de productie programat si cantitatile de materiale necesare fabricarii acestuia;

Conditionarea formarii unor stocuri normale, minim necesare;

Posibilitatea efectuarii unui control operativ asupra consumului de materiale in procesul de fabricatie, favorizand identificarea cauzelor care provoaca pierderi materiale, fie de natura tehnologica sau netehnologica.

Normarea stiintifica a consumurilor de materiale este considerata principala cale de reducere a acestora.

Folosirea rationala a resurselor materiale - realizata prin intermediul normarii - determina consecinte economice deosebit de favorabile asupra intregii activitati economice si financiare a unitatii.

Astfel reducerea consumurilor de materiale determina efecte pozitive asupra urmatorilor indicatori:

Volumul fizic al productiei;

Productivitatea muncii;

Costurile de productie;

Viteza de rotatie a capitalului circulant.

Influenta asupra volumului de productie comporta doua aspecte:

Ø   In cazul unui volum de productie determinat, reducerea consumurilor specifice are ca efect diminuarea necesarului de resurse materiale. Afirmatia este pusa in evidenta de relatia:

Se stie ca N_pl = N_c Q

Iar,

in care :

N_pl - necesarul de consum de materiale pentru realizarea volumului de productie Q;

N_c - norma de consum;

∆N_c marimea fizica de reducere a normei de consum ;

∆N_c Q - economia fizica absoluta de materiale ca urmare a reducerii normei de consum.

Ø            In cazul unui volum de resurse materiale dat M (aprovizionat) reducerea normei de consum determina obtinerea unui volum de productie suplimentar.

Asadar:

, iar

in care:

Q - volumul fizic al productiei posibil de fabricat din cantitatea de materiale asigurata (M) in conditiile normei de consum N_c;

∆Q - sporul fizic de productie obtinut ca urmare a economiei fizice de material determinata de reducerea normei de consum N_c cu ∆N_c.

Se impune a preciza faptul ca, reducerea normei de consum va determina o crestere a volumului productiei superioara celei de reducere a consumului unitar.

Deci,

Influenta reducerii normelor de consum asupra productivitatii muncii poate fi pusa in evidenta la nivel de unitatea economica utilizand relatiile:

in care:

W - productivitatea muncii exprimata in cele doua modalitati (produse pe unitatea de timp; timp pe unitatea de produs);

T - timpul necesar pentru obtinerea volumului de productie Q;

t_u - timpul unitar.

Influenta se manifesta doar daca reducerea normei de consum genereaza si diminuarea timpului unitar de prelucrare cu ∆t_u. In aceste conditii, in final, se obtine o crestere a productivitatii muncii individuale ∆W. Astfel:

iar,

deci,

sau

in care:

T' - reprezinta timpul necesar pentru fabricarea volumului de productie (Q+∆Q) in conditiile timpului unitar redus cu ∆t_u;

Reducerea timpului unitar de prelucrare este favorizata de o asigurare cu materiale de dimensiuni si configuratii cat mai apropiate de cele ale produselor finite pentru obtinerea carora sunt utilizate.

Influenta reducerii normelor de consum asupra vitezei de rotatie a capitalului circulant este determinata de corelatia indirecta care exista intre cei doi indicatori.

Evidentierea acestei legaturi se face pornind de la relatia de calcul a vitezei de rotatie V_rz in zile:

in care:

S_pv - stocul mediu de productie in expresie valorica;

N_plv - necesarul de consum valoric de materiale aferent perioadei de gestiune considerata.

Pentru calculul stocului mediu se foloseste ca element principal consumul mediu zilnic de materiale. Acest indicator se fundamenteaza avand in vedere volumul fizic al productiei si normele de consum prin necesarul propriu-zis de materiale.

Dar, reducerea normei de consum va avea ca urmare dimensionarea necesarului de materiale, pentru realizarea programului de fabricatie si deci, a consumului mediu zilnic. Pe baza acestui indicator se redimensioneaza stocul de productie fizic, pe elemente componente si pe total la un nivel mai mic, reducandu-se astfel si valoarea acestui indicator ( micsorandu-se durata unei rotatii creste numarul de rotatii in cadrul perioadei de gestiune considerate, fapt ce echivaleaza cu accelerarea vitezei de rotatie a capitalului circulant).

Influenta reducerii normelor de consum asupra costurilor de productie are o semnificatie deosebita dat fiind faptul ca ponderea cheltuielilor cu materiile prime si materialele este cea mai importanta in raport cu celelalte elemente.

Corelatia dintre reducerea normelor de consum si costurile de productie este evidentiata de relatia:

in care:

K - procentul de reducere a costurilor de productie;

- ponderea cheltuielilor materiale in costurile de productie;

- procentul de reducere a cheltuielilor materiale ca urmare a reducerii normelor de consum.

Reducerea cheltuielilor materiale se poate realiza fie prin procurarea materialelor la niste preturi mai mici, fie prin reducerea normelor de consum.

Evidentierea efortului ce trebuie facut pentru mentinerea unui anumit procent de reducere a costului de productie pe seama celorlalte cheltuieli se stabileste cu ajutorul relatiei:

in care:

- ponderea celorlalte categorii de cheltuieli componente ale costului de productie.

Din cele prezentate rezulta ca reducerea normelor de consum influenteaza favorabil intreaga activitate economica si financiara a firmei industriale.

3. Urmarirea, controlul si analiza consumului de resurse materiale

Utilizarea rationala a resurselor materiale si energetice reprezinta un proces integrat in mod organic in activitatea de ansamblu a fiecarei unitati economice. Evidentierea gradului de utilizare a resurselor materiale se realizeaza prin intermediul unui sistem de indicatori al caror nivel se stabileste atat anticipat actiunii de folosire a resurselor cat si dupa incheierea acesteia. Nivelul prestabilit este interpretat ca o limita minima sau maxima, dupa caz, care trebuie respectata, iar nivelul efectiv, calculat la sfarsitul activitatii are caracter statistic fiind utilizat la analiza modului de utilizare a resurselor materiale.

Aprecierea modului de utilizare rationala s resurselor materiale se realizeaza cu ajutorul coeficientului tehnic de utilizare productiva a resurselor materiale.

Coeficientul tehnic de utilizare productiva (K_up) exprima ponderea cantitatii de materie prima sau de material care se prevede sa se regaseasca in fiecare sortiment, tip sau varianta constructiva a unui produs. Acest coeficient, estimat la nivelul unui produs este de fapt un raport intre norma de consum net (N_cn) si norma de consum tehnologic (Nct) sau de aprovizionare (N_ca), calculandu-se potrivit relatiei:

Sau:

Consumul net va reprezenta, dupa caz, greutatea neta, suprafata neta, lungimea neta, volumul net sau consumul teoretic in cazul produselor obtinute pe baza calculului stoichiometric.

Coeficientul tehnic de utilizare productiva pentru un anumit material sau grupa de materiale se stabileste si la nivelul unei grupe de produse sau pe ansamblul unitatii. La nivelul unei grupe de produse, coeficientul de utilizare productiva (K_upg) se determina potrivit relatiei:

in care:

N_cni - norma de consum net a sortimentului de produs i;

N_ci - norma de consum tehnologic sau de aprovizionare a sortimentului de produs i;

Q_i - volumul estimat al productiei pe fiecare sortiment de produs i.

Coeficientul de utilizare productiva la nivelul unitatii economice pentru un anumit material se stabileste potrivit relatiei:

in care:

S N_cniQ_i - cantitatea totala de materie prima prevazuta a fi incorporata in productia finita;

M_ri - cantitatea totala de materiale refolosibile rezultabila din prelucrarea resurselor noi si incorporabila in productia finita a unitatii;

- cantitatea totala de materiale prevazuta a fi eliberata de catre depozit pentru prelucrarea produselor i.

Gradul de valorificare al resurselor materiale si energetice aprovizionate se realizeaza cu ajutorul mai multor coeficienti specifici care pot fi stabiliti atat ca nivel estimativ cat si ca nivel efectiv realizat.

Modul de exprimare a acestor coeficienti este diferit, mai frecvent fiind:

Coeficientul material-produs (K_mq) care se poate stabili in expresie:

fizica:

(t/t, kg/t, kg/buc etc.)

valorica:

(lei cheltuieli materiale/1 leu productie.)

N - cantitatea fizica de materie prima prevazuta sau efectiv utilizata in procesul de productie (tone, kg, m3, m2 etc.)

Q - productia fizica estimata sau efectiv obtinuta prin prelucrarea cantitatii de materie prima N;

M - cheltuielile materiale estimate sau efectiv inregistrate pentru realizarea unei anumite productii marfa (P_m) exprimata in milioane lei.

Coeficientul produs-material (K_qm) exprima cantitatea fizica de produse finite sau, dupa caz, valoarea productiei care se prevede a fi obtinuta sau care se realizeaza efectiv prin prelucrarea unei unitati fizice de materie prima sau dintr-un leu materie folosita. Acest coeficient se poate prezenta sub forma:

eficientei fizice nete (E_fn) :

eficienta valorica globala (E_vg):

Coeficientul acumulare-cheltuieli materiale (K(pr-M)) care exprima nivelul profitului estimat a se obtine sau efectiv realizat la un leu cheltuieli materiale. Relatia utilizata este:

P_r - nivelul profitului estimat sau efectiv realizat.

Aprecierea modului de recuperare si valorificare a resurselor materiale refolosibile se realizeaza prin intermediul coeficientilor de recuperare (K_mr). Acesti coeficienti se stabilesc in functie de nivelul fizic sau procentual al materialelor refolosibile in fazele tehnologice si netehnologice, folosind relatia:

in care:

M_rt - materiale refolosibile in fazele tehnologice prevazute pentru recuperare;

M_rnt - materiale refolosibile in fazele netehnologice de recuperat.

Urmarirea, controlul si evaluarea modului de utilizare a resurselor materiale presupune parcurgerea unor etape, si anume:

Ø         inregistrarea individuala a consumurilor specifice si calculul indicilor individuali;

Ø         stabilirea economiilor sau, dupa caz, depasirilor pe fiecare material in parte si pe total productie;

Ø         analiza realizarii normelor de consum, respectiv stabilirea conditiilor si a factorilor care au determinat realizarea anumitor consumuri specifice precum si a masurilor de ordin tehnic, tehnologic si organizatoric pentru reducerea consumurilor.

Inregistrarea individuala a realizarii normelor de consum trebuie facuta la intervale scurte de timp (zilnic, decadal etc.), dupa tipul productiei si felul de organizare a acesteia, pentru a putea surprinde momentul devierilor si a putea stabili cauzele care au provocat asemenea devieri. Intrucat nu este posibil sa se evidentieze fiecare norma de consum in parte (pentru fiecare piesa, operatie, unitate de produs), la data stabilita pentru raportarea situatiei asupra realizarii normelor, consumul specific (Cs) va fi determinat astfel:

in care:

C - consumul total dintr-un material folosit pentru obtinerea unui fel de produs in perioada de analiza;

Q - productia fizica realizata in cazul respectivului produs, in aceeasi perioada.

Consumul total efectiv va fi determinat pe baza documentatiei de lansare a materialelor si consumului productiv din care se va scadea cantitatea de materiale aflata in productie neterminata.

In acest caz, indicele individual privind realizarea normelor de consum (I_cs/nc) se va stabili potrivit relatiei:

N_c - reprezinta, dupa caz, norma de consum de aprovizionare sau norma de consum tehnologic.

Pentru materialele care se consuma pentru fabricarea mai multor feluri de produse, exista norme de consum stabilite grupat, iar consumurile specifice se stabilesc printr-o medie aritmetica ponderata, astfel:

in care:

C_s1 . . C_sn - consumurile realizate pe fiecare produs in parte;

Q₁. . Q_n - productia realizata pentru fiecare produs.

In acest caz indicele privind realizarea normelor de consum se va stabili folosind relatia:

Urmarirea realizarii normelor de consum presupune si determinarea economiilor sau depasirilor de materiale atat in marime absoluta cat si relativa, astfel:

in marime absoluta:

DM = C_s - N_c (economia sau depasirea fizica pe produs);

DM = (C_s - N_c)Q (economia sau depasirea fizica si in cazul folosirii materialului pentru un singur fel de produs);

DM_f = S(C_si - N_ci) Q_i (economia sau depasirea fizica in cazul folosirii materialului pentru fabricarea mai multor feluri de produse);

DM_v = (S C_si P_ai - SN_ciP_ai) Q (economia sau depasirea valorica in cazul folosirii mai multor feluri de materiale, pentru obtinerea unui fel de produs);

DM_vt = S C_siP_aiQ_i - S N_ciP_aiQ_i (economia sau depasirea valorica totala de materiale pentru intreaga productie).

in marime relativa:

Observatiile care se desprind din analiza rezultatelor determinarilor prezentate mai sus vor constitui informatii de baza in fundamentarea deciziilor de asigurare a unui consum de resurse materiale cat mai rational.

Analiza realizarii normelor de consum trebuie sa evidentieze modul cum au fost indeplinite normele, care au fost normele specifice pentru produsele respective in perioadele precedente, care au fost factorii care au influentat realizarea anumitor marimi privind consumurile specifice inregistrate in perioada procesului de analiza.