'METODOLOGIA B.I.R.D.'

'METODOLOGIA B.I.R.D.'

1. ORGANISME INTERNATIONALE DE RESORT

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial relatiile monetar financiare intre tarile care luasera parte la conflict se aflau intr-o stare precara. Tarile castigatoare cheltuisera extrem de mult, productia de bunuri se redusese la minimum, trezoreriile se golisera de aur, balantele de plati erau dezechilibrate, creditul era in suferinta. Tarile invinse aveau in plus economia distrusa, datorii de razboi, lipsa de credibilitate.

Conferinta de la Bretton Woods, organizata sub egida O.N.U. a fost aceea care a pus bazele unui nou sistem monetar international. Importanta acestei conferinte consta in schimbarea completa a conceptiei de pana atunci, prin introducerea spiritului intelegerii mutuale, al cooperarii cat mai largi in problemele activitatii financiar-valutare. Conferinta a initiat infiintarea a doua organisme financiar-valutare internationale: Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare (BIRD).

F.M.I., conceput ca o institutie pentru promovarea cooperarii monetare intre tarile membre si a stabilitatii valutare, stabilea un sistem multilateral de plati internationale, echilibrarea balantelor de plati ale tarilor membre.

B.I.R.D. a fost planuita ca un organism de tip nou, destinat finantarii investitiilor in tarile membre, acordarea de imprumuturi pentru reconstructie si dezvoltare. Ulterior, B.I.R.D. s-a dezvoltat prin infiintarea unor institutii afiliate si specializate si anume Asociatia Internationala de Dezvoltare (A.I.D.) si Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.), devenind, de fapt, un grup de banci interconectate, cunoscut sub numele de Banca Mondiala.

F.M.I. are 148 tari membre care sunt in acelasi timp si membre O.N.U.; Romania a devenit membra la 7 decembrie 1972. Obiectivele F.M.I. sunt urmatoarele:

* promovarea cooperarii monetare internationale prin intermediul unei institutii specializate care sa faca posibile consultari permanente intre tarile membre;

* facilitarea desfasurarii echilibrate a schimburilor internationale, care sa contribuie la folosirea eficienta a resurselor tarilor membre;

* evitarea manipularii cursurilor valutare in scopuri incorecte;

* eliminarea restrictiilor valutare cere franeaza dezvoltarea comertului international.

F.M.I. este condus de urmatoarele organisme:

- Consiliul Guvernatorilor, format din reprezentantii tarilor membre, se reuneste o data pe an, avand rolul adunarii generale a actionarilor intr-o societate pe actiuni.

- Consiliul Administratorilor este format din 21 de membri din care 6 sunt reprezentantii cu cele mai mari cote parti, iar restul sunt desemnati de tarile membre.

- Directorul general, ales prin consens, conduce efectiv activitatea Fondului.

Organismele internationale care acorda credite pentru investitii in conditii rentabile sunt: F.M.I., B.I.R.D. si B.E.R.D. Aceste organisme acorda credite pentru investitii cu o dobanda redusa si pe termen lung in special tarilor in curs de dezvoltare, sprijinind astfel dezvoltarea economico-sociala a acestora. Proiectele de investitii sunt riguros analizate, finantandu-se numai cele eficiente.

Fondul Monetar International reprezinta una din creatiile cele mai importante ale acordului de la Bretton Woods. Creat pentru a asigura premisele pentru o larga dezvoltare a relatiilor economice internationale, prin facilitarea schimburilor valutare, echilibrarea si amortizarea balantelor de plati si in esenta stabilitatea cursurilor valutare. Insa Fondul Monetar International este organismul care reprezinta, pentru majoritatea tarilor, in special pentru tarile in curs de dezvoltare, o importanta sursa de creditare si sprijin economic. Pentru a juca acest rol, F.M.I. mobilizeaza si constituie resurse corespunzatoare.

Aportul tarilor membre constituie o sursa de baza. Contributia tarilor membre se stabileste in cote parti procentuale a caror marime depinde de potentialul fiecarei tari (cota parte are rolul unor detineri de actiuni in ceea ce priveste administrarea F.M.I., respectiv exprimarea voturilor privind deciziile semnificative). Aceste cote se pun la dispozitia fondului, de catre fiecare tara, in proportie de 25% in devize si 75% in moneda nationala.

Pe parcursul Conferintei, desfasurata intre 1 si 22 iulie 1944 la Bretton Woods s-a intrevazut posibilitatea infiintarii unei banci. Data fiind noutatea pe care o reprezenta conceptul de banca internationala, noua institutie a aparut pur si simplu, ca o descoperire importanta a Conferintei.

Acesta institutie, o data infiintata s-a remarcat, potrivit previziunilor, printr-o activitate concreta pe planul reconstructiei si dezvoltarii economice a tarilor membre. Sub denumirea de Banca Mondiala se reunesc doua institutii de inalta utilitate: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.) si Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.). O a doua afiliata a B.I.R.D. este Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.). Aceste trei entitati actioneaza pentru obiective distincte, bine precizate, dar cu un scop comun: cresterea standardului de viata in tarile in curs de dezvoltare prin canalizarea resurselor financiare ale tarilor dezvoltate. Numarul acestora a crescut in ultima vreme, astfel forta economica si prestigiul mondial de instituire de ajutor financiar s-a marit.

Un stat poate dobandi calitatea de membru al bancii atunci cand accepta regulile de conduita in ceea ce priveste finantele internationale, respectiv sa adere mai intai la Fondul Monetar International.

Inscrierea unei contributii la fondul statutar constituie o conditie necesara pentru ca o tara sa poata deveni membru al acestei banci. Subscriptia fixata unei tari interesata sa devina membru al B.I.R.D. se negociaza, nivelul ei fiind stabilit in functie de situatia economica si financiara a tarii solicitante, care intra in corelatie cu participarea la F.M.I.

Ca urmare a numarului diferit de parti subscrise, tarile care participa cu fonduri mari dispun in Consiliul Bancii de cele mai multe voturi, implicit de posibilitatea reala de luare sau influentare a hotararilor in propriu interes.

Romania a aderat la B.I.R.D. in 1972. In perioada comunista, relatiile cu Banca Mondiala s-au degradat treptat, ajungandu-se pana la rambursarea, fara nici o justificare economica, inainte de termen, a imprumuturilor obtinute de la aceasta.

Potrivit statutului bancii, varsamintele initiale de capital se fac in cota de 1% in aur sau dolari SUA, sumele putand fi utilizate liber pentru oricare din operatiunile sale si 9% in moneda statului subscriitor. In virtutea aceluiasi statut, cota de 9% in moneda nationala se poate utiliza numai cu acordul tarii membre a carei moneda e in discutie, diferenta de 90% serveste la protectia obligatarilor.

Necesitatea realizarii programelor de imprumut, in conditiile maririi sprijinului acordat tarilor in curs de dezvoltare, a determinat Banca, ca pe langa angajarea fondurilor sale proprii, sa recurga la fonduri suplimentare de pe piata internationala.

In vederea constituirii fondurilor necesare acordarii de imprumuturi, sursele de formare se constituie in surse primare si surse suplimentare. Sursele primare se constituie din subscriptii utilizabile in capital, imprumuturi nete facute de banca de pe pietele financiare internationale si venituri nete obtinute din activitatea proprie. Sursele suplimentare se constituie din rambursari din imprumuturile date de banca si vanzarile de creante ale altor investitori.

Constituirea fondurilor pe seama surselor suplimentare adica rambursarea imprumuturilor date de banca devine o problema tot mai dificila dat fiind faptul ca datoriile sunt pentru tarile in curs de dezvoltare o problema ce tinde sa se agraveze tot mai mult.

Rata dobanzii perceputa de banca pentru imprumuturile acordate este influentata de cererea si oferta existenta pe piata financiara, fluctuatia acestora oglindindu-se in nivelul dobanzii percepute. Cresterea costului capitalului pe piata financiara mondiala influenteaza marimea dobanzii percepute de banca la imprumuturile acordate. Duratele de rambursare si termenele scadente se ajusteaza in functie de balanta de plati a fiecarei tari ce beneficiaza de credite.

Veniturile totale ale bancii pot fi calculate cu ajutorul relatiei:

Vt = ( Va + Vi + Dc + Ca + Cvr ) - ( Cad + Di + Ce + Cc )

in care:

Vt = venituri totale;

Va = venituri din plasamente;

Vi = venituri din imprumuturi;

Dc = dobanzi si comisioane;

Cc = comisioane din angajamente

Cvr = comisioane varsate la rezerva speciala;

Cad = cheltuieli administrative;

Di = dobanzi platite la imprumuturile luate de banca;

Ce = cheltuieli de emisiuni ale bancii;

Cc = cheltuieli pentru cedari de creante.

Forul conducator al B.I.R.D. este reprezentat de Consiliul Guvernatorilor, care se intruneste o data pe an si este constituit din cate un reprezentant al fiecarei tari membre. Intre sedinte drepturile lor sunt delegate Directorilor Executivi, in numar de 20, din care 5 sunt alesi de actionarii cu numarul cel mai mare de actiuni, iar ceilalti 15 sunt alesi de ceilalti membri. Directorii executivi aleg un presedinte al bancii care este si membru al comitetului administrativ de coordonare din cadrul O.N.U.

Acordarea imprumuturilor de catre B.I.R.D. necesita respectarea anumitor conditii, si anume: fondurile solicitate sa se orienteze cu prioritate spre obiective investitionale ce asigura dezvoltarea infrastructurii economice, agriculturii, industriei alimentare, etc.; imprumuturile trebuie sa fie garantate de beneficiarul acestora si orientate spre investitii cu eficienta economica ridicata; procurarea de utilaje, materii prime, tehnologii se va face numai pe baza de licitatii internationale, la care au prioritate beneficiarii de credite, creditele se acorda numai dupa examinarea de catre o echipa de specialisti ai bancii a proiectului tehnico-economic al viitorului obiectiv; evaluarea eficientei economice a proiectului se face numai prin metodologia B.I.R.D. de catre specialistii acesteia si de catre tara solicitanta a creditului.

Cererea de credit trebuie insotita de un raport economic care sa justifice ratiunea acordarii creditului, nivelul eficientei viitorului obiectiv pentru care se solicita creditul, existenta posibilitatilor de acoperire a necesarului de materii prime si materiale, toate necesare a-i asigura bancii certitudinea restituirii creditului acordat.

2. ASPECTE SPECIFICE ALE METODOLOGIEI B.I.R.D. DE EVALUARE A PROIECTELOR DE INVESTITII

Evaluarea proiectelor finantate de B.I.R.D. se face de catre specialistii bancii, avandu-se in vedere urmatoarele aspecte:

* aspectul economic, prin care se urmareste folosirea cu eficienta maxima a resurselor disponibile. In acest scop se analizeaza comparativ efectele economice prevazute a se obtine la viitorul obiectiv si eforturile totale investitionale si de productie, reliefandu-se totodata si influenta viitorului obiectiv asupra mediului inconjurator;

* aspectul tehnic cuprinde date referitoarte la amplasament, dimensionarea capacitatilor de productie, solutii tehnologice, echipamentul care va fi folosit, graficul de executare a investitiei; B.I.R.D. acorda asistenta beneficiarului de credit pentru intocmirea proiectului, pentru ca acesta sa corespunda conditiilor impuse de cuceririle stiintifice si tehnice la momentul respectiv. Pentru aceasta, banca pune la dispozitia beneficiarului oferte de utilaje si echipamente, informatii privitoare la solutiile tehnice si tehnologice ce pot fi adoptate, informatii privind calitatea si performantele produselor similare existente pe piata;

* aspectul institutional, organizatoric si de conducere, care se refera la existenta fortei de munca, posibilitatea de a pregati cadrele necesare, organizarea intreprinderii, alte probleme legate de conducerea viitorului obiectiv;

* aspectul comercial si al achizitiilor, prin care se evidentiaza posibilitatea de cumparare a materiilor prime si de desfacere a produselor finite, nivelul consumurilor specifice la principalele materiale. Pentru fundamentarea cat mai corecta a eficientei economice se fac simulari de variante privind eventualele modificari ce pot aparea la pretul materiilor prime si al produselor finite;

* aspectul financiar, in care, pe baza evaluarii fondurilor consumate si incasarilor ce se vor realiza, cuantifica nivelul rezultatelor financiare. Expertii bancii fac aprecieri asupra politicii financiare si de investitii practicata in tara noastra. Pentru aceasta ei studiaza modul de utilizare a resurselor proprii si a celor atrase, iar pe baza acestor studii elaboreaza propuneri in vederea dezvoltarii intr-un ritm mai rapid al economiei tarii respective.

Principala caracteristica a metodologiei B.I.R.D. de analiza a eficientei proiectelor de investitii, o constituie separarea analizei economice propriu-zise de analiza financiara.

Analiza economica are drept scop evidentierea oportunitatii si eficientei investitiilor, prin compararea efortului total efectuat pentru realizarea productiei obiectivului (efortul investitional si cheltuielile de productie) cu efectele ce se vor obtine, prin intermediul calculelor de actualizare.

Analiza economica ia in considerare diferite solutii tehnologice, diferite capacitati de productie, stabilind rentabilitatea proiectului la nivelul intregii economii nationale. Aceasta analiza nu tine cont deci de natura resurselor angajate si nici de cine beneficiaza de rezultatele obtinute, insa ia in calcul preturile care domina in economie, in conditiile concurentei loiale. In cazul in care nu exista concurenta, se analizeaza preturile de pe piata mondiala. In cazul tarii noastre, la transformarea preturilor existente pe piata mondiala din valuta in lei, trebuie luat in calcul un curs valutar cat mai real al leului.

In cadrul analizei economice se neglijeaza subventiile, taxele, impozitele din dimensionarea cheltuielilor si veniturilor.

Analiza financiara se face din punct de vedere al investitorului (unitati de stat, mixte, particulare) tinandu-se seama de faptul ca fiecare investitor este interesat in obtinerea unor profituri la fondurile cheltuite. In cadrul acestei analize se folosesc pentru utilaje, materii prime, salarii etc. preturile practicate pe piata externa, atat pentru produsele din tara cat si pentru cele din import.

Spre deosebire de analiza economica, in cadrul analizei financiare se are in vedere orice transfer de moneda cum ar fi taxele, impozitele, subventiile etc.

O alta caracteristica a metodologiei B.I.R.D. o constituie determinarea veniturilor si a cheltuielilor pentru fiecare an in parte, incepand din momentul deschiderii santierului pana la scoaterea din functiune a obiectivului, deci pe intreaga durata de serviciu a utilajelor. Pe aceasta baza se poate stabili venitul net pe fiecare an, iar prin insumare, venitul net obtinut de obiectiv pe intrega durata de functionare. De remarcat ca fondul de amortizare nu se include in cheltuielile de productie, el fiind inregistrat ca si cheltuiala cand s-a facut investitia. De asemenea, orice proiect economic trebuie insotit de o analiza de senzitivitate prin care se stabileste gradul de viabilitate economica a proiectului respectiv. Prin aceasta analiza este evidentiata sensibilitatea obiectivului la unele modificari nefavorabile ce pot aparea pe parcursul duratei sale de functionare cum ar fi: scumpirea materiilor prime, cresterea salariilor, scaderea pretului la produsele finite.

Toate calculele necesare pentru evaluarea eficientei economice a investitiilor efectuate pe baza metodologiei B.I.R.D. au la baza tehnica actualizarii, actualizarea facandu-se la momentul inceperii lucrarilor de executie a viitorului obiectiv economic. Marimea coeficientului de actualizare este diferita de la o tara la alta, fiind influentata de factori cum sunt: nivelul dobanzii la creditul primit, rata inflatiei, deprecierea monetara, etc.

3. INDICATORI DE APRECIERE A EFICIENTEI ECONOMICE A PROIECTELOR DE INVESTITII, SPECIFICI METODOLOGIEI B.I.R.D.

Metodologia B.I.R.D. utilizeaza, pentru aprecierea eficientei proiectelor de investitii, un sistem complex de indicatori de eficienta care asigura evaluarea eficientei economice atat la nivel de agent economic cat si la nivelul economiei nationale.

Acesti indicatori sunt:

a) Veniturile brute

Reprezenta volumul total al incasarilor dintr-o anumita perioada. Veniturile brute sunt constituite in principal din valoarea productiei marfa la care se pot adauga eventualele incasari din productia auxiliara, parti din mijloacele fixe care se vand, incasari din vanzarea surplusurilor de materii prime. In cadrul analizei financiare, in categoria veniturilor brute sunt surpinse si creditele primite, considerandu-se surse atrase ce intregesc fondurile agentului economic.

b) Cheltuielile totale

Caracterizeaza atat efortul investitional cat si cheltuielile cu productia. Deci, pe langa cheltuielile propriu-zise pentru realizarea obiectivului, aici se includ si cheltuielile cu aprovizionarea materiilor prime necesare la prima dotare, cheltuielile cu pregatirea fortei de munca, cheltuielile cu salariilor personalului care asigura supravegherea desfasurarii procesului investitional si alte cheltuieli de acest gen.

In cheltuielile cu productia sunt incluse toate costurile ce se fac pentru realizarea productiei mai putin cheltuielile cu amortizarea capitalului fix care au fost incluse in cheltuielile de investitii. Pentru efectuarea analizei financiare, in costuri se includ si o serie de impozite, taxe, dobanzi pe care le face intreprinderea, precum si sumele necesare rambursarii creditelor si dobanzile aferente.

C_th = I_h + C_h

in care:

C_th = cheltuieli totale pentru anul 'h';

I_h = cheltuieli cu investitia din anul 'h';

C_h = cheltuielile de productie ale anului 'h'.

c) Raportul dintre venituri si costuri (indicator cunoscut si sub denumirea beneficiu-cost)

Permite o comparatie intre suma incasarilor realizata pe intreaga durata de functionare a obiectivului economic si totalul cheltuielilor efectuate atat cu realizarea obiectivului dar si cu productia. Pentru a permite comparabilitatea acestor indicatori, care se obtin in perioade diferite de timp, se foloseste tehnica actualizarii.

Relatia de calcul este:

d+D V_h

S_h=1 ----------

(1+a)^h

R = ----- ----- -----------------

d+D I_h+C_h

S_h=1 ------------

(1+a)^h

in care:

R - reprezinta raportul dintre veniturile actualizate si costurile totale actualizate;

V_h - reprezinta venitul total obtinut in anul 'h' (se au in vedere veniturile anuale, realizate din vanzarea productiei de baza, precum si cele din alte activitati);

I_h - reprezinta investitia anuala;

C_h - reprezinta cheltuielile anuale de productie;

a - reprezinta coeficientul de actualizare;

d - reprezinta durata de realizare a obiectivului de investitii;

D - reprezinta durata de functionare a obiectivului;

h = 1,2,,d,,d+D.

Sub raportul eficientei economice proiectul de investitii poate fi acceptat numai in cazul in care R > 1. Aceasta relatie exprima legea fundamentala a activitatii economice care presupune ca in orice activitate trebuie sa se recupereze integral cheltuielile efectuate si sa se realizeze un anumit profit pentru investitor si societate.

In situatia in care R = 1, rezulta ca viitoarea intreprindere isi va acoperi toate cheltuielile dar nu va obtine nici un profit.

Iar daca R < 1 proiectul este respins. Acest indicator depinde si de marimea coeficientului de actualizare 'a' luat in calcul. Cu cat acest coeficient este mai mic, cu atat raportul dintre veniturile actualizate si costurile actualizate, in aceleasi conditii considerate, este mai mare.

d) Fluxul de numerar (cash-flow)

Acest indicator exprima 'situatia la zi', respectiv care este castigul sau pierderea pentru fiecare an luat in calcul. Si acest indicator poate fi calculat la nivelul economiei nationale sau la nivelul agentului economic, iar impozitele si taxele constituie cheltuieli si se iau in calcul ca atare. Relatia de calcul pentru fluxul de numerar este:

F_h = V_h - ( C_h + I_h )

in care:

F_h - reprezinta fluxul de numerar pentru anul 'h';

V_h - reprezinta incasarea (venitul) anului 'h';

C_h - reprezinta cheltuiala de productie pentru anul 'h';

I_h - reprezinta investitia pentru anul 'h'.

e) Venitul net actualizat

Acest indicator permite a se face o comparatie intre volumul total al incasarilor obtinute pe intrega perioada de functionare a obiectivului si costurile totale.

Expresia analitica a indicatorului este urmatoarea:

d+D V_h d+D I_h + C_h d+D V_h - I_h +C_h

VNA = S_h=1 S_h=1 S_h=1

(1+a)^h (1+a)^h (1+a)^h

in care:

VNA - reprezinta venitul net actualizat;

V_h - reprezinta incasarea (venitul) anului 'h';

I_h - reprezinta investitia anuala pentru anul 'h';

C_h - reprezinta cheltuieli anuale de productie pentru anul 'h';

a - reprezinta coeficientul de actualizare;

d - reprezinta durata de realizare a obiectivului de investitii;

D - reprezinta durata de functionare a obiectivului;

h = 1,2,,d,,d+D.

In functie de acest indicator sub raportul eficientei pot fi acceptate numai variantele la care venitul net actualizat este mai mare decat zero.

Acest indicator este deosebit de semnificativ pentru aprecierea eficientei viitorului obiectiv economic, deoarece in conditiile unei economii de piata ne intereseaza sa obtinem un profit cat mai mare; ori, acest indicator exprima tocmai venitul net, profitul net obtinut de intreprindere pe intrega perioada de functionare a obiectivului si in conditiile cuantificarii influentei factorului timp.

f) Rata interna de rentabilitate a investitiilor (RIR)

Rata interna de rentabilitate a unui proiect de investitii exprima rata de discontare care egalizeaza valorile actualizate ale productiei cu costurile (de productie si de investitii) pe intreaga perioada de functionare a obiectivului.

Rezulta ca rata interna de rentabilitate este acea rata de discontare la care valoarea venitului net actualizat (VNA) este zero, respectiv productia actualizata este egala cu costurile actualizate. Acest indicator nu trebuie confundat cu rata de rentabilitate financiara folosita in tara noastra care se calculeaza ca raport intre profitul anual si costurile anuale de productie.

Stabilirea nivelului de rentabilitate se poate face prin prezentare grafica sau calculul analitic.

Prin prezentarea grafica exista doua posibilitati de stabilire a ratei interne de rentabilitate:

Prima posibilitate prezentata in figura anterioara este:

- stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1) care corespunde unei rata minime (amin) si unui venit net actualizat negativ (v2) care sa corespunda unei rate maxime (amax).

A doua posibilitate prezentata este:

- stabilirea unui venit net actualizat pozitiv (v1 si v2), atat pentru rata minima cat si pentru rata maxima.

Intersectia dreptei lui amin cu amax exprima rata interna de rentabilitate a obiectivului respectiv.

La folosirea calculului analitic se aplica relatia:

V1

RIR = a_min + (a_max - a_min) * -------------

V1 +|V2|

relatie ce decurge din asemanarea triunghiurilor din *figura 1* si *figura 2*.

g) Cursul de revenire net actualizat

Este un indicator cunoscut si sub numele de rata interna de schimb sau Testul Bruno, reflecta eforturile totale actualizate, cu investitia si cu productia, exprimate in lei, ce se fac pentru obtinerea unei unitati valutare nete. Se calculeaza cu ajutorul relatiei:

d+D I_h + C_h

S_{h =1}

(1+a)^h

Rⁿ_a = ----- ----- --------- ----- -----

d+D V'_h - C'_h - I'_h

S_{h =1}

(1+a)^h

R_na - reprezinta cursul de revenire net actualizat;

I_h - reprezinta investitiile anuale exprimate in lei;

C_h - reprezinta cheltuielile de productie facute in anul 'h' exprimate in lei;

V'_h - reprezinta cheltuielile de productie si de investitii exprimate in valuta;

C'_h si I'_h - reprezinta cheltuielile de productie si de investitii, exprimate in valuta;

a - reprezinta coeficientul de actualizare;

d si D - reprezinta durata de executie si respectiv durata de functionare a viitorului obiectiv economic.

Prin acest indicator se urmareste costul intern al valutei si alegerea variantelor de investitii care asigura promovarea exportului si diminuarea importului.

h) Pragul de rentabilitate

Modul in care este folosita capacitatea de productie influenteaza eficienta economica a investitiilor, de el depinzand posibilitatea recuperarii investitiilor din profitul obtinut. B.I.R.D. acorda o importanta deosebita acestui punct critic sub care gradul de utilizare a capacitatii de productie nu poate fi coborat, intreprinderea intrand astfel in zona de ineficienta in care investitiile nu mai pot fi recuperate. La obiectivele de investitii se impune o analiza prin care sa se stabileasca gradul minim de folosire a capacitatii de productie pentru care intreprinderea sa obtina profit sau sa nu lucreze cu pierdere. Acest punct critic al nivelului productiei pentru care profitul societatii comerciale este nul, se numeste prag al rentabilitatii.

Cunoscandu-se nivelul cheltuielilor fixe CF, al cheltuielilor variabile CV, profitul corespunzator ratei de rentabilitate stabilite Ph si valoarea productiei marfa PM se poate trasa graficul urmator:

Pe baza acestei figuri, din triunghiurile ABC si DEF rezulta:

x/100 = y/CV si x/100=(y+CF)/PM

100y=xCV

100y=xPM-100CF, de unde:

x=[CF/(PM-CV)]*100

Acest indicator exprima nivelul minim de folosire a capacitatii de productie astfel incat societatea comerciala sa nu inregistreze pierderi, sa recupereze investitia si sa realizeze profit net.