INTREPRINZATORI SI MANAGERI

INTREPRINZATORI SI MANAGERI

Obiectivele capitolului

Multa lume fie confunda intreprinzatorul cu managerul, fie ii deosebeste dar nu stie care ar fi diferentele dintre ei. Capitolul de fata face o distinctie intre intreprinzator si manager si reliefeaza asemanarile si deosebirile dintre acestia.

Dupa parcurgerea capitolului veti cunoaste:

domeniile principale de activitate ale intreprinzatorului si managerului;

trasaturile specifice ale intreprinzatorului si managerului;

masura in care un intreprinzator poate deveni manager si invers.

Initierea unei afaceri este in mod clar o activitate complexa. Ea presupune un simt de previziune deosebit referitor la toate aspectele legate de afacere. In plus, ea cere o anume atitudine cu privire la activitatea manageriala. Aceasta deriva din rolul si responsabilitatile unice pe care le are intreprinzatorul. Daca un manager are doar responsabilitatea unui anumit aspect legat de o functie specifica, intreprinzatorul este responsabil pentru intreaga afacere.

Intreprinzatorul se deosebeste de manager si din punct de vedere al comportamentului in practicile de afaceri. Acestea difera in toate sferele de activitate ale afacerii. In continuare vom descrie comportamentul antreprenorial si managerial in sase domenii critice ale afacerii: orientare strategica, fructificarea oportunitatii, angajarea resurselor, controlul resurselor, structura conducerii si politica de recompense.

1. Orientare strategica. Orientarea strategica este acea dimensiune a afacerii care abordeaza factorii ce duc la elaborarea strategiei firmei. Aceasta orientare este determinata de modul de fructificare a oportunitatii.

Intreprinzatorul are tendinta de exploatare a oportunitatilor existente in mediul sau de afaceri, fara a fi constrans de disponibilitatea resurselor.

Managerul, desi recunoaste necesitatea fructificarii oportunitatilor, se concentreaza in primul rand pe modul de utilizare a resurselor disponibile si pe care le poate controla.

Aceasta dimensiune reliefeaza una din principalele trasaturi ale intreprinzatorului - creativitatea si spiritul novator.

Comportamentul antreprenorial al acestei orientari este favorizat de urmatorii factori: diminuarea marjei oportunitatilor de afaceri, schimbari rapide in tehnologie, modificarea dorintei si capacitatii de cumparare a noilor produse sau servicii, reglementarile guvernamentale in domeniul afacerilor.

Comportamentul managerial al acestei orientari este favorizat de factori precum existenta contractelor de munca, criteriile de performanta privind utilizarea resurselor existente si sistemul de planificare pe termen lung.

2. Fructificarea oportunitatii. Gradul de implicare si exploatare a unei oportunitati este diferit la intreprinzator fata de manager.

Intreprinzatorul doreste sa profite de oportunitatea aparuta foarte rapid, pe termen scurt, intr-un mod aproape revolutionar. De aceea, se si considera de catre unele persoane ca intreprinzatorii si-ar asuma riscuri exagerate.

Managerul se angajeaza in oportunitati de lunga durata, intr-un ritm mai lent, evolutiv, dar care poate parea stationar.

Comportamentul antreprenorial in fructificarea oportunitatii este favorizat de urmatorii factori: orientarea spre actiune, preponderenta deciziilor pe termen scurt, gestiunea flexibila a riscului, un numar redus de elemente constitutive ale deciziei.

Comportamentul managerial in fructificarea oportunitatii este favorizat, prin contrast, de urmatorii factori: un numar mare de elemente constitutive ale deciziei, care reduc flexibilitatea; strategia evolutionara, care urmareste consensul; reducerea riscului; gestiunea crizei, care presupune acceptarea numai a acelor actiuni care sunt compatibile cu resursele actuale ale firmei.

3. Angajarea resurselor. Intreprinzatorii se angajeaza intr-un proces multistadial de folosire a resurselor, cu un grad redus de implicare la fiecare stadiu. Ei incearca sa maximizeze valoarea creata prin minimizarea volumului de resurse implicat, desigur, cu pretul asumarii unei risc mai mare. Orientarea antreprenoriala cere sa se faca un pic mai mult cu un pic mai putin.

Managerii se concentreaza pe utilizarea unistadiala a resurselor, cu un grad ridicat de implicare si numai dupa o evaluare detaliata.

Comportamentul antreprenorial este favorizat de urmatorii factori: nevoia previzibila de resurse, lipsa controlului pe termen lung, nevoile sociale, cererea internationala.

Comportamentul managerial este determinat de urmatorii factori: reducerea riscului personal, datorita disponibilitatii resurselor; politica de stimulente; eficienta manageriala, care cere un profit stabil; sistemul de alocare a capitalului; sistemul planificarii formale.

4. Controlul resurselor. Intreprinzatorul este adeptul folosirii deprinderilor, talentului si ideilor altora. El cauta sa foloseasca aceste resurse intr-un mod cat mai corespunzator.

Managerul doreste, in schimb, sa detina proprietatea si controlul resurselor sau sa angajeze personalul necesar realizarii sarcinilor. El este interesat in primul rand de utilizarea eficienta a resurselor de care dispune.

Comportamentul antreprenorial in controlul resurselor este favorizat de urmatorii factori: specializarea crescanda a resurselor; durata mare de viata a resurselor, comparativ cu necesitatile; riscul invechirii si demodarii; riscul inerent oricarei afaceri de inceput; folosirea temporara a unor resurse.

Comportamentul managerial este favorizat de factori precum: putere, statut si rasplata financiara; coordonare; eficienta; inertia si costul schimbarii; structura ramurii.

5. Structura de conducere. Intreprinzatorul doreste sa cunoasca in mod direct fiecare domeniu al afacerii. Faptul ca el inchiriaza resursele necesare si nu foloseste salariati proprii determina dezvoltarea unei structuri informale de conducere.

Managerul, pe de alta parte, vede relatiile de conducere mai formal, cu precizarea drepturilor si obligatiilor specifice atribuite prin delegarea sarcinilor. Aceasta decurge direct din folosirea resurselor si salariatilor proprii.

Unii autori au incercat sa faca distinctie intre intreprinzatori si manageri, sugerand ca este exclus ca un bun intreprinzator sa fie si bun manager. Intreprinzatorul este privit ca o persoana egocentrica si idiosincratica si, prin urmare, incapabil de a conduce. Totusi, desi sarcinile manageriale sunt substantial diferite de cele antreprenoriale, talentul managerial este, cu toate acestea, esential. Variatia se datoreaza alegerii mijloacelor specifice.

Comportamentul antreprenorial este favorizat de factori precum: nevoia coordonarii unor resurse necontrolabile; flexibilitatea in conducere; necesitatea controlului; dorinta de independenta a salariatilor. Comportamentul managerial este favorizat de unii factori precum: necesitatea definirii clare a autoritatii si responsabilitatii; cultura organizationala; sistemul de recompense; teoria conducerii.

6. Sistemul de recompense. Intreprinzatorul se concentreaza in mod explicit pe crearea si realizarea de valoare. Cei ce au investit bani in crearea afacerii vor dori sa-i recupereze cat mai repede. Ca un corolar al conceptiei bazata pe crearea de valoare, firmele antreprenoriale tind sa-si fundamenteze sistemul de recompense pe performante - acolo unde performanta este strans legata de valoare. De asemenea, firmele antreprenoriale prefera sa recompenseze mai degraba echipele decat indivizii.

Managerul se concentreaza mai putin asupra maximizarii si distribuirii valorii. El are in vedere, atunci cand iau deciziile, in special protejarea pozitiei lui si siguranta postului. Sistemul de recompense se bazeaza in primul rand pe responsabilitatile individuale si pe performantele privind realizarea obiectivelor privind profiturile pe termen scurt. Recompensele au menirea de a stimula cresterea nivelurilor de responsabilitate.

Comportamentul antreprenorial este incurajat de urmatorii factori: sperantele individuale, cerintele investitorilor, concurenta.

Comportamentul managerial apare ca urmare a presiunii unor factori precum: normele sociale, evaluarea anuala a performantelor, cerintele actionarilor publici.

In concluzie, privit prin prisma comportamentului in practicile de afaceri, intreprinzatorul difera in multe privinte de manager. Se poate spune ca toti intreprinzatorii sunt manageri, in sensul ca ei trebuie sa-si conduca propria afacere, insa nu toti managerii sunt si intreprinzatori. Aceasta pentru ca in buna masura marile firme au devenit foarte structurate cu reguli stricte necesare controlarii unor entitati de o asemenea marime. Micile firme nu au aceste probleme.

Antreprenoriatul contine o buna doza de management. Insa antreprenoriatul si managementul nu sunt sinonime. Antreprenoriatul presupune un management specific, cu propriile sale concepte, scopuri si metode. El se bazeaza pe gestiunea riscului si nu pe minimizarea acestuia, pe orientarea spre oportunitati si nu spre resurse, pe actiune si nu pe analiza, pe o structura informala, supla de conducere si nu pe una formala. Aceste caracteristici deriva si din trasaturile specifice intreprinzatorului. Sintetic, diferentele dintre intreprinzator si manager sunt redate in tabelul 7.1.

Trasaturi specifice intreprinzatorului si managerului

Tabel 7.1

Din perspectiva trasaturilor personale se poate afirma ca unii intreprinzatori vor putea deveni cu dificultate manageri in firme mari, intrucat aici spiritul antreprenorial este in mare parte ingradit. Pe de alta parte, managerii din firmele mari pot deveni intreprinzatori de succes, atunci cand au calitatile antreprenoriale necesare si cand imprejurarile le ofera oportunitati de afaceri viabile.

Intrebari recapitulative

Aratati care domenii de actiune fac distinctia intre intreprinzator si manager?

Faceti o paralela intre trasaturile intreprinzatorului si managerului.

Poate deveni intreprinzatorul manager si invers? Argumentati.

Teste

1.Se considera ca intreprinzatorii se deosebesc de manageri prin aceea ca in general:

a.  isi asuma un risc minim

b.  accepta standarde externe

c.  sunt puternic motivati de realizari

d.  sunt mai distractivi

O distinctie care se face intre manager si intreprinzator este cea legata de gestiunea riscului fata de minimizarea acestuia. In aceasta privinta care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata?

a.           antreprenoriatul se refera in primul rand la minimizarea riscului

b.          managerul are ca obiectiv asumarea riscului

c.           antreprenoriatul presupune gestiunea unui risc asumat

d.          managerul minimizeaza riscul

Antreprenoriatul contine o buna doza de management:

a.       Adevarat

b.      fals