Specificul tranzactiilor internationale in CTS

Specificul tranzactiilor internationale in CTS

Ø     1. Sfera tranzactiilor (definire, conditii, clasificari)

Ø     2 Natura tranzactiilor internationale (baza juridica, obiectul tranzactiei, plata, participantii, autoritatile)

Ø     3 Categorii de exportatori de servicii (activi, pasivi)

Ø     4. Capacitatea de export ( de productie, tehonologica, financiara, profesionala)

Ø     Modalitati de realizare a TIS (exportul direct, exportul prin intermediari, exportul indirect)

Ø     1. SFERA TRANZACTIILOR INTERNATIONALE DE SERVICII TIS

Ø     In termeni generali, o afacere poate fi definita ca o forma de activitate ce presupune utilizarea unor resurse in scop lucrativ, adica pentru obtinerea de castig. Companiile internationale pot fi clasificate in trei categorii:

Ø     Companii multinationale integrate pe orizontala (Mc Donald s)

Ø     Companii multinationale integrate pe verticala (Adidas)

Ø     Companii multinationale cu activitate diversificata (Microsoft)

Ø     Marile companii multinationale au bugete care depasesc PNB-ul multor tari. In anul 2000 primele companii multinationale (EXXON Mobil, Wal-Mart Stores, General Motors si Ford Motor) inregistrau venituri mai mari decat suma produselor nationale brute ale turtor statelor din Africa.

Ø     Realizarea unei afaceri implica reunirea mai multor conditii:

Ø     Interactiunea agentilor economici si incheierea de intelegeri;

Ø     Crearea unor structuri care sa permita mobilizarea si dirijarea in scopuri lucrative a resurselor finaciare;

Ø     Asumarea riscului privind rezultatele viitoare ale afacerii, in conditiile caracterului complex al mediului economic, politic, institutional, in care se realizeaza afacerea;

Ø     Asigurarea sustenabilitatii procesului, adica a reluarii continue a acestuia si a remunerarii celor implicati.

Ø     Din punct de vedere al mediului in care se realizeaza, afacerile pot fi:

Ø     interne, cand se deruleaza in cadrul unui spatiu national determinat;

Ø     internationale, cand implica state diferite, adica se deruleaza in context mondial/international.

Ø     Mediul international are caracteristici economice, politice, institutionale, demografice, naturale, tehnologice si culturale. In 2005 investitiile externe directe atrase au crescut cu 29% fata de 2004 ajungand la 916 miliarde USD.

Ø     In sfera afacerilor internationale se delimiteaza, din punctul de vedere al continutului lor, doua componente:

Ø     A. Afacerile economice (industriale si comerciale);

Ø     B. Afacerile financiare

Ø     A. Afacerile economice internationale (tranzactiile  economice internationale).

Ø     Se deruleaza in economia reala si au drept motivatie valorificarea resurselor (materiale, financiare si umane) in procesele de schimb (comert) si transformare (productie).

Ø     In domeniul afacerilor economice internationale se disting:

Ø     operatiunile internationale in sfera comertului, si

Ø     operatiunile in sfera productiei, in principal investitii straine directe.

Ø     Din punctul de vedere al raporturilor de interdependenta dintre parti, afacerile economice cuprind:

Ø     operatiunile comerciale;

Ø     aliantele strategice si cooperarile internationale;

Ø     implantarile din strainatate.

Ø     a) Operatiunile comerciale includ:

Ø     comertul international cu bunuri (marfuri fizice), respectiv exportul si importul de marfuri;

Ø     comertul international cu servicii comerciale, numit si comert invizibil, cuprinzand turismul international si serviciile conexe operatiunilor de export import;

Ø     Operatiunile comerciale combinate, respectiv reexportul, contrapartida, switch-ul, adica tehnicile utilizate pentru valorificarea oportunitatilor de profit comercial si facilitarea schimburilor.

Ø     b) Aliantele strategice si cooperarile internationale

Ø     Au in vedere stabilirea de relatii durabile in vederea realizarii unei strategii comune de management in domenii determinate de activitate.  Aceste relatii pot avea caracter informal (concertari la nivel managerial), se pot intemeia pe contracte de cooperare sau se pot realiza in cadrul unor structuri institutionale. Principalele forme de aliante si cooperari internationale sunt urmatoarele:

Ø     cooperarile pe baze contractuale, in care pot fi incluse contractele de licenta, fransizare, subcontractarea, toate constituind forme de transfer international de tehnologie de productie (licentierea, subcontractarea) sau de comercializare (fransizare);

Ø     aliante strategice sub forma de asociatii, consortii, pentru construirea de obiective in comun, livrari la cheie, consulting-engineering

Ø     cooperarea insitutionalizata, reprezentata de societatile mixte

Ø     c) Implantarea in strainatate se realizeaza pe calea investitiilor directe si are urmatoarele caracteristici:

Ø     se creeaza noi entitati (structuri organizatorice) in strainatate, care fie apartin de firma initiatoare, fie ca sunt persoane juridice autonome;

Ø     structurile implantate in strainatate pot desfasura activitati de comert exterior, dar se pot implica in egala masura in operatiuni din sfera productiei

Ø     procesul internationalizarii are o baza institutionala si implica activitati pe termen nelimitat, desigur in raport cu oportunitatile de profit din tara gazda;

Ø     2 Natura tranzactiilor internationale (baza juridica, obiectul tranzactiei, plata, participantii, autoritatile)

Ø     1. Baza juridica

Ø     o reprezinta contractul de vanzare internationala, care creeaza intre parti raporturi de tip debitor-creditor (importatorul este dator sa plateasca pretul, dobandind dreptul de proprietate asupra serviciului; exportatorul este indreptatit sa primesca pretul.

Ø     2. Obiectul tranzactiei

Ø     Obiectul unei tranzactii comerciale internationale poate fi reprezentata de :

Ø     Produse

Ø     Servicii

Ø     Cunostiinte tehnice

Ø     3. Plata tranzactiei

Ø     Tranzactiile comerciale internationale se deosebesc in raport cu

Ø     comertul interior si sub aspectul platii pretului.

Ø     Moneda care de regula este o moneda de larga circulatie

Ø     internationala;

Ø     In comertul international se folosesc cu precadere modalitati de

Ø     plata in masura sa dea siguranta partilor implicate in legatura cu buna

Ø     executare a obligatiilor contrale;

Ø     Incidenta riscului asupra platii este mai ridicata decat in cazul

Ø     comertului interior, datorita variabilitatii mai accentuate a conjuncturii

Ø     economice internationale si a elementelor de incertitudine din mediul de

Ø     afaceri.

Ø     4. Participantii.

Ø     Actorii principali ai tranzactiei comerciale sunt:

Ø     vanzatorul (exportatorul)

Ø     cumparatorul (importatorul)

Ø     Autoritatile

Ø     Tranzactiile internationale cu servicii se realizeaza in

Ø     conditiile existentei in fiecare tara a unui anumit

Ø     cadru institutional, national sau/si regional.

Ø     se deruleaza in conditiile unor raporturi complexe intre

Ø     economic si politic pe plan mondial;

Ø     mediul de afaceri mondial se caracrterizeaza printr-o

Ø     accentuata eterogenitate;

Ø     economia mondiala se caracterizeaza prin mari

Ø     diferente de ordin cultural;

Ø     3. CATEGORII DE EXPORTATORI

Ø     Exportatorii pot fi grupati in doua categorii:

Ø     a) exporatori pasivi- sunt cei care raspund solicitarilor pietei externe, fara sa aiba o strategie proprie de internationalizare;

Ø     b) exportatori activi- sunt cei care concep o strategie de internationalizare si urmaresc promovarea exporturilor.

Ø     4. CAPACITATEA DE EXPORT

Ø     In ceea ce priveste capacitatea de export, se vor avea in vedere :

Ø     Capacitatea de productie disponibila;

Ø     Capacitatea tehnologica;

Ø     Capacitatea financiara;

Ø     Capacitatea profesionala.

Ø     MODALITATI DE REALIZARE A TRANZACTIILOR DE COMERT EXTERIOR

Ø     Modalitatile de acces pe piete externe sunt fie:

Ø     a) direct de catre firma producatoare sau exportatorul/importatorul apeleza la o casa de comert;

Ø     b) prin intermediar;

Ø     c) exportul indirect.

Ø     Dupa gradul de implicare pe piata externa, se disting:

Ø     a) operatiunile clasice de comert exterior (export-import, contrapartida, reexport)

Ø     b) Aliantele strategice

Ø     c) Cooperarile internationale (licenteiere, fransizare, subproductie)

Ø     d) Implantarile in strainatate (biroul comercial, sucursala, filiala de productie sau comert)

Ø     a) Exportul direct

Ø     Este aceea forma de operatiune in care producatorul incheie si executa contractul de vanzare internationala prin stabilirea unei relatii nemijlocite cu clientul extern; ea cunoaste mai multe forme de realizare care merg de la derularea tranzactiei cu clientii straini de catre firma, prin structurile organizatorice din tara de origine, pana la crearea in strainatate a unor structuri dependente de exportator sau controlate de acesta.

Ø     Principalele forme de realizare a exportului direct sunt:

Ø     exportul prin structuri interne - firma exportatoare, dispune de compartimente sau directii de comert exterior, incheie direct cu clientul extern contracte de vanzare internationala in nume si pe cont propriu si se ocupa de executarea acestora

Ø     utilizarea unui reprezentant in strainatate - acesat este un angajat al firmei exportatoare care isi desfasoara activitatea pe piata externa si este remunerat printr-un salariu fix, plus un comision in functie de rezultate

Ø     constituirea de birouri comerciale, sucursale si filiale

Ø     Biroul comercial

Ø     reprezinta un compartiment operativ, implantat in strainatate care nu are personalitate juridica;

Ø     Sucursala

Ø     este un serviciu al firmei delocalizat in strainatate, fara personalitate juridica

Ø     Filiala

Ø     este o societate constituita in strainatate care are personalitate juridica, dar este controlata de societatea mama, ce dispune in totalitate sau in parte de capitalul sau social.

Ø     b) Exportul prin intermediari

Ø     este o modalitate de realizare a tranzactiei internationale care se situeaza ca regim juridic si de derulare intre exportul direct si exportul indirect.

Ø     Distingem, prin urmare , urmatoarele tipuri de intermediari:

Ø     agentul comercial sau reprezentantul;

Ø     comisionarul (in dreptul continental), sau, agentul (anglo-saxon).

Ø     c) Exportul indirect

Ø    

Ø     Presupune separarea functiilor de comercializare de cele de productie in unitati autonome care actioneza in calitate de comercianti.

Ø     Producatorul/exportatorul vinde marfa unei firme comerciale care efectueaza exportul in nume si pe cont propriu. In acest caz, producatorul nu isi asuma cheltuielie si risurile legate de comercializarea in strainatate a marfurilor sale; el nu are o legatura directa cu piata externa, firma comerciala reperzentand " interfata" dintre mediul intern si cel extern. Comerciantul urmareste obtinerea de profit din diferenta intre pretul de vanzare in strainatate si pretul de cumparare in tara, asumandu-si atat riscul de pret, cat si riscul valutar.

Ø    

Ø     Reprezinta transferarea integrala a functiei de comercializare externa de la producator la firma comerciala. Intreaga activitate de prospectare a pietei, negociere, contractare si derulare se realizeaza de catre acesta din urma. Producatorul este separat pe piata externa, nu are decat acces indirect la informatiile privind caracteristicile cererii; in schimb, el este scutit de costurile si riscurile legate de marketingul international.