REZISTENTELE LA INAINTAREA AUTOVEHICULELOR

Deplasarea autovehiculelor apare ca efect al utilizarii energiei transmise la rotile motoare, iar caracterul miscarii este determinat de marimea si sensul fortelor care actioneaza asupra lor si anume: forta de tractiune, rezistentele la inaintare ale autovehiculului si forta de inertie.

La deplasarea autovehiculelor cu viteza constanta (miscare uniforma), forta de tractiune este data de rezistentele la inaintarea autovehiculelor, iar forta de inertie este egala cu zero. In cazul demarajului autovehiculului (miscare accelerata), forta de tractiune echilibreaza rezistentele la inaintare si forta de inertie care se opune deplasarii, iar surplusul de energie dezvoltat de motor se utilizeaza la accelerarea miscarii si se acumuleaza ca energie cinetica. In procesul de franare, forta de tractiune este nula, iar forta de inertie devine forta activa, invingerea rezistentelor la inaintare datorandu-se energiei acumulate in timpul demarajului.

Rezistentele la inaintarea autovehiculului influenteaza in mod hotarator posibilitatea de deplasare al acestuia.

Forta totala la roata, F_R, obtinuta prin insumarea fortelor tangentiale de la toate rotile motoare se foloseste la invingerea tuturor fortelor de rezistenta la inaintarea autovehiculului: rezistenta la rulare, F_r; rezistenta la urcarea pantei F_p; rezistenta aerului, F_a; rezistenta la accelerare sau la demaraj F_d; forta de tractiune la carlig F_tc. Schema fortelor rezistente care actioneaza asupra unui autovehicul este prezentata in figura 4.1.

Fig. 4.1. Schema rezistentelor la inaintarea autovehiculelor.

Rezistenta la rulare, F_r, si rezistenta aerului, F_a, sunt totdeauna forte care se opun miscarii autovehiculului. Rezistenta pantei, F_p, se opune miscarii numai in cazul urcarii autovehiculului pe un drum inclinat, iar la coborarea pantei, devine forta activa. Rezistenta la accelerare, sau rezistenta la demaraj, F_d, actioneaza asupra autovehiculului numai in timpul miscarii nestationare (v_a≠const.) si este totdeauna de sens opus acceleratiei. Astfel, la accelerarea autovehiculului (demarare) ea actioneaza ca rezistenta, iar la franare ca forta activa. Forta de tractiune la carlig, F_tc, se opune miscarii la urcarea autovehiculului pe un drum inclinat si la deplasarea pe un drum orizontal, iar la coborarea pantei, devine forta activa. Din pacate aceste rezistente la inaintare, care in anumite conditii devin forte active (contribuie la accelerarea autovehiculului), apar in situatii in care conducatorul auto nu doreste acest lucru solicitand suplimentar sistemul de franare al autovehiculului.

Rezistenta totala, F_S, la inaintarea autovehiculului in cazul cel mai general al miscarii (drum inclinat si viteza variabila) este data de relatia:

(4.1.)

Tinand cont de faptul ca rezistenta totala la inaintare in timpul deplasarii autovehiculului este echilibrata de forta total la rotile motoare, F_R, se poate scrie:

(4.2.)