Bolile fasolei

Bolile fasolei

Viroze

Mozaicul comun al fasolei - Bean common mosaic virus

Boala este raspandita in toate zonele cultivatoare de fasole, la noi viroza fiind mentionata inca din 1931. Pagubele produse variaza in functie de rezistenta soiurilor si liniilor intre 5-85 % din productie (Marinescu Gh. si col., 1986).

1. Simptome. Manifestarea bolii se vede mai mult sau mai putin clar in functie de sensibilitatea soiului, momentul infectiei si conditiile climatice    (fig.9.1).

Plantele soiurilor sensibile prezinta la scurt timp dupa infectie (8-14 zile), pete verzi-deschis pe frunzele tinere, apoi pete mari verzi-deschis, mate, in contrast cu zonele sanatoase care sunt lucioase. La soiurile sensibile spatiile dintre nervuri sunt decolorate, cu zone verzi in lungul nervurilor si datorita cresterii incetinite a zonelor afectate, pe frunze apar gofrari si rasuciri ale marginilor. Plantele raman mici, au inflorire slaba si formeaza pastai deformate, cu pete verzi-inchis sau pete verzi situate in zone albicioase.

Fig. Mozaicul comun al fasolei

(I.         Pop, 1975).

Limitele termice intre care se manifesta boala sunt 18^oC si respectiv 30^oC. Daca temperatura depaseste pragul superior, la soiurile foarte sensibile apar arsuri si brunificarea tesuturilor la nivelul radacinilor si tulpinii.

Preveniresi combatere. Ca masura preventiva, se recomanda folosirea de samanta din soiuri rezistente, obtinuta din culturi semincere, a caror izolare spatiala trebuie sa fie de minim 500 m fata de alte culturi de fasole, sau de mazariche, bob si gladiole care fac parte din cercul de plante gazda ale virusului. Culturile semincere vor fi protejate impotriva afidelor si vor fi curatate de plantele virotice inca de la manifestarea primelor simptome.

2. Mozaicul galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus

Boala este larg raspandita in toate culturile de leguminoase (fasole, soia, mazare, bob, lupin, trifoi) dar si la freesie, gladiole si pepeni galbeni.

Simptome. Frunzele infectate prezinta pete mici, galbene, circulare, care se extind si contrasteaza cu zonele verzi sanatoase. La soiurile sensibile, zonele ingalbenite cuprind in intregime frunzele, simptom urmat de uscarea si caderea acestora si de necroza varfului de crestere. Spre deosebire de mozaicul comun, simptomele nu sunt mascate de temperaturile ridicate, ele accentuandu-se catre toamna. Plantele raman mici, cu tulpini puternic ramificate, cu flori patate (la cele colorate) ce formeaza pastai mici, cu boabe pu]ine, care se coc tarziu, productia fiind cu 40-45 % mai mica decat la plantele sanatoase (fig.9.2).

Fig.9.2. Mozaicul galben al fasolei

(I. Pop, 1975).

Prevenire si combatere. La amplasarea culturilor de fasole trebuie sa se tina cont de plantele gazda in care virusul se poate gasi, iar semanatul trebuie sa se faca timpuriu, pentru a evita curba maxima de zbor a afidelor ce transmit virusul. Se va folosi numai samanta din soiuri rezistente.

Bacterioze

3. Arsura comuna a fasolei - Xanthomomas campestris pv. phaseoli

Boala este foarte raspandita in toate zonele unde se cultiva fasolea, producand insemnate pagube cantitative si calitative, inregistrandu-se uneori chiar compromiterea intregii culturi (V. Severin si col., 1985).

Simptome. Boala se manifesta in tot cursul perioadei de vegetatie, incepand cu rasarirea fasolei, pe care se observa pete circulare sau neregulate ca forma, brune-galbui, cu aspect apos, pe vreme umeda. Pe frunze apar pete mici, de 2-3 mm, colturoase, delimitate de nervuri, transparente, verzi-galbui, acoperite cu exudat bacterian galben-vascos, vizibil pe fata inferioara a frunzei. In conditii optime de temperatura (26-28^oC) si umiditate atmosferica ridicata, numarul si suprafata petelor creste, ele se unesc si inelele de decolorare ajung la 2-5 mm latime. Daca umiditatea atmosferica scade, tesuturile se usuca iar exudatul bacterian devine o pelicula fina, lucioasa ce se fragmenteaza usor. Tulpinile atacate au pete brun-roscate cu exudat galbui iar pe pastai, atacul se manifesta sub forma de pete mici, circulare, verzi-inchis, apoi brune cu o margine rosie-caramizie. Infectarea boabelor din pastai se face prin intermediul vaselor conducatoare, iar ca urmare boabele raman mici, zbarcite; in cazul infectiilor tarzii, boabele au tegumentul ingalbenit sau numai o pata galbena (fig. 9.3C).

Fig.9.3. Bacteriozele fasolei: A- planta sanatoasa; B,D-arsura aureolata a fasolei; C- Arsura comuna a fasolei; F- atac pe pastaie

Transmitere-raspandire Temperatura ce poate distruge bacteria este de 48-50^oC, dar in tegumentul semintelor aceasta rezista pana la 65^oC. Transmiterea bacteriei in cursul vegetatiei este asigurata de curentii de aer si picaturile de apa, iar de la un an la altul ea rezista in tegumentul semintelor si in resturile vegetale infectate. Bacteriile din sol pot fi distruse in zona radacinilor orzului, iar in zona de langa radacinile graului apar condi]ii bune pentru inmultirea bacteriei (E.S.A. Sadek, V. Severin, 1983).

Prevenire si combatere. Prevenirea atacului de bacterioza poate fi realizata, daca se respecta un asolament de 4 ani, daca fasolea este cultivata in benzi alternative cu porumb, cu randurile orientate perpendicular pe directia vantului dominant si daca se foloseste la semanat samanta neinfectata obtinuta din loturile semincere cu izolare spatiala de minim 500 m. In loturile semincere, se va semana samanta selectionata tratata si se vor face numai erbicidari, fara prasile in timpul carora s-ar putea raspandi bacteria. Se recomanda erbicidele Agil sau Dual.

In timpul vegetatiei se vor aplica tratamente chimice cu produsele : Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0,25 %; Funguram OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)-0,25 %; Super Champ Fl-2,4 l/ha (0,3 %); Mancoben 60 PTS-4 kg/t.

Se recomanda trei tratamente: in stadiul de 1-2 frunze adevarate, la inceputul infloritului si ultimul la sfarsitul infloritului.

In loturile semincere se recomanda 3-5 tratamente, iar focarele de infectie se vor distruge prin stropirea cu solutie de sulfat de cupru 3 %, fara scoaterea plantelor din camp. Tratamentele se vor face alternand produsele pentru a nu se ajunge la aparitia de forme rezistente.

Masurile de igiena culturala care prevad strangerea si scoaterea din teren a resturilor vegetale infectate, limiteaza posibilitatile de persistena a inoculului.

4.Arsura aureolata a fasolei-Pseudomonas syringae pv. phaseolicola

Boala cunoscuta inca din 1926 a fost semnalata in Romania in 1960 de E. Radulescu pe arii restranse, in zonele mai reci ale tarii.

Simptome. Bacteria produce pe cotiledoane, tulpini, pastai si boabe simptome asemanatoare arsurei comune, dar exudatul care apare pe timp umed este crem-albicios, fata de cel galben produs de Xanthomonas campestris pv. phaseoli.

Plantele obtinute din semintele infectate sunt pitice, clorotice, cu frunze ce au pete necrotice mici, 1-3 mm dar cu o zona marginala clorotica, lata de 1-2 cm, cu aspect de aureola. Bacteria evolueaza bine cand umiditatea atmosferica este mare si la temperaturi de 16-21^oC, asa incat in aceste condi]ii, plantele mici sunt ingalbenite in totalitate si nu produc pastai (fig. 9.3- B, D).

Prevenire si combatere Se vor lua aceleasi masuri de prevenire ca si la arsura comuna iar combaterea se va face cu produse din grupele: Champion 50 WP (50 % Cu din hidroxid de Cu)-0,25 %; Funguran OH 50 WP (50 % cu din hidroxid de Cu)-0,25 %; Super Champ Fl-2,4 l/ha (0,3 %); Mancoben 60 PTS-4 kg/t.

5 Vestejirea bacteriana - Corynebacterium flaccumfaciens

pv. flaccumfaciens

Boala este cunoscuta in mai multe tari din Europa si America de Nord, iar la noi a fost semnalata in 1960 in jude]ul Cluj. Desi, bacteria este destul de raspandita, nu produce pagube mari nici la fasole, nici la soia.

Simptome. Plantele atacate prezinta o vestejire a frunzelor bazale, apoi pe masura ce boala evolueaza, se vestejeste tot aparatul foliar. Frunzele au marginile rasucite spre partea superioara, atarna in jos dar raman mult timp verzi. In acest stadiu de atac simptomele pot fi confundate cu cele produse de Fusarium oxysporum f.sp. phaseoli Kends. et Snyder. In cazul unor infectii grave, pe tulpini pot sa apara crapturi prin care se scurge exudatul bacterian iar planta se usuca imediat. Pe semintele albe infectate se observa pete galbene, foarte variate ca forma si dimensiuni.

Transmitere-raspandire. Boala se transmite greu de la planta la planta, deoarece ea este o traheobacterioza clasica iar infectiile se pot face doar prin leziuni date de nematozi. De la un an la altul bacteria persista in semintele infectate, unde isi pastreaza viabilitatea pana la 20 de ani. Din aceste seminte pot sa apara in anul urmator plante bolnave, care au in vasele conducatoare colonii bacteriene ce dau infectii sistemice (generalizate), in special in verile cu temperaturi ridicate (31^oC).

Prevenire si combatere. Ca masura preventiva se recomanda folosirea semintei sanatoase din loturile semincere unde boala nu s-a manifestat. In cazul depistarii unor focare de vestejire bacteriana in loturile semincere, plantele bolnave vor fi distruse prin stropiri cu solutie de sulfat de cupru 3 %.

Boli produse de ciuperci

6.Antracnoza Colletotrichum lindemuthianum

Boala este cunoscuta in toate tarile Europei inca din secolul trecut. In Romania a fost semnalata in 1928 de Tr. Savulescu si col. Cercetarile mai recente, indica prezenta ei in toate zonele mai umede ale tarii si in anii cu precipitatii in exces.

Simptome. Boala se manifesta pe organele plantei incepand de la cotiledoane pe care apar pete mici, brune, punctiforme sau chiar de 2-3 mm in diametru, ovale sau circulare, usor denivelate. Pe axa hipocotila, apar pete ruginii alungite si usor adancite. Plantele tinere atacate au si radacinile putrezite, asa incat se usuca. Pe frunzele atacate apare o brunificare partiala a nervurilor, vizibila pe partea inferioara a limbului foliolelor. Portiunile de limb brunificate, necrozate se pot desprinde, asa incat frunzele apar sfasiate. Pastaile atacate prezinta pete circulare sau eliptice, de 4-5 mm, in dreptul carora tesuturile sunt adancite iar pe margine se observa o zona brun-rosiatica. In adanciturile de pe cotiledoane, tulpinii sau pastai se formeaza pernite roz, mucilaginoase (fig.9.4). Pastaile atacate raman sterile sau formeaza boabe cu pete brune sau cafenii.

Transmitere-raspandire Ciuperca rezista in resturile de plante bolnave si ca miceliu in samanta, care este si principala sursa de infectie in anul urmator. Extinderea bolii este favorizata de perioadele ploioase ale anului si de temperaturile cuprinse intre 13 si 27^oC. Boala este mai frecventa la soiurile de fasole oloaga .

Ciuperca prezinta numeroase rase fiziologice, dintre care rasa alfa este cea mai raspandita, urmata de rasa delta, ceea ce ingreuneaza munca de obtinere a soiurilor rezistente la aceasta boala.

Prevenire si combatere. Masurile preventive obligatorii sunt: rotatia de 4 ani, adunarea resturilor de plante infectate, urmata de araturi adanci si folosirea de samanta sanatoasa.

La culturile de consum se vor aplica doua tratamente, primul imediat dupa rasarire si unul inainte de inflorire iar in loturile semincere se mai fac doua tratamente, la sfarsitul infloritului si un tratament la formarea pastailor. Se va folosi alternativ produse din grupele: Tiuram 75 PU-0,2 % (timp de pauza 10 zile); Captadin 50 PU-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Captan 80 WP-0,16 % (t.p. 14 z.); Merpan 50 WP-0,25 % (t.p. 14 z.); Merpan 80 WDG-0,15 %; Euparen 50 WP-0,2 %.

91.7. Rugina - Uromyces appendiculatus

Boala a fost semnalata in Romania de I. Constantineanu in 1920, pe fasolea cultivata in zonele umede. Ea produce pagube mai mari in culturile irigate si in cultura succesiva de fasole.

Simptome. Atacul se observa primavara timpuriu cand pe frunze apar pete mici galbene, in dreptul carora pe fata superioara a frunzei se deschid grupuri de fructificatii cu spori, ca niste puncte albe iar pe fata inferioara apar alte grupuri de spori ca niste mici cupe. In lunile iunie-iulie apar pe frunze pete galbui, pe care se observa puncte brun-roscate, prafoase, cu spori de vara. In luna august, pe frunze apar puncte negre, inconjurate de zone decolorate, prafoase, cu spori de rezistenta, foarte numeroasi, care duc la uscarea rapida a tuturor frunzelor (fig.9.5).

In cazul unor infectii puternice, la soiurile sensibile, se pot observa grupuri de spori de vara, dar si de rezistenta, chiar pe pastai unde acestea sunt mari, de 2-3 mm in diametru si depreciaza calitatea acestora.

Transmitere-raspandire Persistenta ciupercii de la un ciclu de vegeta]ie la altul este asigurata de sporii de rezistenta ramasi pe resturile vegetale care, in anul urmator vor germina si vor produce noi infectii.

Raspandirea ciupercii este asigurata in cursul perioadei de vegetatie de sporii ce se formeaza in conditii optime, la temperaturi de 16-24^oC si produc infectii succesive in conditii de umectare prelungita a frunzelor.

Ciuperca este semnalata si pe alte leguminoase: fasolea turceasca, fasolea mare.

Prevenire si combatere. Masurile preventive ca strangerea si arderea resturilor, aratura adanca dupa recoltare aplicate la soiurile de fasole rezistente, reduc considerabil pagubele produse de aceasta ciuperca.

Fig.9.5. Rugina: 1-grupuri de spori pe frunze; 2-spori de vara; 3-spori de rezistenta (T. Ferraris, 1941).