Reusita unei comunicari publice - programarea unui moral de invingator (comunicarea intrapersonala)

Reusita unei comunicari publice - programarea unui moral de invingator (comunicarea intrapersonala)

Pentru multe persoane, frica de a lua cuvantul in fata unui grup sau a unei adunari este la fel de mare ca frica unora de avion. Unele sondaje au aratat ca ea se situeaza chiar inaintea fricii de moarte! Nu e nimic uimitor aici. Sa-ti pierzi prestigiul poate sa-ti para, intr-adevar, un lucru mai rau decat acela de a-ti pierde viata

Ca si frica de avion, ca si toate fobiile - teama de a fi inchis, de a pleca de acasa, de anumite animale - tracul este un fenomen absolut real, alimentat de imaginatie.

Ma tem de ceva, da, pe care mi-l inchipui ca periculos, de care este prin urmare firesc sa-ti fie teama, dar care nu e inca real, pe care eu mi-l inchipui dinainte, pe care il proiectez, asa cum se proiecteaza un film.

Avionul se rasuceste cu motoarele in flacari; sau: auditoriul meu vorbeste batjocoritor, ma agreseaza, imi lanseaza critici la care nu gasesc nici un raspuns - ai de ce sa-ti fie frica, intr-adevar. E drept ca aceste lucruri se intampla, se pot intampla.

Sub rezerva ca pentru moment, in clipa cand le evoc sau mi-e frica de ele, aceste evenimente nu exista. Privesc un film catastrofa, care ma nelinisteste, foarte firesc, dar al carui autor sunt eu, iar actorul e imaginar.

Totul se petrece cu o intensitate diferita, in functie de situatie. In realitatea materiala - avionul, de pilda - sentimentele incercate nu au nici un rol, nu exercita nici o influenta. Indiferent ca persoanelor ingrozite de zborul cu avionul le este frica sau nu, ca se simt in largul lor sau nu, avionul va zbura in acelasi fel.

Lucrurile se petrec cu totul altfel in realitatea psihologica. Fiindca, in acest caz, impresia mea, viziunea mea despre lucruri intervin asupra a ceea ce se intampla efectiv. Filmul proiectat acum influenteaza realitatea ce va urma. Numim aceasta: prezicerea care se realizeaza.

Tineti seama de filmele catastrofa - ceea ce se petrece cand ai trac - si sansele unui rezultat cu adevarat catastrofal incep sa creasca!

Iata insa si vestea buna: acest fenomen se manifesta in doua sensuri. Relatati-va povestea reusitei dumneavoastra si (aproape) ati castigat. Vom vederea in continuare cum sa utilizati aceasta tactica pentru ca prezentarea sa va reuseasca.

E natural sa ai trac

E natural ca discursul in fata unui public sa te faca sa ai trac. De ce? Pentru ca, in aceasta situatie, va asumati definitiv un risc, un risc personal.

Va ridicati, ceilalti sunt asezati; sunteti singur, ceilalti formeaza un bloc; vorbiti, ceilalti tac. Va privesc. Asteapta. E deja un motiv pentru a avea trac: acest raport fizic, efectul "singur(a) in fata tuturor" - singur(a) in fata tuturor? "Din ce motiv sunt aici, eu, sub privirile lor, in lumina proiectoarelor? Pentru ca am de spus lucruri importante, ca ei vor fi "mai avansati" dupa ce m-au ascultat". Intru-un cuvant, va trebui sa demonstrati neaparat ca sunteti competent, ca sunteti important, ca "tineti la drum".

Este un motiv pentru a avea trac, nu-i asa?

Va fi nevoie sa va aratati la inaltimea acestor asteptari, a acestor exigente. Daca n-o faceti, aveti de pierdut. Nu veti obtine rezultatul vizat: prima pierdere. Dar mai ales -mai presus de asta - veti pierde din credibilitate, va veti pierde prestigiul.

E absolut normal deci, indeosebi cand miza este mare, sa va simtiti stresat, sa aveti trac. Nu este doar firesc, ci si salutar. Daca nu resimtiti nici o tensiune, inseamna ca rezultatul va este indiferent - poate si persoanele carora le vorbiti. Or, ele vor auzi o "muzica" a indiferentei si nu le veti crea impresia dorita.

Asadar, nu exista reusita fara o anumita doza de stres. Dar de stres "bun".

Care este diferenta dintre stresul bun si cel rau?

Stresul pozitiv va pune sub tensiune, asa cum dumneavoastra aprindeti calculatorul. Iata-va conectat. La ce? La actiunea eficace, la rezultatul pe care doriti sa-l obtineti.

Stresul bun va excita neuronii, va pune in miscare, va concentreaza energia, va face privirea si spiritul vii.

Dumneavoastra propagati aceasta tensiune pozitiva. Cei care va au in fata lor si va asculta, va "vad" energia, o "aud". Si atunci simt dorinta sa afle ce urmeaza sa spuneti.

Si cu stresul rau va mobilizati energia, dar impotriva dumneavoastra.

Tracul va joaca feste cand incepe sa va distruga increderea, cand va serveste la a va deprecia: "Nu sunt la inaltime, nu voi fi in stare, ei sunt mai puternici decat mine, nu voi reusi ".

Atentie, pericol: de a prezice ceea ce se realizeaza. Ca si cum te-ai deochia singur! (nu "ca si cum", de fapt, exact asta faceti). Nu uitati insa ca la prezentarea dumneavoastra aveti si foarte mult de castigat daca faceti ce trebuie.

Acest lucru depinde de cine? De auditoriu?

Nicidecum.

De dumneavoastra.

Numai de dumneavoastra.

Invatati deci magia alba. Fiti pentru voi insiva o zana buna.

Reusita te ajuta sa reusesti

Se fac teste de inteligenta pe mai multe sute de voluntari.

Rezultatele lor sunt inregistrate. Apoi, psihologii care conduc experienta ii anunta pe jumatate dintre ei: "Bravo, ati obtinut un punctaj excelent de raspunsuri bune. Iar acum veti da o a doua serie de teste".

Acest lucru i se spune fiecarei persoane din aceasta prima subgrupa (50% din efectivul total). Ea a fost extrasa la intamplare, fara stirea sa. Nu se stie ca tuturor celorlalti participanti alesi o data cu ea li se spune exact acelasi lucru. Binenteles ca i se adreseaza acest elogiu indiferent de adevaratele sale rezultate, notate si retinute.

Fiecarei persoane din cealalta subgrupa, in aceleasi conditii, i se spune: "Ne pare rau, n-aveti decat 20% raspunsuri bune. Dar nu e nimic pierdut, veti face acum o a doua serie de teste". Aceasta, fara ca ea sa stie ca acelasi lucru li se spune si celorlalti si oricare ar fi fost rezultatele sale adevarate. S-au dat testele din seria a doua si au fost extrase rezultatele. S-a facut urmatoarea constatare: una din subgrupe obtine a doua oara, in medie, si intr-o maniera semnificativa, rezultate mai putin bune decat prima oara, iar cealalta, mai bune.

Care dintre ele, dupa parerea dumneavoastra?

Intelepciunea populara ne da raspunsul. Il cunoastem. Potrivit acesteia, cei care au fost lasati sa creada ca rezultatele lor sunt slabe, isi spun: "Aha, o sa le arat eu lor!" si progreseaza. In vreme ce primi "se culca pe lauri" si dau inapoi.

Poate ca asa ganditi si dumneavoastra?

Nimic surprinzator. Am invatat asta de la parintii nostri, apoi de la profesorii nostri - si adesea , la ora actuala chiar, de la patronii nostri. O credem si noi, la randul nostru. E o teorie ce prezinta totusi un defect - major pentru o teorie. Este falsa.

Cei care au fost facuti sa se indoiasca de capacitatile lor reusesc mai putin bine la al doilea rand de teste decat primii.

Celor care progreseaza li s-a spus ca erau buni.

Reusita te ajuta sa reusesti - sentimentul reusitei! Si invers.

Cum este posibil? Cum se petrec lucrurile?

E limpede ca diferenta nu poate tine de altceva decat de o credinta, de o convingere sugerata. Este evident ca nu le-au fost injectati neuroni proaspeti si nici nu le-au fost extrasi altora. Fiecare si-a pastrat QI-ul sau, fara cea mai mica schimbare.

Neuronii sau IQ-ul ne ofera doar un potential, cu o marja foarte elastica in privinta a ceea ce putem extrage din acest potential.

Si ce determina ca, din resursele noastre (constante), sa extragem mai multe sau mai putine posibilitati, deci rezultate mai bune sau mai putin bune?

Constiinta valorii proprii. Unii o numesc consideratie de sine.

Sa reprezentam acest proces printr-o schema.

Ceea ce gandesc comanda ceea ce resimt care comanda ceea ce fac care comanda ceea ce produc - care intareste ceea ce gandesc. Si asa mai departe.

Nu, psihologii n-au injectat sau extras neuroni. Ei au injectat sau amputat increderea in propria valoare. Iar din asta au decurs rezultate.

In experineta de mai sus, majoritatea persoanelor accepta evaluarea psihologului, fiindca acesta este expert. Deci ele cred in ea, si-o insusesc, astfel incat evaluarea - pozitiva sau negativa - isi produce efectul.

Orice sugestie eficace este o autosugestie.

De aceea oricine se poate autoprograma sa reuseasca.

Si dumneavoastra o puteti face. De pilda, sa va reuseasca prezentarea.

Cum? Prin dialog interior si vizualizare.

Tracul: ceva imaginar, intensificat prin dialogul interior

Ne vorbim noua insine. Tot timpul. Comentam, fara incetare, ce se petrece in afara noastra si in noi.

Monologul acesta interior e si un dialog, deoarece spunem uneori "eu" si alteori "tu" - asa cum ii vorbeste un parinte copilului sau: "Ai lucrat bine" sau "Te-ai inselat inca o data".

Prin dialogul interior ni se fixeaza, ni se consolideaza ideile despre toate lucrurile sau convingerile noastre, indeosebi despre noi insine - cu consecintele pe care le-am vazut, asupra actelor noastre si deci asupra rezultatelor noastre.

Prin dialog interior, ne construim prezicerile care se realizeaza in cele din urma.

Nu vedem lucrurile asa cum sunt ele, ci cum suntem noi. Si ni le povestim, neincetat, in minte.

Astfel, sa presupunem ca lunea viitoare trebuie sa faceti o prezentare foarte importanta pentru dumneavoastra.

De o saptamana va ganditi la ea, cu tot mai multa neliniste.

"Va ganditi la ea", ceea ce inseamna in realitate: va vorbiti despre ea. Pentru a va spune ce?

"Dumnezeule! Ce mi-o fi venit sa intru intr-un asemenea bucluc! Aha, a trebuit sa te bagi in fata, nu? Cine-si asuma raspunderea sa apere proiectul in fata lui Ionescu? Eu! Si iata, nu mai poti da inapoi. Il si vad pe Dumitrache cum ma va infunda si, binenteles, nimeni nu va ridica un deget ca sa ma sustina. Rezultat "

Ei, da, rezultatul - sumbru. Povestea e deja scrisa. Cunoasteti deja sfarsitul. Intunecat.

Totul este absolut exact. Cu exceptia faptului ca dumneavoastra singur sunteti pe cale de a scrie aceasta poveste. Asadar, de a o face reala.

Tracul creste fara incetare. Aveti impresia ca vine dinadins; in realitate, dumneavoastra il chemati, il faceti sa vina, il alimentati si ii dati amploare. Asta fiindca repetitia intareste convingerea.

Continuati sa o faceti pana luni - ceea ce va va face sa petreceti un week-end ingrozitor si sa dormiti foarte prost (ori deloc) duminica seara - ajungand la reuniune intr-o asemenea stare incat, da, e adevarat, jocurile sunt facute.

(Doar daca in ultimul moment, chiar inainte de a incepe, veti renunta la scenariul catastrofa si veti gasi forta de a urca panta; totul e posibil, in orice moment).

Intr-o situatie ca aceasta, n-aveti efectiv alta alternativa decat de a va chinui mai intai si de a esua dupa aceea? Dimpotriva, in loc sa va programati, sa va conditionati pentru esec, va veti programa pentru reusita exact cu aceleasi mijloace.

In loc sa va vorbiti, in dialogurile interioare, despre riscuri, obstacole, adversarii atat de puternici si despre slabiciunea dumneavoastra cu toate lipsurile, lacunele, defectele erorile, vorbiti-va despre talentul, competentele si capacitatile dumneavoastra, spuneti-va dinainte ce veti face pentru ca intalnirea sa se incheie cu un succes!

Constient, deliberat, va veti spune lucruri pozitive. Va veti vorbi asa cum ati face-o cu cineva pa care il iubiti, caruia ii vreti cu adevarat binele, cel mai bun prieten al dumneavoastra, partenerul, sotul, copilul dumneavoastra

Spuneti-va, asa cum i-ati spune acestuia: "Esti pregatit, ti-ai facut bine treaba, ai argumente bune, vei reusi! Am increderea in tine " etc.

Incepeti prin a va spune "tu": e important, caci va vorbiti astfel ca un parinte sau ca un apropiat, binevoitor, in care va puteti increde. Spuneti apoi si "eu". "Da, eu voi reusi. Am toate mijloacele necesare. Am incredere in mine" etc.

Fiindca "celalalt", caruia ii spuneti "tu", v-ar putea asculta fara sa va creada cu adevarat, fara sa va lase cu adevarat sa-l convingeti. Spuneti "eu" = "afirm eu insumi acest lucru, da, e adevarat".

Nu sustineti acest dialog interior pozitiv, incurajator, de invingator, cu timiditate, in zece secunde, in treacat. Lasati-va timp pentru asta. Faceti-o cu convingere. Macar pana v-ati obisnuit sa nu mai povestiti intamplari despre infrangeri. Faceti-le sa taca imediat atunci cand ele revin. De indata ce pesimismul reia cuvantul, intrerupeti-l pe loc: "Stop!". Si incepeti sa va imbarbatati cu calm si afectiune.

Vi se pare o prostie? Si atunci ce? Sa-ti spui "o sa dau chix" ar fi o dovada de inteligenta? Deoarece e adevarat? Si e mai bine sa privesti lucrurile in fata? Dar nu e adevarat decat daca o spuneti dumneavoastra, daca decideti singur acest lucru! Puteti decide insa si contrariul!

Sa aveti mereu in fata reusita. Si astfel ea va fi reala.

Priviti-va ca si cum ati fi pe punctul de a reusi

Dialogul nostru interior nu este format numai din cuvinte. Mai sunt si imaginile. Este evident ca, in aceasta situatie inchipuita de noi, imaginile au un rol foarte important.

Atunci cand va chinuiti cu temeri (pana la a le justifica), nu faceti doar sa vorbiti. Vedeti. Auziti. Filmul dumneavoastra catastrofa este real, bine regizat. Cu efecte speciale, impresionante!

Ei bine, si aici puteti schimba situatia. Creati si insusiti-va clipul reusitei dumneavoastra. Cel care sfarseste prin aplauze.

Forta unor imagini din previziunile care se realizeaza nu mai trebuie demonstrata.

S-a constatat, de pilda, ca atunci cand va antrenati sa aruncati sageti mici intr-o tinta, daca o faceti mental, cu ochii inchisi si sageti imaginare, asupra unei tinte virtuale, rezultatele dumneavoastra vor creste intr-adevar cand veti face acest lucru in realitate.

O experienta stiintifica foarte serioasa a confirmat acest lucru. Au fost urmarite, timp de douazeci de zile, trei echipe de baschet. Prima se antreneaza normal in fiecare zi. Cea de-a doua nu face nimic, ramane in repaus. Cea de-a treia petrece zilnic douazeci de minute vizualizand: fiecare jucator se imagineaza, in decorul obisnuit al stadionului, ca fiind pe punctul de a arunca mingi la cos si de a reusi.

La capatul celor douazeci de zile, cele trei echipe revin pe teren si se intrec la aruncari la cos. Prin raportare la scorurile anterioare, echipa nr.2 - in repaus - a ramas la acelasi nivel. Echipa nr.1 si-a ameliorat performanta cu 25%. Iar echipa nr.3 a progresat tot cu atat! Da, jucatorii care se antrenasera devenisera mai siguri, firesc. Antrenamentul mental insa, prin vizualizare, s-a aratat a fi la fel de eficient ca cel de pe teren.

Inca din anii '60, Alex Morrison, un antrenor de golf de renume mondial, isi antrena campionii prin vizualizare, sustinand ca aceasta contribuia cu 90% la reusita.

El preciza insa: "Ca sa va reuseasca lovitura, este necesar sa vizulizati cu exactitate ceea ce urmeaza sa faceti si rezultatul pe care-l veti obtine.  Trebuie sa aveti rezultatul in cap pentru a-l reproduce pe teren".

De asemenea, tehnica "jocului unui rol virtual" s-a aratat foarte eficace in pregatirea agentilor de vanzari, ale caror performante se inmultesc. Ei se antreneaza sa-si intalneasca "in minte" clientul. Se vad, se aud prezentandu-si argumentele. Fac fata obiectiilor, gasind un raspuns bun la fiecare. Si asa pana la perfectarea vanzarii, pana la reusita. Imaginata azi, reusita maine.

Iar acum, in ce va priveste, cum sa va practicati "prezentarea virtuala reusita"?

Prevedeti intre douazeci si treizeci de minute de sedinta. Programati-va atatea sedinte cate sunt necesare. Reluati vizualizarea pana cand va veti simti plini de incredere. Pana cand nu v-a mai ramas decat "stresul pozitiv".

Asezati-va confortabil, in liniste. Destindeti-va, relaxati-va. Inchideti ochii. Imaginati-va ca sunteti intr-o sala de proiectie, ca se face intuneric. Vedeti in fata un ecran mare. Pe acest ecran va veti face prezentarea, in culori, iar ea va fi excelenta.

Daca stiti deja cum arata sala unde aceasta va avea loc in realitate, precum si persoanele care vor fi de fata, folositi in proiectia virtuala acel decor si personajele adevarate. In caz contrar, regizati circumstantele cele mai favorabile, cele de care va temeti cel mai mult.

Filmul incepe sa se deruleze. Sunteti chiar dumneavoastra. Zambiti, fireste, va simtiti in largul dumneavoastra, plin de vioiciune, entuziast, energic, competent. Luati cuvantul. Cu stralucire. Ati inceput bine. Va simtiti excelent chiar. Totusi, in cadrul dialogului, X sau Y va incerca sa va contrazica, iar dumneavoastra veti gandi ca este ceva firesc. Fara sa le purtati pica, fara sa va nelinistiti, le dati cele mai abile raspunsuri, le cititi pe fata, stiti sa-i ascultati, sa-i aprobati, sa gasiti argumentul cel mai potrivit, fara a-l vexa pe oponent Si tot asa pana la capat, pana la acord, pe care, desigur, il veti obtine.

Iar in acel moment va spuneti: "Uf! Am facut-o!".

Simtiti destinderea pe care v-o procura reusita.

Fiti sigur ca va apropiati deja de ea.

Nu cumva sa va spuneti in timpul vizualizarii, si nici dupa: "Nu se va intampla niciodata asa! Nimic nu e asa perfect! Iar eu nu sunt atat de bun, nu e adevarat Va aparea intotdeauna o problema neprevazuta E mai bine sa ma astept la ea Altfel cu atat mai dura va fi caderea ".

Deoarece, in timp ce va spuneti asta, ce sunteti pe punctul de a face? Sa va antrenati, sa va programati. Pentru ce? Pentru esec.

Nu ii credeti pe cei ce va spun: sa fii pesimist inseamna sa fii realist. Au dreptate, binenteles. Pentru ei. Fiindca previziunile, atunci cand ne privesc, se realizeaza.

Pregatiti-va pentru o intalnire dificila, antrenati-va sa gasiti un drum impanzit de obstacole, convingeti-va ca nu veti reusi - astfel veti avea placerea (amara) de a constata ca ati avut dreptate.

Cum procedeaza cel care reuseste? Nu se bazeaza pe steaua lui norocoasa. Nu crede ca norocul vine dormind si nici ca prepelitele cad gata fripte. El munceste cu toata energia si entuziasmul sau. Cand isi incepe prezentarea, stie despre ea de zece ori mai multe decat e nevoie sa spuna.

In acelasi timp, se pregateste, mental, pentru reusita. Asa cum fac azi toti sportivii de nivel inalt, artistii, oamenii de afaceri, agentii comerciali, managerii.

In acest caz, cine este mai realist?

Fiti si dumneavoastra astfel. Vizualizati-va reusita. Realizati acest lucru cat mai des.

Ceea ce nu inseamna sa cultivati o iluzie, ci sa va intariti moralul.

Un moral de invingator.

Fiti propriul dumneavoastra antrenor

Va pregatiti mental prin dialogul interior si vizualizare. Ceea ce nu exclude insa antrenamentul practic.

Dupa ce v-ati pus la punct prezentarea, faceti si niste simulari. Acest lucru va va permite sa o derulati cu usurinta, sa verificati durata - si sa deveniti mai buni de la o incercare la alta.

In acest scop, cel mai potrivit mijloc este inregistrarea video.

Utilizati camera dumneavoastra video sau inchiriati una cu ocazia prezentarii: daca subiectul e important, va merita osteneala. Cu atat mai mult cu cat experienta dobandita de data aceasta va va ajuta pe viitor.

Situati-va in conditii reale. Imbracati-va ca si cum ati fi in ziua Z. Stati in picioare intr-un spatiu liber. Pregatiti-ca plansele: fara sa le proiectati, va obisnuiti sa le manuiti, sa le comentati. Reprezentati-va ascultatorii din fata dumneavoastra. Asezati-i la locurile lor. Daca ii cunoasteti, vedeti figurile tuturor celor prezenti.

La momentul stabilit, incepeti, avand toate conditiile unei prezentari in direct.

Scopul: cu siguranta, nu de a atinge perfectiunea. Impunerea acestui lucru ar fi cel mai sigur mijloc de a va pune in dificultate.

Nu. Veti proceda ca si cum ar fi asa. Va veti vedea facand-o. De cate ori e nevoie pana va simtiti in largul dumneavoastra: pana cand cuvintele, miscarile dumneavoastra se inlantuie si curg, fluide, firesti.

Daca faceti vreo greseala pe parcurs, reluati, rectificati cu calm. Daca va vine sa radeti, radeti, apoi reluati cu seriozitate.

Important este sa faceti. De mai multe ori. Asa cum umblam ca sa incercam incaltamintea, ca sa verificam daca totul e in ordine.

Contributia camerei video consta in ceea ca, de la o incercare la alta, va veti vedea - asa cum nu va vedeti niciodata si asa cum va vad si va vor vedea ceilalti.

Astfel, veti putea lucra asupra a ceea ce vedeti.

"Da, da, veti spune, imi voi vedea toate defectele".

Intr-adevar, este posibil sa va sara in ochi doar ce nu va place si nimic altceva. Inclusiv lucruri lipsite de importanta (pentru ceilalti): "Oh, am facut burta! O, Doamne, imi cade parul!".

Prima data va veti recunoaste cu greu si, probabil, nici n-o sa va placeti. Cei mai multi dintre noi am primit o educatie care dezvolta ochiul critic fata de sine.

Fie. Constatati ce nu merge in prezentarea dumneavoastra si ce ati dori sa schimbati.

Nu va opriti aici insa. Priviti si ceea ce merge bine, ce v-ati obisnuit sa ignorati. Aceasta reprezinta partea cea mai importanta din ce vedeti pe ecran.

Pentru a va imbunatati - in sensul precis de a face mai bine ceea ce e deja bine - care e tactica cea mai avantajoasa?

"Corectarea defectelor?"

Da. Atat cat se poate. Fara a va chinui peste masura cu ceva ce nu veti putea schimba.

De asemenea, si mai ales, profitati din plin de calitatile dumneavoastra.

Iar cea mai buna modalitate de a o face este de a le analiza. Fapt ce presupune, in primul rand, sa le vedeti, iar mai apoi sa le apreciati.

Prima data cand va priviti, incepeti prin a va intreba: "Ce fac bine?". ("Bine" nu inseamna extraordinar, prodigios, nemaipomenit, ci: bine, potrivit, cum trebuie orice ar fi).

Gasiti cel putin trei lucruri si notati-le. La urmatoarele reluari, gasiti cinci, apoi zece. Lucruri minore, dar si importante. Lucrati cu precizie. Notati-le.

Reperati cele mai bune momente ale filmului dumneavoastra. Prin raportare la cele ce va plac mai putin, prin ce se deosebesc? Ce puteti face pentru a transfera ceea ce face ca unele pasaje sa fie mai bune catre ceea ce va place mai putin?

Incheiati-va antrenamentul recapituland tot ce aveti mai reusit si spuneti-va "bravo!". Serios.