Conducerea afacerilor - management

Conducerea afacerilor

I.Definirea notiunii de management de-a lungul timpului

P. Drucker considera ca " managementul presupune persoane care directioneaza activitatea celorlalti si care isi realizeaza activitatea determinandu-I pe ceilalti sa si-o realizeze pe a lor".

Un alt specialist in domeniu, A. Mackenzie stipuleaza ca managementul constituie '"realizarea prin altii a obiectivelor propuse".

Intr-un mod asemanator, dar ceva mai explicit, J. Massie ajunge la concluzia ca managementul reprezinta " arta conducatorilor de a realiza unele lucruri, folosind eforturile altor oameni".

O abordare similara,cu unele elemente personale, apartine unui cercetator japonez in domeniu, Konosuka Matsushita,

care considera ca "managementul este arta de a mobiliza si de a canaliza intreaga inteligenta a tuturor, in serviciul scopului urmarit de intreprindere".

Nu in ultimul rand, amintim aici definitia data managementului de catre profesorul universitar I. Verboncu, conform careia acesta constituie "stiinta care studiaza procesele de management si relatiile pe care le genereaza, in vederea descoperirii de principii si legitati ce le guverneaza si conceperii de instrumente care sa permita realizarea obiectivelor firmei in conditii de eficienta".

Considerat concomitent stiinta si arta, managementul poate fi pe drept cuvant definit ca fiind "cea mai noua intre stiinte si cea mai veche intre arte".

De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de scoli de management, dintre care amintim in continuare urmatoarele:

Scoala empirica,in cadrul careia se folosesc pe scara larga studiile de cazuri si de asemenea principiul analizei.Ideea pe baza careia se axeaza aceasta scoala porneste de la presupunerea ca atat actiunile conducatorilor unei intreprinderi, cat si studiul realizarilor, dar si al esecurilor acestora,constituie un cadru teoretic si practic posibil de utilizat in cadrul altor sisteme de conducere din alte intreprinderi, in situatii similare.

Scoala conducerii functionale, considera ca orice tip deconducere are la baza stabilirea si punerea in practica a unor principii de baza si ca aceste principii sunt de fapt puncte de plecare pentru viitoare cercetari.

De asemenea conducerea in sine se presupune a fi un proces complex ce poate fi analizat prin intermediul identificarii unor anumitefunctii concrete asociate procesului de conducere.

Un alt tip de scoala o constituie cea a teoriei deciziei, bazata pe analiza procesului de decizie ca factor determinant in cadrul procesului de conducere.

In cadrul acestei scoli se pune intr-o mare masura accentul pe alegerea unui singur "traseu" de actiune din mai multe variante posibile.

Scoala relatiilor umane,se axeaza dupa cum arata si numele pe studiul comportamentului uman al angajatilor si in plus, pe aspectul conlucrarii intre salariati si al intelegerii reciproce a sarcinilor ce le revin pentru realizarea obiectivelor intreprinderii in cadrul careia lucreaza.

De data mai recenta putem vorbi despre scoala sistemelor de comunicare, consta intr-o tentativa de cibernetizare a procesului de conducere, in cadrul caruia rolul principal ii revine conducatorului care trebuie sa preia, sa stocheze si

ulterior sa prelucreze si sa raspandeasca in cadrul intreprinderii informatiile existente.

O ultima scoala aparuta in ultimul timp este cea matematica.Teoreticienii acestei scoli considera ca procesele logice cum ar fi conducerea, programarea, organizarea sau

luarea deciziei pot fi exprimate prin intermediul relatiilor matematice si al simbolurilor folosite in matematica. Pe ansamblu se considera ca managementul reprezinta un sistem de modele matematice.

Tendinta la ora actuala este de a imparti managementul in doua mari sisteme:

Sistemul tehnicist, in cadrul caruia atat personalul de conducere cat si ceilalti angajati sunt transformati treptat in obiecte supuse controlului,

Sistemul bazat pe comportament,in care se tine cont de aspectul comportamental al tuturor angajatilor si se pune accent pe conlucrarea acestora in cadrul unor echipe de lucru multidisciplinare, avandu-se in vedere si initiativa individuala legata de obiectivele muncii depuse.

Din experientele ultimilor ani, se poate trage concluzia ca managementul care are are in vedere comportamentul uman are sanse de reusita cu mult mai mari fata de primul tip de management mentionat anterior.

II. Cerintele avute in vedere in cadrul managementului

Oricare ar fi insa curentul de gandire in care se incadreaza, managementul trebuie sa aiba in vedere unele aspecte de ordin general si esentiale pentru finalizarea cu succes a activitatii oricarei intreprinderi, si anume:

cointeresarea materiala si morala a tuturor angajatilor;

ridicarea nivelului de pregatire profesionala a tuturor salariatilor, precum si formarea unor conducatori cat mai performanti;

trebuie avut in vedere permanent progresul stiintific si tehnic, precum si schimbarile permanente de natura economica si,in paralel trebuie incurajate inovatiile si creativitatea intregului personal al firmei;

nu trebuie neglijat niciodata faptul ca indiferent de sistemul de management adoptat acesta actioneaza si evolueaza permanent intr-un mediu dominat de concurenta, incepand inca din etapa de proiectare, continuand cu cea de productie si culminand cu sfera comerciala.

Cum tendinta la ora actuala este de crestere accentuata a ofertei,

in contextul in care cererea nu ajunge la acelasi nivel,se constata aparitia unor dificultati deloc de neglijat in domeniul mentinerii pietelor deja existente sau al cuceririi unora noi.

in contextul actual, managementul trebuie sa analizeze situatia oricarei firme in legatura permanenta cu mediul national,care sa conduca la o strategie corecta si flexibila, in directa concordanta cu aspectele economice de ordin international.

III.         Functiile conducerii stiintifice in cadrul afacerilor economice internationale

In conditiile in care devine tot mai clar faptul ca, pe langa factorii interni ce influenteaza in primul rand relatiile economice actuale, o importanta deosebita trebuie acordata interdependentelor dintre economiile statelor lumii, este imperios necesar sa se tina cont de functiile conducerii stiintifice in contextul relatiilor economice internationale.

Ne referim in acest sens la urmatoarele:

- cunoasterea motivelor care ii determina pe cumparatori sa faca o anumita achizitie;

Astfel trebuie avut in vedere in cadrul cercetarilor de piata, aflarea de catre vanzator a cauzelor reale care declanseaza actiunea de cumparare a produselor acestora.

- realizarea produselor conform cerintelor de piata;

Toate tipurile de produse care urmeaza sa fie comercializate trebuie sa prezinte acele caracteristici care sa corespunda intocmai cerintelor de piata din momentul respectiv.

- delimitarea cat mai exacta a pietelor de desfacere;

Realizarea acestui aspect al activitatii de desfacere se concretizeaza in definirea mai multor elemente.

Acestea constau in stabilirea posibilitatii reale de absorbtie a pietei, in evaluarea cat mai corecta a nivelului concurentei existent pe piata din partea producatorilor similari autohtoni sau straini, in analizarea situatiei concrete a firmelor cu care urmeaza sa se ia contact si, nu in ultimul rand, definirea caracteristicilor de baza ale pietei pe care urmeaza sa se actioneze,

din punct de vedere al regulilor si reglementarilor aflate in vigoare. Privind tranzitul de marfuri si servicii pe plan intern si international.

- mentinerea unei permanente legaturi cu clientii.

Acest aspect priveste comunicarea continua de informatii legate de produsele comercializate sau de serviciile prestate, de la vanzator catre cumparator, care sa determina potentialii clienti sa aiba o atitudine pozitiva fata de marfurile in cauza, si care sa conduca, in final, la achizitionarea respectivelor produse.

- desfasurarea tranzactiilor in cadrul comertului exterior.

In cadrul acestei etape se realizeaza negocierea propriu-zisa si are loc derularea contractului semnat ca urmare a acestor negocieri.

- comercializarea marfii.

Se refera la distributia efectiva a marfii, incluzand traseul acesteia de la locul in care este produs pana la consumatorul final, prin intermediul canalelor de distributie.

Acestea din urma sunt alese in deplina concordanta cu tipul de produs comercializat, cu particularitatile pietei pe care se actioneaza, si, mai ales, in functie de cerintele exprimate de clienti.

- activitati post tranzactionale.

Acestea urmaresc aspectele comerciale ce intervin dupa realizarea vanzarii marfii, respectiv dupa prestarea serviciului negociat, ca urmare a aparitiei unor deficiente in functionarea produselor,cand este necesara inlocuirea unor piese componente, sau in rezolvarea unor probleme de natura juridica, in cazul in care intervin divergente intre partile contractante.

III.         Functia de organizare in comertul

international

Pentru inceput vom caracteriza cele mai importante structuri organizatorice cunoscute.

Structura functionala

In cadrul acestui prim tip de structura pe care il analizam sarcinile de serviciu sunt impartite intre specialistii intr-un anumit domeniu.

Aceasta se realizeaza in cadrul fiecarui nivel ierarhic in parte.

Deficientele acestui tip de organizare constau in faptul ca se poate ajunge la situatia in care un subaltern sa primeasca ordine de la mai multe persoane in acelasi timp,

fiecare dintre acestea aflandu-se pe un nivel ierarhic superior fata de subordonat.

Problema este ca aceste ordine pot fi, la un moment dat, contradictorii,putand astfel ulterior sa genereze conflicte.

Structura ierarhic liniara

Aceasta a fost , in ordine cronologica, primul tip de structura, elaborata de catre Fayol si care prevedea ca fiecare subaltern primeste ordine de la un singur sef, superiorul lui direct pe linie ierarhica.

Comunicatiile in cadrul firmei se realizeaza pe calea ierarhica ce porneste de la varf si ajunge la ultimul dintre muncitori.

Acest tip de structura permitea realizarea urmatoarelor deziderate:

se realizau comunicatii rapide;

se stabilea cu exactitate autoritatea delegata;

se mentinea fara probleme o anumita disciplina a activitatii intreprinderii;

se asigura unitatea de comanda;

se realizau cheltuieli minime.

Desi prezinta o serie de avantaje evidente, sistemul nu era suficient de permisiv in ceea ce priveste legaturile

dintre diferitele compartimente aflate la acelasi nivel ierarhic.

In paralel,personalul aflat in pozitii de conducere nu erau consiliati in luarea deciziilor de catre compartimentele de specialitate, ceea ce presupunea necesitatea ca persoana in cauza sa prezinte valente pluridisciplinare.

Structura ierarhic functionala

Denumita in literatura de specialitate din strainatate structura de tipul "staff and line", aceasta prezinta de fapt caracteristici ce apartin ambelor tipuri de structuri organizationale prezentate anterior.

Sistemul pe care il prezentam in continuare face diferentierea personalului angajat intr-o intreprindere,impartindu-l in doua categorii: cei care muncesc si ceilalti care gandesc actiunile pe care urmeaza sa le intreprinda primii.

Structura analizata presupune existenta anumitor compartimente si anume:

marketing si organizare;

productie, exploatare;

financiar-contabilitate;

administrativ

Bibliografie

L. Bellenger, Les outils du negociateur, ESF Editeur, Paris, 1991

T. Georgescu si Gh. Caraiani, Management si tehnici de comert exterior,, Ed. Lumina Lex,Bucuresti,2000

J.Baird, Business Communication:Strategies and Solutions, New York,Mc Graw Hill Book Company, 1983

A. Albu s.a., Cooperarea economica internationala,Ed. Expert, 1995

H. Cohen, Orice se poate negocia,Ed, colosseum, Bucuresti, 1995

Gh. Caraiani, D. Sarbu s.a., Tehnica operatiunilor de comert exterior, Centrul de perfectionare a cadrelor din Sistemul de Comert exterior, bucuresti, 1976

C. dumitriu, Management international si relatii economice internationale, Ed. Polirom, Iasi, 2000