Indicatii speciale - Cotarea cercurilor - Cotarea razelor

Indicatii speciale - Cotarea cercurilor - Cotarea razelor

1. Cotarea cercurilor

Cotarea cercurilor de diferite diametre, fig. 37, se poate face trasând linia de cota prin centrul cercului sau în afara conturului paralela cu una din axele acestuia.

Centrul cercului trebuie marcat prin intersectia liniilor de axa.

Fig. 37. Cotarea cercurilor

La cercurile mari, linia de axa se traseaza cu linie punct subtire, iar la cercurile mici, cu linii continue subtiri.

Cotarea se face astfel încât cota sa fie citita cu usurinta, linia de cota putând sa aiba sagetile îndreptate din interior spre exterior la cercurile mari si din exterior spre interior la cercurile mici.

Cota se înscrie de regula în dreapta, în interiorul cercului sau pe prelungirea liniei de cota.

Diametrele unui corp de rotatie se înscriu în proiectia pe un plan paralel cu axa acestuia, punându-se înaintea cifrei cotei simbolul &

Se utilizeaza în mod obligatoriu simbolul &.daca:

diametrul nu este indicat pe proiectia în care figureaza cercul, acesta cotându-se în alta proiectie, ca un segment de dreapta, a carui lungime este egala cu diametrul;

daca lipseste pe desen proiectia în forma de cerc, fig. 38;

piesa este reprezentata jumatate vedere- jumatate sectiune, cotarea facându-se ca în fig. 38;

când cercul este trasat incomplet, fig.39;

linia de cota pentru diametru este trasata incompleta, fig.39;

Fig. 38 Cotari diametrale

Fig. 39 Cotari diametrale

Daca prin centrul mai multor cercuri concentrice trec mai mult de trei linii de cota, urmatoarele linii de cota se vor scoate în exterior, fig.40.

Fig.40 Cercuri concentriceFig.41

Cotele cercurilor de diametre mai mici se vor cota conform fig. 41, liniile de cota pentru cercurile mai mici fiind mai apropiate de centru.

La corpurile de rotatie goale nu se coteaza grosimea peretelui, ci numai diametrul exterior si cel interior; exceptie fac tevile si inelele de ungere la care se înscrie si valoarea grosimii peretelui, fig.42.

Fig. 42 Cotarea corpurilor de rotatie goale

Daca gaurile sunt repartizare uniform pe un cerc, cotarea lor se va face conform fig. 43. Centrul fiecarei gauri va fi determinat de intersectia cercului centrelor (trasat cu linie punct) cu un segment de dreapta ce trece prin centrul fiecarui cerc, pe directie radiala; nu se va mai indica unghiul facut de fiecare segment cu axele de simetrie principale.

În cazul când numarul de gauri este fara sot si pozitia lor trebuie indicata exact, se va cota si unghiul dintre raza cercului centrelor care trece prin centrul unei gauri si una din axele principale, fig. 44;

Fig. 43 Fig. 44

2.Cotarea razelor

Pentru cotarea unei raze linia de cota are o singura sageata, sprijinita pe linia de contur, linia de cota fiind orientata spre centrul cercului din care provine arcul respectiv., fig. 45, fig. 46.

Fig. 45 Cotarea razelor

Notarea unor raze foarte mari, cu centrul situat în afara desenului, caz în care linia de cota poate fi frânta si pozitia centrului real dat prin cote suplimentare; centrul arcului se indica printr-un marcator.

Fig. 46. Cotarea razelor – exemplu -

Fig.47. Cotarea razelor – exemplu -

Fig. 48. Coatrea razelor –exemplu -

Când centrul unui arc se afla în afara limitelor spatiului disponibil, linia de cota trebuie frânta sau întrerupta, fig.49.

Fig. 49 Cotarea razelor foarte mari

Când cota unei raze se deduce din alte cote, raza trebuie indicata corespunzator, fara ca simbolul R sa fie urmat de valoarea cotei, fig. 50.

Fig.50

3. Elemente echidistante

Pe un desen în care sunt reprezentate elemente echidistante sau dispuse în mod regulat se pot utiliza metode de cotare simplificata, anume:

Elementele dispuse la intervale unghiulare pot fi cotate conform fig. 51 si fig. 52. Cotele pentru unghiurile intervalelor pot fi omise, daca nu exista riscul de ambiguitate.

Fig. 51 Elemente echidistante

Elementele dispuse la intervale liniare pot fi cotate conform fig.52. În cazul unei posibile confuzii între lungimea intervalului si numarul de intervale, cotarea trebuie executata conform modelului indicat.

Fig.52 Elemente echidistante

Fig. .53 Elemente echidistante

Cotarea coardelor, arcelor de cerc si unghiurilor fig. 5 )

Coarda Arc Unghi

Fig. 54

5. Cotarea elementelor repetitive

Daca este posibil sa fie definit numarul de elemente de aceleasi dimensiuni, se va proceda conform exemplelor din fig. 55. si fig. 56.

Fig. 55 Elemente repetitive

Fig. 56 Elemente repetitive

6. Cotarea tesiturilor si adânciturilor

Tesiturile exterioare si interioare se vor cota conform fig.57 ….fig.59.

Fig.57. Cotarea tesiturilor

Fig.58. Cotarea tesiturilor

Fig.59. Cotarea tesiturilor

Adânciturile trebuie cotate prin indicarea dimensiunii diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului format sau a adâncimii de prelucrare si a unghiului format, fig. 60.

Fig. 60 Cotarea adânciturilor

7. Cotarea conicitatilor, reducerilor si înclinarilor

Conicitatea este definita ca fiind raportul dintre diferenta diametrelor D si d a doua sectiuni normale la axa conului si distanta l dintre cele doua sectiuni. Înscrierea conicitatii pe desene se face paralel cu axa piesei, deasupra acesteia, precedata de cuvântul conicitate sau de simbolul grafic al notarii conicitatii, fig. 61.

Fig.61 Cotarea conicitatilor

Când spatiul de pe desen este mic, conicitatea se poate înscrie si pe o linie de indicatie, fig.62.

Când pe desene se indica conicitatea, cota unei baze a trunchiului de con nu se va mai înscrie, fig.62.

Inscriptionarea de forma 'conicitate 1:10 ' reprezinta o conicitate la care diferenta diametrelor este de 10mm, la o distanta axiala de 100 mm între cele doua sectiuni.

De exemplu daca D = 170mm , d = 150mm, lungimea l = 200, conicitatea va fi:

Fig. 62 Cotarea conicitatilor

Reducerea este raportul dintre diferenta celor doua baze ale unui trunchi de piramida si înaltimea acesteia. Simbolul pentru reducere este tot k iar pe desene se va înscrie Reducere 1/k, fig. 63.

Fig. 63 Cotarea reducerilor

Înclinarea este definita ca fiind raportul dintre diferenta înaltimilor a - b si lungime l a unui plan înclinat, fig. 6 Simbolul literar utilizat pentru notarea înclinarii este i.

Înclinarea se determina cu relatia:

Notarea înclinarii se face paralel cu linia de contur la care se refera sau în prelungirea acesteia, prin înscrierea cuvântului “Înclinare” înaintea raportului 1/i;

Când spatiul nu permite se utilizeaza simbolul grafic , fig. 6

Din motive de supracotare se recomanda sa se coteze numai una din înaltimi, de preferinta cea mai mare.

Fig.64 Coatrea înclinarilor

Fig. 65 Piesa ca aplicatie la înclinari.

8. Alte indicatii

Pentru a evita repetarea aceleiasi cote pot fi utilizate litere de referinta asociate cu un tabel explicativ sau cu o nota, fig. 66;

Fig. 66 Elemente repetitive

Piesele simetrice reprezentate partial pot fi cotate ca în fig. 67 sau fig. 68. Liniile de cota se prelungesc peste axa de simetrie, cea de a doua sageata fiind omisa.

Fig. 67 Piese simetrice

Fig. 68 Piese simetrice

În cazuri speciale, se admite cotarea pieselor direct pe desenul de ansamblu. Cotele fiecarei piese componente trebuie, pe cât posibil, sa fie grupate, fig.69.

Fig. 69. Cotare directa pe desenul de ansamblu

În cazul în care este necesar sa se precizeze ca o zona face obiectul unei indicatii speciale, pozitia acesteia va fi marcata printr-o linie punct groasa, trasata adiacent si paralel cu suprafata în cauza, la o distanta minim necesara, fig.70.

Fig. 70. Zona marcata pentru o indicatie speciala

EXERCITII APLICATIVE

Cotati piesele urmatoare ( scara 1:2)

  

Fig. 71 .Fig. 72

Fig. 73 .Fig. 74

Fig. 75 .Fig. 76