LUCERNA - tehnica producerii semintei la lucerna

LUCERNA

(Medicago sativa)

Importanta economica

Zonarea ecologica a diverselor specii de plante furajere a vizat alegerea speciilor celor mai potrivite pentru fiecare zona ecologica si amplasarea acestora intr-o succesiune care sa conduca la obtinerea de productii optime pentru fiecare cultura in parte, dar si pe ansamblul sortimentului de culturi.

In acest context lucerna, in zonele ecologice in care este recomandata, este cultura proteica cea mai valoroasa. Cercetarile intreprinse in reteaua experimentala a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice in zonele foarte favorabile si favorabile de cultura au evidentiat productii medii pe un numar mare de ani, care pe parcursul unui ciclu de cultura (3-5 ani) au insumat 50-60 t/ha substanta uscata (250-300 t/ha masa verde), din care 9500-11.400 kg/ha proteina bruta. La aceste niveluri de productie azotul simbiotic total reprezinta 1500-1800 kg/ha din care 375-450 kg/ha este azot simbiotic remanent, care poate asigura 45-60% din azotul necesar pentru obtinerea unor productii economice la culturile postmergatoare, in urmatorii 3-4 ani.

In zonele ecologice considerate mediu favorabile pentru cultura lucernei, aceste productii au oscilat intre 30 si 40 t/ha substanta uscata (150-200 t/ha masa verde), din care 5700-7600 kg/ha reprezinta proteina bruta. La aceste productii azotul simbiotic total a insumat 900-1200 kg/ha, din care 225-300 kg/ha reprezinta azotul simbiotic remanent.

Privita prin prisma acestor rezultate, lucerna poate sa fie apreciata ca una din cele mai valoroase culturi agricole.

Extinderea lucernei pe suprafete corespunzatoare este conditionata in primul rand de asigurarea semintei la nivelul necesarului, din soiurile cele mai valoroase. Se apreciaza ca producerea semintei de lucerna, cel putin in climatul continental si continental excesiv, este un domeniu destul de dificil, ce reclama multe cunostinte si aplicarea acestora cu strictete in procesul tehnologic.

Progresele realizate in cunoasterea biologiei lucernei au condus la elaborarea unor tehnologii intensive, fapt ce a determinat cresterea semnificativa a productiei reducerea fluctuatiilor de la un an la altul si obtinerea primei recolte de samanta numai 11 luni.

Soiuri de lucerna

Origine, istoric, raspandire, sistematica

Lucerna este cea mai veche planta de cultura; se cultiva inca din anul 1300 i.Ch. in Asia Mica si din anul 700 i.Ch., in Babilon. Centrul de origine al lucernei situat in sud-vestul continentului asiatic, zona care corespunde cu actualul teritoriu al statelor Iran si Irak. Primii cultivatori ai lucernei au fost persii, arabii, grecii apoi romanii. Persii au introdus lucerna in Grecia in jurul anului 4900 i.Ch. Din Grecia, in secolul al II-lea i.Ch., lucerna s-a raspandit in Italia, in deceniile urmatoare raspandirii in Italia, lucerna a fost extinsa si in alte tari cum sunt: Franta, Spania, Germania si Elvetia, in Europa Centrala si de Est, lucerna se cultiva din jurul ai 1780. Se presupune ca in aceasta perioada au aparut primele culturi de lucerna in Transilvania si Banat, iar din anul 1800 a inceput sa se cultive si in Muntenia si Moldova, cu samanta adusa din Franta. In America Centrala si de Sud, lucerna a fost introdusa de catre spanioli, in secolul al XVIIl-lea lucerna a fost extinsa si ii nordul continentului nou.

Lucerna este o planta de climat temperat, cu o plasticitate ecologica foarte mare, fiind adaptata la o gama larga de conditii de clima si sol. Lucerna s-a extins in cultura pe areale largi, in toate continentele; in prezent este cultivata pe o suprafata de 35 milioane hectare. Cele mai mari suprafete de lucerna se cultiva in S.U. A. (ij lioane ha), Argentina (7 milioane ha); in Europa suprafetele cele mai mari se gasesc in Italia (1,3 milioane ha), Franta (0,67 milioane ha) si la nivelul intregului continent european existand circa 3,5 milioane hectare. In Romania suprafata cultivata cu lucerna in perioada 1997-2002 a fost in jur de 350 mii hectare, suprafata cea mai mare s-a inregistrat in anul 1990, de 442 mii ha; in perspectiva se apreciaza cresterea acesteia in urmatorii ani la peste 500 mii hectare, odata cu cresterea efectivelor de animale.

Lucerna cultivata (Medicago sativa) este o specie autotetraploida, are 32 mozomi (x=8) si face parte din genul Medicago, gen ce cuprinde 62 specii. Medicago apartine clasei Dicotiledonales, ordinul Leguminales, familia Legumin tribul Trifolieae.

Obiectivele programului de ameliorare la lucerna in Romania

Pentru a creiona o imagine a procesului de ameliorare, se va face o prezentare succinta a obiectivelor si metodelor folosite in acest proces la lucerna, care in linii mari, sunt valabile pentru majoritatea leguminoaselor si gramineelor perene, dar si pentru alte plante furajere.

In lucrarile de ameliorare a lucernei la I.C.D.A. Fundulea se urmareste obtinerea unor soiuri cu potential mare de productie de furaj si samanta, cu o calitate superioara a furajului si buna adaptabilitate la conditiile nefavorabile de mediu. Soiurile trebuie sa se caracterizeze prin distinctivitate si stabilitate.

Sporirea productiei de furaj. Acest obiectiv se realizeaza prin selectia unor genotipuri caracterizate printr-o rata ridicata a asimilarii substantei uscate, exprimata fenotipic prin regenerare si crestere rapida dupa cosiri, cu o buna repartitie a productiei pe coase, genotipuri cu o lastarire bogata si talie relativ inalta. La productia totala, pe ciclu de exploatare, contribuie si longevitatea genotipurilor, exprimata prin perenitatea acesteia, care este data de rezistenta la boli si la conditii nefavorabile de mediu (iernare, seceta).

Imbunatatirea calitatii furajului este un obiectiv primordial al ameliorarii lucernei si se incearca a se realiza prin selectia unor genotipuri cu foliaj bogat, internodii scurte si lastari fistulosi. Aceste insusiri morfologice vor fi exprimate din punct de vedere al calitatii furajului prin cresterea valorii nutritive si a consumabilitatii furajului, prin valori ridicate ale continutului de proteina bruta si in zaharuri solubile, de crestere a coeficientului de digestibilitate, a cantitatii de energie neta si a valorii energetice.

Rezistenta la boli este un obiectiv care influenteaza atat calitatea, cat si cantitatea recoltei. Cercetarile de genetica si ameliorare intreprinse in tara noastra au avut si au in vedere cresterea rezistentei lucernei la vestejirea fuzariana (Fusarium oxsporum f. medicaginis), boala care produce mari pierderi de recolta, mai ales in regim irigat. Mai putin frecvente in Romania sunt rugina lucernei (Uromyces atriatus) si patarea bruna a frunzelor (Pseudopeziza medicagininis), boli care determina o crestere a continutului de cumestrol si, implicit, fac ca furajul sa devina toxic.

Rezistenta la iernare si la seceta. Plasticitatea ecologica mare, concretizata prin areale foarte largi de raspandire a lucernei, precum si unele particularitati morfologice ale speciei (sistem radicular profund) dau posibilitatea selectiei unor genotipuri cu rezistenta sporita la ger si la seceta, care sunt factorii limitativi ai productiei. De fapt, lucerna este o mare consumatoare de apa, rezistenta la seceta a unor genotipuri fiind data de capacitatea de a dezvolta un sistem radicular cat mai bogat si adanc si de insusirea de a trece mai usor peste perioadele de stres hidric si de refacere rapida dupa incetarea deficitului hidric.

Competitivitatea in amestec cu alte specii de plante furajere se realizeaza prin selectia unor genotipuri cu tufa stransa si erecta, genotipuri care fac fata competitiei in asociatia vegetala in lupta pentru spatiu de nutritie; in plus, un soi, pentru a participa in amestecul furajer, trebuie sa aiba ritm de crestere asemanator cu celelalte componente ale amestecului si epoca optima de recoltare foarte apropiata.

Intre soiurile din speciile componente ale amestecului trebuie sa existe un echilibru in competitia pentru spatiu de nutritie, astfel incat sa se pastreze o proportie intre acestea, care sa permita realizarea unui raport energo-proteic optim pentru furajarea animalelor.

Crearea de soiuri cu potential ridicat de productie la samanta. La lucerna ca si la celelalte plante furajere intereseaza in primul rand productia si calitatea furajului insa introducerea si extinderea a noi soiuri in productie necesita si un potential ridicat de samanta. Sigur, definitoriu, in ceea ce priveste productia de samanta care se realizeaza pe hectar este sistemul de tehnologie: traditional sau intensiv.

Rezistenta la aciditatea solului este un obiectiv ce se incearca a se rezolva prin selectie la nivel celular, obiectiv necesar a se dezvolta ca urmare a tendintei de cultura a lucernei si pe soluri acide.

Crearea de soiuri pretabile a se cultiva pe soluri saraturate, ca si obiectivul precedent se incearca a se rezolva prin selectie la nivel celular.

Precocitatea, in general, la lucerna sunt extinse in cultura soiuri semiprecoce; diferentele la inflorit sunt foarte mici, de 3-5 zile, ceea ce impune recoltarea intr-un timp foarte scurt si conservarea furajului pentru a pastra calitatea acestuia. Crearea de soiuri cu precocitati diferite va permite exploatarea in sistemul conveierului verde.

Metode folosite in ameliorarea lucernei in Romania

Metodele de ameliorare ale lucernei tin cont de particularitatile de reproducere ale speciei, precum si de particularitatile genetice.

Lucerna este o planta tipic alogama, autotetraploida, la care folosirea efectului heterozis este posibil pe doua cai: prin crearea de hibrizi pe baza de androsterilitate citoplasmatica, cale ce nu a depasit faza experimentala, iar cea de-a doua, calea de creare a soiurilor sintetice, metoda unanim folosita in toate centrele de ameliorare din lume.

"Soiul sintetic' este o populatie artificiala, rezultata prin multiplicarea sexuala pe parcursul unui numar determinant de generatii a descendentelor unei incrucisari multiple naturale, intre un anumit numar de constituenti (linii, clone, familii) selectionati pentru anumite insusiri.

In ameliorarea lucernei, spre deosebire de alte specii alogame (porumb, floarea soarelui) la care se utilizeaza in productie hibrizi FI, se lucreaza pentru crearea si introducerea in cultura de soiuri sintetice. Acestea sunt alcatuite din mai multe componente asemanatoare din punct de vedere fenotipic, dar deosebite din punct e genetic pentru a permite exteriorizarea unui efect heterozis maxim atat (de productie), cat si adaptativ.

Lucrarile de ameliorare a lucernei organizate la I.C.D.A. Fundulea, urmaresc sa puna in valoare intr-un grad cat mai inalt efectul heterozis la populatiile hibride nou constituite. In linii mari, schema de lucru cuprinde urmatoarele etape:

1 - studiul colectiei de soiuri;

2 - crearea materialului initial;

3 - campul de selectie;

4 - campul de descendente;

5 - constituirea sinteticilor;

6 - culturile comparative de orientare si de concurs.

Colectia de lucerna de la I.C.D.A. Fundulea reprezinta o germoplasma foarte diversa si este alcatuita din populatii locale si soiuri romanesti si straine; a fost mereu imbogatita pe baza schimbului de seminte cu diferite centre de ameliorarea lucernei, rata de la diverse banci de gene din lume.

Crearea materialului initial. Pentru a putea fi realizate obiectivele urmarite in ea lucernei, ca si la alte specii, foarte importanta este marirea variabilitatii germoplasmei utilizate, in acest scop se foloseste hibridarea dirijata (sub izolator) urmarindu-se gruparea in forme hibride a genelor valoroase utile intr-un dozaj genetic mai ridicat.

Se urmareste depistarea unor surse de gene utile procesului de ameliorare si acumularea acestora in noi genotipuri prin hibridare. Hibridarea intraspecifica la lucerna ramane metoda de baza pentru obtinerea variabilitatii, in vederea crearii de noi soiuri.

Succesul ameliorarii prin hibridare depinde in mare masura de formele parentale utilizate. Alegerea se face astfel incat sa determine in hibrid, prin complementaritate, concentrarea unui numar cat mai mare de alele favorabile.

Progresul genetic insa este dependent de heritabilitatea si intensitatea selectiei a un anumit interval de timp, fiind cu atat mai mare, cu cat heritabilitatea si intensitatea selectiei sunt maxime intr-un timp minim, dar situatia se complica la lucerna, datorita particularitatilor disjunctiei gametice, precum si faptului ca productia vizeaza intreaga parte vegetativa aeriana.

Campul de selectie este alcatuit din hibrizi F, obtinuti intre linii consangvinizate in generatiile C₁-C₃, precum si alte descendente elita valoare. Acest camp se mentine 3-4 ani, perioada in care selectia naturala actioneaza pentru insusiri ca rezistenta la boli, rezistenta la iernare, perenitatea. Uneori, cand se are in vedere selectia pentru perenitate indelungata, alegerea se face abia in anul V sau VI de vegetatie.

Campul de descendente se alcatuieste cu o parte din samanta fiecarei plante elita, fiecare descendenta fiind semanata numai daca pe langa insusiri de productie pentru furaj are si o productie de samanta, care sa asigure multiplicarea acesteia.

Constituirea sinteticilor se face pe baza observatiilor din campul de descendente privind inaltimea plantei, culoarea florilor, fenotipul general al plantei, forma frunzei, grupa de precocitate. Gruparea descendentelor in sintetici se face astfel incat, acestia sa raspunda cerintelor UPOV privind distinctivilatea (D) si omogenitatea (H), urmand ca stabilitatea acestora sa fie determinata prin testari in reteaua ecologica. Fiecare soi sintetic se seamana in camp izolat "polycross'. Numarul de componente care au fost incluse in soiurile sintetice este foarte diferit, in general numarul mic asigura o uniformitate mai mare a soiului, dar soiurile cu componente multe pot asigura o stabilitate mai mare, o rezistenta mai buna la boli. Trebuie mentionat faptul ca ele reprezinta o germoplasma diversa si aceasta s-a avut in vedere in scopul prevenirii vulnerabilitatii genetice.

Culturile comparative de orientare si de concurs. Culturile comparative de orientare (microculturi) se organizeaza numai la I.C.D.A. Fundulea; se urmaresc 3-4 ani pentru productie de furaj, calitate, rezistenta la boli si iernare. Soiurile cu bune rezultate sunt promovate in testare in reteaua ecologica a institutului, inca 3-4 ani, dupa care, cele mai bune soiuri noi sunt inscrise pentru verificare in reteaua Institutului de Stat pentru Testare si inregistrarea Soiurilor. Dupa 3 ani de testare, urmeaza inregistrarea celor mai bune creatii in "Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania'.

Descrierea soiurilor romanesti de lucerna

Activitatea de ameliorare a lucernei se desfasoara in Romania la I.C.D.A. Fundulea de peste patru decenii si a fost concretizata prin crearea si inregistrarea a 18 soiuri.

Primele soiuri romanesti de lucerna, Fundulea 652 (C. Ilchievici si P. Varga, 1962) si Luxin (P. Varga si colab.1973) au constituit etapa de creare a soiurilor extensive caracterizate prin productii bune de furaj la vremea respectiva, dar cu o mare sensibilitate la vestejirea fuzariana (Fusarium oxysporum). A urmat apoi soiul Lutetia (P. Varga si colab., 1981), superior soiului Luxin nu numai la productia de furaj, dar si Ia productia de samanta. O etapa noua in ameliorarea lucernei a marcat-o inregistrarea in anul 1982, a soiului Gloria (Ludmila Gumaniuc si colab.), soi in componenta caruia a intrat o linie androsterila citoplasmatic (HS-35) tip A, analogul de mentinere a sterilitatii (tip B) si restauratorul de fertilitate a polenului. Acest soi pe langa rezistenta buna la iernare si seceta s-a caracterizat si printr-o rezistenta sporita la vestejirea fuzariana, iar heterozisul vegetativ s-a manifestata si printr-o productie mare de furaj.

Soiul Triumf (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1986, a fost primul soi romanesc selectionat pentru rezistenta la un intreg complex de boli (vestejire fuzariana, patare foliara, viroze) si longevitate de cel putin patru ani de exploatare in conditii de tehnologie intensiva.

Soiul Adonis (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1987, se caracterizeaza in primul rand prin aceea ca este mai precoce decat soiurile prezentate anterior cu 3-5 zile, insusire caracterizata la momentul inregistrarii si printr-un potential de productie la samanta superior acestora, in plus, aceasta da posibilitatea si exploatarii in sistemul conveierului verde (tabelele l, 2 si 3).

Soiul Selena (P. Varga si Ludmila Gumaniuc), inregistrat in anul 1991, a venit cu un plus la calitate fata de soiul Adonis (tabelul 1) pe langa o productie mare de furaj si pretabilitate pentru cultura in amestecuri intensive cu graminee perene (golomat, raigras hibrid).

Soiul Topaz (P. Varga si colab.) a fost inregistrat in anul 1994. Topaz s-a dovedit o creatie valoroasa atat in ceea ce priveste capacitatea de productie la furaj si samanta, precum si in ceea ce priveste calitatea furajului si mai ales plasticitatea ecologica, dand rezultate foarte bune in testarile efectuate in mai multe tari Europene.

Tabelul l

Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiurile ADONIS, SELENA, SIGMA si MAGNAT, in diferite zone ecologice, in tehnologie intensiva

Media 1994-1996

Soiul Sigma (P. Varga si colab), inregistrat in anul 1995, a reprezentat o noutate in domeniul ameliorarii lucernei deoarece provine din somaclone. Este un soi cu o mare uniformitate fenotipica, realizeaza productii ridicate de furaj si de buna calitate, precum si de samanta in tehnologia intensiva (tabelele 2, 3).

Tabel 2

Productia de furaj (substanta uscata) realizata de noi soiuri de lucerna, in tehnologia intensiva, in anul 2000

A urmat soiul Magnat (P. Varga si colab., 1996) un soi care realizeaza productii foarte bune de furaj (tabelul 1, 2) si cu o calitate buna a furajului, caruia i s-au alaturat in anul 1998, soiurule Granat si Satelit (P. Varga si colab.) soiuri intensive, care produc cu 4-7% mai mult furaj decat soiul Adonis (tabelul 2), iar in privinta calitatii, ofera un furaj cu 0,93-0,95 U.N. si 1320-1353 kcal. energie neta.

Tabel 3

Productia de samanta a unor soiuri romanesti de lucerna realizata in anul 1994

Tehnologia intensiva

In anul 2000 a fost inregistrat soiul Super (P. Varga si colab.), soi precoce care infloreste mai devreme decat soiul Adonis cu circa 6 zile. Aceasta insusire permite cultivarea alaturi de soiurile medii cu precocitate si exploatarea in sistemul conveierului verde.

Tabelul 4

Valoarea nutritiva a furajului produs de soiurile de lucerna la Fundulea, in anul 2000

Anul I-coasa I

Aurora (P. Varga, M. Schitea, Th. Martura) este un soi sintetic inregistrat in anul 2001, cu o buna capacitate de regenerare dupa coasa, si cu o foarte buna perenitate. Este rezistent la boli si iernare. Soiul Aurora produce 17-20 t/ha, spor 5% fata de soiul martor Adonis. Furajul produs de soiul Aurora are o valoare nutritiva buna (68% coeficient de digestibilitate, 1340 Kcal, energie neta 0,94 unitati nutritive _ov si 20,72% P.B., din substanta uscata).

Dorina (Maria Schitea, Th. Martura, P. Varga), Madalina (Th. Martura, Maria Schitea, P Varga), Sandra (Maria Schitea, Th. Martura P. Varga) si Cosmina (Maria Schitea, Th. Martura), sunt cele mai recente creatii din domeniul ameliorarii lucernei la I.C.D.A. Fundulea. Dorina si Madalina, inregistrate in anul 2002, sunt soiuri semiprecoce, care realizeaza 70-90 t/ha masa verde (18-20 t/ha substanta uscata) in tehnologia intensiva de cultura a lucernei (tabelele 5,6).

Tabelul 5

Productia de masa verde realizata de soiurile DORINA si MADALINA la Fundulea in conditii de irigare

La lucerna, ca si la celelalte plante furajere, in ameliorare se lucreaza pentru cresterea cantitatii de substante utile per hectar. Soiurile Dorina si Madalina ofera un furaj cu o valoare nutritiva foarte buna (67-72 coeficient de digestibilitate al substantei organice, 1320-1400 kcal, energie neta, 0,94-1,00 U.N._ov}.

Progresul realizat in ameliorare prin crearea si inregistrarea soiurilor Dorina si Madalina, reiese din tabelul 6, unde se prezinta comparativ productia realizata in substanta uscata si unitati nutritive per ha; astfel, fata de un spor de 5,0-5,5% la substanta uscata (19,05-19,10 t S. U/ha ) la Fundulea, exprimarea in unitati nutritive/ha a reprezentat 18.145 U.N. /ha Ia soiul Dorina, spor 10,2% fata de soiul Adonis si 18.050 U. N. /ha la soiul Madalina, spor 9,6% fata de soiul Adonis si 7,2-7,8% spor fata de soiul Selena. In medie, pe reteaua ecologica si cei trei ani de experimentare (1999-2001), soiul Dorina a realizat 11.903 U. N. /ha, spor 11,3% fata de Adonis si 8,7% fata de Selena, iar soiul Madalina, 11.916 U N. /ha, spor 11,4% respectiv 8,8% fata de cele doua soiuri martor, comparativ cu numai 5,4-6,7% spor la substanta uscata.

Tabelul 6

Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata de soiurile DORINA si MADALINA

Cu o productie de samanta cuprinsa intre 400 si 875 kg/ha (in tehnologia intensiva), soiurile Dorina si Madalina ofera perspectiva extinderii rapide in productie.

Soiul Sandra (2003) face parte din aceeasi grupa de precocitate cu soiul Selena semitardiv. Are capacitate buna de regenerare dupa coase, este rezistent la iernare si cadere. Este rezistent la boli, in special la vestejirea fuzariana (Fusarium oxysporum f. medicaginis).

Experimentarea ecologica, efectuata in reteaua de statiuni a I.C.D.A. Fundulea si in reteaua I.S.T.I.S. a scos in evidenta ca soiul Sandra se caracterizeaza prin potential ridicat al productiei. Soiul Sandra a realizat, in medie pe trei ani de exploatare, productii cuprinse intre 12,7 si 19,6 t/ha substanta uscata, spor 4-6% fata de soiul martor, Selena (tabelul 8).

Tabelul 7

Performantele noilor soiuri de lucerna Dorina si Madalina la productia de samanta in tehnologia intensiva, 1995

Tabelul 8

Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata de soiul SANDRA

MEDIE 3 ANI (2000-2002)

I.C.D.A. fUNDULEA

Productia maxima de furaj, in conditii de irigare, realizata de soiul Sandra a fost de 21,6 t/ha in anul 2001, la I.C.D.A. Fundulea, spor 8,0% fata de Adonis si 13,1% fata de Selena.

Tabelul 9

Productia de samanta realizata de soiul de lucerna SANDRA

Medie 2 ani (1996 si 2000)

Soiul Sandra ofera un furaj cu o buna valoare nutritiva (coeficientul de digestibilitate de 75%, 1528 kcal energie neta si 1,08 unitati nutritive), medie pe trei ani (2000-2002), continutul in proteina bruta din substanta uscata poate depasi 20,0%.

Soiul Sandra are si potential mare in ceea ce priveste productia de samanta, realizeaza productii cuprinse intre 550 si 850 kg/ha (tabelul 9).

Soiul Cosmina a fost inregistrat in anul 2004 este un soi cu capacitate de regenerare dupa cosire foarte buna, superioara soiului martor Selena. Este un soi semitardiv, de aceiasi precocitate cu soiul martor. Are rezistenta buna la iernare, fuzarioza si boli foliare.

Soiul Cosmina a fost testat la 6 statiuni in reteaua ecologica, situate in cele mai reprezentative zone de cultura ale lucernei, in perioada 2001-2003 (tabelul 10).

Tabelul 10

Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiul de lucerna COSMINA, in reteaua ecologica

medie 3 ani (2001-2003)

Productia maxima s-a inregistrat la S.C.D.A. Caracal, respectiv 20,6 t/ha substanta uscata, medie pe doi ani. Media celor 6 localitati a fost de 13,9 t/ha S.U., spor 7,8% fata de soiul martor Selena.

Aprecierea valorii nutritive a furajului exprimata prin cantitatea de energie neta, unitati nutritive, coeficient de digestibilitate si proteina bruta, evidentiaza superioritatea soiului Cosmina fata de soiul martor Selena. Astfel, in medie pe trei ani (1999-2001), soiul Cosmina a realizat un furaj cu o valoare nutritiva foarte buna: 1524 kcal., energie neta, 1,09 unitati nutritive ovaz, 74,0% coeficient de digestibilitate si 19,8% proteina bruta din substanta uscata, fata de 1439 kcal. energie neta, 1,00 unitati nutritive, 71,0% coeficient de digestibilitate si 18,7% proteina bruta, la soiul martor Selena. De asemenea, soiul Cosmina are un potential ridicat de productie si la samanta, ceea ce va permite extinderea rapida in productie (tabelul 12).

Tabelul 11

Calitatea furajului produs de soiul de lucerna COSMINA comparativ cu soiul martor SELENA

Tabelul 12

Productia de samanta realizata de soiul de lucerna COSMINA

medie 2 ani (1998 si 2002)

Metodica si tehnica producerii semintei la lucerna

Sporirea productiei de furaj este determinata in mare masura de calitatea semintelor utilizate la insamantare; samanta de calitate superioara trebuie sa posede un inalt grad de puritate biologica si fizica, indici ridicati de germinatie, masa a 1000 boabe, masa hectolitrica, sanatate si vigoare.

Folosirea la insamantare a unor astfel de seminte contribuie la exprimarea in conditii optime de cultura, a intregului potential productiv si calitativ al soiurilor de lucerna.

Obtinerea unor seminte cu insusiri calitative superioare este conditionata de fundamentarea stiintifica a activitatii din domeniul producerii semintelor care consta in cunoasterea bazelor teoretice ale producerii semintelor, in aplicarea unor metode de mentinere a puritatii genetice a soiurilor, precum si a tehnologiilor specifice procesului de producere.

In acest context este structurata si metodica si tehnica producerii de samanta la lucerna, metoda ce consta in mentinerea componentelor (linii, familii) de baza si interpolenizarea acestora (polycross).

Procesul producerii de samanta la lucerna cuprinde urmatoarele 5 verigi:

1. Campul de mentinere a componentelor (linii, familii);

2. Campul polycross;

3. Campul de Prebaza;

4. Campul de Baza;

5.Campul de samanta Certificata.

Campul de mentinere a componentelor (linii, familii) este una din cele mai dificile verigi ale procesului de producere de samanta. Tinand cont de dificultatile in mentinerea vegetativa a componentelor exista tendinta de a se renunta la aceasta, in schimb autorii soiului asigura la momentul inregistrarii o cantitate mai mare de samanta din fiecare component, care se pastreaza la temperaturi scazute, 15-20 ani, cat timp se cultiva soiul respectiv. Anual din aceasta cantitate se foloseste cat este necesar pentru campul de polycross. Avand in vedere ca acest camp de polycross se infiinteaza odata la 3-4 ani, se poate calcula necesarul de samanta din fiecare component pentru 15-20 de ani. in general, un soi se cultiva in jur de 10 ani; sunt relativ rare situatiile cand un soi se pastreaza in cultura un numar mai mare de ani.

Campul polycross se seamana cu semintele obtinute in campul de mentinere de la componentele soiurilor. Semanatul se efectueaza dupa scheme bine stabilite, astfel incat sa se realizeze o panmixie totala.

Din acest camp se obtine samanta "Amelioratorului' (S.A.), samanta ce este produsa de creatorul de soi, sau sub directa responsabilitate a acestuia sau a mentinatorului. Aceasta samanta are caracterele soiului, asa cum au fost descrise in momentul inregistrarii acestuia si satisface conditiile minime impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varietala pentru semintele de Prebaza. Astfel, sunt admise pana la 0,3% din greutate, seminte de alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de 3 seminte de Rumex spp., altele decat R. acetosella si ■ R. maritimus. Aceastea se determina dintr-o proba de 50 g.

Campul de Prebaza - se infiinteaza cu samanta "Amelioratorului' (S.A.). Este produsa de mentinator sau sub directa indrumare a acestuia.

Samanta de Prebaza poate fi:

- samanta de Prebaza (P. B.) inseamna samanta din toate descendentele sau categoriile biologice dintre samanta amelioratorului si samanta de Baza;

- satisface cerintele impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varietala si de valoare culturala si anume nu se admit mai mult de 0,3% din greutatea semintei, seminte din alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de 3 seminte de Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus, determinate dintr-o proba de 50 g (tabelele 13,14).

Campul de Baza - se desfasoara in sectorul de dezvoltare al institutului si in statiunile de cercetare din reteaua acestuia.

Samanta de "Baza' (B) inseamna samanta:

- produsa de/sau sub directa responsabilitate a mentinatorului;

- se produce din samanta de Prebaza;

- este destinata producerii de samanta Certificata;

- indeplineste cerintele impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varie-tala si de valoare culturala, specificate la categoria biologica Baza (tabelele 13,14).

Campul de samanta "Certificata' (C₁, C₂) - se desfasoara in sectorul de dezvoltare al Institutului de Cercetare - Dezvoltare Agricola Fundulea, al Statiunilor de Cercetari Agricole din reteaua acestuia, precum si la diversi agenti economici, persoane fizice sau juridice implicate profesional si autorizate pentru producerea semintei si care au acordul de multiplicare de la amelioratorii sau mentinatorii soiului.

In conformitate cu prevederile Legii nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii, comercializarea semintelor si materialului saditor si a Ordinului nr.350/2002 pentru aprobarea Regulilor si normelor tehnice privind producerea in vederea comercializarii, prelucrarea, controlul si certificarea calitatii, precum si comercializarea semintelor de cereale, oleaginoase si textile, plante furajere, sfecla cartof si legume, agentii economici specializati, persoane fizice si juridice care produc, prelucreaza si comercializeaza seminte se autorizeaza in acest scop de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, respectiv de Inspectia de Stat pentru Calitatea Semintelor si Materialului Saditor prin reprezentantii sai teritoriali de specialitate.

Tabelul 13

Conditii de aprobare in camp la lucerna

Controlul si certificarea oficiala a semintelor se face de catre Inspectia de Stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor (I.S.C.S.M.S.) din cadrul ministerului. Aceasta isi exercita atributiile prin Laboratorul Central pentru Controlul Calitatii Semintelor (I.C.C.C.S.) si prin inspectoratele teritoriale pentru controlul calitatii semintelor.

Certificarea calitatii semintelor de lucerna ca si la alte specii reprezinta un ansamblu de operatiuni de control si verificare in principalele faze ale procesului de multiplicare, conditionare si ambalare care asigura ca semintele corespund normelor specifice pentru diversele categorii biologice; astfel, se impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani (tabelul l3), la controalele ce se fac in camp. Trebuie respectata o distanta de izolare de 200 m la Prebaza si Baza si 100 m la samanta Certificata in situatia in care lotul are o marime pana la 2 ha si 100 m la Prebaza si Baza si 50 m la samanta Certificata in situatia in care lotul are o suprafata mai mare de 2 ha.

Tabelul 14

Conditii de valoare culturala la lucerna, seminte Prebaza si Baza

Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si Baza (tabelul 14) limiteaza la 0,3% impurificarea cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de 3 seminte din Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus. Pentru samanta Certificata se admite o puritate fizica de 97% si; germinatia de 80% (tabelul 15).

Prezenta unei seminte de Melilotus spp. intr-o proba de greutate fixata, nu se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla, nu contine seminte de Melilotus spp. la samanta Prebaza si Baza.

Prezenta unei seminte de Cuscuta spp. intr-o proba de greutate fixata, nu se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla nu contine seminte de Cuscuta spp. la samanta Certificata; aceasta reglementare nu se aplica la Prebaza si Baza.

Tabelul 15

Conditii de valoare culturala la lucerna, samanta Certificata

a)

b)

Exigentele lucernei pentru samanta fata de conditiile ecologice

Cercetarile intreprinse in S.U.A. au precizat ca pentru a produce cantitati mari de samanta lucerna, pe parcursul perioadei de inflorire si fructificare, necesita temperaturi apropiate de 25C ziua si 18C noaptea, iar umiditatea relativa a aerului sa nu depaseasca 50%. in perioada mentionata se cer zile senine cu luminozitate de cel putin 15 ore si cu precipitatii moderate. in aceste conditii lastarii generativi acumuleaza cantitati relativ mari de lignina si se reduce cresterea vegetativa, factori ce limiteaza caderea plantelor.

Conditiile de umiditate si temperatura mentionate se intalnesc mai ales in California si Israel, unde pe parcursul toamnei, iernii si pana la jumatatea primaverii se acumuleaza in sol cantitati insemnate de apa (400-500 mm), iar in perioada infloritului si fructificarii lucernei precipitatiile sunt aproape inexistente (15-25 mm), iar temperaturile inregistrate sunt si ele favorabile. Aceste conditii determina o dezvoltare echilibrata a plantelor, care nu cad si, in consecinta, infloresc si fructifica abundent.

In tara noastra, in zonele considerate favorabile pentru producerea semintei de lucerna, din septembrie si pana in aprilie se acumuleaza in sol cantitati moderate de apa (250-350 mm), dar in intervalul lunilor mai-august, in anii apropiati de normala multianuala, cad cantitati de apa de 8-10 ori mai mari decat in California (200-250 mm). in aceste conditii, in tehnologia traditionala (cand semanatul se face la desprimavarare si samanta se produce in anii II-IV de vegetatie) plantele se dezvolta luxuriant si in majoritatea anilor acestea cad si se declanseaza fenomenul de proliferare a lastarilor, cand polenizarea si fructificarea se desfasoara anevoios, iar productia de samanta este cu atat mai mica cu cat precipitatiile sunt mai abundente.

Pe parcursul ultimelor decenii s-a incercat sa se elaboreze tehnologii de cultura adaptate conditiilor ecologice din tara noastra, care sa asigure productii de samanta eficiente economic, cu costuri moderate.

Biologia infloritului si polenizarea lucernei

Pentru a rasari lucerna are nevoie, in conditii favorabile de umiditate, de 130-140C; pentru formarea stindardului si primei frunze trifoliate sunt necesare 200C, iar pentru formarea urmatoarelor doua frunze trifoliate inca cate 150C; odata cu formarea frunzei a treia se evidentiaza si primul lastar. In continuare pentru formarea fiecarui lastar sunt necesare cate 95C. Pentru a se ajunge in faza de 3-4 lastari, plantele au nevoie de 835-930C. Cand semanatul se face la inceputul toamnei, in zonele din sudul tarii, parcurgerea fazelor de vegetatie mentionate se face pana la sfarsitul toamnei, cand apar temperaturile negative. In aceste conditii la desprimavarare si in continuare nu se mai formeaza lastari noi, cei existenti dezvoltandu-se echilibrat, la inceputul infloritului plantele atingand inaltimea de pana la 60 cm. Aceasta faza de vegetatie se realizeaza de regula pana la mijlocul lunii mai, dupa care procesul de inflorire se desfasoara pana la sfarsitul decadei intai a lunii iulie. In perioada de timp mentionata florile sunt polenizate si se formeaza semintele care ajung la maturitate la sfarsitul lunii iulie, cel tarziu pana la sfarsitul decadei intai a lunii august.

Cand semanatul lotului semincer de lucerna se face la desprimavarare pe parcursul anului intai de vegetatie plantele se dezvolta cu precadere vegetativ, iar proportia de lastari generativi este relativ mica, motiv pentru care producerea semintei se face in anii urmatori de vegetatie (II-IV).

Lucerna este o planta alogama entomofila.

Se cunoaste ca androceul si ginoceul florii de lucerna se gasesc inchise in carena, de unde nu se pot elibera decat prin interventia insectelor polenizatoare din entomofauna spontana, iar uneori si de albina melifera. Albinele care viziteaza florile de lucerna elibereaza coloana staminala din carena prin indepartarea lodiculilor aflati la baza aripioarelor; in acest moment al polenizarii, coloana staminala loveste abdomenul albinei si apoi se lipeste de stindard. In acest mod albinele sunt poleite cu graunciori de polen care se mentin pe capul lor datorita unei pilozitati accentuate. Pe abdomenul albinei se gasesc graunciori de polen din alte flori (alopolen) si graunciori din aceeasi floare (autopolen), in anumite raporturi. Exista un mecanism regulator care declanseaza aparitia unor enzime care accelereaza cresterea tuburilor polenice ale alopolenului, care este in felul acesta favorizat, asigurandu-se astfel o polenizare corecta.

Florile de lucerna atrag un numar mare de insecte, dar numai anumite specii pot indeplini functia de polenizatori. Albina melifera (Apis mellifica) are un rol insemnat in polenizarea lucernei in zonele semiaride, mai ales in California (S.U.A.) si Israel, unde, neexistand alte plante melifere in perioada infloririi lucernei, este obligata sa foloseasca nectarul si polenul acestei plante. In conditiile tarii noastre albina melifera deschide si polenizeaza florile de lucerna vizitate in proportie de 3-9%. Polenizarea florilor de lucerna este efectuata de catre albinele tinere care nu cunosc culesul lateral al nectarului fara deschiderea florilor; in acest scurt timp insa acestea invata culesul lateral si nu mai participa la polenizare.

Insectele ce polenizeaza usor lucerna sunt albinele salbatice. In conditiile tarii noastre, florile de lucerna sunt vizitate si polenizate de 35 de specii de albine salbatice, apartinand la 11 genuri si anume: Andrena, Antohophora, Antihidium, Bombus, Melitturga, Eucera, Eriadis, Helictus, Melita, Megachile si Xylocopa. Aceste specii deschid 45-100% din florile de lucerna vizitate.

Polenizarea este influentata semnificativ de umiditatea relativa a aerului si de temperatura din perioada infloritului. Cresterea temperaturii si scaderea umiditatii relative a aerului determina o deschidere mai usoara a florilor. Actiunea acestor factori se reflecta mai bine in prima parte a zilei. Nebulozitatea accentuata si vanturile cu viteze mai mari de 4-5 m/sec. stanjenesc polenizarea florilor de lucerna. Pe parcursul formarii semintei insuficienta umiditatii din sol si temperaturile mai mari de 30-32⁰ C determina o diminuare semnificativa a productiei prin numarul mare de seminte seci si diminuarea MMB.

Polenizarea florilor de lucerna este inexistenta in zilele ploioase. In aceste conditii florile raman apte pentru polenizat dupa incetarea ploilor, dat fiind faptul ca in acest interval de timp, temperatura aerului este mai coborata; daca intervalul ploios este mai mare de 2-3 zile, o parte din flori nu mai sunt apte pentru a fi polenizate. Florile care se deschid in ultimele 8-10 zile ale intervalului de inflorire, chiar daca sunt perfect polenizate, produc in buna parte raceme care capata culoarea neagra, samanta fiind in buna parte sistava, fara importanta economica.

Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei la lucerna

Producerea semintei de lucerna a constituit subiectul multor cercetari, realizate in zonele cu climat continental si continental excesiv. In toate situatiile, aceste cercetari au fost realizate in cadrul tehnologiei traditionale, in care semanatul loturilor semincere de lucerna s-a facut la desprimavarare, iar samanta s-a produs in anii urmatori de vegetatie (I-IV). S-au obtinut o multitudine de rezultate experimentale care au condus la formularea unor concluzii utile, menite a sporii nivelul productiilor, care in buna parte sunt valabile si in zilele noastre.

Se simtea nevoia de a se realiza unele cercetari de aprofundare in care sa se elucideze cauzele care determina productiile plafonate si foarte fluctuante de samanta de la un an la altul.

Aceste cercetari s-au realizat la I.C.D.A. Fundulea si in reteaua experimentala ASAS, in diverse zone ecologice, din care au rezultat cateva idei mai importante pe care le prezentam in cele ce urmeaza.

In tehnologia traditionala in care lotul semincer se seamana la desprimavarare, in anul I de vegetatie plantele se dezvolta cu precadere vegetativ cu un sistem radicular la sfarsitul anului, profund, bogat in substante de rezerva. In anii urmatori de vegetatie, la desprimavarare coletul dispune de un numar insemnat de muguri

vegetativi care in conditii favorabile de umiditate se transforma in lastari generativi. Numarul acestora este cu atat mai mare cu cat densitatea de semanat a fost mai mica si conditiile climatice ale anului precedent au fost mai favorabile. in aceste conditii la desprimavarare numarul de lastari oscileaza intre 10 si 20. Prezenta substantelor de rezerva din radacini in cantitati insemnate si conditiile favorabile de umiditate, din rezerva de apa acumulata in sezonul rece si din precipitatiile cazute pe parcursul primaverii, conduc la o dezvoltare luxurianta a lastarilor care se dezvolta intr-un ritm intens, la inceputul infloritului plantele atingand inaltimea de 80-90 cm, iar la sfarsitul infloritului 120-130 cm. Cand pe parcursul perioadei de inflorire conditiile de umiditate sunt favorabile si sunt prezente si intensificari ale vantului plantele cad si se produce in mod frecvent fenomenul de "proliferarea lastarilor' care se poate repeta pana la sfarsitul infloritului. In aceasta situatie florile avorteaza, iar cele care au fost polenizate produc samanta cu o valoare biologica modesta.

Cercetarile de aprofundare realizate la I.C.D.A. Fundulea, in care dinamica dezvoltarii sistemului vegetativ aerian s-a urmarit in relatie cu dezvoltarea sistemului radicular, au evidentiat ca fenomenul de "proliferare a lastarilor' poate sa fie evitat in situatia in care semanatul lotului semincer se face la inceputul toamnei; in aceasta situatie la intrarea in iarna, numarul de lastari este limitat (2-4), iar sistemul radicular se dezvolta pe parcursul infloritului concomitent cu sistemul vegetativ aerian. In consecinta 25-30% din substantele elaborate in procesul de fotosinteza sunt folosite pentru dezvoltarea sistemului radicular, motiv pentru care lastarii se dezvolta echilibrat si la inceputul infloritului plantele nu depasesc inaltimea de 60 cm si 80-90 cm la sfarsitul infloritului.

Aceste cercetari au conturat posibilitatea dirijarii cresterii plantelor si s-a putut elabora o arhitectura ideala a plantei care sa evite caderea si in consecinta sa se creeze conditii optime pentru polenizare si fructificare.

A rezultat o noua tehnologie de producere a semintei de lucerna in care semanatul se face la inceputul toamnei, intr-un interval bine precizat si samanta se produce in exclusivitate in anul I de vegetatie la coasa I; aceasta tehnologie a fost denumita "intensiva', tinandu-se seama de nivelurile ridicate de productie si de argumentele stiintifice ce au stat la baza elaborarii ei.

In tabelul de mai jos prezentam cele doua tehnologii la care ne-am referit, care de fapt evidentiaza progresele tehnologice remarcabile obtinute in domeniul producerii semintei de lucerna, pe parcursul unei perioade lungi de timp, in zonele ecologice considerate favorabile din Romania.

Tabelul 16

Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei de lucerna in Campia Dunarii,

Dobrogea, sudul Moldovei si Campia Banatului, in regim irigat (1980-1999)

(dupa I. Moga si Maria Schitea, 2000)

'Semanat primavara, producerea semintei in anii ll-IV de vegetatie,, la coasele I sau II in functie de conditiile climatice. ** Semanat la inceputul toamnei, producerea semintei in exclusivitate in anul I la coasa I (in 11 luni).

Din acest tabel se constata ca in tehnologia intensiva productiile au oscilat intre 400 si 1200 kg/ha, fata de tehnologia traditionala in care productiile au fost cuprinse intre 100 si 600 kg/ha; in acelasi timp in tehnologia intensiva conditiile climatice din zonele mentionate au influentat semnificativ nivelul productiei, dar productia minima a depasit de patru ori nivelul minim din tehnologia traditionala, iar nivelul maxim a fost de doua ori mai mare decat in tehnologia traditionala.

Aceste rezultate experimentale, confirmate pe parcursul unei perioade lungi de timp, evidentiaza progresele tehnologice remarcabile obtinute la lucerna pentru samanta; aceste progrese aplicate de producatorii de samanta autohtoni vor conduce la obtinerea unei eficiente economice remarcabile; exista sanse mari pentru export la samanta de lucerna, chiar si in tarile dezvoltate din Europa, fermierii romani putand fi competitivi cu cele mai prestigioase firme straine producatoare de samanta de lucerna.

Tehnologia intensiva se refera strict la producerea semintei in anul I, la coasa I, dupa care sunt posibile urmatoarele solutii:

1. Dupa 11 luni lotul semincer sa se mentina inca 1-3 ani, cand acesta intra in domeniul tehnologiei traditionale, samanta producandu-se la coasele I sau II in dependenta de conditiile de umiditate.

2. Cultura sa se pastreze inca 1-3 ani pentru producerea furajului.

3. Dupa 11 luni lotul semincer sa se desfiinteze, plantele postmergatoare beneficiind de azotul simbiotic remanent produs de lucerna.

In concluzie in conditiile tarii noastre, in etapa actuala si poate inca mai multi ani de acum inainte, se vor practica paralel cele doua tehnologii; pe masura ce agricultura Romaniei se va moderniza, tehnologia intensiva va fi extinsa pe suprafete din ce in ce mai mari.

Zonarea ecologica a lucernei pentru samanta

Zonarea lucernei pentru samanta se diferentiaza semnificativ fata de zonarea lucernei pentru producerea furajului. Din arealele destinate lucernei pentru furaj, lucerna pentru producerea semintei se poate extinde pe cel mult 30% din aceste areale.

Lucerna pentru samanta valorifica cel mai eficient solurile cu textura mijlocie inspre usoara al caror continut in argila nu depaseste 35%; aceste soluri au o capacitate mare de retinere a apei, cu o buna circulatie capilara si cu o buna permeabilitate. In conditii de seceta de regula crapaturile solului sunt relativ superficiale, iar dupa
precipitatii abundente nu se formeaza crusta, care sa stanjeneasca plantele.

Solurile cu inceput de saraturare (sub 0,1-0,2% reziduu fix), daca sunt permeabile, bine drenate, iar pH nu depaseste 7,8 pot fi considerate mediu favorabile pentru producerea semintei de lucerna. La fel si solurile nisipoase din incintele irigate, luate in cultura de cel putin 15 ani, ofera conditii mediu favorabile pentru producerea semintei de lucerna.

Nu sunt potrivite pentru infiintarea loturilor semincere de lucerna solurile argiloase (cu peste 40% argila), care desi au un complex adsorbtiv bine constituit si o capacitate mare de retinere a apei sunt greu permeabile si in conditii de seceta fac crapaturi adanci, iar in prezenta excesului de apa plantele se dezvolta luxuriant si cad.

Nu sunt propice pentru infiintarea loturilor semincere de lucerna nici solurile cu aport freatic in care nivelul apei freatice la desprimavarare se ridica pana la 1,2-1,5 m fata de suprafata solului, iar franja freatica urca pana la 50-60 cm de suprafata solului; in aceste conditii plantele de lucerna dezvolta multi lastari generativi care au o crestere luxurianta, favorizandu-se caderea si apoi poliferarea lastarilor.

Plantele de lucerna se dezvolta echilibrat si infloresc abundent pe solurile bogate in humus (2,8-3,5%), cu o activitate microbiana intensa si care sunt bine aprovizionate in elemente nutritive (N,P,K,Ca) si microelemente; bogatia in elemente si microelemente este determinata de tipul de sol si, in masura egala, de umiditate si temperatura cat si de nivelul masurilor tehnologice.

Lucerna este o planta de zi lunga, inflorirea si fructificarea reclamand conditii de luminozitate cat mai favorabile. Fotoperioada optima, in conditiile tarii noastre, este cea de 14-15 ore de luminozitate pe zi cu o intensitate luminoasa de peste 18 mii lucsi, care favorizeaza dezvoltarea unui indice foliar echilibrat.

Luand in considerare rezultatele experimentale obtinute in ultimii 30 de ani, din tara noastra, zonarea producerii semintei de lucerna cuprinde urmatoarele areale mai importante:

- Zona I de favorabilitate se intalneste in judetele: Constanta, Tulcea, Braila, Buzau, Ialomita, Calarasi, Ilfov, Giurgiu, Teleorman, Dolj si Olt.

- Zona a II-a de favorabilitate cuprinde judetele: Galati, Vrancea, Vaslui, lasi, Prahova, Timis, Arad, Dambovita.

In amandoua zonele conditiile cele mai favorabile se intalnesc pe cernoziomuri lipsite de aport freatic si soluri aluvionare unde temperatura medie anuala este mai mare de 10,5-11C, cu precipitatii medii anuale mai mici de 680 mm. In aceste zone se pot extinde deopotriva tehnologia traditionala, dar mai ales tehnologia intensiva; aceasta din urma se poate realiza cu precadere, in regim irigat, iar in regim neirigat numai in anii in care inainte de semanat si in intervalul optim de semanat cad precipitatii suficiente.

- Zona a III-a de favorabilitate pentru organizarea loturilor semincere de lucerna cuprinde restul judetelor tarii din zonele de campie, unde acestea se amplaseaza pe cernoziomuri, soluri aluvionare si brun roscate cu pH de peste 6,8, unde
precipitatiile medii anuale nu depasesc 600-650 mm, iar temperaturile medii anuale sunt mai mari de 9,5-10,0C. In aceasta zona ecologica se practica cu precadere tehnologia traditionala, iar tehnologia intensiva este posibila in anii in care la sfarsitul verii si inceputul toamnei, cad cantitati suficiente de apa.

Locul lucernei in cadrul asolamentului

Reusita organizarii loturilor semincere de lucerna depinde in masura mare de plantele premergatoare, care se cere sa elibereze terenul cat mai devreme si sa nu fie imburuienate.

Sunt foarte bune premergatoare pentru loturile semincere de lucerna in primul rand plantele anuale furajere care elibereaza solul la sfarsitul primaverii si mijlocul verii (borceagurile, rapita furajera etc). Dupa aceste premergatoare in straturile adanci ale solului (mai jos de 100 cm) raman cantitati de apa neconsumata, iar conditiile climatice relativ favorabile permit o lucrare timpurie si de calitate a solului; precipitatiile ce cad dupa executarea lucrarilor solului se constituie, in buna parte, intr-o rezerva utila de apa. In acelasi timp prin procesele fermentative ce au loc in stratul arabil resturile vegetale se descompun, iar buruienile care rasar pot fi usor combatute prin lucrari superficiale. Pot fi considerate foarte bune premergatoare si cerealele de toamna (orzul, graul) si de primavara (orzoaica), daca se iau masuri urgente de eliberare a terenului de resturi vegetale si se executa lucrari corespunzatoare ale solului.

Exista o caracteristica esentiala care recomanda cerealele ca foarte bune premergatoare pentru organizarea loturilor semincere de lucerna. Se stie ca odata cu inceputul fazei de ceara a boabelor de cereale exigentele plantelor pentru apa scad semnificativ, iar pe de alta parte masa vegetala constituie un mulci care inlatura in buna parte pierderea apei din sol prin evaporare directa. In consecinta, precipitatiile ce cad pe parcursul coacerii boabelor se constituie in masura mare intr-o rezerva insemnata de apa, fapt pentru care solul se poate lucra relativ usor cu consumuri moderate de energie. in acelasi timp boabele scuturate in procesul de recoltare a cerealelor, cat si semintele de buruieni existente in sol, intalnesc conditii favorabile de incoltire si prin lucrari corespunzatoare, samulastra si buruienile rasarite pot sa fie usor eliminate in urmatoarele saptamani.

Cerealele de toamna sunt mai bune premergatoare decat cerealele de primavara, care elibereaza terenul mai tarziu cu 2-3 saptamani.

Sunt excluse ca premergatoare culturile tratate in ultimii trei ani cu erbicide triazinice. Porumbul cultivat pentru boabe, chiar si atunci cand se folosesc hibrizi semitimpurii nu creeaza conditii bune pentru organizarea loturilor semincere de lucerna.

Revenirea lotului semincer de lucerna pe acelasi teren este posibila dupa o perioada de 4-5 ani in tehnologia traditionala si dupa 2-3 ani in tehnologia intensiva.

Utilizarea ingrasamintelor

O nutritie echilibrata cu elemente nutritive creeaza conditii favorabile pentru obtinerea unor productii mari de samanta.

Asa cum se cunoaste, pe solurile fertile, lucerna produce cantitati insemnate de azot simbiotic, motiv pentru care fertilizarea cu acest element nu este indicata. Este de dorit ca planta premergatoare sa nu fi beneficiat de o fertilizare cu ingrasaminte organice, pentru evitarea infestarii cu cuscuta cat si pentru excluderea unei aprovizionari abundente cu azot.

Pe solurile nisipoase, in stratul de sol de 0-30 cm, temperatura in timpul zilei depaseste 33C, iar la suprafata solului 55C; in aceste conditii nodozitatile de pe radacini sunt putin active si in consecinta produc cantitati mici de azot simbiotic. Pe aceste soluri, aplicarea unei doze de azot de N₁₀₀, cand ingrasamantul folosit este azotatul de amoniu sau N₄₀ cand ingrasamantul aplicat este nitrocalcarul, sporeste productia de samanta cu 30-35%.

Ingrasamintele fosfatice sunt necesare aproape in toate situatiile. Productiile cele mai economice de samanta se obtin cand solul contine 8-9 mg fosfor mobil la 100 g (in stratul de 0-30 cm). Calculul necesarului de ingrasamant fosfatic se poate face dupa urmatoarea formula:

Y - (a-b) x Dy,

in care:

Y este doza de fosfor (P₂O₅ kg/ha) ce urmeaza a se administra la infiintarea lotului semincer;

- a - continutul optim al solului in fosfor mobil la care se obtine productia de samanta cea mai economica (in cazul lucernei pentru samanta: 8-9 mg la 100 g de sol);

- b - continutul solului in fosfor mobil in parcela unde urmeaza a se insamanta lucerna (dupa datele cuprinse in cartarea agrochimica;

- Dy - un indice rezultat din prelucrarea datelor experimentale (care pe cernoziomuri, soluri brun-roscate si soluri aluvionare este de 20-22).

Aceasta formula de calcul este sustinuta si de datele experimentale din tabelul 17, din care se constata ca in lipsa datelor de cartare agrochimica, se administreaza, la infiintarea lotului semincer P_60-80 (P2O5), raport de fertilizarea plantei premergatoare. Aplicarea ingrasamantului fosfatic se face inainte de efectuarea lucrarii de baza a solului sau inainte de pregatirea patului germinativ pentru semanat. In tehnologia traditionala, la sfarsitul anului II de vegetatie, pe parcursul sezonului rece, se face o fertilizare suplimentara cu doza de P_50-60 care favorizeaza fructificarea normala a plantelor.

Pe solurile nisipoase, in lipsa datelor de cartare agrochimica, doza optima de fosfor este cea de P₁₀₀ (P₂0₅).

Ingrasamintele potasice nu sunt necesare, solurile pe care se amplaseaza loturile semincere continand peste 17-18 mg potasiu mobil la 100 g (in stratul arabil). Pe solurile nisipoase insa se administreaza in fiecare an o doza de potasiu de K₁₀₀ (K₂0).

Tabelul 17

Efectul dozelor de fosfor asupra productiei de samanta de lucerna, in tehnologia intensiva

(dupa I. Moga, D. Craiu, M. Negrila si A. Florea)

Lucrarile solului

Lucrarile solului imbunatatesc aprovizionarea plantelor cu apa prin marirea vitezei de infiltrare, a capacitatii de inmagazinare, a accesibilitatii apei pentru plante si prin evitarea scurgerii apei la suprafata.

Lucrarile solului trebuie sa vizeze in primul rand o nivelare corespunzatoare a parcelei. Procesul de nivelare priveste, de fapt, intregul ansamblu de lucrari ale solului printre care un loc important il ocupa executarea corecta a araturii, a lucrarilor de intretinere a araturii in perioada urmatoare si a lucrarilor de pregatire a patului germinativ.

In asociatiile agricole si fermele bine organizate nivelarea solului se poate realiza, o data la 4-5 ani, cu utilaje specializate (N.T. 2,8 etc); operatia de nivelare se face pe parcursul toamnei, de regula la cultura anuala din asolament care se insamanteaza primavara.

Aratura se executa cat mai devreme posibil, imediat dupa eliberarea terenului de resturi vegetale. Cum in majoritatea situatiilor, loturile semincere de lucerna se amplaseaza dupa cereale paioase sunt strict necesare urmatoarele masuri:

Dupa eliberarea terenului de resturi vegetale, care se face in mod necesar in urmatoarele 1-2 zile dupa treierat, cand miristea este inalta este de dorit arderea acesteia; aceasta masura este utila mai ales cand lotul semincer de lucerna se organizeaza dupa tehnologia intensiva, cand semanatul se face la inceputul toamnei. Arderea miristii prezinta avantajul ca se combat o parte din daunatori in timp ce semintele de cereale scuturate isi pierd, in buna parte germinatia, creandu-se in acelasi timp conditii mai favorabile pentru lucrarile ce se executa in continuare. Arderea miristii, care nu este indicata in cazul altor postmergatoare, se face dupa luarea masurilor cunoscute de delimitarea a parcelei prin brazde (late de cel putin 5-6 m) pentru excluderea raspandirii focului.

Cand sunt restrictii pentru arderea miristii, cutitul combinei de recoltare a cerealelor se regleaza cat mai de jos posibil, pentru ca miristea sa nu fie mai inalta de 6-7 cm.

Operatiunea imediat urmatoare este dezmiristirea facuta cu grapa cu discuri inclinata corespunzator, prin care se intrerupe copilalitatea si deci pierderea apei de la suprafata solului.

Este de dorit ca in urmatoarele 2-3 zile dupa dezmiristire sa se are, cu plugul in agregat cu grapa stelata, la adancimea de 20-22 cm. In situatia in care executarea araturii se amana, cand dupa recoltarea cerealelor urmeaza o perioada secetoasa, apa din stratul de sol de 0-25 cm, se pierde in 8-9 zile si aratura nu se mai poate face.

Cand aratura se executa de timpuriu, solul fiind reavan, brazda se revarsa usor, iar grapa stelata atasata in spatele plugului are rolul important de a faramita bulgarii si de a tasa usor solul, cand se reduce semnificativ suprafata de evaporare.

In saptamanile urmatoare, dupa caderea unor cantitati satisfacatoare de precipitatii, semintele de cereale scuturate si semintele de buruieni incoltesc; dupa un interval de 10-12 zile, cand plantele de cereale incep sa-si formeze frunza a doua, solul se va lucra cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, lucrare prin care se combat buruienile si se uniformizeaza aratura printr-o usoara nivelare. Aceasta lucrare este utila atat pentru tehnologia traditionala, dar mai ales pentru tehnologia intensiva.

Pe parcelele lipsite de buruieni, care in anii precedenti au fost corect arate, in cazul tehnologiei intensive pregatirea solului se poate face in exclusivitate prin lucrari superficiale cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti. Aceasta operatiune se face imediat dupa arderea miristii; pentru o mobilizare corespunzatoare a solului (10-12 cm) sunt necesare 2-3 lucrari cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.

Pregatirea patului germinativ se face in raport de tehnologia practicata.

Cand semanatul se face la inceputul toamnei, in preziua insamantarii, patul germinativ se va pregati printr-o trecere cu grapa cu discuri in agregat cu tavalugul sau cu combinatorul prevazut in spate cu tavalugi.

Cand semanatul se face la desprimavarare, in preziua semanatului, pregatirea patului germinativ se face printr-o singura trecere cu combinatorul prevazut in spate cu tavalugi; lucrarea se face de preferinta perpendicular pe directia de semanat.

Samanta si semanatul

Samanta de lucerna este reniforma, de culoare galbena-deschis, inspre brun-deschis. MMB este apropiata de 2,0 g cu variatii cuprinse intre 1,7 si 2,2, iar greutatea hectolitrica este de 73-77 kg. In raport de conditiile de temperatura si umiditate din perioada de formare a semintei, o proportie de 3-8% o reprezinta semintele "tari', care rasar de regula mai tarziu.

Epoca de semanat este factorul ce conditioneaza nivelul tehnologic si in consecinta potentialul de productie. In tehnologia traditionala semanatul se face la desprimavarare, cand solul este suficient de zvantat pentru a se putea introduce atelajele de pregatire a patului germinativ; calendaristic, acest interval se inscrie, in majoritatea anilor, in primele doua decade ale lunii martie, in zonele de campie si in a doua jumatate a lunii martie, in zonele colinare.

In tehnologia intensiva, semanatul se face la inceputul toamnei. Productiile cele mai mari de samanta se obtin cand plantele intra in iarna cu 2,5-3,5 lastari scurti, situatie in care potentialul de rezistenta la iernare este ridicat, cand plantele se dezvolta echilibrat pe parcursul infloritului si fructificarii. Intervalul termic optim de semanat este cuprins intre 800 si 900C; calendaristic, acest interval se inscrie intre 1 si 12 septembrie in zonele de campie si intre 25 august si 5 septembrie in zonele colinare. In unitati mari producatoare de samanta, semanatul se poate incepe mai devreme cu 3-4 zile. Este important ca in anii secetosi lotul semincer sa fie irigat in limitele intervalului optim de semanat, fara a se depasi data de 15 septembrie in zonele de campie si 7-8 septembrie in zonele colinare (tabelul 18).

In tehnologia intensiva, productiile cele mai mari de samanta se obtin in anii in care in sezonul rece si pana la inceputul infloritului precipitatiile insumeaza 300-350 mm si pe parcursul infloritului si fructificarii 175-200 mm; in tehnologia traditionala este de dorit ca aceste valori sa fie mai mici cu 15-20%.

Tabelul! 18

Relatia dintre suma gradelor termice de la semanat la intrarea in iarna si productia de samanta la lucerna in tehnologia intensiva, in zonele iri-

gate din sudul tarii, in anul I de vegetatie, medie (1983-1987)

(dupa I. Moga,1993)

Densitatea de semanat este determinata in masura mai mica de tehnologia practicata, in tehnologia traditionala densitatea optima de semanat este cea de 150-200 de seminte germinabile la m² (3,0-3,5 kg/ha); in acest caz semanatul se face in randuri distantate (50 cm) si la adancimea de 1,5-2,0 cm.

Cand semanatul se face la inceputul toamnei densitatea optima de semanat este de 200-250 seminte germinabile la m² (4-5 kg/ha) cand semanatul se face in randuri distantate (la 50 cm intre randuri) si 500-550 seminte germinabile la m² (10-12 kg/ ha) cand se seamana in randuri la 25 cm (tabelul 19); semanatul in randuri la 25 cm este de perspectiva in viitorul apropiat, cand vor fi accesibile erbicidele cu un spectru largit de combatere si in tara noastra. In aceste conditii densitatea va putea fi redusa substantial; adancimea optima de incorporare in sol este la 2,5-3,0 cm.

Pe solurile nisipoase, productiile cele mai mari se obtin cand se seamana cu o norma de samanta de 3,0-3,5 kg/ha, in randuri la 70 cm; in aceasta situatie, productia de samanta este mai mare cu pana la 32% fata de situatia in care semanatul se face la distanta de 25-50 cm intre randuri si cu o norma de samanta mai mare.

Tabelul 19

Efectul densitatilor reduse de samanta asupra productiei lucernei in tehnologia intensiva, in zonele irigate din sudul tarii, in anul I de vegetatie (1986-1987)

(dupa I. Moga si colab.,1996)

Lucrarile de intretinere

In tehnologia traditionala tavalugirea solului dupa semanat este necesara numai in anii secetosi cand solul este lipsit de umiditate in stratul de 4-5 cm. in tehnologia intensiva tavalugirea solului inainte si imediat dupa semanat este necesara pentru a se provoca un rasarit uniform.

Combaterea buruienilor se face prin "lupta integrata' in care un loc important il au planta premergatoare si lucrarile solului. Folosirea erbicidelor este strict necesara, dar un rol insemnat il au si prasilele, cand se seamana in randuri distantate.

Pentru combaterea samulastrei si a buruienilor monocotiledonate se aplica la pregatirea patului germinativ unul din produsele: Butiran 11 (6-8 l/ha), Benefex (4-5 l/ha), Diizocab 80 CE (8-9 l/ha) sau Eradicane (6-7 l/ha); buruienile monocotiledonate, inclusiv costreiul pot fi combatute si dupa rasarirea culturii, folosind unul din erbicidele: Fusilade forte, Targa super, Gallant super (1,5-1,6 l/ha), aplicate in fazele timpurii de dezvoltare a buruienilor. Pe solurile nisipoase buruienile monocotiledonate specifice se pot combate eficient cu erbicidul Nabu S (4 l/ha).

Buruienile dicotiledonate pot fi combatute cu Basagran, Dual sau Laso (2,0-2,5 l/ha) aplicate la inceputul fazei de rozeta. O foarte buna eficienta o are erbicidul Pivot 100 L.C., care se aplica in doza de 0,5-0,7 l/ha, la 5-6 zile dupa ce plantele au rasarit; acest erbicid nu combate palamida. O buna eficienta in combaterea buruienilor dicotiledonate o are si erbicidul Embutone (2,0-2,5 kg/ha), care se aplica in faze timpurii de dezvoltare a buruienilor; erbicidul este indicat cu precadere pe parcelele infestate cu palamida.

Pentru inlaturarea buruienilor care nu sunt combatute de erbicidele mentionate mai sus, prasitul mecanic al intervalelor dintre randuri este foarte eficient.

Prima prasila mecanica, in cazul tehnologiei intensive, se face in ultima parte a toamnei, cand plantele au cel putin doi lastari. Cultivatorul se regleaza astfel incat sa se lucreze la adancimea de 4-5 cm si la o distanta de 5-6 cm de randurile de plante.

A doua prasila mecanica se executa cu cultivatorul prevazut cu aripioare; in felul acesta se realizeaza o usoara escavare a solului pe spatiul dintre randuri si acoperirea bazei plantelor cu un strat de sol de 3-5 cm, modalitate prin care se distrug mai eficient buruienile, se mareste rezistenta plantelor la cadere si se evita in acelasi timp emiterea de lastari nedoriti din colet. Aceasta lucrare se face in primavara anului urmator cand plantele de lucerna au inaltimea de 30-35 cm.

In tehnologia traditionala, in anii II-IV de vegetatie prima prasila mecanica se face la 20-25 de zile dupa pornirea plantelor in vegetatie, iar cea de-a doua dupa alte 16-20 de zile, cand este de dorit sa se ataseze la cultivator aripioare.

In cazul parcelelor cu potential mare de imburuienare inlaturarea buruienilor de pe randurile de plante este de dorit sa se faca printr-o prasila manuala selectiva.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Pentru prevenirea bolilor, metodele cele mai eficiente vizeaza in primul rand crearea de soiuri tolerante la principalele boli si prin metode tehnologice; acestea din urma se refera la respectarea rotatiei culturilor si la executarea corecta a lucrarilor solului. in zonele in care lucerna este afectata de "caderea plantutelor' (Pytium de baryanum), este de dorit ca samanta sa fie tratata cu fungicidul Baret MLX 360 FS (3 kg/t).

Ca metode biologice de prevenire si combatere, se poate utiliza unul dintre preparatele: Dipel, Elcor, Boverin sau Muscordin.

In tehnologia traditionala, cand semanatul se face primavara, tratarea semintei cu produse pe baza de carbofuran (Carbodan 35 ST, Carbofuran 350 FS etc. in doza de 28 l/t); acest tratament evita atacul daunatorului Sitona si altor daunatori prezenti in cultura in primele 20-25 zile dupa rasarirea plantelor; tratamentul nu este necesar cand semanatul lucernei se face la inceputul toamnei.

In unii ani plantele de lucerna sunt atacate de larvele de Hypera variabilis care pot compromite lotul semincer. Combaterea acestui daunator se face cu unul din piretroizii cunoscuti, dintre care cei mai eficienti sunt: Fastac 10 CE (150 ml/ha), Decis 2,5 CE sau Karate (300 ml/ha), Diazol 60 EW (0,9 l/ha).

Pentru combaterea daunatorilor florifagi (Contarinia medicaginis, Dasyneura ignorata) si seminifagi (Tychius flavus, Bruchophagus roddi) sunt necesare trei tratamente cu unul din piretroizii mentionati mai sus:

Primul tratament se face la inceputul fazei de imbobocire; de regula acest tratament coincide cu aparitia atacului larvelor de Hypera variabilis.

Al doilea tratament se face la inceputul infloritului, deci dupa 12-15 zile de la primul tratament.

Tratamentul al treilea se face la sfarsitul fazei de inflorit. In toate situatiile, reglarea masinilor de stropit se face cu 250-300 1 de apa la hectar.

Irigarea loturilor semincere de lucerna

In tehnologia traditionala irigarea loturilor semincere de lucerna nu este necesara; in zonele din sudul tarii, cand samanta se produce la coasa a II-a in anii foarte secetosi, interventia cu o irigare stimulativa de 30-35 mm, aplicata la 20-25 de zile dupa recoltarea coasei I, este utila.

In tehnologia intensiva in 3-5 ani din 10, precipitatiile de la sfarsitul verii si inceputul toamnei sunt suficiente pentru infiintarea loturilor semincere. In schimb, in 5-7 ani din 10, reusita infiintarii loturilor semincere este conditionata de prezenta apei de irigare. In aceste conditii prima udare se aplica imediat dupa semanat cu o norma de 30-40 mm; aripa de udare se amplaseaza perpendicular pe directia vantului dominant, aspersoarele montandu-se din doua in doua tevi. Mutarea aripei se face la trei tevi, deci din 18 in 18 m, cand udarea va fi uniforma. in aceste conditii plantele rasar in 7-8 zile; in toamnele secetoase irigarea se repeta, cu o norma de 40 mm. Pe parcursul perioadei de vegetatie irigarea lucernei nu mai este necesara, rezerva de apa acumulata in sezonul rece si precipitatiile cazute pe parcursul primaverii si in prima jumatate a verii favorizand o dezvoltare echilibrata a plantelor. in anii in care rezerva de apa la desprimavarare este mica (mai putin de 50-55% din normala zonei) iar prima jumatate a primaverii este foarte secetoasa, inainte cu 5-6 zile de inceputul imbobocirii plantelor (a doua jumatate a lunii aprilie) aplicarea unei udari stimulative cu 30 mm este utila, mai ales in situatia in care semanatul lotului semincer s-a facut in ultimele zile ale intervalului optim de semanat, cand dupa desprimavarare sistemul radicular este relativ superficial.

Pe solurile nisipoase loturile semincere de lucerna au nevoie de cantitati de apa mai mari decat in situatiile aratate mai sus. Acest fapt se explica in primul rand prin consumul mare de apa in intervalul cuprins intre inceputul butonizarii si inceputul fazei de ceara a boabelor (la lastarul principal al plantelor); in acest interval plantele consuma pe zi, in medie 4,5-5,5 l/m², fata de 3,5-4,0 l/m² in zona cernoziomurilor si solurilor aluvionare din sudul tarii. Pentru satisfacerea acestor cerinte, atat in tehnologia traditionala, cat si in tehnologia intensive, sunt necesare 4-5 udari de cate 35-45 mm, cand norma optima de irigare este de 180-190 mm; in aceste conditii, nivelul productiei de samanta, fata de situatia in care lotul semincer nu se iriga, creste cu pana la 45%. In tehnologia intensiva, imediat dupa semanat se aplica o norma de udare de 40-45 mm, care se repeta dupa 8-10 zile; in toamnele foarte secetoase, dupa alte 8-10 zile se aplica cea de a treia udare cu o norma de 40 mm.

Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea semintei

In tehnologia traditionala, cand samanta se produce in anii II-IV de vegetatie, potentialul maxim de inflorire a lucernei se realizeaza la coasa I; in acelasi timp insa la coasa I, plantele prezinta un numar mare de lastari generativi, care fiind alimentati abundent cu zaharuri reducatoare cresc luxuriant si in conditii favorabile de umiditate in urma caderii plantelor se produce fenomenul de proliferare si diminuarea drastica a productiei de samanta.

Aceasta stare de lucruri poate sa fie intrucatva ameliorata cand imediat dupa desprimavarare, loturile semincere se lucreaza energic cu grapa cu discuri, perpendicular pe directia de semanat. Pentru reducerea corespunzatoare a numarului de lastari (cu pana la 30-35%) si pentru combaterea buruienilor sunt necesare doua lucrari care se executa la intervale de 6-7 zile. Prin executarea corecta a lucrarilor cu grapa cu discuri productia de samanta creste semnificativ, mai ales in primaverile umede.

Exista inca o modalitate de diminuare a caderii plantelor, prin folosirea erbicidului Pivot in doza ceva mai mare (1,0 l/ha) care se aplica la 15-18 zile dupa pornirea plantelor in vegetatie, cand acestea ating inaltimea de 8-10 cm si buruienile se gasesc la inceputul fazei de rozeta. Prin aceasta interventie talia plantelor se reduce cu pana la 18-20% si riscul de cadere este mult diminuat.

In principiu in zonele din sudul tarii, cand rezerva de apa la desprimavarare nu depaseste 55-60% fata de normala, iar precipitatiile cazute pana la mijlocul fazei de imbobocire sunt si ele mai modeste (sub 60% din media multianuala) si nu se manifesta semne de cadere a plantelor, coasa I produce cantitati relativ mai mari de samanta, in aceste zone cand rezerva de apa la desprimavarare este mare si primavara este umeda este de dorit sa se produca samanta la coasa a II-a, coasa I recoltandu-se pentru furaj la inceputul fazei de imbobocire a plantelor; cand in intervalul mentionat cad precipitatii abundente este indicat sa se amane recoltarea coasei I pentru furaj cu pana la 10-12 zile, perioada in care o parte din excesul de apa este consumat si se creeaza conditii mai favorabile pentru producerea semintei la coasa a II-a. in zonele colinare, care sunt mai bogate in precipitatii, samanta de lucerna se produce in exclusivitate la coasa a II-a, prima coasa recoltandu-se pentru furaj pe parcursul fazei de imbobocire, in raport de rezerva de apa existenta in sol.

In tehnologia intensiva samanta de lucerna se produce in exclusivitate, in anul I, la coasa I, cand proliferarea lastarilor nu se produce si, in consecinta, productia de samanta este mare. In aceste conditii daca coasa I se recolteaza pentru furaj, la coasa II-a nivelul productiei de samanta este mai mic cu 50-55%. Totusi, sunt ani, in zonele din sudul tarii, in care pe parcursul lunilor mai si iunie (in perioada infloritului) cad precipitatii mai mari de 250 mm (cum s-a intamplat in anii 1991 si 2005); in aceste conditii coasa I se va recolta pentru furaj la inceputul decadei a doua a lunii iunie, urmand ca samanta sa se produca la coasa a II-a.

Cercetarile realizate in domeniul calitatii semintei de lucerna au evidentiat rolul important pe care-1 are proportia semintelor galbene la recoltare, care se cere sa fie cat mai mare. Semintele galbene produc plante viguroase, au o germinatie de peste 90%, iar proportia semintelor tari nu depaseste 6-7%.

Acest deziderat se realizeaza cu conditia ca recoltarea semintei sa se faca cand 80-85% din pastai sunt brunificate.

Sub aspectul calitatii semintei sunt diferente mari intre cele doua tehnologii de cultura; in tehnologia traditionala, proportia de seminte galbene variaza intre 50 si 60%, in timp ce ponderea de participare a semintelor brune, din productia totala este cuprinsa intre 40 si 50%. In tehnologia intensiva de cultura, care ofera conditii mult mai favorabile pentru polenizare si formarea semintei, proportia semintelor galbene la recoltare este de 90-93%, iar semintele brune reprezinta 7-10%. in acelasi timp, in tehnologia traditionala, MMB este de 1,4-1,7 g, iar in tehnologia intensiva de 1,9-2,2 g.

Recoltarea lotului semincer se face direct din lan, cand in faza mentionata mai sus se face un tratament cu desicantul Reglone (4,0 - 4,5 l/ha); in acest caz treieratul se face dupa 3-5 zile de la aplicarea tratamentului.

Recoltarea se poate face si in doua faze, mai ales in zonele din sudul tarii. Cand 80-85% din pastai sunt brunificate se recolteaza cu vindroverul. Pentru evitarea pierderilor prin scuturare, vindroverul va lucra numai pe roua, deci in primele ore ale diminetii, pana cel tarziu la orele 9. Masa cosita se lasa in brazde 1-2 zile dupa care se treiera cu combina echipata cu ridicator sau cu botari. In toate situatiile treieratul se face cand plantele sunt bine uscate (intre orele 11 si 19).

Se vor folosi combine bine etanseizate si se vor respecta cu strictete prescriptiile inscrise in fisele tehnologice ale combinelor.

Inainte de depozitare samanta se va conditiona; decuscutarea este o masura obligatorie si ea se executa cu masinile electromagnetice.

Dupa recoltare intervine repausul germinativ secundar, care este un proces fiziologic normal; in consecinta, germinatia semintei se afla in crestere continua pana la sfarsitul lunii octombrie.

Germinatia semintei se pastreaza la valori ridicate o perioada de 11-12 luni.

In anul II de pastrare a semintei, germinatia scade in medie cu 2,2%, in anul III cu 4,6%, iar in anul IV cu 7,9%. in consecinta este de dorit ca samanta de lucerna sa nu se pastreze o perioada mai lunga de doi ani.