CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
Afaceri la Cheie - Cresterea de Chinchila pentru Blana
CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA
Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Ea este
originara din tari cum ar fi
Este un animal acoperit cu blana traind
libera pe varfurile muntilor pana la inaltimii de
aproape de 3000 m. Chinchila s-a adaptat bine la diferente mari de
temperatura, zi - noapte, umiditate mica, ceea ce face ca sa
reziste o mare perioada de timp fara apa. Fiind
rozatoare ea se hraneste cu ierburi, seminte,
radacini, tulpini,
Chinchila poate fi confundata cu veverita, deoarece are coada
lunga, membrele din fata scurte prevazute cu 5 degete, iar
cele din spate lungi prevazute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atat pentru deplasare cat
si pentru apucarea hranei.
Chinchilele au greutati variabile in functie de varsta
si de sex. Astfel masculii sunt mai usori decat femelele ei avand
greutati intre 250 - 500 grame. De asemenea
atat temperatura corpului cat si activitatea cardiaca si
respiratorie depind de varsta animalului.
Chinchila este valoroasa pentru blana ei dar si pentru carne. Astfel
cine se hotaraste sa creasca chinchile, pe langa
blana, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vanzarea carnii
cu care se hranesc alte animale cu blana cu o importanta
deosebita la randul lor. Chinchila este un animal nocturn care se
hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte
usor cresterii in captivitate nefiind deloc pretentioasa.
Este blanda si cu ea se poate lucra foarte bine. Daca este
prinsa, nu musca, nu zgarie, nu se zbate. Ii place sa fie
mangaiata, tinuta in brate.
IMPORTANT! In cazul in care este speriata, chinchila sufera un
fenomen ciudat. Rezultatul acestei actiuni il constituie caderea
parului si imprastie un miros
puternic de migdale. De asemenea elimina un puternic miros de urina.
Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se
reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai
ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram
prudent si cu blandete cu ele.
Chinchila se hraneste numai noaptea.
Numele ii parvine de la indienii "chincha' pe care spaniolii i-au
gasit in America de Sud, atunci cand au ocupat-o in secolul al VI-lea.
Firul de chinchila este foarte subtire, de aproximativ de 200 ori mai
subtire decat la om. El fiind foarte subtire
si foarte des blana nu face "carari' atunci cand trecem cu
mana prin ea.
SPECII DE CHINCHILA
Exista trei specii de chinchila:
chinchila laniger
chinchila brevicaudata
chinchila rex
Prima dintre ele ( chinchila laniger ) este cea mai des folosita in
crescatorii. Seamana cu veverita, are o greutate medie de
400 g si o lungime a corpului de 28 - 30 cm. Urechile sunt lungi,
acoperite de par, are botul ascutit si capul mic. Lungimea
parului este de 2,5 cm. Coada este lunga si are par mai
gros si mai lung. Culoarea este gri-deschis si alb-murdar pe abdomen.
Culoarea gri este data de alternanta
culorilor pe traiectul firelor de par.
Chinchila brevicaudata este mai mare decat chinchila laniger lungimea fiind de
32 cm sau putin mai mare. Are coada si urechile mai mici. Blana este
alb-galbuie pe abdomen si gri-albastrui pe spate, rezultand din
imbinarea mai multor zone de culoare ce se gasesc in lungul firelor de
par
gri-albastrui la baza
gri-galbui la mijloc
albastrui inchis la varf
Chinchila rex este cea mai mare avand lungimea corpului de 38 cm si se
aseamana cu chinchila brevicaudata.
BLANA
Blana animalului este una
valoroasa, costul ei putand ajunge pana la 10000 euro. 1 cm2 de
blana este foarte valoros. Blana poate atinge maturitatea la 8 - 9 luni.
De regula blana de chinchila atinge trei stadii:
blana de pui care este rara iar firele cresc;
blana tanara care apare dupa 5 luni de la nastere cand
lungimea firelor de par este ajunsa la maturitate;
blana matura in care firele au lungimea uniforma iar pielea
animalului devine alba;
Dupa aceasta prima perioada de maturitate firele pot
cadea, iar pielea isi schimba culoarea de la alba spre
albastru - deschis. In aceasta situatie blana a ajuns la supra -
maturitate, dupa care incepe un nou ciclu ce dureaza 4 luni.
Blana la animal apare din perioada intrauterina, astfel ca la
nastere puiul are blana.
Blana este formata din puf si parul de directie. De
regula puful este in trei culori avand de la varf spre
radacina urmatoarele nuante:
albastra sau chiar neagra;
alba sau albastru pal;
albastra;
Aparitia altor culori la blana, in locul celor enuntate
arata defecte ale blanii, iar animalele ce le poseda nu se
tin pentru reproducere, ci se sacrifica.
Corespunzator celor trei zone de culoare ale pufului avem trei zone de
producere a lui:
voalul;
banda;
subculoarea;
Puful chinchilei se dezvolta pe partile laterale ale corpului
si pe spate. Puful care se gaseste pe abdomen este in doua
culori si anume la radacina albastru inchis iar la varf
alba.
Parul de directie este mai lung si mai gros decat puful.
Blana de chinchila este cu atat mai valoroasa cu cat sunt indepliniti
anumiti indici de calitate. Ii vom enumera mai jos pe cei mai
importanti si implicatiile lor asupra calitatii
blanii de chinchila.
1.Dimensiunea blanii are importanta
asupra calitatii pentru valorificare. Dimensiunea optima se
atinge la maturitatea animalului. Sunt preferate pentru o blana de
calitate acele exemplare ce au trunchiul cilindric si nu fusiform cu
umerii largi si gatul scurt si gros.
2. Luciul blanii este dat de structura stratului solzos de secretia
glandelor sebacee. De regula blana are un luciu mai pronuntat in
perioada anotimpului rece, scaderea temperaturii avand un efect benefic.
3.Textura blanii de chinchila este data de
starea firelor de par. Acestea pot avea un aspect de blana fina,
elastica, deasa.
IMPORTANT! Daca la trecerea mainii prin blana observam un
par aspru uscat care nu poseda elasticitate si are aspect de
canepa, avem de-a face cu o blana defecta iar aparitia unui
astfel de exemplar in comunitatea de chinchile reprezinta un real pericol
pentru comunitatea respectiva. Exemplarul trebuie scos din comunitate
si sacrificat iar deficientele ce au dus la acest incident trebuie
inlaturate.
4.Culoarea este un criteriu deosebit de important in
stabilirea valorii comerciale a blanii de chinchila. Chinchilele standard
pot avea culoarea de la o tenta pala pana la
aproape neagra. In general pot fi 5 nuante:
- inchisa;
mediu - inchisa;
medie;
mediu - clara;
clara;
Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile:
subculoarea este de albastru inchis. Se accepta pentru comercializare
si subculoarea albastru deschis, aparitia culorii gri este
considerata un defect iar animalul este supus sacrificarii;
banda trebuie sa posede culoarea alba sau albastru - slab. Aparitia
unei culori a blanii de galben sau maro este considerata un defect;
voalul este considerat perfect cand poseda culoarea albastra sau
negru lucios. Voalul trebuie sa ocupe tot corpul cu exceptia
abdomenului.
Daca accidental voalul prezinta nuante roscate acesta este
considerat un defect iar exemplarul se sacrifica;
5.Elasticitatea blanii este data de revenirea perilor la forma
initiala atunci cand se trece cu mana prin el. Firul de blana
elastic revine imediat la forma initiala;
6.Finetea reprezinta rezistenta pe care o opune parul
atunci cand se trece cu mana prin el in sens contrar de la varf spre
radacina. Aceasta marime se masoara in microni.
In functie de aceasta, parul blanii de
chinchila poate fi usor aspru, foarte fin si extrafin. Finetea
firului este cuprinsa intre 2 - 6 microni, pentru puf si de 10 - 16
microni pentru parul de directie;
7. Densitatea blanii nu se masoara ci se determina la
pipait sau se apreciaza din ochi. Daca densitatea este mai
mica blana este mai deschisa la culoare. Daca se executa
"suflarea' deasupra blanii si cantitatea de piele vizibila
este mica, avem o blana cu densitate mare.
Se poate trage concluzia urmatoare: calitatea unei blani este cu atat
mai buna cu cat animalul creste, deoarece blana puietului sau a tineretului juvenil este de calitate inferioara.
Calitatea difera de la exemplar la exemplar.
Caracteristicile unui animal se transmit genetic, de aceea sunt acceptate
pentru inmultire acele exemplare ce corespund scopului urmarit. De
asemenea calitatea blanii difera de anotimp, perioada iernii fiind
propice pentru obtinerea blanurilor de calitate iar primavara se
obtine o blana cu potential mic de valorificare.
Blana de chinchila poate contine si defecte. Acestea se pot
evidentia astfel:
blana ciupita datorita custilor deteriorate, a
agatarii blanii in bucati de sarma, cuie;
decolorarea blanii datorita expunerii la soare a chinchilei in
cusca;
muscaturi pe blanita datorate incaierarilor
cu ocazia montei;
caderea parului datorita folosirii hranei cu carente
alimentare sau sacrificarea si depozitarea necorespunzatoare a
blanii;
impaslirea parului caracterizata prin incurcarea firelor si
scaderea rezistentei parului sau micsorarea pufului. Ea
apare datorita unei ingrijiri si alimentari
necorespunzatoare. Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere;
par lipit datorita murdaririi de secretii, fecale sau
urina. Acesta apare datorita ingrijirii necorespunzatoare sau a conditiilor necorespunzatoare de igienizare a
custii;
Schimbarile ( mutatile ) de culoare ale blanii chinchilei
Piata blanurilor este
intr-o continua transformare. Se cauta si se cer blanuri cu
o coloristica cat mai variata, de o calitate foarte buna si
calduroase. Mergand in intampinarea pietii crescatorii de
chinchila au obtinut prin incrucisari mutatii de culoare
din care cele mai importante sunt
culoarea alba
culoarea neagra
culoarea bej
culoarea safir
culoarea pastel
culoarea voalat
Culoarea standard a chinchilei este aceea a animalului salbatic, aflat in
libertate, in Anzii Cordilieri in America de Sud. Ea este gri-albastrui pe
spate si alba pe abdomen. Culoarea gri este data de trei zone
colorate diferit: un varf intunecat, o zona intermediara de culoare
deschisa si o zona inferioara intunecata. Mutatia reprezinta o transformare brusca in ereditatea
unui animal dintr-o anumita specie. Mutatiile sunt foarte rare. In literatura de specialitate se spune
ca o mutatie apare la un milion de nasteri. Ele pot aparea
atat prin modificarea in sens pozitiv a microclimatului dar si prin
accidente sau fenomene negative ( radiatiile ).
Datorita acestor cauze numarul animalelor cu mutatii de culoare
este foarte restrans, iar preturile lor sunt de-a dreptul exorbitante.
Pe langa mutatiile accidentale, oamenii de stiinta au
incercat genetic crearea unor astfel de animale. De
exemplu albul dominant ( Wilson White ) a aparut
in anul 1950 intr-o crescatorie din California. Blana acestei specii este
alba iar urechile sunt gri. Este o blana foarte cautata
fiind o blana mutanta. Ea prezinta dezavantajul ca datorita
culorii albe poate fi usor confundata cu alte blanuri ceea ce
deranjeaza in special cumparatorul. O alta mutatie o
reprezinta culoarea negru care a aparut in crescatoria lui
Robert Gunning, ea poarta numele de Gunning Black. Spre deosebire de alte
mutatii accidentale ea a fost in parte
creata. Blana are culoare neagra, o densitate mare si luciu
deosebit. Dezavantajul acestei mutatii il reprezinta agresivitatea
mai mare a chinchilei negre si prolificitatea scazuta. Femelele
nasc un pui, cel mult doi. O alta mutatie o reprezinta negru de
carbune care a aparut in S.U.A. si apoi s-a raspandit in
intreaga Europa. Animalele din aceasta mutatie au culoarea
pornind de la un negru intens pana la un maro deschis sau gri. Dominantele
bej, safir sau voalat. Sunt mutatii recente aparute tot S.U.A., care
nu s-au raspandit foarte mult in Europa si desi foarte valoroase
prezinta o mai mica importanta in lucrarea noastra.
Adaposturile chinchilei
Adapostul pentru chinchile
este modest la fel ca si chinchila, care este un animal foarte putin
pretentios, in functie de temperatura mediului inconjurator.
Chinchilele au fost crescute in voliere acoperite cu plasa de sarma.
Chinchilele erau in custi plasate direct pe sol. Daca temperatura
este ridicata putem folosi cu succes sopronul. In zonele cu
temperatura mai scazuta adaposturile de chinchile sunt
construite din caramida, beton subtire sau chiar din
scandura. Practic se poate folosi ce aveti la indemana deoarece
chinchilele pot sa traiasca la temperaturi de la -20 grade C la
+25 grade C, conditia care se impune este ca adapostul sa fie
curat, uscat si inchis ( lipsit de curenti
puternici ).
In ultimul timp s-a observat ca chinchilele prefera mai bine frigul
decat caldura. La temperaturi mai mari de 25 grade
C au probleme cu respiratia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. In mod
normal in adaposturile de chinchila trebuie sa fie o temperatura
cuprinsa intre 13-18 grade C. O temperatura mai ridicata trebuie
mentinuta ( aproape de 18 grade C ) la
fatare si in primele saptamani dupa aceasta deoarece
puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt pusi
in pericol, iar masculilor le scade virilitatea. In cazul sacrificarii
chinchilele se tin la temperaturi mai scazute 3-8 grade C. Umiditatea
relativa este in jur de 70%. Ceea ce este foarte important la cresterea
chinchilei este ca procedura de cresterea nu trebuie facuta
intr-o cladire noua special amenajata decat daca nu avem absolut
nimic la indemana. Prin folosirea soproanelor, magaziilor,
volierelor se reduce mult investitia initiala. Acoperisul acestora poate fi facut din
placi ondulate de tabla, azbociment sau hartie gudronata. Pentru
mentinerea unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei
incalziri centrale in adapostul de chinchile, dar care va fi folosita
doar pentru corectarea temperaturii. Oscilatiile bruste de
temperatura fac rau animalului, de aceea cresterea sau
scaderea temperaturii trebuie facuta lent. Chiar daca iesim pentru putin de timp din domeniul
temperaturilor ideale. In
cazul in care umiditatea este mai mare se observa scaderea apetitului
animalelor, precum si aparitia primelor boli. De
asemenea nutreturile mucegaiesc si exista pericolul
aparitiei ciupercilor.
Important. Principala regula de microclimat care trebuie respectata
este lipsa curentilor de aer. Chinchila este
foarte sensibila la cel mai mic curent de aer.
Pentru a preveni imbolnavirea luati
masuri in acest sens. Desi chinchilele pot trai in
adaposturi diferite, totusi un adapost iluminat natural este de
preferat. Un alt factor important in cresterea chinchilei este, pe cat
posibil, lipsa zgomotului. Adapostul va trebui construit intr-un loc
izolat, linistit si retras. Pe interior adaposturile se
finiseaza in scopul mentinerii curateniei. Peretii,
plafonul, pardoseala trebuie sa fie netede fara gauri,
fara crapaturi astfel incat sa nu intre praful,
mizeria si curentii de aer. Pe o pardoseala din beton va trebui
sa punem un linoleum pentru a atenua zgomotul
pasilor. Adaposturile pentru chinchile nu trebuie sa fie mari
deoarece chinchilele traiesc in custi de dimensiuni mici pe care
foarte usor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu
putem spune care este numarul optim de animale crescute pe mp deoarece
conditiile difera mult de la un tip de adapost la altul. Important este sa mentinem
conditiile minime de microclimat scrise mai sus, sa existe alei de
circulatie ( spatii ) intre custi
astfel incat ingrijitorul sa poate observa animalele.
Custile
Sunt confectionate din
plasa de sarma cu diametrul intre 1 - 1,5 mm. Se recomanda ca
plasa pardoselii sa aiba ochiurile 13x25 mm, pentru pereti 19x19
mm, pentru reproducatori 25x25 mm, pentru tineret si animale
destinate sacrificarii. In crescatorii se folosesc doua tipuri
de custi
pentru tineret si animale destinate sacrificarii
pentru reproducatori
Custile au cate un sertar de zinc care poate fi situat ori in
cusca, ori sub aceasta. In primul caz se pune talas care
tine cald chinchilei si care absoarbe urina. Dezavantajul acestui mod de crestere il
constituie manopera in plus la curatarea custilor. Sertarul pus
sub plasa de sarma permite o mai buna indepartare a
dejectiilor, a murdariilor insa chinchila sta mai
putin confortabil si ii este mai frig. In
plus in momentul in care tragem sertarul producem zgomot lucru care deranjeaza
chinchila. Pe peretele din fata fiecarei custi
exista o
Custile pentru tineret si animalele pentru sacrificare au dimensiuni
standardizate de 40x40x40 cm. Bineinteles ca aceste dimensiuni nu
sunt absolut obligatorii, totusi insistam in respectarea lor.
Desi unii specialisti sunt impotriva suprapunerii custilor,
aducand ca argument faptul ca animalele trebuie mereu observate atent, iar
in cazul suprapunerii pentru acest lucru trebuie folosite scari, care
complica munca ingrijitorilor. Noi va recomandam, totusi
suprapunerea pe 4-5 nivele ajungandu-se astfel sa se creasca un
numar mare de chinchile ( aproximativ 80 - 90 )
pe o suprafata de aproximativ 10 mp. Va reamintim faptul ca
cresterea chinchilei poate fi o afacere de apartament. Chinchila fiind
singurul animal crescut pentru blana care nu degaja. Intr-o
camera obisnuita de bloc 12 - 15 mp, amenajata optim se pot
creste aproximativ 100 de exemplare de chinchila, ceea ce ar putea aduce
un profit substantial tinand cont ca investitiile sunt
foarte mici ( o cusca poate costa in jur de
8 dolari, hrana dupa cum se va vedea este formata din fan si
nutreturi, deci foarte ieftina, iar camera de apartament constituie
climatul perfect pentru cresterea chinchilei. Exista multe cazuri in
tara de persoane care au inchiriat ( cumparat
) apartamente cu 4 camere si au facut in ele o crescatorie
uriasa de chinchile. Pretul unui exemplar este intre 30 - 100 de
euro, in functie de calitatea blanii, iar numarul chinchilelor
crescute intr-o camera aproximativ 100, va lasam pe
dumneavoastra sa faceti un mic calcul despre profitul castigat
de pe urma acestei afaceri. Nu trebuie sa uitati insa si de
greutatile acestei afaceri, de faptul ca avem nevoie de 1-2
ingrijitori, de atentia sporita pe care trebuie sa o
acordam in momentul cumpararii animalelor (exemplarele trebuie
sa fie cat mai valoroase), de pretul acestora, de faptul ca
numai exemplarele cu o bonitate mare se pot vinde la un pret bun si
de boli ale chinchilelor etc.
Custile pentru reproducatori sunt construite din mai multe
compartimente care se intersecteaza intr-un culoar asezat in mijlocul
custii. Dimensiunile acestora variaza in functie de numarul
de compartimente. Va putem recomanda urmatoarele dimensiuni 80 - 140
x80x40. Culoarul comunica cu compartimentele in care sunt femelele prin
orificii astfel incat masculul sa poata trece de la una la alta. Femelele in mod normal nu-si pot
parasi locul. Acest lucru se realizeaza prin mai multe metode,
cea mai importanta fiind fixarea pe gatul femelei a unui obiect ( colier ) care sa fie mai mare decat gaura de
iesire. Dupa imperechere compartimentul femelelor se izoleaza.
Construirea fermelor de chinchila de mari dimensiuni ( crescatorie intensiva )
In cazul in care dorim sa creem o crescatorie mare sau foarte mare in care numarul exemplarelor sa depaseasca ordinul miilor trebuie sa folosim o hala de dimensiuni mult mai mari. Construirea acestei crescatorii tine cont de toate regulile si cerintele impuse la micile crescatorii, doar ca datorita numarului foarte mare de exemplare crescute dimensiunile sunt altele.
Culoarele de circulatie
Culoarul reprezinta spatiul dintre doua randuri de custi. In legatura cu acesta exista o dilema deoarece unii crescatori il considera spatiul pierdut si fac acest culoar cat mai mic, iar altii il considera absolut necesar iar latimea acestuia este mai mare de 1,5 m. In cazul in care veti crea o crescatorie de amploare va recomandam sa pastrati dimensiunea de 1,3 - 1,5 pentru culoarul de acces deoarece exista numeroase operatii pe care trebuie sa le faca ingrijitorul legate de cresterea si hrana animalelor, curatenie, supraveghere etc. care necesita spatiu.
Anexele crescatoriei de chinchila:
depozit de furaje
camera de sacrificare
spatiu de prelucrare a blanitei
spatiu de uscare
locuinte, birouri
izolator
Suprafetele recomandate pentru anexe sunt:
camera de sacrificare 8 - 12 mp
camera de jupuire 15 mp
camera de sortare 15 mp
camera de uscare 20 - 22 mp
depozitul pentru pastrarea blanitelor 20 mp
Mai jos vom prezenta o lista cu instalatii, instrumentar si
dispozitive care sunt necesare pentru o mare crescatorie de chinchile.
1Camera tampon cuprinde :
aeroterma sau alt dispozitiv pentru incalzirea aerului
tablou de comanda electric
cantar
dulap si masa
2Camera pentru insamantari artificiale :
masa faiantata
truse de insamantari artificiale
sterilizator electric
frigider
apa calda, apa rece
prize cu impamantare
ventilatie mecanica
3Camera de bonitate a chinchilelor:
masa faiantata de culoare alb mat, sau albastrui deschis
scaune metalice rotative
furtun pentru apa calda si rece
iluminare foarte buna prin plafon si peretii laterali
4Camera de sacrificare:
apa calda si rece
pardoseala betonata
carlige pentru suspendarea animalelor
furtun de spalat pe jos
5Camera de jupuire :
carlige pentru suspendarea animalelor
mese pentru jupuit
tavi pentru uscare
pardoseala betonata
apa calda si rece
ventilatie mecanica
iluminare naturala prin plafon si pereti
In cazul in care afacerea consta numai in vanzarea chinchilelor toate
anexele referitoare la jupuire, sacrificare si pregatirea
blanitelor nu mai au nici un rost.
Hranirea chinchilei
Chinchila este un animal erbivor
care are un aparat digestiv mare. Ea are douazeci de dinti care cresc
tot timpul vietii. In conditii normale de sanatate
cresterea si uzura dintilor este aproape egala. De aici
rezultand ideea ca dinti raman de aceeasi
marime. Incisivii de culoare galbuie trebuie deosebiti de cei de
culoare alba care au o lipsa mare de calciu si pot fi
intalniti la femele in perioada lactatiei sau in cazul unei
hraniri gresite. In ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se
administreaza lemn de diferite esente cel mai bun fiind lemnul de
salcam cu coaja. In cazul in care nu au materiale de ros, dintii
chinchilelor capata modificari si se rup, ceea ce va afecta
hranirea acestora si va avea o influenta directa
asupra cresterii, dezvoltarii si calitatii
blanii. Hrana principala a chinchilelor este formata din fan
si concentrate. Fanul asigura celuloza si mentine
echilibrul intestinal. El trebuie sa aiba anumite
proprietati :
- sa fie recoltat in zile fara precipitatii
- uscat la umbra pentru a-si pastra culoarea verde
- miros placut
- fara plante toxice
Foarte important este ca fanul sa fie tinut in locuri special
amenajate acoperite cu o aerisire buna, sa fie intors din cand in
cand cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegai. De asemenea locul
in care se pastreaza trebuie sa fie ferit de praf. Terenurile de
pe care se recolteaza trebuie sa fie ingrasate numai
natural fara insecticide sau ingrasaminte chimice.
Se foloseste fanul de lucerna sau trifoi. Fanul serveste ca o
completare a ratiei de mancare si are rol de
umplutura. El nu trebuie sa aiba o culoare
negricioasa deoarece inseamna un inceput de fermentare care poate
produce boli digestive la chinchile. Un fan aparte il constituie fanul de
graminee care isi pastreaza mai mult timp calitatile
pozitive si care fermenteaza sau mucegaieste foarte greu.
In alimentatie trebuie sa tinem seama ca chinchilele
mananca cu placere vreji de fasole sau de mazare. In
fiecare dimineata ingrijitorul trebuie sa introduca in jgheabul
de pe peretele din fata a custii o mana de fan. El este rontait
de animal cu pauze fiind la discretie. Chinchila
are obiceiul de a risipi fanul, de a-l da pe jos si astfel foarte mult din
fan se pierde. A doua zi daca mai gasim fan in jgheab nu-l vom
inlocui il vom lasa tot pe cel vechi incercand sa facem economie.
Fanul cazut pe jos se matura si se arunca. El nu va
mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila
sub forma de boabe. Acestea sunt ovazul, orzul, porumbul, graul.
Cantitatea de concentrat variaza de la 15 grame la 30 de grame in
functie de stadiul in care se afla, astfel femela gestanta
si puii mananca mai mult. Foarte importanta este
distributia zilnica a acestei cantitati pentru fiecare
chinchila, chiar daca necesita un volum mai mare de munca
prin administrarea zilnica se poate urmari si supraveghea starea
de sanatate a animalului. Daca nu dorim sa facem acest
lucru zilnic atunci putem pune cantitati mai mari pentru aproximativ
10 zile situatie in care controlul si supravegherea animalului este
diminuata.
In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile
granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie
chinchilelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au
nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 - 3 mm, 5 - 6 mm sau chiar de 12 mm.
Ca si in cazul celorlalte (fan si concentrate) cel mai mult
mananca femelele in perioada de alaptare
cat si puii in perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt
diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici
exista o risipa foarte mare deoarece este chinchila este
jucausa, se misca mult si multe dintre ele ajung
pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la
mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli digestie
chinchilelor. Trebuie sa luam masuri precise si corecte in
mentinerea sacilor de granule in conditii de
aerisire, umiditate scazuta pentru a evita mucegairea. De
dorit este ca perioada in care granulele sunt depozitate in saci sa fie
cat mai scurta.
VITAMINE SI MINERALE NECESARE CRESTERII CHINCHILELOR
Pentru cresterea si dezvoltarea animalului este
necesara o alimentatie completa, bogata in principii
nutritive, precum si in vitamine si substante minerale.
Astfel existenta grasimilor in hrana trebuie sa
fie de 2 - 3%, deoarece folosirea lor in hrana are o influenta
benefica asupra blanii. Lipsa lipidelor duce la aparitia unor pete galbene pe corp. Din alimentatia chinchilelor nu
trebuie sa lipseasca hrana bogata in continut celulozic,
acesta avand efect benefic atat asupra sistemului digestiv cat si asupra
cantitatii de energie pe care o dezvolta. S-a constatat ca pentru chinchile, cantitatea
de celuloza necesara difera in functie de starea de
maturitate a animalului. Daca puii au nevoie de o cantitate de pana
la 5% din hrana, aceasta creste de 4 ori, pentru exemplarele adulte.
Proteinele au rol de echilibrare energetica atat la oameni cat si la
animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinte negative asupra
metabolismului putand da nastere la diverse boli. De aceea este foarte important
ca in hrana chinchilelor sa se gaseasca un aport proteic
important.
Literatura de specialitate nu prezinta date specifice chinchilelor,
insa este clar ca lipsa proteinelor are acelasi efect ca la
toate animalele crescute pentru blana.
Ele trebuie sa fie prezente in ratiile de mancare in proportie
de 15 - 16% pentru adulti si in cantitate mai mare pentru pui si
femele ce alapteaza.
Datorita conditiilor de crestere in captivitate si
folosirii aceluiasi tip de mancare, chinchilele din ferme spre deosebire
de cele din habitat natural, trebuie sa aiba in alimentatie un
aport mai mare de vitamine ce au rol hotarator in dezvoltarea
ulterioara, precum si in valoarea blanurilor comercializate.
Va prezentam mai jos vitaminele esentiale din hrana animalului
si influenta lor asupra valorificarii.
Vitamina A are un rol deosebit in cresterea oaselor si mentine
imunitatea corpului avand un rol direct in profilaxia diferitelor boli.
Complexul de vitamine B, format in special din vitamina B1 si hipovitamina
B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos si pentru reglarea
metabolismului. Vitamina B1 poate fi luata pe cale naturala din
boabele de cereale, fanuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave
cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului.
In mod obisnuit organismul animal isi asigura mineralele din
hrana si apa in conditiile in care aceasta este
echilibrata si contine toate elementele necesare. In anumite
cazuri se simte necesitatea suplimentarii lor mai ales pentru calciu
si fosfor. Calciul dezvolta oasele,
indeosebi dintii care sunt absolut necesari rozatoarelor pentru
masticarea hranei. Carenta
de calciu poate fi pusa pe seama unei alimentatii gresite,
sarace si a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc
la femelele aflate in perioada de lactatie. Sursele de calciu sunt:
frunzele;
legumele;
- laptele;
ADAPAREA
Alaturi de o
alimentatie corecta si bogata indivizii trebuie sa
consume apa. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul
sa se deshidrateze si sa moara. Necesarul de apa
pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorandu-se faptului ca
chinchila consuma hrana uscata sau nutreturi concentrate.
Pentru adaparea chinchilei se foloseste apa care indeplineste
conditiile apei potabile.
Astfel aceasta trebuie sa fie fara culoare, fara gust,
miros, lipsita de microorganisme sau germeni patogeni si sa
aiba temperatura de 15o C.
Se poate folosi pentru adapat apa de robinet lipsita de clor sau
saruri de fier, sau apa din puturi sau fantani. Aceasta din urma
trebuie analizata din timp in timp pentru ca nu cumva in ea sa
patrunda corpuri straine sau eventual germeni patogeni care ar
putea pune in pericol sanatatea si viata chinchilei.
Aceasta se adapa prin folosirea sticlelor tip biberon corect spalate
si dezinfectate asezate cu gatul in jos in cusca si
ancorate de peretii custii sau prin folosirea de jgheaburi de
adapare asemanatoare celor pentru hrana.
IMPORTANT! Nu recomandam cel de-al doilea mod de adapare, deoarece
accidental aceasta apa se poate infecta.
Un sistem modern de adapare al chinchilelor consta in folosirea unui
rezervor legat la o sursa de alimentare. Acest
sistem implica animalul in deschiderea unei supape pentru alimentarea cu
apa.
IMPORTANT! Se stie ca la o scadere a continutului de
apa din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de
ingrijitor pentru ca el sa invete sa se adape singur. Se
limiteaza implicarea efectiva a ingrijitorului in proces dar rolul
lui de supraveghere creste foarte mult. Ingrijitorul trebuie sa dea
dovada de interes si constiinciozitate,
ba chiar sa noteze corect in fisa animalului cand s-a adapat
acesta. Daca el refuza sa deschida sistemul de alimentare
se trece pe sistemul clasic inainte ca firul de par sa se usuce
si sa capete un aspect nedorit.
INMULTIREA CHINCHILELOR
Inmultirea chinchilelor este
un factor deosebit de important pentru obtinerea de exemplare viguroase cu
blana de o inalta calitate.
Chinchila femela poseda un aparat de reproductie, format din:
organele esentiale;
caile genitale;
vulva;
Chinchila poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala
si pectorala.
Chinchila mascul are aparatul de reproductie, format din:
testicule;
cai genitale;
organ cotor;
glande anexe;
Chinchilele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 - 9 luni, ele manifestand
calduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre
lunile decembrie si februarie.
Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine
agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul
se intareste.
Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12
luni. Deoarece chinchila este un animal cu durata de viata mare,
ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani.
ATENTIE! Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi
prea tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de
supravietuire.
Chinchilele in general au un ciclu sexual de 27 - 28 de zile, dar
specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au ciclul
sexual neregulat.
Chinchila este un animal nocturn si de aceea ea se imperecheaza seara
sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchila se poate imperechea si ziua.
Imperecherea este precedata de un preludiu, in care masculul se agita,
fugareste femela si o hartuieste. Actul sexual in
sine dureaza pana la un minut iar acesta se poate repeta in timpul
noptii. La sfarsitul actului sexual se formeaza dopul de
monta. Dupa aceasta femela se culca dar nu inainte de a-si
face toaleta. Daca dupa perioada de o luna, vaginul
chinchilei ramane inchis, se poate spune ca aceasta este
gestanta.
Monta chinchilelor se poate realiza in mai multe feluri si anume:
monta in perechi;
monta consecutiv depistarii caldurilor;
monta prin rotatie,
monta in colonie;
In primul caz, partenerii pentru monta se introduc intr-o cusca,
pentru a se obisnui si a convietui impreuna.
La aceasta metoda trebuie sa folosim un numar egal de
exemplare femela - masculi.
De regula se folosesc pentru aceasta femele linistite, adica mai
batrane cu masculi tineri, dar femele nu trebuie sa fie mai mari de 7
- 8 ani, deoarece peste aceasta varsta fecunditatea scade.
In cazul perechilor formate din masculi mai in varsta si femele
tinere, acestea pot deveni agresive si pot sari la bataie.
Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta
calitatea blanii, se amplaseaza in cusca o
ladita mai mica de refugiu in care femelele se pot
linisti si chiar adormi iar monta se poate realiza in liniste.
Literatura de specialitate semnaleaza cazuri in care masculii tineri pot
omori femelele daca acestea se opun dorintei lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificati, deoarece transmiterea
genetica a caracteristicilor lui, nu ar fi benefica pentru
crescatorul de chinchile.
Masculii se pot folosi pentru reproductie pana la varsta de 20 de
ani, dar tinerea unui astfel de exemplar pana la o asemenea
varsta, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate
ca acesti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne
si manifesta si o grija speciala pentru pui.
Metoda de monta in perechi
foloseste un numar mare de masculi si nu intotdeauna se aleg cei
mai buni.
Ea este la ora actuala o metoda depasita, deoarece
daca animalele pentru monta nu sunt valoroase, nu se obtin pui
cu rezultate bune. De asemenea, crescatorul trebuie sa posede un
numar mare de masculi, ceea ce face ca metoda sa fie ineficienta
si scumpa.
Metoda de monta consecutiva depistarii caldurilor este o metoda superioara, care creste
fecunditatea. In realizarea acesteia intervine crescatorul care trebuie sa urmareasca de cate ori femela este in
calduri. Cand observa
aceasta el introduce masculul in cusca femelei pentru monta. Masculul
este plasat intr-un culoar dispus in fata custilor femelelor. Acesta
sta cateva zile in cusca femelei in calduri, dupa care este
scos si introdus in cusca altei femele. Se poate intampla ca
ingrijitorul sa nu observe o femela in calduri si sa
se rateze o monta.
Monta in rotatie este o monta cu rezultate slabe la care s-a
renuntat si care nu prezinta importanta din punct de
vedere economic. Explicatia acestui fapt rezulta din faptul ca monta
consta in repartizarea unui mascul unui numar de cinci femele aflate
in aceeasi cusca. Pe langa faptul ca acestea se pot
lua la bataie, lucru ce are implicatii
negative asupra blanii, nu toate femelele intra in calduri in
acelasi timp. Deci se poate trage concluzia ca de fapt masculul
monteaza o singura femela din cele cinci.
In cazul montei in colonie, trebuie folosita o cusca cu
pana la 10 compartimente unite intre ele printr-un culoar. In fiecare
compartiment se plaseaza cate o femela, iar masculul le poate monta
pe rand o data cu intrarea acestora in calduri. Dupa ce femela a
ramas gestanta, crescatorul o inlocuieste cu alta
femela, gata de monta. Metoda are o eficienta foarte
ridicata, din punct de vedere economic, deoarece se foloseste un
singur mascul la un numar mare de femele, iar interventia omului in
selectionarea femelelor in calduri, este inlaturata
deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montata.
Masculul este introdus in cusca cu cateva zile inaintea femelelor,
pentru a se obisnui cu mediul. De asemenea se foloseste un mascul
bine selectionat, cu caracteristici bine puse in evidenta,
pentru ca puii ce se nasc sa posede caracteristici bune, iar blana lor
sa fie valoroasa. Masculul trebuie sa fie de aceeasi
varsta cu femela, dar sa nu fie inrudita cu aceasta, dar trebuie
sa posede calitati net superioare acesteia.
In cele mai multe crescatorii de chinchile aceasta metoda este
folosita deoarece implica spatiu mic, costuri putine
putandu-se obtine exemplare de o inalta calitate.
In literatura de specialitate este prezentata insamantarea
artificiala ca metoda de reproducere a chinchilelor. Aceasta
consta in:
recoltarea spermei de la masculi; se poate face manual sau electric;
insamantarea;
Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltata poate fi
impurificata cu urina, iar exemplarele atat femele cat si
masculi pot avea tulburari de comportament.
Masculii folositi sunt mai intai testati prin metodele clasice pentru
a fi siguri ca ei sunt buni de monta si nu sterili.
Femelelor li se produc calduri artificial dar nu este obligatoriu
dupa insamantare sa ramana gestante.
Masculii carora li se recolteaza sperma prin procedeul electric,
care elimina impurificarea spermei cu urina, sunt asezati
cu penisul intr-un dispozitiv, iar in anus li se introduce un stimul sub forma
unui electrod legat la un curent de intensitate redusa.
Rezultatul operatiei, se dilueaza si se introduce in frigider
pentru conservare pana la 12 zile. Cand femela este gata de insamantare sperma este adusa la
temperatura corpului mamiferului. Femela de chinchila este
insamantata a doua zi dupa fatare.
Blana chinchilelor obtinute prin aceasta metoda este
superioara din punct de vedere valoric, iar blana reproducatorilor nu
este afectata, deoarece numai exista incaierari ca in
timpul montei clasice.
GESTATIA SI FATAREA
Chinchilele gestante se pun in
evidenta prin cresterea in greutate in timp, modificarea
abdomenului si a glandelor mamare.
Femelele gestante de chinchila consuma cantitati mari de
hrana si de apa. Daca nu au fost
supuse la batai, sau muscaturi din partea masculului in
timpul montei, ele devin linistite si se odihnesc foarte mult.
Daca din contra au avut parte de rele
tratamente din partea masculului in timpul montei, chinchilele pot pierde puii.
Dupa monta, cand femela a ramas gestanta si pana la
formarea embrionului trec 4 zile, timp in care femela se odihneste.
Femela bine hranita si ingrijita, ia in greutate cu cate 50
grame in fiecare luna. Ea se alimenteaza cu deosebire seara, de aceea
masuratorile de greutate aplicate chinchilelor pentru a vedea cat au
crescut in perioada de gestatie se aplica inainte de a li se da de
mancare.
Existenta puilor poate fi pusa in evidenta, pe langa
cresterea in greutate si de operatia de palpare a abdomenului,
aplicata animalului.
Spre sfarsitul perioadei de gestatie nu se mai cantareste
chinchila nici nu se mai palpeaza.
Starea de gestatie se manifesta si dupa marimea
si forma glandelor mamare. Se stie ca chinchila poseda trei
perechi de glande, dar pe cele amplasate in zona membrelor posterioare puii nu
le folosesc. La femelele gestante mamelele secreta lapte slab, la
doua luni dupa fecundare.
Gestatia dureaza aproximativ 111 zile, dupa care femela poate da
nastere pana la 4 pui.
Fatarea are loc de regula dimineata iar perioada de fatare
poate dura cateva ore in cazul in care femela naste mai mult de un pui. In
momentul fatarii, puii sunt acoperiti cu niste invelitori
pe care femela le rupe cu dintii, la fel cum procedeaza si cu
cordonul ombilical.
In momentul fatarii pot aparea si situatii
limita, si anume:
femela isi mananca puii, odata cu placenta. Daca acest
lucru se repeta la mai multe generatii de
pui, femela se sacrifica;
puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei dupa aparitia
capului, dar ei sunt sacrificati, deoarece se salveaza numai mama;
puii sunt morti, ceea ce duce si la decesul mamei;
puii nu sunt asezati corect in corpul mamei. Se intervine prin
repozitionarea puiului, prin asezarea femelei in pozitia
sezand;
femela este prea obosita, caz in care femela este injectata cu
oxitocina, pentru reluarea contractiilor;
puii sunt neanimati, caz in care trebuie animati si nu
declarati morti. Aceasta se realizeaza prin masarea toracelui
puiului, dupa ce a fost scos din cusca, pana cand
bataile inimii si respiratia revin la normal;
puii nu deschid ochii din cauza ca au pleoapele lipite. Se intervine
asupra acestora prin spalare cu ceai de musetel si eventual
se poate folosi si alifie oftalmica;
Dupa fatare femelei i se inlocuieste asternutul, i se numara
puii si li se verifica starea de sanatate. Apoi i se aduce
femelei baia de nisip ce este lasata timp de
jumatate de ora in cusca, pentru ca aceasta sa se
usuce.
Dupa o perioada de 4 ore de la fatare, femelei i se
administreaza hrana, ce poate fi sub forma nutret verde sau
fan. Pe podea i se administreaza suc de legume sau alta hrana
lichida, deoarece femela se deshidrateaza in timpul
fatarii.
IMPORTANT! In cazul nasterii puilor morti, li se stabilesc cauzele
mortii, ce sunt trecute in registrul de observatii pentru a fi
evitate pe viitor dupa care sunt indepartati.
Femela de chinchila ingrijeste puii, nelasandu-i prea mult timp
singuri. Daca femela are mai multi pui si nu-i poate ingriji
singura, i se ia un pui care este trecut unei mama - doica. Daca
mama moare la nastere, puii sunt trecuti la o mama-doica, ce in prealabil a fost scoasa din cusca,
pentru ca acestia sa se obisnuiasca cu noua
locuinta, iar mama-doica sa nu-i respinga.
IMPORTANT! Se poate preintampina fenomenul de respingere prin stropirea atat a femelei - doica cat si puilor cu apa de
colonie, astfel incat toti au acelasi miros.
HRANIREA SI CRESTEREA PUILOR
Puii de chinchila sunt
hraniti de catre mama cu lapte pana la varsta de o
luna. La inceput acestia sug laptele de la
mama. Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc impreuna
cu mama lor.
Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca
acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi:
femela are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina;
femela are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se
ia un pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De
regula se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in
urma;
femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung
sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura;
femela este agresiva si isi respinge puii, din cauza relelor
tratamente la care a fost supusa in timpul montei. I se iau puii ce sunt
dusi la o femela - doica, iar exemplarul se sacrifica.
Masculul poate fi introdus in cusca la o zi dupa fatare
si sta impreuna cu femela si puii. Daca acesta este
mai experimentat el are grija de toti. El o lasa pe femela
prima sa consume hrana sau apa, ocroteste puii.
Daca puii nu sunt hraniti corespunzator acestia sunt
agitati, plang, cauta hrana sau chiar mor
Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe langa folosirea femelelor -
doici, pentru hranirea puilor se foloseste metoda de hranire
artificiala. Aceasta consta in hranirea puilor cu pipeta din
trei in trei ore. Puiul de chinchila este scos din cusca si pus
intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in prealabil este
captusita cu molton. Aici el este invelit pana la gat
intr-un bandaj de panza lat de 4 - 5 cm si lung de 10 - 15 cm, cu
membrele anterioare stranse in pozitie ghemuita. El este hranit
cu pipeta cu un amestec de lapte si ceai aflat la temperatura corpului
chinchilei, in pozitie verticala cu capul in sus pentru a nu se ineca.
IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hranirea sa fie
confectionata din material plastic pentru ca puiul sa nu o
poata rupe cu dintii. In cazul folosirii pipetelor confectionate
din sticla, introducerea acesteia in gura puiului se face din partea
laterala a gurii si nu direct, pentru ca dintii puiului ce sunt
destul de puternici de la nastere sa nu o rupa, iar puiul
sa nu se raneasca. Daca accidental acest lucru s-a produs
se scoate cu grija restul de pipeta din gura puiului si cu
grija sa nu-l speriem se cauta urmele de cioburi folosindu-ne de
o penseta si o lumina puternica. Dupa ce acestea au fost indepartate cu grija si in
totalitate se dezinfecteaza gura animalului cu ceai de musetel.
Hranirea puiului se face picatura, cu picatura,
observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar amestecul
de lapte - ceai sa ajunga in fosele nazale si sa-i provoace
actul reflex de stranut. Dupa ce puiul s-a obisnuit cu modul de
alimentare si sta linistit sau chiar asteapta cu
placere momentul hranirii, este obligatorie numai imobilizarea lui,
hranirea efectuandu-se cu puiul lasat liber.
Puii de chinchila ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in
custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii
separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii
microclimatice bune, o temperatura optima de 250C, sunt lipsiti
de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile li
se diversifica hranirea, prin administrarea unui amestec de lapte
slab amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana li
se da sa manance fan si sa bea apa proaspata.
Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1 :
1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de
dimineata pana seara.
Dupa aproximativ doua saptamani de la nastere si
mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o cusca
proprie unde hranirea si-o va face singur prin sistemul biberon.
Biberonul va fi pus alaturi de apa,
concentrate si fan, dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos
de peretele custii, iar puiul isi alege felul de mancare dorit.
Pentru a vedea dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii
acestia se cantaresc iar rezultatele observarii se trec in
registrul de observatii. Aceasta operatie se efectueaza
atat pentru puii hraniti artificial cat si pentru puii
hraniti natural de femela - mama sau femela - doica.
IMPORTANT! Daca un pui nu ia
in greutate, el trebuie hranit suplimentar, i se administreaza
vitamine sau se consulta cu atentie se nu posede vreo boala. In
cazul puilor hraniti natural care nu iau in greutate, acestia
sunt scosi din cusca si sunt imediat trecuti la
hranire artificiala.
Toata perioada de la o saptamana pana la o luna,
o luna jumatate cand puii sunt intarcati, puilor li se
asigura o temperatura constanta ce nu trebuie sa
depaseasca 18 oC. Inainte de a fi intarcati puii
sunt separati de femela - mama sau cea doica, ce
este scoasa din cusca. Puii stau in cusca in care au fost
fatati pana la varsta de 3 - 4 luni, dupa care ei sunt
trecuti unii in cusca de masculi iar ceilalti in cusca de
femele. Inainte de a fi separati puii, acestia se
individualizeaza si se cantaresc, masuratorile fiind
trecute in registrul de observatii, in care in mod normal fiecare exemplar
trebuie sa poseda o fisa, in care sunt trecute toate
observatiile si toate masuratorile exemplarului de la
nastere pana la valorificare sau sacrificare, daca individul nu
corespunde cerintelor.
IMPORTANT! Acest registru trebuie
completat de personal cu multa constiinciozitate si
corectitudine, pentru ca el ne poate ajuta imediat in cazul in care din
diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau
decese atat in randul puilor de chinchila cat si al adultilor.
Dupa intarcarea puilor acestia sunt hraniti in
continuare cu acea hrana cu care au fost obisnuiti. Hrana li se
asigura din abundenta, ea trebuind sa fie de calitate,
bogata in vitamine, sa nu fie stricata sau mucegaita. De
asemenea pentru baut, apa folosita trebuie sa fie potabila,
proaspata de la robinet, puturi sau
izvoare. Pe cat posibil in cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu
trebuie sa contina o cantitate mare de clor sau saruri de
fier depuse din cauza folosirii unor instalatii sanitare defecte sau
ruginite.
Custile folosite pentru puii in crestere trebuie sa fie curate,
dezinfectate, cu asternuturi noi, sa fie calde si sa nu fie
asezate intre usa si fereastra pentru ca puii sa
nu fie afectati de curenti de aer.
Dupa trecerea puilor diferiti pe sexe in custi pentru a nu
aparea incaierari ce ar duce la
deteriorarea blanii, acestia sunt stropiti cu apa de
colonie pentru a se accepta mai usor intre ei, fiecare avand acelasi
miros.
Sacrificarea chinchilelor
In momentul atingerii varstei de
maturare chinchila se sacrifica. Exista mai multe metode de omorare a chinchilelor dintre care amintim
cloroformizarea. Se introduce chinchila intr-un spatiu inchis care se
inchide ermetic si care are dimensiuni mai mare decat aceasta. Pe podeaua
recipientului se introduce o tavita cu cloroform se
etanseaza si in cateva minute chinchila moare. Recipientul cel
mai des utilizat este un borcan cu capac. Dezavantajul acestei metode este
ca la finalizarea ei carnea nu mai poate fi consumata.
Rasucirea capului este o a doua metoda de sacrificare a chinchilei,
care se foloseste cel mai des in crescatorii. In urma rasucirii
se rupe maduva spinarii. Miscarea se realizeaza brusc in
sus sau in lateral stanga sau dreapta.
Metoda tensionarii. Prin aceasta metoda animalul este prins
si de cap si de coada. Prin indepartarea brusca a
mainilor se realizeaza sectionarea maduvei in lungul coloanei
vertebrale.
Metoda prin injectare. Se injecteaza un cm cub de nembutal direct in
inima
JUPUIREA CHINCHILEI
Se stie ca jupuirea se
face mult mai usor cand animalul este cald, de aceea imediat dupa
sacrificare se trece la jupuire. Exista doua metode de jupuire a
chinchilei
jupuirea prin despicare ( deschidere )
metoda in burduf
Jupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin sectionarea (
taierea ) blanitei pe partea ventrala incepand de la
coada pana la bot. Se taie cu un corp ascutit membrele
anterioare de la nivelul genunchiului iar cele posterioare de la nivelul
jaretului. Se indeparteaza coada. Se indeparteaza blana de
pe abdomen, de pe partile laterale ale corpului si apoi de pe
spate. Urmatoarea operatie o reprezinta tragerea blanii
peste cap. Dupa ce blana se indeparteaza de pe animal, se
indeparteaza resturile de carne si grasimi si apoi se
intinde pentru uscare. Jupuirea se realizeaza in camera destinata
special pentru aceasta operatie pe o masa cu faianta
foarte curata si avand la dispozitie in tot timpul acestui
proces apa curenta. Blana pusa la uscare pe un suport de lemn de
aproximativ 40 de cm se bate in cuie la nivelul mustatilor.
Jupuirea in burduf se realizeaza prin agatarea animalului omorat
cu capul in jos. Prinderea se realizeaza cu ajutorul unor carlige de
membrele posterioare. Se practica incizii in jurul cozii anusului si
longitudinal la membrele posterioare se apuca marginile pielii cu
mana si se trage pielea de pe trunchi si cap. Dupa jupuirea
si curatarea blanii are loc operatiunea de
spalare. Aceasta se realizeaza in camere speciale dotate
corespunzator. Blanurile sunt intinse pe suporturi din lemn la o
temperatura in jur de 21 grade C si o
umezeala relativa sub 60 %. Mentinerea
se realizeaza cateva zile pana cand blana se usuca. Dupa uscare blana se curata din nou si i
se ataseaza o fisa in care se specifica numarul
matricol al animalului, dimensiunea blanii si clasa de calitate in
care se incadreaza.
Aspectul exterior al chinchilei
Chinchila se analizeaza dupa implinirea varstei
de 7 - 8 luni. In cazul in care incercam sa
apreciem mai devreme calitatile chinchilei, ne putem insela
pentru ca la o varsta mai mica insusirile acesteia nu se
pot pune in evidenta.
In acest caz foarte importanta este observarea
chinchilei, dar mai ales a aspectului exterior al acesteia.
Exista anumite caractere de exterior care ne ofera
informatii in privinta chinchilei.
Astfel din acest punct de vedere, blana chinchilei se apreciaza atat din
punct de vedere estetic cat si economic.
Blana difera ca aspect pe diferitele regiuni ale corpului.
Pentru ca aprecierea animalelor sa fie corecta, evaluarea acestora se
face prin mai multe metode dintre care mentionam
metoda libera;
metoda masurarii corporale;
Corpul chinchilei cuprinde:
cap
gat
trunchi
membre, ce pot fi anterioare si posterioare
coada;
Capul chinchilei nu prezinta importanta din punct de vedere al
evaluarii exterioare. Marimea
lui cat si forma ne da anumite informatii privind
diferentierea sexuala. Astfel dupa cap, un cunoscator poate
spune care exemplar este femela si care este mascul.
Gatul este foarte scurt (unii specialisti nici nu-l pun in
evidenta), iar trecerea de la cap la corp se
face treptat, el avand forma trapezoidala.
Trunchiul chinchilei are forma cilindrica avand doua
caracteristici foarte importante:
spinarea
salele
La animalele de elita spinarea si salele trebuie sa fie
lungi, cat mai largi, deoarece este o zona importanta pentru
blana.
O alta zona foarte importanta pentru blana este toracele ce
trebuie sa fie larg, lung si cat mai adanc.
Abdomenul de obicei acoperit cu o blana alba trebuie sa fie cat
mai ingust.
Coada este lunga, acoperita cu par mai lung si nu are
nici-un fel de importanta din punct de vedere al aspectului
blanii.
Membrele anterioare si posterioare nu au nici ele o importanta
deosebita in evidentierea chinchilelor, ele avand doar rol anatomic
de deplasare, de hranire, catarare.
INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI
Cresterea chinchilelor trebuie facuta prin tinerea unei
evidente stricte pe baza careia se face selectia. Acest lucru se face pe urechile chinchilei.
Exemplarul este imobilizat cu un dispozitiv si introdus intr-o
ladita mai mica, cu urechile scoase afara.
Dupa prindere se dezinfecteaza urechile chinchilelor si se
imprima un numar matricol. Se opresc eventualele hemoragii si se
trece numarul acesteia in registrul de crescatorie. Timp de doua
saptamani tatuajul se vindeca.
Noi va recomandam prinderea animalului cu mana, mai intai de
coada si apoi se fixeaza pe masa. Tatuarea pe ureche se
face in acelasi mod
Nu recomandam introducerea chinchilelor in cutii ca in prima metoda,
deoarece trebuie sa tinem seama ca chinchila este un animal
sperios, bland, ce trebuie mangaiat mereu, mai ales cand se supune unei
operatii putin barbare.
Evidentierea chinchilelor este foarte importanta deoarece numeroase
insusiri se transmit genetic de la adulti la pui iar obtinerea
de chinchile cu o blana de calitate se realizeaza prin
incrucisari, astfel rezultand culori diferite ale blanii.
Tatuajul se face pe ambele urechi ale chinchilei cu ajutorul unui cleste
de tatuaj NCBA ce reprezinta Asociatia Americana a
Crescatorilor de Chinchila. Aceasta a elaborat un standard unic care este
astazi recunoscut in toata lumea. Acest lucru a fost realizat de
americani deoarece ei au o experienta de cel putin un secol in
cresterea intensiva a chinchilelor. Acest
sistem de standardizare a fost necesar deoarece fiecare crescator aplica
propria lege in individualizare introducand diferite semne, care mai de care
mai ciudate in urechile chinchilelor. Astfel atunci cand cumparai o chinchila nu puteai fi sigur nici de
anul de nastere nici de calitatile acestora. Conform NCBA, pe
urechea stanga se imprima semnul crescatoriei (puteti alege
orice semn, care sa fie unic si care sa va reprezinte), iar
pe urechea dreapta numarul de ordine din registrul crescatoriei
si anul nasterii reprezentat printr-o litera mare din alfabet
(de exemplu C= 1982; D =1983).
SELECTIA CHINCHILELOR
Ca si la oameni si in
cazul animalelor este valabil un principiu. Nu toti suntem la fel. Nu
toti avem aceeasi valoare. La chinchile acest lucru are o
importanta si mai mare. Fiecare animal se deosebeste de
altul prin potentialul biologic.
Pentru a nu avea pagube, prin cresterea de animale
de valoare mica, fiecare crescator trebuie sa faca o
selectie.
Pentru a imbunatati insusirile chinchilelor, la
selectie trebuie sa avem informatii privind cresterea
si reproductia acestora.
Sunt mai multe criterii de selectionare a chinchilelor, insa
principalele criterii sunt:
- cresterea in ansamblu a chinchilei,
blana chinchilei (calitatea parului, culoare, densitate);
starea de sanatate;
reproductia pentru femele este important numarul de pui iar pentru
masculi virilitatea;
Astfel de criterii se pot face de fiecare crescator in functie de
specia de chinchila crescuta si de culoarea blanitei.
IMPORTANT! Desi dimensiunile chinchilei reprezinta un criteriu
important, trebuie sa avem in vedere in primul rand valoarea blanii
si coloritul acesteia.
Selectia chinchilelor se face in cursul a patru etape:
A ) alegerea reproducatorilor;
B) potrivirea perechilor;
C) selectia tineretului;
D ) bonitatea;
A) Dupa mai multi ani de reproductie se face incadrarea
chinchilelor in clase de productie si nucleul de elita.
Aceasta impartire se bazeaza pe anumite criterii:
ascendenti (parintii);
descendenti;
fenotipul (bonitatea);
Prima conditiei pe care trebuie sa o indeplineasca animalele
este sanatatea. Astfel se renunta la animalele bolnave,
nedezvoltate conform varstei, sau cu defecte ale blanii.
Selectionarea chinchilelor se face si dupa
insusirile si caracteristicile parintilor. Astfel, cel
putin teoretic, un pui nascut din
parinti cu ascendenta ridicata trebuie sa fie un
exemplar cel putin la fel de valoros ca si parintii.
In functie de numarul puilor nascuti in ultimii 3 ani,
femelele se impart in
8 pui = acceptabil;
9 - 11 pui = bine;
peste 10 - 11 pui = excelent;
Pentru a face un clasament al insusirilor unui exemplar, acestuia i se
atribuie puncte. De exemplu, pentru
fiecare pui nascut in ultimii trei ani, femela primeste 10 puncte.
Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. De obicei masculii
se imperecheaza cu 4 femele si primeste 10 puncte pentru fiecare
pui nascut. In clasa superioara de productie se vor introduce
exemplarele ce au clasa de productie cea mai mare (120, dupa unii,
150 dupa alti cercetatori).
Se vede foarte clar ca impartirea pe clase se face in
functie de rezultatele obtinute de-a lungul mai multor ani iar
calitatea si frumusetea blanii (acest lucru ne intereseaza
in primul rand) se obtine din producatori de clasa inalta
(cu punctajul cat mai mare).
Incadrarea in nucleul de elita se face dupa aceeasi
perioada ca si incadrarea in clase de productie (de obicei 3
ani), pe baza unui punctaj acordat descendentilor.
B) In functie de sistemul de reproductie, potrivirea poate sa
fie:
potrivire personala (individuala);
potrivire de grup;
La potrivire trebuie respectate anumite principii si anume:
cunoasterea ascendentilor chinchilei;
fenotipul;
la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie sa fie
superior acestora;
intre femele si masculi nu trebuie sa existe grad de rudenie;
Potrivirea personala consta in alegerea nominala a fiecarei
femele sau a fiecarui mascul.
La potrivirea de grup, reproducerea consta in repartizarea unui mascul
unui numar de 4 - 5 femele.
In ambele cazuri, pentru a obtine chinchile de calitate, trebuie
tinut cont de principiile enumerate mai sus.
C) Selectia tineretului - La varsta de 45 - 50 zile puii sunt
intarcati si sunt separati de femela - mama sau
doica si trecuti in custi speciale pentru tineret de
reproductie. De obicei se trec cate doua exemplare intr-o
cusca si numai in conditii exceptionale date de lipsa
spatiului cate trei. Aceasta se face numai pentru un timp relativ scurt. Dupa
perioada de intarcare puii vor fi masurati
si cantariti. Se vor elimina de la reproductie acei pui
care prezinta urmatoarele caracteristici:
ascendenta necunoscuta;
indivizi cu semne de imbolnavire;
indivizi cu malformatii congenitale;
indivizi insuficient dezvoltati;
indivizi cu au abateri de culoare;
Dupa varsta de 4 luni chinchilele sunt crescute in custi individuale
dupa ce au fost tatuate conform NCBA. La aceasta varsta se va
mai face o inca selectie, tinand cont de aceleasi criterii
scrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ce prezinta
blana rupta din cauza luptelor, muscaturilor sau a altor
agresiuni fizice sau accidente.
D) Bonitatea se realizeaza o singura data in momentul
atingerii varstei ideale (7 - 8 ani). Scopul principal
al cresterii chinchilei ii reprezinta productia de blana
Prin bonitate se intelege atribuirea de puncte chinchilei in urma unei
examinari generale ce se realizeaza in
conditii bine stabilite. Astfel
se ia in considerare si se puncteaza fiecare caracter al chinchilei
in parte. Pe baza punctelor obtinute, chinchilele se clasifica
astfel:
clasa superioara (elita), 96 - 100 puncte;
clasa intai, 90 - 95 puncte;
clasa a doua, 85 - 89 puncte;
Bonitatea se executa in doua metode:
la lumina zilei;
folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturala;
In primul caz, bonitatea se efectueaza numai in zilele insorite,
fara ca razele soarelui sa cada direct pe animal. Intr-o zi
mohorata culoarea blanii poate sa fie alta. Examinarea se face
dimineata dupa ora 9. Animalul se aseaza pe o masa de
culoare alb mat sau de culoare albastru deschis. Lumina trebuie sa
cada uniform pe suprafata blanii.
Bonitatea se efectueaza de catre oameni cu experienta ce
pot aprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor.
Spatiul in care se realizeaza bonitatea trebuie sa fie echipat
cu apa curenta si cantar.
Se puncteaza mai bine chinchilele de dimensiuni mari care au blana cat mai
inchisa cu par des, elastic, lucios si reflexe puternice.
In acest caz chinchilele se cantaresc.
Masculii cu o greutate mare si cu blana deosebita vor fi opriti
pentru imperechere.
In cazul in care exista dubii privind acordarea punctajului, procedeul se
poate repeta 2 - 3 zile la rand.
In cazul in care bonitatea se realizeaza la lumina artificiala
regulile sunt aceleasi, culoarea mesei este albastru deschis, lumina
neonului trebuie sa cada perpendicular pe blana (fara
umbre).
criteriile principale pentru care
se acorda puncte sunt:
dezvoltare corporala,
armonie de ansamblu,
culoare,
aspectul voalului,
lungimea voalului,
lungimea si uniformitatea benzii,
culoarea firului de par,
uniformitatea culorii,
structura blanii
BOLILE CHINCHILEI
Desi chinchila este un
animal ce s-a adaptat bine la cresterea in captivitate sunt situatii
in care aceasta se imbolnaveste. Imbolnavirea sau aparitia
decesului in colonia de chinchile este un fenomen nedorit, de aceea trebuie
sa cunoastem bolile ce pot aparea si masurile ce
trebuiesc luate pentru preintampinarea lor.
Aceste neajunsuri por aparea atat la exteriorul exemplarul cat si in
interiorul lui.
Astfel pot aparea afectiuni ale:
pielii si parului;
tractului gastrointestinal;
- aparatului respirator
- aparatului reproducator;
Blana animalului de chinchila este cel mai important lucru pentru care se cresc
exemplarele. De aceea o blana afectata de alopecie
nu poate fi considerata o blana valoroasa. Boala poate
aparea datorita hranirii necorespunzatoare a animalului
prin folosirea unui singur tip de hrana fara vitamine.
Caderea parului se poate manifesta pe anumite portiuni ale
pielii, dar in stadii avansate ea se poate manifesta pe zone intinse ce pot
acoperi tot corpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de peretii
custii, sarind la bataie sau chiar smulgandu-si blana. Sunt
situatii cand pe langa caderea parului pe pielea animalului
pot aparea eczeme, ulceratii, iar unghiile animalului por crapa.
Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cu seminte de
canepa sau in bogate in uleiuri minerale iar blana i se maseaza
usor. In cazul ulceratiilor sau al eczemelor pielea se unge cu un
stat subtire de unguente bogate in uleiuri minerale.
Daca nu sunt hranite corespunzator, daca apar
deficiente de administrare a complexului de
vitamine B, sau daca conditiile de microclimat nu sunt indeplinite
(umiditate relativa mai mica de 60% si temperaturi mai mari de
18 oC, lipsa luminii), chinchilele incep sa manance parul
propriu sau al colegilor de cusca. Acest fenomen poate fi cauzat
si de starea de stres a animalului ca urmare a
zgomotelor, animalul fiind deosebit de agitat si avand miscari
imprevizibile.
Blana animalului arata ca si cum ar fi o "iarba
pascuta', iar pe piele apar eczeme sau edeme.
Pentru inlaturarea acestui fenomen nedorit si deosebit de grav
animalele bolnave sunt indepartate din cusca fiind tinute
la lumina soarelui la o temperatura de 18 oC. Ele sunt hranite cu
alimente suculente si bogate in vitamine cum ar fi fructe si morcov,
dar li se poate administra si vitamine de sinteza cum ar fi cele din
complexul B, vitamina A, acid pantotenic.
IMPORTANT! Exemplarele dupa ce sunt salvate sunt sacrificate, fiind
interzisa folosirea lor pentru a da nastere la pui.
Pielea animalului bolnav este ingrijita prin folosirea de solutii
dezinfectante, urmata de unguente.
Dar blana chinchilei poate fi atacata si de ciuperci ce cresc atat pe
suprafata pielii cat si pe firul de par, ele avand aceleasi
efecte nedorite ca si celelalte boli ce
ataca blana animalului. Dezvoltarea ciupercilor are drept cauze principale
tot defectele de alimentare a animalului impreuna
cu conditiile neigenice in care acesta este tinut. Un asternut
murdar de excremente, urina, placenta, mucozitati sau care
a fost in contact cu alte animale bolnave face transmisibila boala atat de
la asternut la animalul sanatos cat si de la animalul
bolnav la alt animal sanatos.
Aceasta se manifesta timp luna de la infestare, prin aparitia
unor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de par se rup. Primele
pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi se extind putand deveni
purulente.
IMPORTANT! Blana capata aspectul unei blani mancate de molii
ceea ce face ca boala sa se poata observa din timp.
In cazul aparitiei acest fenomen extrem de grav ce
ar duce la o adevarata epidemie in crescatoria de chinchile se
iau de urgenta masuri. Acestea constau in:
izolarea animalului bolnav intr-o cusca ce are temperatura de 20
grade C;
dezinfectarea custii ce a adapostit animalul bolnav prin spalare
cu solutie dezinfectanta sau prin folosirea lampii de
benzina;
folosirea de asternuturi neinfectate, curate, uscate, fara urme
de rozatoare sau alte deficiente;
folosirea de ingrijitori ce lucreaza in conditii sterile, cu halate
si care nu au fost contaminati;
Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examen clinic, dupa ce
inainte a fost curatat de firele de par afectate sau de crustele
aparute pe piele, dupa care este dezinfectat si i se aplica
unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, pana cand pielea
isi revine la normal si ii creste parul, dupa care se
mai fac doua - trei dezinfectari, la intervale de o
saptamana.
Daca aspectul exterior al chinchilei este deosebit de important pentru
crescatori, nu trebuie neglijate nici organele interne ce pot fi afectate
de diferite boli si care fac ca animalul sa nu mai fie unul valoros
nici pentru blana, nici pentru reproductie.
Administrarea de hrana necorespunzatoare nu are efect numai asupra
blanii animalului ci si inrautateste starea de
sanatate interna a chinchilei prin
afectarea intestinului subtire si a colonului.
Administrarea de fan sau nutreturi mucegaite, alterate, cu semne de
descompunere fac ca animalele sa slabeasca, sa se
ghemuiasca. In acest caz aspectul blanii este unul caracteristic de
"zburlit'. Administrarea hranei necorespunzatoare la nivelul
intestinului subtire duce la aparitia unor scaune moi si dese
insotite de degajari de gaze. Aceste degajari de gaze pot
nelinisti chinchilele ce pot ave o respiratie accelerata,
putandu-se observa si o crestere a batailor inimii si
a pulsului. De regula animalul se izoleaza pentru a
nu afecta si alte animale si i se administreaza zeama de
orez fiert in loc de apa, orez prajit sau morcovi fierti.
In cazul in care datorita alimentarii defectuoase, cum ar fi
eliminarea alimentelor bogate in celuloza, animalul s-a constipat,
acestuia nu i se mai da hrana solida iar in plus i se da
cativa mililitri de ulei de parafina pentru golirea tractului
intestinal.
IMPORTANT! Daca acest tratament nu are efectul dorit i se poate face o
clisma animalului cu o solutie de apa si sapun.
Operatia se efectueaza cu o deosebita grija si cu
blandete, pentru ca animalul sa nu ramana cu traume
psihice, ce-i pot afecta dezvoltarea ulterioara.
Chinchila poate fi afectata si de virusi sau de microbi. Acestia pot avea drept efect cresterea exagerata a
temperaturii corpului chinchilei.
IMPORTANT! O temperatura de sub
350C este la fel de periculoasa pentru viata animalului ca si
una de 400 C. Temperatura extrem de scazuta duce in 90 % din cazuri
la decesul animalului.
In cazul cresterii temperaturii corpului chinchila nu mai
mananca, este posaca si sta culcata intr-un
colt al custii. Animalului i se administreaza antibiotice
deoarece acesta poate deceda in timp scurt daca nu se iau masuri de
tratament.
Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de virusi se face prin
mentinerea constanta o temperaturii in custi de 180C si
ferirea animalelor de curenti puternici de aer. De asemenea pot
aparea semne de boala sub forma de tuse sau stranut
daca animalele sunt trecute brusc de la cald la rece.
In cazul aparatului de reproducere poate aparea sterilitatea femelei ca
urmarea alimentatiei defectuoase, lipsei de miscare sau chiar a unor
anormalitati anatomo-fiziologice. Aceasta este definitiva iar
femela care ajunge la starea de maturitate este sacrificata deoarece nu
poate indeplini functia de reproducere.
In cazul masculului daca apar fenomene de infertilitate acestora li se
administreaza vitamine si hormoni iar daca aceasta
problema nu se rezolva au aceeasi soarta ca si
femelele sterile.
In procesul de reproducere a chinchilelor poate aparea un moment total
nedorit si anume expulzarea fatului mort de catre mama,
datorita aparitiei fenomenul de avortare.
Aceasta se datoreaza fie cauzelor de natura organica sau
datorita unor cauze externe. Cauzele ce apar din punct de vedere organic
se datoreaza anomaliilor anatomice sau endocrine ce
apar la femela sau la fat sau starilor de infectie ale
organismului celor doi indivizi. De asemenea starile stresante la care a fost pus animalul la monta, din cauza lovirilor sau
zgarieturilor contribuie la expulzarea fatului de catre femela.
Ca si in cazul tuturor bolilor si infectiilor descrise anterior,
lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau lipsita de vitamine
si minerale face ca atat fatul cat si mama sa nu se
dezvolte normal. In cele mai multe cazuri femela avorteaza dar pot exista
si situatii in care sa fie pusa in pericol viata
ambilor indivizi.
ALEGEREA ( SORTAREA ) BLANURILOR DE CHINCHILA
Dupa operatia de prelucrare a blanilor
acestea se sorteaza dupa mai multe criterii in functie de
valoarea comerciala a fiecareia din ele. Principalele criterii sunt
culoarea
densitatea
dimensiunea
defecte
Densitatea este apreciata dupa numarul de fire de par pe cm
patrat de piele. Pentru o densitate buna trebuie ca numarul
acestora sa fie peste 20.000 de fire pe cm patrat. Un rol important
in calitatea blanurilor il reprezinta varsta animalului de la care a
provenit. De obicei blanurile provenite de la pui sunt inferioare
blanurilor animalelor mature. De asemenea calitatea blanurilor este
influentata de anotimpul in care a fost
sacrificat animalul. Asa cum am aratat pana acum in
documentatie exista momente optime in care animalul este sacrificat
iar blana comercializata. De exemplu blana obtinuta vara este
mult mai putin deasa decat blana obtinuta in cursul iernii.
Exista cazuri cand din diverse motive suntem obligati sa sacrificam
animalele in momente neprielnice datorita unor boli, inmultirii peste
masura iar in acest caz calitatea blanii este mult
diminuata. Totusi vom comercializa aceste blanuri la o
grupa de calitate inferioara si la un pret mai mic.
Un rol important la sortarea blanurilor de chinchila il au defectele.
Acestea pot fi diferite si cauze multiple. Dintre acestea amintim
defecte datorate ereditatii;
defecte datorate cresterii defectuoase;
defecte datorate jupuirii necorespunzatoare;
In tarile dezvoltate din punct de vedere al cresterii
chinchilelor exista anumite standarde care in functie de numarul
de defecte si de tipul acestuia imparte blanurile in mai multe
categorii. Diferentele dintre aceste categorii de traduc prin preturi
diferite. Intre categoria I si categoria II exista o mare
diferenta de valoare comerciala.
Dupa sortare blanurile se depoziteaza. Depozitarea se
realizeaza in camere special amenajate, care au fost prezentate in
documentatie, agatate in niste carlige de nas. Depozitarea
se poate face pe o perioada scurta ( pana
in doua luni ) intr-un spatiu racoros. Daca dorim sa o
depozitam pe o perioada mai lunga de vreme, atunci ele trebuie
tinute intr-o camera frigorifica la -15 grade C.
Factorii care influienteaza calitatea blanurilor
In cresterea chinchilelor se urmareste in
primul rand valorificarea blanii. Incercam sa obtinem blanuri cat mai valoroase la un
pret de cost cat mai scazut pentru a mari profitul. Primul
aspect de care trebuie sa tinem seama este
ereditatea. Se stie ca puii de chinchila preiau de la
parinti calitatea si frumusetea blanii, mai mult
printr-o atenta selectionare puiul trebuie in mod normal sa fie superior parintilor. Atunci cand
pornim la drum pentru infiintarea unei
crescatorii de chinchila cel mai important pas il reprezinta alegerea
acestora. Se stie ca
chinchilele au registre de evidenta in care se trec toate
informatiile de care avem nevoie. Sa nu cumparati
niciodata chinchile care nu sunt insotite de actele doveditoare sau
la care banuiti ca acestea nu sunt corecte. Numarul
femelelor trebuie sa fie mai mare decat numarul masculilor. Se
stie de la reproducere ca un mascul corect selectionat
monteaza un numar de patru sau mai multe chinchile. Raportul minim
intre sexe atunci cand cumparam chinchilele trebuie sa fie unu
la cinci ( exemplu un mascul la cinci femele ). In
perioada de crestere in ferme trebuie sa fim atenti la doua
probleme:
selectia corecta a reproducatorilor;
potrivirea perechilor;
In privinta conditiilor de crestere ele au fost descrise pe larg
in documentatie si daca respectam un numar minim de
cerinte cresterea chinchilelor nu trebuie sa ne puna
probleme.
Influienta luminii si a altor factori de microclimat in ridicarea productiei de chinchile
Dilema oricarui crescator de chinchile este legata in principal
de urmatoarele doua aspecte:
folosirea intensiva a spatiului ce-l are la dispozitie pentru
cresterea chinchilelor in sensul obtinerii unui numar cat mai
mare de exemplare si a obtinerii unui profit pe masura;
asigurarea de conditii cat mai bune pentru cresterea chinchilelor;
In legatura cu primul aspect omul a crescut chinchilele in
captivitate, in custi de dimensiuni din ce in ce mai mici, pentru ca
sa incapa cat mai multe in adapost. Supraetajarea se face pe cat mai multe nivele tot
in scopul maririi numarului de exemplare. Culoarele de
circulatie au fost reduse la minimum posibil in scopul maririi
suprafetei destinate custilor de chinchila. Toate aceste masuri
au fost luate fara o baza stiintifica si de
cele mai multe ori in detrimentul animalului crescut. Norocul a suras
crescatorilor deoarece chinchila este un animal nepretentios si
care se adapteaza rapid unor conditii din ce
in mai vitrege, totusi lipsa de miscare si de spatiu, de
aer dar mai ales de lumina influenteaza in mod negativ modul de
viata al chinchilei, iar acestea se rasfrang in mod direct
asupra calitatii si frumusetii blani de chinchila. De
aceea trebuie sa facem un compromis intre dorinta de a creste
cat mai multe exemplare si asigurarea unor conditii mai bune
cresterii animalelor. Aparitia unei densitati prea mari de
chinchile pe mp duce la stresarea animalelor. Ele devin agitate, nervoase
si uneori chiar agresive, desi se stie clar ca chinchila
este un animal foarte bland si iubitor. In urma cresterii stresului
chinchilele se musca una pe alta ceea ce
influenteaza in mod direct calitatea blanii. O blana
muscata, mai ales in perioada de maturare este o blana
compromisa deoarece ea se reface mai tarziu decat perioada optima
pentru sacrificare.
IMPORTANTA ECONOMICA A CHINCHILEI
Chinchila este crescuta pentru valoarea deosebita a blanii. Datorita blanii crescatorii de chinchila realizeaza profituri foarte mari. Mai putini cunosc ca si carnea chinchilei se poate valorifica, bineinteles cu profituri mult mai mici. Carnea de chinchila este comestibila. Maturizarea blanii are loc atunci cand parul si-a terminat cresterea. Pigmentii din piele trec in blana realizand un colorit frumos variat in functie de morfologia animalului. Blana devine moale, elastica, densa si cu un luciu foarte frumos. Foarte important in acest sens este determinarea precisa a momentului in care blana poate fi comercializata. Maturizarea se realizeaza in jurul varstei de 8-9 luni, dar nu este obligatoriu ca aceasta sa fie perioada de sacrificare. In dezvoltarea ei chinchila prezinta din punctul de vedere al blanii mai multe etape. Astfel la nastere corpul puiului este complet acoperit de par. Aceasta acoperire se realizeaza datorita doar unei parti (o treime din foliculi pilosi ai animalului ). Numai o parte dintre radacini sunt dezvoltate in aceasta perioada. Pe masura ce inainteaza in varsta mai ales in timpul calduros distanta dintre foliculi devine mai mare, deoarece puiul trebuie sa suporte caldura. Dupa intarcat blana este rara, dar se vor dezvolta o alta treime din radacinile de par (foliculi ). La varsta de cinci luni, aproximativ 60 - 65 % dintre radacini produc peri. In acest moment blana pare deasa deoarece parul este scurt dar mai sunt cel putin o treime din foliculi care nu au crescut par. Pentru puii nascuti primavara, toamna tarziu si iarna, blana se ingroasa, astfel incat si celelalte radacini (aproximativ 33 %) care nu produsesera par pana in acest moment il cresc datorita frigului. Astfel se ajunge la o situatie propice numit primul moment de maturare a blanii care dureaza foarte putin (o saptamana, cel mult doua). Daca dorim sa sacrificam animalul acesta este momentul potrivit deoarece blana este pe deplin dezvoltata si poate fi valorificata la maxim. Daca animalul nu este sacrificat in aceasta perioada parul nu cade (deoarece este frig) insa blana isi pierde din calitati. In continuare cu cat inaintam spre primavara o mare parte din firele de par ale chinchilelor cad parul isi pierde luciul si varful lui se indoaie (animalul se pregateste de anotimpul calduros). Ciclul descris mai sus se repeta astfel incat in timpul iernii blana ajunge din nou la maturare si animalul poate fi sacrificat. Acesta este iarasi un moment optim pentru valorificarea blanii insa de aceasta data blana este formata atat din par vechi, cat si din par proaspat crescut, ceea ce ii scade din valoarea comerciala. In concluzie in momentul in care veti avea propria dumneavoastra crescatorie va sfatuim ca animalele pe care doriti sa le sacrificati in scopul vanzarii blanii sa se faca iarna in momentul primei maturari a blanii. S-a constatat pe baza de experimente stiintifice ca exista o legatura puternica intre temperatura si fenomenul de maturare a blanii. Relatia este simpla, in momentul in care temperatura scade pentru a rezista frigului blana de chinchila se indeseste obligand radacinile de par care pana in acel moment erau inactive sa produca. La cresterea temperaturii pentru a o suporta mai bine chinchilele sunt obligate sa-si lase parul sa cada. Tinand cont de toate acestea anumiti crescatori de chinchile au inceput sa-si aleaga ei momentul de maturare a blanii fortand chinchilele prin variatia de temperatura. Alegerea artificiala de catre crescator a perioadei de maturare nu este de toti acceptata deoarece pot induce anumite boli chinchilelor. Totusi daca doriti sa faceti acest lucru trebuie ca in ferma de chinchile sa aveti mai mult incaperi intre care exista diferente de temperatura. Toamna cand temperatura este racoroasa dar nu atat de scazuta incat sa produca maturarea chinchilelor acestea se introduc pe rand in trei incaperi, in prima incapere temperatura este cuprinsa intre 2 - 6 grade C si se lasa un anumit timp pentru a se obisnui cu aceasta temperatura, apoi vor fi trecute in a doua incapere cu temperatura de 0 grade C si vor ramane aici un anumit timp si apoi vor fi introduse in ultima incapere cu temperaturi cuprinse intre -10 pana la -15 grade C unde datorita frigului blana de chinchila se indeseste rapid si apare momentul optim pentru valorificare. Se observa ca folosirea acestor metode complica mult crescatoria de chinchila, creste mult costurile ( prin folosirea aparaturii frigorifice ) iar afacerea devine nerentabila. Aplicarea acestei metode se face doar in cazul respectarii unor conditii contractuale, a unor comenzi foarte urgente.
Documentatia prezenta constituie un ghid corect realizat, dar are numai un caracter informativ. Succesul afacerii dumneavoastra depinde de aplicarea corecta in practica a acestor informatii, de talentul dumneavoastra managerial, dar si de o preocupare continua pentru tot ce este nou din punct de vedere al informatiei in acest domeniu.
VALORIFICAREA BLANII DE CHINCHILA
La ora actuala in Romania este dificila valorificarea blanurilor de chinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contract cu o firma din strainatate (de ex. din Ungaria ), dar si aceste firme prefera sa achizitioneze animale vii deoarece pretul este mult mai mic iar castigul adevarat se obtine la prelucrarea blanurilor. Deocamdata va oferim un calcul economic estimativ a cresterii si vanzarii puilor vii. Calculul este corect realist si va ofera o cifra aproximativa care trebuie initial investita, dar nu tine cont de costul amplasamentului si a amenajarilor, atata timp cat ele sunt minore si difera foarte mult de la caz la caz (chinchillele se pot creste foarte usor chiar si intr-un apartament ).
CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV
O familie de chinchila cuprinde cinci membrii, patru femele si un mascul. Pretul de cumparare a unei asemenea familii este de aproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livreaza cu custi speciale de reproducere cu adapator de furaje si apa si tava de curatire precum si toate accesoriile necesare. Toate acestea sunt cuprinse in pretul de 500 de euro.
Calculul economic pentru o
familie:
4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 euro
hrana familie / an = 50 euro
cheltuieli intretinere / familie / an = 50 euro
Total cheltuieli familie / an = 600 euro
Venituri: 27 pui x 20 euro = 540 euro
Profit familie / primul an = - 60 euro
Sa detaliem putin exemplul de mai sus: el se refera la primul an
de activitate. O familie de chinchille produce intr-un an intre 24 si 32
de pui. In calculul nostru am avut in vedere o valoare medie de 27 de pui.
Acestia sunt predati la varsta de 2 luni cu preturi cuprinse intre
20 - 25 euro. In calcul s-a avut in vedere pretul minim.
In concluzie putem spune ca investitia aproape se amortizeaza
inca din primul an de functionare a fermei.
Contractele de vanzarea puilor obtinuti se incheie cu firme pe o
perioada cuprinsa intre 5 - 10 ani. Este de preferat ca incheierea
contractului sa se faca cu firma de la care ati cumparat
familia de chinchilla.
Numarul optim de familii cu care putem incepe afacerea este de 10. Pentru
acestea avem nevoie in jur de 7000 euro suma care cuprinde:
- 10 familii de chinchilla ( 40 femele si 10 masculi ,custi speciale
de reproducere cu adapator de furaje si apa si
tava de curatire si toate accesoriile necesare ) - 5000
euro;
furajarea ( hrana timp de un an ) - 500 euro;
cheltuieli pentru utilitati - 300 euro;
cheltuieli cu personalul de intretinere - 1200 euro ( este de ajuns un
singur ingrijitor) ;
Total cheltuieli in primul an 7000 euro
Venituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euro
Profit : - 1600 euro
In anul II avem urmatoarele cheltuieli:
Cheltuieli hrana - 500 euro
Cheltuieli utilitati - 300 euro
Cheltuieli personal intretinere - 1200 euro
Total cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euro
Venituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euro
Profit: 5400 - 2000 = + 3400 euro
Se observa ca in fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro. Acest
profit este unul minim deoarece incepand cu cel de-al doilea an putem sa
nu vindem toti puii si sa ne inmultim familiile de
chinchilla. Trebuie sa tinem cont ca familie de chinchilla se
reproduce timp de 20 ANI.
IN CONCLUZIE cresterea a 20
de familii de chinchilla pe an ne aduce un venit de aproximativ 6000 - 7000
euro / an.
In calculul economic efectuat am tinut cont de preturile oferite de
firmele romanesti aflate in prezent pe piata. La cumpararea
mai multor familii ( 10 familii ) acestea ofera
gratuit 2 familii.
Afacerea cu chinchilla este preluata in Romania din Ungaria. In
aceasta tara exista firme care preiau chinchilla si le
prelucreaza la preturi mult mai mari decat cele expuse in calcul.
FIRME DE CRESTEREA CHINCHILEI DIN ROMANIA - sursa de informatie Ghidul Fermierului + relatiile noastre
Albinita - Cresterea chinchilelor Salaj
Max Comserv - Cresterea chinchilelor Bucuresti
Mendiora - Cresterea chinchilelor Reghin
VA DORIM SUCCES IN AFACEREA DUMNEAVOASTRA!!!
IMPORTANT.
ACEASTA DOCUMENTATIE ARE CARACTER INFORMATIV. EA NU POATE FI FOLOSITA DREPT TEHNOLOGIE DE CRESTERE SAU DE EXECUTIE A FERMEI.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1843
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved