Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

METODE DE INTRARE IN AFACERI - Avantajele initierii unei afaceri

afaceri



+ Font mai mare | - Font mai mic



METODE DE INTRARE IN AFACERI

Obiectivele capitolului



Evaluarea diferitelor modalitati de intrare in afaceri este de o mare importanta.Ea poate evita inca de la inceput o serie intreaga de dificultati pe care le poate avea intreprinzatorul. In acest capitol sunt prezentate avantajele si dezvantajele principalelor metode de intrare in afaceri.

Dupa parcurgerea acestu capitol veti cunoaste:

avantajele si dezavantajele initierii unei afaceri;

avantajele si dezavantajele cumpararii unei afaceri existente;

avantajele si dezavantajele francizei;

filiera de infiintare a unei firme proprii;

etapele cumpararii unei afaceri;

modalitatile de determinare a valorii afacerii.

Intreprinzatorul are doua metode principale de intrare in afaceri: initierea unei afaceri proprii si cumpararea unei afaceri existente. La aceasta se mai adauga una, derivata din cumparare : concesionarea (franciza).

1. Initierea unei afaceri

Initierea unei afaceri este adesea cea mai buna metoda de lansare in afaceri si uneori singura posibila. Afacerile orientate spre oportunitati pot fi initiate uneori doar prin inceperea de noi afaceri intrucat oportunitatile pot fi exploatate numai in acest mod. Daca afacerea vizeaza un nou produs sau serviciu, nu exista alta alternativa. Daca produsul sau serviciul nu este nou, insa se afla pe o piata in crestere, mai pot exista si alte firme pe piata, insa acestea arareori sunt de vanzare. Faptul ca nici o afacere nu este de vanzare pe o anumita piata este un semn ca pe acea piata mai exista inca oportunitati neexploatate.

Initierea unei afaceri este mult mai dificila decat cumpararea unei afaceri existente sau concesionarea deoarece totul trebuie pornit de la inceput. De asemenea, si riscul este mai mare. Totusi, pentru multa lume procesul transformarii unei idei viabile intr-o afacere reprezinta adevarata esenta a antreprenoriatului.

Initierea unei afaceri are atat avantaje cat si dezavantaje.

A. Avantajele initierii unei afaceri

Cele mai importante avantaje ale initierii unei afaceri proprii sunt urmatoarele.

a.Flexibilitatea Unul din cele mai importante avantaje ale initierii unei afaceri este flexibilitatea. In functie de conditiile concrete, afacerea poate fi structurata in maniera dorita de intreprinzator. In faza initiala, afacerea poate folosi personal cu norma redusa, in faza de crestere poate inchiria echipamentele, pentru a face economii. Daca firma are succes, intreprinzatorul o poate structura in asa fel incat sa maximizeze randamentul investitiei.

b.Imagine. Infiintand o afacere, intreprinzatorul are posibilitatea de a crea o imagine favorabila, fara a suferi de pe urma imaginii negative a intreprinzatorului precedent. Inainte de infiintare, firma nu are nici imagine si nici reputatie. In felul acesta, intreprinzatorul poate crea imaginea dorita firmei sale, diferentiata de a celorlalte firme existente. Crearea imaginii dorite de intreprinzator este unul dintre cele mai importante aspecte ale strategiei antreprenoriale.

c.Alegerea personalului. Pornind de la inceput, intreprinzatorul are posibilitatea sa angajeze personalul pe care il doreste. In plus, acest lucru ii permite sa adopte o structura eficienta a personalului.

d.Lipsa erorilor precedente. Intreprinzatorii care initiaza afaceri nu au de luptat cu erorile precedentilor detinatori ai afacerii. Ei isi vor crea propriul sistem de lucru, neinfluentat de greseli precedente.

e.Amplasare adecvata. Prin studiul de oportunitate intreprinzatorul evalueaza variantele de amplasare a afacerii, alegand-o pe cea optima. In felul acesta el evita un amplasament care ar putea fi total necorespunzator, motiv pentru care vechiul posesor al afacerii ar putea vinde afacerea.

f.Noi materiale si echipamente. O afacere noua ii permite intreprinzatorului sa cumpere noi echipamente, materiale, stocuri etc., evitand achizitionarea unor echipamente si stocuri invechite care ar putea fi dificil de vandut. In unele cazuri, dorinta de a cumpara numai lucruri noi poate duce la esec. Cei ce infiinteaza un restaurant doresc de obicei numai lucruri noi, desi sunt echipamente folosite perfect utilizabile si la un pret acceptabil.

g.Crearea de locuri de munca. Prin infiintarea unei afaceri se creaza noi locuri de munca. Cum cele mai multe firme noi nu pot plati salarii care sa concureze cu cele ale firmelor existente, ele angajeaza adesea personal tanar, cu mai putina experienta. Pentru multe din aceste persoane, gasirea unui loc de munca la firmele cu experienta poate fi anevoioasa. Prin urmare, noile firme ofera prilejul de gasire a unui loc de munca si pentru persoanele mai putin calificate.

h.Mandria. Crearea unei afaceri solicita in mod cert mult mai mult calitatile personale ale intreprinzatorului. El poate fi mandru ca a pornit o afacere de la inceput. Desi va trebui sa apeleze la multi consultanti, in caz de succes intreprinzatorul isi va lua partea leului si va primi admiratia familiei, prietenilor si mediei.

i.Responsabilitatea sociala. Unele persoane incep o afacere deoarece doresc sa ofere ceva comunitatii din care fac parte. Furnizarea locurilor de munca este unul din aspectele responsabilitatii sociale. Un alt aspect il reprezinta prestarea unor servicii care nu se afla in zona, actiuni caritabile etc.

j.Costul mai scazut. Un ultim avantaj al initierii unei afaceri il reprezinta costurile mai scazute. Cumpararea unei afaceri este mult mai costisitoare deoarece toate componentele afacerii functioneaza deja. Desi o afacere noua are nevoie de mai mult timp pentru a patrunde pe piata, ea poate fi mai putin costisitoare, in special daca piata este in crestere.

B. Dezavantajele initierii unei afaceri

Dezavantajele initierii unei afaceri trebuie evaluate cu atentie. Cele mai multe din dezavantaje sunt, de loc surprinzator, avantajele cumpararii unei afaceri existente. Iata care sunt principalele dezavantaje ale inceperii unei afaceri.

a.Rezistenta consumatorilor. Atitudinile si obiceiurile consumatorilor sunt un mare obstacol pentru o firma noua. Loialitatea oarba fata de firmele existente sau letargia formata de-a lungul anilor pot duce la comoditate, adica la apelarea la aceeasi firma. Atitudinile si obiceiurile se schimba lent, asa incat noul intreprinzator trebuie sa lupte cu consecventa impotriva acestui obstacol important.

b.Timp de lansare indelungat. In lipsa unor activitati precedente intreprinzatorul trebuie sa inceapa totul de la inceput. Trebuie gasiti furnizori, surse de finantare, local, achizitionate echipamente si angajat personal. Fiecare din aceste aspecte necesita timp. In felul acesta timpul dintre decizia de lansare in afaceri si cel in care afacerea este efectiv lansata poate fi destul de lung. Daca exista o oportunitate imediata sau daca piata atrage usor concurentii, pierderea timpului poate fi critica. In plus, este necesara o perioada de timp pana afacerea se stabilizeaza.

c.Dificultati in finantare. Din cauza motivelor mentionate mai sus, este mul mai greu de gasit surse de finantare pentru initierea afacerilor. Lipsa unor situatii financiare precedente face mai putin predictibil succesul afacerii si bancile vor fi rezervate in a finanta astfel de firme.

d.Raspunsul agresiv al concurentilor. Prezenta unei noi firme pe o piata matura sau in declin nu este binevenita. Firmele deja existente vor raspunde agresiv la reactia noului intrus si vor face eforturi sustinute sa-si mentina partea de piata. Cand domeniul de activitate reprezinta singura sau principala sursa de venit pentru cei mai multi intreprinzatori existenti, lupta este si mai acerba.

e.Dificultatea formarii unei imagini proprii. O firma noua trebuie sa-si formeze o imagine proprie. Acest fapt este mai relevant in cazul comertului cu amanuntul si al restaurantelor. Cresterea poate fi incetinita pana cand firma isi va cuceri un renume. Intreprinzatorul trebuie sa verifice motivele care atrag clientii: un produs nou, un pret mai mic, servicii superioare, orar mai convenabil sau o combinatie a acestor elemente.

f. Costuri suplimentare. De multe ori se face o estimare a costurilor prea optimista in initierea unei afaceri. Ignoranta sau o estimare superficiala a costurilor pot fi cauzele unei astfel de situatii. De asemenea, costurile dezvoltarii pot fi estimate la niveluri mai mici, uneori la jumatate din cat este necesar. La acestea se pot adauga costurile necesare diferitelor schimbari: recalificarea salariatilor, schimbarea furnizorilor, alte echipamente.

g.Neluarea in considerare a ciclului de viata al produselor. Multi intreprinzatori nu realizeaza importanta luarii in considerare a ciclului de viata al produselor in initierea afacerii. Nici un produs nu este in mod instantaneu profitabil si nici nu va avea succes o vesnicie. Intreprinzatorul trebuie nu numai sa proiecteze ciclul de viata al produselor sale, dar sa recunoasca si faptul ca introducerea produsului la timpul potrivit este o cerinta a succesului in afaceri. Actiunile intreprinse prea devreme sau prea tarziu pot duce la esec.

h.Efort prelungit. Initierea unei afaceri presupune un mare efort. Ea cere de multe ori 16-18 ore pe zi , sapte zile pe saptamana si lipsa concediului. Cine nu este dispus la un asemenea efort va pierde.

i.Birocratie. Pentru a initia o afacere sunt necesare o sumedenie de formalitati. Constituirea in sine a firmei presupune obtinerea unor aprobari de la Camera de Comert, Tribunal, organele locale ale administratiei de stat, Oficiul de marci, I.R.E. Sanepid, Romtelecom, RAJAC etc. Intreprinzatorul trebuie sa fie pregatit fizic si psihic pentru a face fata acestor iritari "minore".

j.Risc ridicat. Intreprinzatorul are de luat un numar mare de decizii atunci cand infiinteaza o firma. Sansele de a gresi sunt foarte mari. Estimarea gresita a unor actiuni, evenimentele neprevazute si optimismul exagerat pot duce la esec inca de la inceput.

C. Fazele inregistrarii si autorizarii constituirii unei firme proprii

In vederea simplificarii formalitatilor administrative, s-a adoptat Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice si, ulterior, Ordonanta de urgenta nr. 75 din 30/09/2004, pentru modificarea si completarea Legii nr. 359/2004.

Solicitarea efectuarii inregistrarii in registrul comertului se face la biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal de catre fondatori, administratori sau de reprezentantii acestora, precum si de orice persoana interesata, in conditiile legii, prin intocmirea cererii de inregistrare. Solicitantii dobandesc personalitate juridica, conform legii, de la data inregistrarii in registrul comertului a incheierii judecatorului-delegat, prin care se dispun autorizarea constituirii si inmatricularea. La inmatriculare, solicitantilor li se elibereaza certificatul de inregistrare continand numarul de ordine din registrul comertului si codul unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor Publice, insotit de incheierea judecatorului-delegat, precum si de alte acte prevazute de prezenta lege. Termenul de eliberare a certificatului de inregistrare si, dupa caz, a certificatului de inscriere de mentiuni este de 3 zile, respectiv 5 zile, calculat de la data inregistrarii cererii potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, daca judecatorul-delegat nu dispune altfel.
Solicitarea inregistrarii fiscale se face prin depunerea cererii de inregistrare la biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, iar atribuirea codului unic de inregistrare de catre Ministerul Finantelor Publice este conditionata de admiterea cererii de inregistrare in registrul comertului de catre judecatorul-delegat.
Ministerul Finantelor Publice atribuie, in termen de maximum 8 ore, codul unic de inregistrare.

Autorizarea functionarii solicitantilor se face cu indeplinirea procedurii prevazute de lege si de actele normative speciale, armonizate cu prevederile Legii 359/2004. Prin autorizarea functionarii se intelege asumarea de catre solicitant a responsabilitatii privitoare la legalitatea desfasurarii activitatilor declarate. Activitatile cu impact semnificativ asupra mediului vor fi autorizate din punct de vedere al protectiei mediului de catre autoritatile competente de protectia mediului, la sediile acestora.

Solicitanti sunt, potrivit legii, societatile comerciale, societatile si companiile nationale, grupurile de interes economic, regiile autonome si organizatiile cooperatiste, sucursalele infiintate de acestea, precum si alte persoane juridice care se inregistreaza in registrul comertului potrivit unor acte normative speciale.

In vederea eliberarii de catre biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal a certificatului de inregistrare continand codul unic de inregistrare sau, dupa caz, a certificatului de inscriere de mentiuni, solicitantul are obligatia sa depuna, o data cu cererea de inregistrare si actele doveditoare, declaratia-tip pe propria raspundere, semnata de asociati sau de administratori, din care sa rezulte, dupa caz, ca :

a) persoana juridica nu desfasoara, la sediul social sau la sediile secundare, activitatile declarate, o perioada de maximum 3 ani;

b) persoana juridica indeplineste conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii, pentru activitatile precizate in declaratia-tip. Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal inregistreaza in registrul comertului datele din declaratiile-tip.

Procedura de autorizare a functionarii pe baza declaratiei-tip pe propria raspundere se desfasoara prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, la care solicitantul are obligatia inregistrarii sediului social sau secundar.

Biroul unic din cadrul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, pe baza declaratiilor-tip, elibereaza solicitantilor certificate constatatoare care atesta ca:

a) s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta ca la sediul social sau secundar nu se desfasoara activitatile prevazute in actul constitutiv sau modificator;

b) s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta ca sunt indeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (P.S.I.), sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii, pentru activitatile declarate;
c) s-a inregistrat declaratia-tip pe propria raspundere, din care rezulta modificarile intervenite fata de declaratia-tip anterioara.

Certificatele constatatoare se elibereaza o data cu certificatul de inregistrare sau certificatul de inscriere de mentiuni. Pentru sediul social si pentru fiecare sediu secundar se va elibera cate un certificat constatator care atesta ca s-au inregistrat declaratiile-tip.

In vederea efectuarii controlului de catre autoritatile publice competente privind conformitatea celor declarate, oficiul registrului comertului de pe langa tribunal transmite acestora copiile declaratiilor-tip si, pe cale electronica, datele de identificare ale persoanelor juridice, in termen de 3 zile de la data inregistrarii in registrul comertului. Autoritatile publice sunt:

- brigazile si grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor;
- directiile de sanatate publica teritoriale din subordinea Ministerului Sanatatii sau ministerele cu retea proprie de sanatate publica;

- Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor sau ministerele cu retea sanitara veterinara proprie;
- autoritatile publice teritoriale de protectie a mediului din subordinea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor;

- inspectoratele teritoriale de munca din subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
In cazul in care autoritatile publice competente constata ca nu sunt indeplinite conditiile legale de functionare, notifica acest fapt solicitantului, la sediul inregistrat, acordand un termen de remediere a neregularitatilor constatate. Termenul curge de la data primirii notificarii si poate fi prelungit la cererea expresa a solicitantului, adresata autoritatii publice competente.

Daca neregularitatile nu sunt remediate, autoritatile publice competente notifica oficiului registrului comertului de pe langa tribunal actul prin care s-a interzis desfasurarea activitatii, in termen de 3 zile de la emiterea acestuia, pentru a fi inregistrat din oficiu in registrul comertului.

In cadrul oficiilor registrului comertului de pe langa tribunale se desfasoara activitati de asistenta acordate solicitantilor, la cererea si pe cheltuiala acestora, pentru efectuarea procedurilor necesare inregistrarii in registrul comertului a actelor constitutive sau modificatoare. Serviciile de asistenta se acorda inainte de depunerea cererii de inregistrare la oficiul registrului comertului de pe langa tribunal.
Procedura de infiintare a unei firme presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

Etapa 1. Alegerea obiectului de activitate, potrivit clasificarii CAEN; stabilirea obiectului principal de activitate si a obiectelor secundare de activitate.

Etapa 2. Verificarea/rezervarea firmei/embleme. Firma este numele sau denumirea sub care un comerciant isi exercita activitatea. Termenul "firma" utilizat in legislatia romana este echivalent cu cel de "nume comercial" din legislatiile altor state.

La rezervarea firmei trebuie respectate urmatoarelor cerinte:

sa fie disponibila adica sa nu fie deja inregistrata in Registrul comertului sau rezervata anterior de alti solicitanti;

- sa fie distinctiva - adica sa nu fie o denumire generica;

- sa fie licita - sa nu incalce dispozitiile legale privind ordinea publica sau bunele moravuri, si in general, limitele concurentei loiale;

-sa fie scrisa in primul rand in limba romana;

- sa nu cuprinda o denumire utilizata in sectorul public;

- sa respecte regulile de compunere prevazute de lege.

Se recomanda, de asemenea, pentru societatile cu raspundere limitata (S.R.L.), societatile pe actiuni (S.A.) si societatile in comandita pe actiuni (S.C.A.) sa se tina cont si de urmatoarele sugestii:

- sa identifice produsul sau serviciul;

- sa fie in legatura cu partea de piata propusa;

- sa dea afacerii o imagine pozitiva;

- sa fie usor de pronuntat si memorat;

- sa fie "moderna";

Regulile de compunere a firmei sunt redate in tabelul 1.

Regulile de compunere a firmei

Tabelul 1.

Firma unui comerciant, persoana fizica

Se compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia. Se vor putea face mentiuni care sa arate mai precis persoana comerciantului sau felul comertului sau.

Firma unei societati in nume colectiv

Trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv" scrisa in intregime.

Firma unei societati in comandita simpla

Trebuie sa cuprinda numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea "societate in comandita" scrisa in intregime.

Firma unei societati pe actiuni

Se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate pe actiuni" sau "SA".

Firma unei societati in comandita pe actiuni

Se compune dintr-o denumire proprie si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate in comandita pe actiuni"

Firma unei societati cu raspundere limitata

Se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau al mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime "societate cu raspundere limitata" sau S.R.L.

Firma unei sucursale

Se compune din denumirea societatii comerciale care deschide sucursala, urmata de localitatea unde se afla sediul principal, urmata de cuvantul "sucursala' urmat de localitatea unde se afla sediul sucursalei.

Firma sucursalei din Romania a unei societati straine

Firma sucursalei din Romania a unei societati straine va trebui sa cuprinda si mentiunea sediului principal din strainatate.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen.

Conditiile de validitate a firmei se aplica si emblemei.

Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclama, pe facturi, scrisori, afise, publicatii si in orice alt mod, numai daca vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului.

Daca emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisa cu litere avand marimea de cel putin jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema.

Firma si emblema reprezinta drepturi de proprietate industriala. Dreptul de folosinta exclusiva asupra firmei si emblemei se dobandeste prin inscrierea acestora in Registrul comertului. Firma si emblema sunt incluse in fondul de comert.

Verificarea si rezervarea firmei/emblemei se pot efectua :

- la nivelul firmelor inregistrate pe aria unui judet sau a municipiului Bucuresti;

- pe raza mai multor judete;

- la nivel national.

In urma verificarii disponibilitatii firmei si/sau emblemei solicitantul obtine:

- Dovada de disponibilitate a firmei si/sau Dovada de disponibilitate a emblemei.

Etapa 3. Incheierea contractului de inchiriere, daca spatiul unde se desfasoara activitatea nu este proprietatea solicitantului.

Etapa 4. Intocmirea actului constitutiv. Actul constitutiv este sintagma care desemneaza actele prin care se constituie o societate si care pot fi :

contract de societate pentru societatea in nume colectiv si societatea in comandita simpla;

contract de societate si statut pentru societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata;

statut, pentru societatea cu raspundere limitata cu asociat unic.

contract de societate si statut incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.

Actul constitutiv trebuie sa contina prevederi referitoare la:

- Identificarea partilor contractante;

- Identificarea viitoarei societati comerciale: denumirea sau firma, forma juridica, sediul si emblema societatii;

- Caracteristicile societatii: obiectul de activitate, durata societatii, capitalul social;

- Conducerea si gestiunea societatii;

- Drepturile si obligatiile asociatilor;

- Sediile secundare ale societatii;

- Dizolvarea sau lichidarea societatii.

Continutul actului constitutiv, pe forme de societate comerciala, este redat in tabelul 2.

Continutul actului constitutiv, pe forme de societate comerciala

Tabelul 2.

Societatea in nume colectiv si in comandita simpla

Date despre asociati : (numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoanei fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor, persoane juridice. La societatea in comandita simpla se vor arata asociatii comanditati si comanditari);

Forma juridica, denumirea;

Sediul si emblema, dupa caz;

Obiectul de activitate, cu precizarea domeniului si activitatii principale, exprimate prin grupe si clase CAEN, cat mai omogen;

Capitalul social subscris si varsat, aportul fiecarui asociat in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, data la care se va varsa integral capitalul social subscris;

Asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;

Partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi;

Sediile secundare atunci cand se infiinteaza o data cu societatea sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara;

Durata societatii;

Modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

SRL (inclusiv cu asociat unic)

Date despre asociati (numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor persoane fizice : denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor persoane juridice);

Forma juridica, denumirea, sediul si emblema, dupa caz;

Obiectul de activitate, cu precizarea domeniului si activitatii principale, exprimate prin grupe si clase CAEN, cat mai omogen;

Capitalul social subscris si cel varsat, aportul fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, data varsarii integrale a capitalului social;

Numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau;

Asociatii care reprezinta si administreaza societatea, puterile conferite si daca le exercita impreuna sau separat;

Partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi;

Cenzorii, cand numarul asociatilor este mai mare de 15;

Sediile secundare sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara;

Durata societatii;

Modul de dizolvare si de lichidare a societatii.

Societatea pe actiuni si in comandita pe actiuni

Numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor, persoane juridice. La societatea in comandita pe actiuni se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati;

Forma, denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;

Obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

Capitalul social subscris si cel varsat. La constituire, capitalul social varsat de fiecare actionar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, daca prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui varsat in termen de 12 luni de la inmatriculare;

Valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul actiunilor acordate pentru acestea;

Numarul si valoarea nominala a actiunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la purtator. Daca sunt mai multe categorii de actiuni, se vor arata numarul, valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de actiuni;

Numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia administratorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea administratorilor, persoane juridice; garantia pe care administratorii sunt obligati sa o depuna, puterile ce li se confera si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat; drepturile speciale de reprezentare si de administrare acordate unora dintre ei. Pentru societatile in comandita pe actiuni se vor indica comanditatii care reprezinta si administreaza societatea;

Numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia cenzorilor, persoane fizice; denumirea, sediul si nationalitatea cenzorilor, persoane juridice;

Clauze privind conducerea, administrarea, functionarea si controlul gestiunii societatii de catre organele statutare, controlul acesteia de catre actionari, precum si documentele la care acestia vor putea sa aiba acces pentru a se informa si a-si exercita controlul;

Durata societatii;

Modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor;

Sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza o data cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

Avantajele rezervate fondatorilor;

Actiunile comanditarilor in societatea in comandita pe actiuni;

Operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le preia, precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni;

Modul de dizolvare si de lichidare a societatii;

Alte clauze convenite de actionari cu respectarea legislatiei in vigoare.

Actul constitutiv nu este supus obligativitatii incheierii in forma autentica, putand avea forma unui inscris sub semnatura privata, cu exceptia urmatoarelor situatii:

- cand printre bunurile subscrise ca aport in natura a capitalul social se afla un teren;

- cand forma juridica a societatii comerciale implica raspunderea nelimitata a asociatilor sau a unora dintre ei, pentru obligatiile sociale;

- cand societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica.

Conditiile legale de redactare a actului constitutiv sunt redate pe larg in tabelul 3.

Conditiile legale privind forma actului constitutiv

Tabelul 3.

Categoria de comerciant

Se redacteaza act constitutiv

Forma autentica

Sub semnatura privata

Societatea in nume colectiv

x

x

Societatea in comandita simpla

x

x

Societatea cu raspundere limitata

x

x

Societatea pe actiuni cu constituire simultana

x

x

Societate pe actiuni constituita prin subscriptie publica

x

x

Societatea pe actiuni cu constituire simultana sau societatea cu raspundere limitata, daca printre bunurile subscrise ca aport in natura la capitalul social se afla un teren

x

x

Etapa 5 R

edactarea si obtinerea declaratiei pe propria raspundere a fondatorilor, a administratorilor si a cenzorilor ca indeplinesc conditiile prevazute de lege. Declaratia pe proprie raspundere se completeaza de: comercianti persoane fizice; fondatorii si asociatii unei societati comerciale; administratori; cenzori; lichidatori; conducatorii sucursalei; reprezentantii desemnati de persoanele juridice, prin contract de administrare, ca administratori sau lichidatori; reprezentantii SRL cu asociat unic, persoana juridica.

Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de legea societatilor comerciale. Aceeasi lege extinde prevederea de onorabilitate si asupra administratorilor, cenzorilor si reprezentantilor unei societati comerciale, comanditatilor si lichidatorilor.

Etapa 6 Deschiderea contului in banca si efectuarea, varsamintelor reprezentand aportul in numerar la capitalul social, dupa caz.

Etapa 7. Depunerea specimenului de semnatura la Registrul Comertului sau la notarul public.

Etapa 8. Solicitarea inregistrarii in Registrul Comertului, a inregistrarii fiscale si dupa caz, a autorizarii, pe baza:

cererii de inregistrare in registrul Comertului;

cereriide inregistrare fiscala;

cererii de autorizare (pentru persoanele juridice);

acte doveditoare;

declaratia-tip pe propria raspundere (pentru autorizare).

Solicitantilor li se elibereaza certificatul de inregistrare continand numarul de ordine din registrul comertului si codul unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor Publice, insotit de incheierea judecatorului-delegat, precum si de alte acte prevazute de prezenta lege. .

2. Cumpararea unei afaceri existente

Intreprinzatorii care nu vor sa treaca prin avatarurile infiintarii unei firme noi pot cumpara une deja existenta. Desi ambele variante au ca scop detinerea unei afaceri, modalitatile de realizare practica a lor sunt complet diferite. Si cumpararea unei afaceri existente are avantajele si dezavantajele ei.

A. Avantajele cumpararii unei afaceri existente

Exista suficiente argumente pentru a cumpara o afacere deja existenta. Cele mai importante le redam in continuare.

a.Continuitatea. Avantajul esential al cumpararii unei afaceri existente il reprezinta continuitatea activitatii. Furnizorii sunt cunoscuti, clientii stiu foarte bine ce ofera afacerea. Acest lucru reprezinta un atu deosebit de important in comert si servicii. In servicii, de exemplu, clientii pot sa nu-si dea seama niciodata ca firma a fost cumparata. Daca numele si localul raman neschimbate, clientii pot crede ca s-au facut doar ceva schimbari de personal. De regula, clientii nu cunosc cine detine afacerea si nici nu sunt preocupati de acest lucru atat timp cat produsele si serviciile sunt disponibile.

b.Imagine formata. Unei firme de succes ii trebuie cativa pentru a-si forma o imagine favorabila. Aceasta imagine este adesea denumita "goodwill" si mareste sansele de succes ale cumparatorului. De regula, imaginea este asociata cu numele firmei. Daca firma si-a creat o imagine prin calitatea superioara a produselor si serviciilor, atunci este logic sa se cumpere si numele firmei.

c.Amplasament corespunzator. Firmele existente au adesea o foarte buna amplasare intrucat vechiul intreprinzator a avut posibilitatea de a alege dintr-un numar mai mare de variante decat sunt posibile in prezent. Specialistii in marketing afirma ca exista doar trei factori importanti in succesul unei afaceri cu amanuntul " amplasamentul, amplasamentul si amplasamentul". Desi oarecum exagerata, aceasta afirmatie reliefeaza faptul ca amplasarea este un factor deosebit de important in succesul unei afaceri. Daca firma este amplasata intr-o zona buna, este de preferat cumpararea afacerii.

d.Relatii cu furnizorii stabilite. Cumparatorul unei afaceri existente nu trebuie sa faca o evaluare a posibilitatilor de aprovizionare. Intreprinzatorul precedent a incheiat deja contracte de aprovizionare, pe care cumparatorul numai le preia.

e.Personal calificat. Cumparatorul nu trebuie sa recruteze, selecteze si instruiasca salariatii care lucreaza in afacere. Vanzatorul a avut grija de acest lucru. Salariatii reprezinta adesea cel mai important activ al firmei, in special imediat dupa cumparare.

f.Sistem de control prestabilit. Vanzatorul unei afaceri a introdus deja un sistem financiar, contabil si de evidenta pentru derularea normala a activitatilor. Cumparatorul nu are de facut decat cel mult unele ajustari la sistemele existente.

g.Previziuni pe baza unor date reale. O afacere existenta are elaborate situatii financiar contabile pe diferite perioade de timp. Acest fapt permite elaborarea unor previziuni mai realiste.

h.Finantare mai accessibila. Desi suma necesara cumpararii poate fi ridicata, creditorii sunt in general mai dispusi sa ofere imprumuturi unei firme existente decat unei firme noi. Aceasta in special pentru ca firmele existente au disponibile informatii financiar contabile privind evolutia firmei in anii precedenti.

i.Posibilitatea cumpararii la un pret de chilipir. Uneori afacerile sunt vandute la un pret mai mic decat valoreaza. Aceasta posibilitate da un ultim avantaj al cumpararii in loc de a initia o afacere. Evident, nu toate afacerile se vand la preturi mai mici. Unele sunt vandute la preturi normale, altele vor fi supraevaluate. Sansa ca o afacere sa fie vanduta la un pret mai mic depinde de motivele vanzarii afacerii si de modul in care este realizata vanzarea. Printre motivele de vanzare ale unei afaceri la un pret mai redus sunt: problemele de sanatate, schimbari bruste in viata personala etc. De asemenea, daca vanzatorul se grabeste sa "scape" cat mai rapid de afacere, o va vinde la un pret mai mic.

j.O singura tranzactie financiara. Cumpararea unei afaceri presupune doar o singura tranzactie financiara. Nu este necesara inchierea de contracte noi cu furnizorii, clientii, salariatii, institutiile financiare. Totul se reduce la incheierea contractului de vanzare-cumparare.

B. Dezavantajele cumpararii unei afaceri existente

In cumpararea unei afaceri unele avantaje pot deveni si dezavantaje. De aceea, fiecare afacere trebuie evaluata in mod diferit. Printre dezavantajele cumpararii unei afaceri existente mai imporatnte sunt:

a.Inexistenta unei afaceri de vanzare. Gasirea unei afaceri de vanzarea poate fi uneori extrem de dificila. Daca se doreste o afacere intr-un domeniu specific de activitate si o zona geografica anume gasirea este si mai dificila. In acest fel potentialul intreprinzator nu are decat trei alternative: sa cumpere o afacere nedorita, sa initieze o afacere sau sa astepte pana cand va gasi afacerea potrivita.

b.Imagine nefavorabila. Uneori afacerea in sine sau intreprinzatorul pot avea o imagine nefavorabila. Schimbarea acesteia cere timp. Noul intreprinzator va avea de a face, cel putin la inceput, cu scepticismul clientilor si, poate, al furnizorilor.

c.Echipamente invechite si stocuri demodate. Echipamentele cumparate pot fi invechite, defecte sau ineficiente. Inlocuirea si repararea lor poate fi costisitoare. De asemenea, stocurile pot fi demodate, prost alese sau cu o miscare lenta.

d.Dificultati privind personalul. Odata cu afacerea este preluat si personalul. O parte din acesta poate sa nu corespunda cerintelor de lucru ale noului intreprinzator. Unul din motivele vanzarii afacerii il poate constitui faptul ca vechiul intreprinzator a infiintat afacerea cu salariatii existenti, care i-au devenit foarte apropiati si pe care nu ii poate concedia din motive sentimentale, desi randamentul lor poate fi substantial redus. Schimbarile introduse de noul intreprinzator ii pot nemultumi si chiar inversuna. Un alt aspect negativ il poate constitui faptul ca salariatii de baza pot parasi afacerea. Acest lucru poate avea urmari extrem de neplacute in special in domeniul serviciilor, unde este foarte greu de separat serviciul respectiv de persoana care il presteaza.

e.Amplasament necorespunzator. Daca afacerea nu se afla intr-un loc adecvat, noul intreprinzator poate avea mari probleme. Acest lucru este critic in domeniul comertului cu amanuntul si unele servicii. Distanta fata de zonele comerciale, reputatia proasta a cartierului, lipsa unei parcari pot crea serioase dificultati cumparatorului.

f.Situatie financiara proasta. Cele mai multe afaceri supuse vanzarii nu sunt prea profitabile sau inregistreaza chiar pierderi. In evaluarea afacerii trebuie analizate cu atentie cauzele unei astfel de situatii. Daca motivul il constituie proasta amenajare tehnica, acest lucru poate fi imbunatatit. Daca insa amplasarea este cauze dificultatilor financiare intreprinzatorul trebuie sa caute o alta afacere.

g.Dificultatea introducerii schimbarilor. Intr-o firma existenta toate procedurile de lucru sunt stabilite. Modificarea acestora poate fi uneori foarte dificila. Rezistenta salariatilor sau problemele financiare ingreueaza mult acest proces. De asemenea, chiar daca noul intreprinzator are idei inovative, acestea pur si simplu nu pot fi introduse in cadrul existent al afacerii.

h.Neonestitatea vanzatorului. De multe ori o afacere de vanzare nu este ce pare a fi. Unii vanzatori pot fi neonesti, atunci cand motiveaza vanzarea afacerii. De asemenea, putini sunt vanzatorii care ofera de buna voie informatii nefavorabile lor. Ei considera ca descoperirea informatiilor nefavorabile cade in responsabilitatea cumparatorului.

i.Schimbari imprevizibile. Unele schimbari imprevizibile, de care nici vanzatorul nu este constient, pot avea un efect negativ asupra afacerii. De exemplu, zona poate fi modernizata, populatia are tendinte greu sesizabile de modificare, un concurent puternic poate aparea in zona etc. Fiecare din aceste schimbari pot avea un impact devastatator chiar si asupra unei afaceri de succes.

j.Supraevaluarea afacerii. Pretul afacerii de vandut poate fi foarte ridicat datorita imaginii firmei, cercului de consumatori format, furnizorilor stabiliti. Daca se va plati prea mult pentru toate acestea, cumparatorului ii va ramane prea putin, pentru a putea cumpara afacerea. De asemenea, reaua vointa a vanzatorului si proasta evaluare a afacerii pot aduce mari prejudicii cumparatorului.

2.2. Cautarea unei afaceri de cumparat

Daca intreprinzatorul s-a decis sa cumpere o afacere existenta, urmatorul pas il reprezinta gasirea celei mai convenabile afaceri. Pentru aceasta, el trebuie sa-si stabileasca o serie de criterii cu privire la ceea ce inseamna o afacere convenabila pentru el (domeniul de activitate, zona etc.). Dupa aceea, va cauta afacerea care sa corespunda cel mai bine acestor criterii. Pentru aceasta va trebui sa efectueze o serie de cercetari sau sa-si faca publica intentia sa de cumparare.

Cercetarea domeniul de activitate. Cautarea unei afaceri in domeniul preferat de intreprinzator poate fi anevoioasa. In ramurile noi sau cu o dezvoltare fragmentara efortul de a gasi o afacere corespunzatoare poate fi deosebit de ridicat din cauza lipsei informatiilor necesare. In ramurile cu traditie se pot gasi mai usor informatii despre firmele supuse vanzarii. In tabelul 4 redam cateva astfel de surse de informatii.

Surse de informatii despre firmele puse in vanzare

Tabel 4

Referinte personale

Reviste de specialitate

Avocati

Ziare

Contabili

Schimburi de exeperienta

Bancheri

Consilieri de afaceri

Centre de dezvoltare a afacerilor

Furnizori

Consultanti in management

Camera de Comert

Reclama facuta de vanzator

Actionari

Fosti salariati

Cunostinte

Intermediari

Salariati actuali

Asociatii comerciale

Falimente

Desi este posibil sa se gaseasca o afacere potrivita din aceste surse, unii experti sugereaza ca este mai bine sa se cumpere o afacere care nu a fost oferita spre vanzare. Pentru aceasta, intreprinzatorul trebuie sa identifice afacerea care nu este oferita spre vanzare si care ii satisface criteriile de alegere, sa determine pretul "corect" si sa faca o oferta detinatorului afacerii.

Cercetarea zonei preferate. Daca intreprinzatorul doreste sa cumpere o afacere intr-o anumita zona, cercetarea se va opri, fireste, la acea zona. Pentru aceasta poate apela la aceleasi surse de informatii din tabelul 1 si care sunt disponibile in zona respectiva.

Apelarea la specialisti. Contra unei anumite sume, intermediarii vanzarii afacerilor vor efectua cercetari privind afacerile supuse vanzarii si care satisfac criteriile intreprinzatorului. In felul acesta intreprinzatorul va fi scutit de efortul de a avea in vedere toate firmele supuse vanzarii, dar care nu ii satisfac criteriile. Intermediarul ii poate oferi chiar o lista a tuturor firmelor din domeniu care ii satisfac exigentele si din care unele nu sunt supuse vanzarii. La intermediar este recomandat sa se apeleze si atunci cand intreprinzatorul doreste sa cumpere o afacere din alta zona pe care nu o cunoaste suficient.

Reclama proprie. O ultima metoda de cautare a unei afaceri de vanzare, adesea foarte eficienta, este publicarea unui anunt fie in ziarele locale, fie in cele nationale prin care se specifica intentia de cumparare a unei anumite firme. Aceasta poate aduce un numar semnificativ de oferte de vanzare care nu pot fi luate in considerare, dar si unele oferte cu adevarat viabile.

2.3. Etapele procesului de cumparare a unei afaceri

Cumpararea unei afaceri existente presupune parcurgerea atat a unor etape oarecum similare initierii afacerii, cat si etape specifice acestei actiuni. In continuare, redam etapele procesului de cumparare a unei afaceri existente.

a.Stabilirea unor obiective si scopuri realiste. Intreprinzatorul trebuie sa isi defineasca in mod clar obiectivele pe care le are in vedere la cumpararea unei afaceri. Daca nu va face acest lucru, nu va putea avea o baza de evaluare a cercetarilor intreprinse pentru analiza afacerilor existente.

b.Cercetarea pietei. Si pentru o afacere existenta trebuie avute in vedere cerintele pietei pentru un anumit produs sau serviciu. De aceea, va trebui evaluata atat cererea cat si oferta existenta pe piata. In felul acesta se va evita cumpararea unor produse sau servicii care au un ciclu de viata in declin. In plus, cercetarea pietei il va ajuta pe intreprinzator sa se asigure ca va intra pe nisa de piata dorita de acesta si nu pe cea care s-a concentrat vanzatorul, care a avut eventual alte obiective. Elaborarea unui studiu de fezabilitate este recomandata si in acest caz. Acest studiu trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: populatia - tendinte, structura pe varste, niveluri de venituri si distributia acestora, piata - marime totala, parte de piata, concurentii de pe piata, investitia ceruta, randamentul investitiei, impactul schimbarilor previzibile.

c.Motivatia vanzarii afacerii Vanzatorii mentioneaza diferite motive pentru care doresc sa iasa din afaceri. Cele mai obisnuite sunt pensionarea, boala, problemele familiale, alte oportunitati. Motivele reale ale vanzarii afacerii pot fi insa cu totul altele. De aceea, cumparatorul trebuie sa contacteze concurentii, clientii, furnizorii, salariatii, precedentii detinatori ai afacerii si bancile locale, pentru a constata daca firma are de a face cu o concurenta acerba, daca are o imagine proasta, datorii fata de furnizori, probleme cu forta de munca, datorii fata de banci etc. Pot exista si motive ascunse de vanzare a unei afaceri. Cunoasterea adevaratului motiv pentru care este vanduta afacerea ii da cumparatorului posibilitatea de a evalua cat mai realist afacerea. In tabelul 5 redam cateva posibile motive de vanzare a unei afaceri, de la cele mai atractive pana la cele mai putin atractive.

Motive de vanzare a unei afaceri

Tabel 5

Motivele cele mai des invocate de vanzatori

1. Pensionarea

2. Sanatatea

3. Dorinta de a-si schimba ocupatia

4. O viata mai linistita, cu banii obtinuti din vanzare

5. Probleme legate de mostenire

6. Plictiseala de a conduce aceeasi afacere

7. Neintelegeri intre parteneri

Motivele mai putin invocate de vanzatori

8. Presiunea familiei

9. Neintelegeri conjugale

10. O oportunitate mai favorabila

11. Hartuiala  produsa de birocratie, taxe, grupuri ale consumatorilor

12. Finantare peste  posibilitatile intreprinzatorului

Tendinta de diminuare a cerintelor pietei

14. Pierderi datorita unor cauze nedepistate de intreprinzator

Motivele cele mai putin invocate de vanzatori

Presiunea exercitata de marile firme

16. Restrictii de zonificare

17. Imposibilitatea de a face fata concurentei

18. Nemultumirea salariatilor

19. Dorinta de a infiinta o firma concurenta cu un potential superior

20. Echipamentele au devenit invechite sau  au o uzura pronuntata

21. Reglementari guvernamentale inhibitorii

22. Dificultati in aprovizionare

23. Localul a devenit neincapator

24. Produse sau servicii depasite

25. Neinnoirea contractului de inchiriere

26. Nevoie de capital circulant peste posibilitatile firmei

27. Plecarea salariatilor cheie

28. Amenintarea unor procese de anvergura

29. Venituri doar din vanzarile precedente

30. Lichidare fortata

Multe din aceste motive ii pot scapa unui intreprinzator novice. Elaborarea unui studiu de fezabilitate ii va usura insa demersul.

d.Evaluarea situatiilor financiare. Cumparatorul trebuie sa analizeze in continuare aspectele financiare ale firmei. Informatii utile va obtine din bilant, situatia patrimoniului, rezultate financiare, registrele contabile. Pentru a-si forma o idee generala despre afacere, cumparatorul trebuie sa solicite situatiile financiare de le infiintarea firmei. In felul acesta se va putea observa tendinta profitului, ritmul de dezvoltare al afacerii, evolutia vanzarilor. Transpunerea grafica a evolutiei veniturilor din vanzari si a marjei profitului va duce la o mai buna intelegere a perspectivei firmei. In acelasi timp se va putea vedea in ce stadiu al ciclului de viata se afla produsul. Cumpararea unei afaceri cu produse aflate in stadiul de saturatie poate fi foarte riscanta. Desi situatiile financiare pot avea o evolutie favorabila, vanzatorul este posibil sa fi folosit diferite tehnici de "infrumusetare" a acestora - vinderea la un pret foarte scazut in ultima perioada, vinderea la unii clienti periferici etc. De mare ajutor in acest caz este un expert contabil, care va verifica acuratetea situatiilor financiare, procedurile contabile folosite. De asemenea, furnizorii, bancile pot oferi informatii relevante in acest sens.

e.Evaluarea situatiei bunurilor tangibile si intangibile. Evaluarea starii fizice a bunurilor tangibile desi cere un timp mai indelungat este relativ usor de efectuat. In functie de natura afacerii, bunurile fizice vor fi vazute, atinse, ascultate, mirosite si poate chiar gustate. Daca stocurile sunt in numar foarte mare se va face un control prin esantionare. Multe stocuri pot fi invechite si demodate, fara posibilitatea de a le mai vinde la un pret acceptabil. Utilajele si echipamentele trebuie verificate atat in timpul functionarii cat si in timpul stationarii. De asemenea, se vor cere informatii despre planurile de reparatii si cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor. Si echipamentelor de birou trebuie sa li se acorde o atentie deosebita. Multe din ele pot fi invechite si in scurt timp inutile deoarece nu se mai gasesc piese de schimb. Si in acest caz sfaturile unui expert sunt foarte utile.

Evaluarea intangibilelor este cumva mai dificila. Deoarece "goodwill-lul" - capacitatea unei firme de a fi profitabila prin straduinta intreprinzatorului - si "talentul managerial" nu pot fi masurate in mod direct, cumparatorul va trebui sa faca aceste evaluari pe baza informatiilor primite de la alte persoane. Pentru aceasta vor trebui vizitati clientii, furnizorii, firmele si persoanele din imprejurime, precum si alte persoane care au relatii de afaceri cu firma respectiva, pentru a asculta parerile lor. Daca imaginea este negativa va fi necesara o perioada mai mare de timp pentru a o schimba. Daca intreprinzatorul are o imagine pozitiva se pune problema mentinerii acesteia dupa plecarea vanzatorului. Si in acest caz se pune problema duratei de timp necesara realizarii aceleasi imagini ca a vanzatorului.

f.Evaluarea relatiilor de munca, a moralei si productivitatii. Aceasta etapa este deosebit de importanta in cazul firmelor care depind intr-o mare masura de eficienta salariatilor. Chiar daca firma are utilaje, echipamente si stocuri de calitate, o politica de personal defectuoasa poate anula aceste avantaje. Ca si goodwill-ul insa, evaluarea obiectiva a relatiilor de munca este dificil de realizat. Dificultatea creste daca vanzatorul incearca sa ascunda numultumirile salariatilor. De aceea, este necesar sa se discute informal cu salariatii cheie pentru a le afla gandurile. De asemenea, este bine sa stie daca o parte din acest personal va pleca odata cu vanzatorul. Trebuie aruncata o privire si asupra structurii personalului si a calificarii acestuia.

g.Investigarea aspectelor legale ale cumpararii si continuarii activitatii. Clarificarea aspectelor legale ale tranzactiei este deosebit de importanta. Cumparatorul trebuie sa se intereseze daca firma supusa vanzarii nu este in litigiu privind dreptul de proprietate, daca este ipotecata sau actionata in justitie de clienti sau furnizori. Trebuie vazut daca in urmatorii ani nu sunt restrictii legale de zonificare, cerinte speciale de protectie a mediului, restrictii de construire etc. Daca cladirea este inchiriata, trebuie analizati termenii si conditiile de inchiriere. Contractele cu furnizorii si beneficarii trebuie si ele analizate. Un specialist in domeniu este de un real ajutor si in acest caz.

h.Determinarea valorii afacerii. Probabil ca cea mai dificila etapa in cumpararea unei afaceri o constituie determinarea unui pret acceptabil. Calcularea valorii activelor tangibile ale firmei nu ridica, in mod normal, probleme deosebite, insa evaluarea bunurilor intangibile, cum este privilegiul de a cumpara o afacere stabila (goodwill), creaza aproape intotdeauna probleme serioase. Vanzatorul spera ca acest privilegiu sa reflecte munca grea depusa pentru ca afacerea sa devina stabila. Cumparatorul, totusi, doreste sa plateasca in plus numai pentru acele active intangibile care ii aduc un venit suplimentar.

i.Elaborarea ofertei de cumparare. Dupa ce s-a determinat valoarea afacerii, cumparatorul si reprezentantul sau vor intocmi o oferta de cumparare, din care nu trebuie sa lipseasca urmatoarele elemente: pretul oferit, metoda de plata, conditiile de inchiriere, prevederi privind contractele, asistenta din partea vanzatorului o anumita perioada de timp, clauze privind preluarea personalului, documentele de lucru, activele intangibile, asumarea responsabilitatii, prevederi privind concurenta neloiala.

j.Negocierea cumpararii si incheierea afacerii. Oferta de cumparare trebuie prezentata vanzatorului. Este putin probabil ca acesta sa accepte oferta fara negocierea pretului sau a unor termene si conditii din oferta. Desigur, pretul final nu poate fi mult diferit de cel estimat, insa cumparatorul trebuie sa-si dea seama ca pretul pe care-l va plati este influentat de capacitatea sa de a negocia. El nu trebuie sa confunde 'pretul' cu 'valoarea'. Valoarea reprezinta ceea ce merita afacerea, iar 'pretul' este suma cu care sunt de acord cei doi parteneri de tranzactie.

Pe de o parte, vanzatorul va urmari: obtinerea unui pret cat mai mare; incheierea unui contract in care sa se specifice banii primiti; evitarea unor termene contractuale nerezonabile.

Pe de alta parte, cumparatorul ar dori: obtinerea unui pret cat mai mic; negocierea unor termene de plata favorabile; existenta unor registre cu date veridice si oneste.

Inainte de a incepe negocierea, cumparatorul trebuie sa aiba in vedere cativa factori, cum sunt: intensitatea dorintei vanzatorului de a vinde; termenul de incheiere a afacerii; modul de efectuare a platii, impactul conditiilor economice asupra pretului afacerii. Pretul afacerii tinde sa urmeze conditiile economice generale. Vanzatorul isi vinde afacerea in conditii bune in situatiile de prosperitate, iar cumparatorul este favorizat in perioadele de recesiune.

Procesul de negociere este simplu, insa specific fiecarui participant la negociere. Ambii parteneri doresc sa-si indeplineasca dorintele, insa tranzactia nu se va realiza, daca ei nu ajung la un acord. Recunoscand acest fapt, ei trebuie sa-si faca concesii reciproce, pentru a ajunge la o intelegere convenabila ambelor parti. In figura 2 este reprezentat procesul de negociere a unei afaceri.

 


1.000.000


1.200.000

Fig. 2 Reprezentarea grafica a procesului de negociere

Dupa cum se poate constata din figura de mai sus, atat cumparatorul cat si vanzatorul au limite superioare si inferioare de castig. Cumparatorul va dori sa achizitioneze afacerea cu 800.000 lei, insa nu va plati mai mult de 1.200.000 lei. Vanzatorul ar dori sa primeasca 1.400.000 lei, insa nu va vinde cu mai putin de 1.000.000 lei. Afacerea nu se va putea incheia daca vanzatorul insista sa primeasca 1.400.000, iar cumparatorul ramane ferm la suma de 800.000 lei. Daca insa partenerii sunt concesivi, se va ajunge probabil la o zona de negociere. Aceasta reprezinta zona in care se poate realiza un acord. Ea are ca limita inferioara cel mai scazut pret pe care il accepta vanzatorul, iar limita superioara este pretul maxim pe care este dispus sa-l dea cumparatorul.

Dinamica procesului de negociere si potentialul fiecarui pret vor fi determinate in cele din urma prin incheierea unui acord intre parteneri la un pret rezonabil pentru ambele parti.

Daca ambele parti au cazut de acord asupra pretului si termenelor de plata, negocierea este terminata si acordul trebuie formalizat prin contractul de vanzare-cumparare. Dupa ce s-au intocmit si semnat toate documentele legale necesare, cumparatorul poate incepe derularea afacerii, daca a fost aranjata finantarea.

3. Franciza

O alta modalitate de a intra in afaceri este franciza. Franciza reprezinta o oportunitate de afaceri prin care proprietarul unui serviciu sau produs inregistrat (francizor) garanteaza drepturi exclusive unei persoane (francizat) pentru distributia si /sau vanzarea locala a serviciului sau produsului, in conditiile respectarii standardelor de calitate si in schimbul unei plati sau redevente. Acordul legal dintre cele doua parti este denumit contract de franciza.

In Romania, franciza este reglementata prin ordonanta nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei.

3.1. Tipuri de franciza

Exista doua tipuri principale de franciza: franciza de produs sau marci de comert si franciza de tip afacere.

a.Franciza de produs sau marci de comert (denumita si franciza de prima generatie). Acest tip de franciza permite francizatului sa cumpere produse de la francizor sau sa licentieze marca lui comerciala. Prin acest sistem, un singur producator stabileste, de regula, relatii cu mai multi comercianti pentru a face produsul disponibil intr-o anumita zona geografica, printr-o distributie exclusiva. Franciza de produs este utilizata de producatorii de autoturisme, bauturi racoritoare, cauciucuri si de statiile de benzina.

b.Franciza de tip afacere (denumita si franciza de a doua generatie) Prin acest tip de franciza, francizorul ofera francizatului nu doar produsul sau marca sa, ci intregul mod de derulare a afacerii - proceduri de operare, cladiri si echipamente, standarde de calitate, precum si toata gama de servicii necesare derularii afacerii: planificare, marketing, instruire, proceduri de control. Franciza de tip afacere este utilizata indeosebi de restaurantele de tip fast-food si in industria hoteliera. Pe plan mondial acest tip de franciza are o tendinta de crestere.

3.2. Domenii de activitate ale francizei

Exista trei domenii importante in care fiinteaza francizele. Acestea sunt:

a. Franciza de distributie presupune acordarea francizatului dreptul de a vinde anumite produse sub marca de fabrica sau de comert a francizorului (producatorului) printr-o retea de distribuire selectiva si limitata. Aceasta are trei variante.

Franciza producator-comerciant cu amanuntul. In cele mai multe cazuri, producatorul acorda licenta unui debuseu cu amanuntul pentru a depozita si comercializa linia sa de produse. Exemple de acest fel de franciza sunt cele ale producatorilor de automobile si camioane, echipamente agricole, produse petroliere, pantofi, vopsele. In acest caz, rolul principal al francizatului este de a furniza un debuseu intr-o piata distincta in care consumatorul poate obtine imediat produsele. Francizatul are foarte putine cunostinte referitoare la felul produselor de comercializat.

Franciza comerciant cu ridicata-comerciant cu amanuntul. In aceasta situatie, francizorul recruteaza comercianti cu amanuntul independenti pentru a deveni in mod voluntar francizati. Exemple de acest tip sunt companiile Goodyear si Firestone.

Cele doua feluri de franciza se mai numesc si francize de retail (cu amanuntul).

Franciza producator-comerciant cu ridicata. In acest caz, francizatul realizeaza unele din activitatile de productie si distribuie produsele la comerciantii cu amanuntul. Ca si in varianta precedenta, francizatul are un control redus asupra produselor de distribuit. Exemple de acest tip de franciza sunt companiile de bauturi alcoolice, racoritoare. In franciza de bauturi racoritoare, producatorul furnizeaza siropul sau concentratul comerciantului cu ridicata francizat, care adauga ingredientele, ambaleaza produsele si le distribuie comerciantilor cu amanuntul locali.

In toate cele trei variante, francizatul este producator, iar francizatul distribuitor.

In Romania, peste 50% din totalul francizelor sunt infiintate in domeniul retailului (87 de retele din totalul de 171).

b. Franciza serviciilor presupune acordarea francizatului dreptul de prestare a unor servicii. In Romania, ponderea francizelor din domeniul serviciilor este de 45%. Exemple de francize in domeniul serviciilor sunt lanturile hoteliere: Hilton, Holiday Inn, Sheraton; inchirierea de autoturisme: Herz, Avis; asigurarile: American Insurance Company, In perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana franciza serviciilor va cunoaste o dezvoltare exploziva.

c. Franciza din industrie presupune procese de prelucrare. In Romania, ponderea francizelor din industrie este de numai 5% (doar 6 retele), deoarece efortul investitional si conceptual este mult mai mare. Exemple de acest fel sunt cele din industria fast food si alimentara: McDonald's, Burger King, Kentuchy Fried Chicken, Pizza Hut.

3.3. Evaluarea francizei

Alegerea francizei ca modalitate de intrare in afaceri se face pe baza evaluarii avantajelor si dezavantajelor acesteia si compararea lor cu cele ale celorlalte modalitati de intrare in afaceri.

A. Avantajele francizatului

O franciza este avantajoasa pentru multe motive. Iata care sunt acestea.

a. Produse si servicii verificate. Avantajul esential al francizatului este ca intra intr-o afacere cunoscuta, cu produse si servicii bine primite de clienti. Acestia sunt deja constienti de calitatea si reputatia produselor sau serviciilor pe care le ofera franciza. Francizorul a facut cunoscut clientilor printr-o retea nationala de publicitate aceste produse sau servicii.

b.Asistenta tehnica si manageriala. Francizorul ofera asistenta inca din faza initiala. Astfel, se ofera sugestii privind alegerea locului francizei, amenajarea tehnica si fizica, instruire in management, alegerea personalului si instruirea acestuia. De asemenea, pe parcursul derularii activitatii asistenta este asigurata in mod continuu prin cursuri de perfectionare si actualizare a cunostintelor.

c.Putere de cumparare superioara. Facand parte dintr-un sistem, francizorul poate cumpara in conditii avantajoase materiale, echipamente, servicii de la furnizorii agreati de francizor. Uneori chiar francizorul poate aproviziona francizatii, care se pot bucura si de bonificatii, daca achizitioneaza bunuri in cantitati mai mari.

d.Reclama la scara nationala. Deoarece multe francize au o recunoastere larga, francizorul practica o reclama la scara nationala, de care beneficiaza si francizatul.

e.Recunoastere imediata. Marile lanturi de francize au importantul avantaj al recunoasterii imediate. Multe firme noi trebuie sa astepte luni si chiar ani pentru a fi recunoscute.

f.Asistenta financiara. In multe cazuri francizorul acorda asistenta financiara francizatului. Daca pentru o afacere existenta vanzatorul solicita platirea intregii sume, francizorul arareori cere acest lucru, esalonand plata francizei.

g.Capital de lucru mai redus. O franciza poate fi deschisa de cele mai multe ori cu mai putin capital de lucru decat in cazul initierii unei afaceri sau cumpararii uneia existente. Aceasta pentru ca, de regula, nu este nevoie de prea multe stocuri. Cunostintele si experienta francizorului referitoare la nivelul stocurilor si nivelul de reaprovizionare pot reduce in mare masura demodarea, risipa sau ruptura de stoc.

h.Posibilitati de crestere superioare. Francizorul acorda prin contractul de franciza drept exclusiv de a opera franciza intr-o anumita zona geografica. In felul acesta francizatul nu va avea un concurent direct in limitele acelei zone geografice si se va putea dezvolta mai rapid. In plus, francizorul acorda asistenta francizatului, atunci cand doreste sa-si extinda afacerile.

i.Standarde recunoscute. Francizorul impune standarde de calitate deosebite, recunoscute de clienti. In orice restaurant din lume de tip McDonald's ar intra un client va gasi acelasi lucru: curatenie, servicii deosebite, produse de calitate.

j.Sanse de succes mai mari. Desi achizitionarea unei francize nu garanteaza in mod automat succesul, sansele de supravietuire ale unei francizei sunt mult mai mare decat in cazul initierii unei afaceri proprii. Sprijinul financiar, material si de management dat de francizor contribuie in mare masura la succesul afacerii. In Romania, rata de succes a francizelor este estimata la 93%.

B. Dezavantajele francizei

Desi prin contractul de franciza se stabileste o relatie reciproc avantajoasa intre francizor si francizat, franciza are si o serie de dezavantaje, pe care le redam in continuare.

a.Costul ridicat al francizei. Toate avantajele oferite de francizor costa. Costul francizei cuprinde suma initiala cu care este achizitionata franciza, un anumit procent din profit ca redeventa si cheltuieli de de reclama pe parcursul desfasurarii activitatii. In Romania, taxa de intrare pentru aderarea la retelele de franciza variaza intre 500 si 250.000 Euro. Redeventele din domeniul retailului variaza intre 0 si 5-6%, iat cele din servicii intre 6 si 20%. Taxa de publicitate variaza intre 3si 6%.

b.Dependenta puternica fata de francizor Franciza presupune respectarea stricta a unor operatii standardizate. Pentru persoanele creative si cu un spirit de independenta ridicat acest lucru reprezinta un serios impediment.

c.Sperante neimplinite. Achizitionand o franciza, intreprizatorul se asteapta sa primeasca tot sprijinul din partea francizorului. Totusi, unii francizori nu isi tin promisiunile facute. Daca francizatul nu este atent atunci cand incheie contractul sau nu consulta un jurist, s-ar putea trezi ca in contract nu sunt mentionate unele prevederi pe care francizorul a fost de acord initial sa le introduca.

d.Imagine nefavorabila, datorita principiului dominoului. Daca unii francizati nu respecta standardele de performanta, iar francizsorul tolereaza acest fapt, se poate deteriora imaginea tuturor francizatilor. Clientii vad franciza ca pe un tot intreg si mesajul transmis de o singura franciza se propaga asupra tuturor celorlalte francize.

e.Expirarea termenului francizei. Francizele sunt vandute pe un numar determinat de ani (de regula, intre 5 si 20 de ani). Dupa aceasta perioada, francizatul trebuie sa incheie un nou contract de franciza, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare.

f.Restrictii privind vanzarea francizei. Daca francizatul doreste sa vanda franciza, el nu o poate face decat cu acordul francizorului, care va accepta vanzarea numai la un cumparator agreat de el.

3.4. Contractul de franciza

Documentul prin care se stipuleaza drepturile si obligatiile francizorului si francizatului se numeste contract de franciza. El este intocmit de francizor si cele mai multe prevederi sunt in favoarea sa. De aceea, el trebuie citit cu atentie de francizat si numai dupa o negociere convenabila trebuie semnat. Cele mai importante prevederi ale unui asemenea acord sunt: costul achizitiei francizei; redevente - calculate ca procent din vanzarile brute, cheltuieli de publicitate - calculat de regula ca procent din vanzarile nete; prevederi privind durata francizei; conditiile de reinnoire a francizei; prevederi privind dreptul de distributie exclusiva; prevederi privind standardele de calitate; prevederi privind aprovizionarea; infatisarea cladirii; modul de tinere a evidentei financiar contabile; prevederi privind personalul (instruire, infatisare); programul de lucru; echipamente si modul lor de intretinere. Desigur, unele prevederi pot lipsi, in functie de specificul francizei. De asemenea, unele dintre ele nu sunt negociabile - programul de lucru, infatisarea generala, modul de tinere a evidentei, echipamentele si modul lor de intretinere.

4. Incubatoarele de afaceri

Pentru cresterea competitivitatii economice in Romania, prin dezvoltarea IMM-urilor si crearea de noi locuri de munca a fost elaborat Programul National Multianual pe perioada 2004 - 2008 pentru infiintarea si dezvoltarea incubatoarelor tehnologice si de afaceri al ANIMMC. Programul va realiza acest lucru prin infiintarea de noi incubatoare de afaceri, care vor asigura IMM-urilor servicii de sprijin subventionate.

Incubatorul de afaceri este un laborator economic care ofera asistentta IMM-urilor si care contribuie la stimularea si cultivarea talentului antreprenorial. Acesta pune la dispozitie asistenta si spatiu pentru schimbul de idei, cursuri de pregatire si perfectionare, programe de pregatire pentru manageri si salariati, ofera consultanta gratuita si usureaza contactele cu banci si parteneri.

Primele incubatoare de afaceri (IA) au fost infiintate in Romania la inceputul deceniului '90, in principal cu asistenta Phare/CRIMM. Au fost infiintate ulterior mai multe astfel de incubatoare, finantate cu ajutorul diversilor donatori, ca de exemplu: Phare, prin intermediul Programului FIMAN / PAEM si Banca Mondiala, in regiuni subdezvoltate sau in regiuni afectate de declinul industrial si restructurare.

In cadrul programului Phare/PAEM a fost publicat un manual al incubatoarelor de afaceri, care cuprinde toate elementele de baza si etapele care trebuie parcurse pentru infiintarea si functionarea Incubatoarelor de Afaceri.

Beneficiarii programului sunt potentiali intreprinzatori, constituiti in societati comerciale organizate in temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata si care, la data solicitarii, indeplinesc cumulativ conditiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii si criteriile de eligibilitate specificate mai jos:

IMM-urile nou infiintate care au potential de dezvoltare ridicat, trebuie sa prezinte un proiect fezabil de dezvoltare prin care sa permita crearea a minimum 3 locuri de munca in urmatorii 2 ani.

In cadrul programului sunt definite ca IMM nou infiintate:

Agentii economici, care in termen de doua luni de la data selectiei prezinta dovada obtinerii inregistrarii si autorizarii societatii comerciale la Oficiul Registrului Comertului de pe langa tribunalul unde isi are sediul societatea, in zonele tinta in care sunt amplasate incubatoarele de afaceri care fac obiectul prezentului program; IMM nou infiintate, selectate sunt obligate ca in termen de 2 luni, de la data incheierii contractului de servicii/inchiriere cu Administratorul Incubatorului, sa-si inceapa desfasurarea activitatii in cadrul incubatorului.

Agentii economici vor respecta criteriul de independenta, asa cum este acesta definit in alin. (2) art.3 din Legea nr.346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii;

Desfasoara activitati de productie de bunuri si/sau servicii.

Nu beneficiaza de prevederile programului: societatile bancare, societatile de asigurare si reasigurare, societatile de administrare a fondurilor financiare de investitii, societatile de valori imobiliare, societatile cu activitate principala de comert, activitati de intermedieri financiare, activitati auxiliare intermedierilor financiare, activitati de intermedieri imobiliare, activitati juridice, de contabilitate si revizie contabila, consultanta in domeniul fiscal, consultanta in afaceri, selectia si plasarea fortei de munca, alte activitati prestate in principal intreprinderilor.

Se va alege maximum 20 de intreprinzatori / incubator, in baza planurilor de afaceri intocmite de catre acestia, in vederea constituirii de societati comerciale, dintre care:

maximum 10 societati comerciale vor fi nou infiintate;

minimum 10 societati comerciale vor prezinta un istoric de functionare de maximum 2 ani la data inscrierii in incubator.

Selectia beneficiarilor se va face prin procedura de licitatie de proiecte si va tine cont de criteriul de fezabilitate al acestor propuneri, evidentiind urmatoarele aspecte: idea de afaceri, aspecte referitoare la implementarea proiectului, marketing, structura organizationala, resurse financiare, riscuri si oportunitati, resurse umane si aspecte juridice, etc.

Incubatorul de Afaceri asigura urmatoarele tipuri de servicii si utilitati IMM-urilor beneficiare:

A) - facilitati comune :

- spatiul incubatorului , inclusiv spatiile pentru intalniri de afaceri, expozitii,

instruiri,care este pus la dispozitia IMM-urilor, in conditii de calitate si la preturi convenabile;

- asigurarea cu utilitati a spatiilor de lucru (energie termica, electrica, apa, gaz);

-servicii de telecomunicatii (telefon, fax, e-mail, internet);

- servicii de paza;

B) - servicii comune :

asigurarea serviciilor de administrare, secretariat;

asigurarea serviciilor de informare si documentare;

prevenirea problemelor de mediu;

cooperarea intre investitori in cadrul incubatorului.

C) - servicii specializate oferite contra cost:

consultanta si asistenta in elaborarea planurilor de afaceri si de marketing, studiilor de fezabilitate, surselor si metodelor de finantare a investitiilor in scopul contractarii altor finantari complementare de catre beneficiarii programului;

consultanta si instruire in managementul afacerilor si managementul investitiilor comune realizate de catre firmele incubate;

asistenta acordata IMM in procesul de dezvoltare de noi produse si servicii;

asistenta pentru dezvoltarea de parteneriate nationale si internationale;

servicii de training, traduceri si publicitate;

inlesnirea accesului IMM la baza de date si la experienta universitatilor acreditate de

Ministerul Educatiei si Cercetarii;

consultanta privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuala si industriala;

asistenta acordata IMM incubate in corelarea activitatilor cu cele ale intreprinderilor

existente in zona;

asistenta acordata IMM incubate in scopul diversificarii capacitatii acestora de a-si comercializa produsele in afara zonei de amplasare a incubatorului;

promovarea imaginii firmelor ce opereaza in cadrul incubatorului, etc.

De asemenea, Programul va oferi IMM incubate posibilitatea de a colabora cu institutii bancare, societati/programe de micro-finantare, fonduri locale de garantare a creditelor pentru IMM, alte autoritati publice centrale/locale, finantatori internationali, sau alte entitati, etc.

Perioada maxima de incubare pentru un IMM este de 36 de luni. Ciclul de incubare are trei etape:

Etapa 1 - 12 luni de la data aprobarii admiterii in incubator. In decursul acestei etape, programul poate acorda un ajutor financiar nerambursabil de maximum 400 milioane ROL / 40.000 RON, reprezentand:

60% din valoarea fara TVA a cheltuielilor aferente infiintarii fiecarei societati comerciale care urmeaza sa fie incubata;

40% din valoarea fara TVA a utilitatilor comune aferente fiecarui IMM incubat, in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

30% din valoarea totala fara TVA a serviciilor specializate;

Etapa 2 - Pana in luna a 24-a de la admiterea in IA. In decursul acestei etape, programul poate acorda un ajutor financiar nerambursabil de maximum 300 milioane ROL / 30.000 RON, reprezentand:

30% din valoarea fara TVA a utilitatilor comune aferente fiecarui IMM incubat, in conformitate cu prevederile legale in vigoare

20% din valoarea totala fara TVA a serviciilor specializate;

Etapa 3 - Pana in luna a 36-a de la admiterea in IA. In decursul acestei etape, programul poate acorda un ajutor financiar nerambursabil de maximum 250 milioane ROL / 25.000 RON, reprezentand:

- 20% din valoarea fara TVA a utilitatilor comune aferente fiecarui IMM incubat, in conformitate cu prevederile legale in vigoare

Vor fi excluse din incubator firmele care nu indeplinesc urmatoarele conditii:

pastrarea numarului de locuri de munca nou create de catre IMM incubate:

minim 3 locuri de munca nou create, in urmatorii 2 ani de functionare in cadrul incubatorului, pentru IMM nou infiintate;

minim 3 locuri de munca nou create, in urmatorul an de functionare in cadrul incubatorului, pentru IMM cu un istoric de functionare de cel mult 2 ani;

performante economice: cresterea cifrei de afaceri a IMM incubate cu minim 10% per an fiscal;

contracte incheiate cu parteneri economici din afara ariei geografice de amplasare a incubatoarelor de afaceri;

respectarea obligatiilor contractuale asumate prin contractul de inchiriere/servicii incheiat cu Administratorul Incubatorului.

In prezent, in Romania numarul si impactul incubatoarelor de afaceri este destul de scazut, pentru a satisface nevoile specifice ale IMM-urilor aflate in stadiul de inceput de dezvoltare al afacerii, sau care functioneaza deja. Distributia geografica inegala si rata de supravietuire foarte mica, au facut ca o serie de incubatoare infiintate cu sprijin international sa inceteze sa functioneze in momentul in care s-a incheiat finantarea, dat fiind faptul ca sprijinul din partea autoritatilor locale / guvernului / sectorului privat a fost inexistent sau insuficient pentru a le mentine in functiune pana cand acestea ar fi putut sa se autosustina.

Intrebari recapitulative

Faceti o comparatie a avantajelor si dezavantajelor initierii unei afaceri.

Prezentati filiera de infiintare a unei firme proprii.

Care sunt cerintele ce trebuie avute in vedere la alegerea numelui firmei?

Ce particularitati are actul constitutiv, in functie de forma de societate comerciala?

Faceti o comparatie a avantajelor si dezavantajelor cumpararii unei afaceri.

Cum ati ierarhiza metodele de determinare a valorii afacerii in functie de gradul lor de aproximare?

Prezentati metodele invocate pentruurtu vanzarea unei afaceri, in functie de gradul lor de credibilitate.

Faceti o comparatie a avantajelor si dezavantajelor fracizei, din perspectiva intreprinzatorului.

Teste

1. Dezavantajele principale al initierii unei afaceri sunt:

a. flexibilitatea, amplasarea adecvata, imagine nefavorabila

b. riscul ridicat, birocratia, dificultati de finantare

c. incompetenta salariatilor, echipamentele invechite, dificultatea introducerii schimbarilor

d. nici un raspuns nu este corect

2. Care dintre urmatoarele constituie un dezavantaj al cumpararii unei afaceri existente?

a. O singura tranzactie financiara

b. Continuitatea operatiilor

c. Castig imediat

d. Schimbari imprevizibile

Avantajele francizei sunt:

a.           Reclama la scara nationala

b.          Asistenta financiara

c.           Recunoastere imediata

d.          Produse standardizate

4. Franciza de produs este folosita indeosebi de restaurantele fast-food:

a.       adevarat

b.      fals



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5805
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved