Cultura zmeurului

1.Importanta culturii

Zmeurul este o specie importanta si tot mai cautata de producatorii agricoli, deoarece asigura productii timpurii si de calitate, care se valorifica bine pe pietele marilor orase. Desi zmeurul creste si fructifica bine in flora spontana, cel cultivat isi matureaza mai devreme fructele si are calitate mai buna.

Frunzele si tulpinile de zmeur sunt folosite pentru ceaiuri impotriva diareei, dizenteriei, anginei si amigdalitei. Compozitia fructelor de zmeur este complexa, avand: 12,6-17,7% substanta uscata totala, 4,55-10,6% zahar, 1,1-3,03% acizi organici (citric, malic, salicilic), 0,45-2,8% pectina, 3,3% celuloza, vitamina C etc.

Importanta acestei culturi sporeste si datorita faptului ca zmeurul poate fi cultivat in conditii variate de la campie pana la altitudini foarte mari, unde majoritatea celorlalte specii pomicole nu mai pot da rezultate precum si pentru faptul ca el poate valorifica terenuri cu totul neprielnice altor culturi.

2.Originea si aria de raspandire

Zmeurul este originar din Asia, Europa si America de Nord, unde creste spontan sau cultivat incepand din zona dealurilor si pana in cea alpina.

Productia mondiala de zmeura este in jur de 300 tone, din care circa 50% se obtine in Europa, 40% in C.S.I. si circa 10% in SUA si Oceania. Dintre tarile mari cultivatoare se pot aminti: Rusia (90000 tone), ex Jugoslavia (40000 tone), Polonia (40000 tone), Germania (20000 tone), Anglia (11000 tone) etc.

In Romania se cultiva circa 100 ha cu zmeur de pe care se obtine o productie de circa 1000 tone. Productii mai mari se obtin in judetele: Suceava, Arges, Prahova, Mures, Salaj, Cluj etc. O mare cantitate de fructe se aduna din flora spontana si se valorifica la intern sau la export.

3.Particularitati biologice

3.1.Particularitati de crestere si fructificare

Zmeurul este un semiarbust (subarbust), la care sistemul radicular este format dintr-un rizom, din care pornesc radacini fibroase, purtatoare de muguri adventivi. Sistemul radicular este superficial, din mugurii radacinilor se formeaza lastari (drajoni) care inradacineaza, se pot desprinde de planta mama si constituie materialul de plantat.

Partea aeriana este formata din tulpini neramificate, cu lungimea de 1,5-2 m, tulpini care traiesc doi ani. In primul an se formeaza, diferentiaza lateral muguri micsti, iar in al doilea an fructifica si apoi se usuca. Planta are o longevitate de 15-20 de ani.

La zmeur sunt si soiuri remontante care sunt capabile sa fructifice in septembrie pe varful lastarilor in crestere. Florile sunt hermafrodite, grupate in inflorescente tip cima. Intra devreme pe rod, practic din anul doi de viata, cand asigura productii de 1-2 t/ha. Fructul este o polidrupa de culoare rosie sau galbena, formata din mai multe drupeole strans unite in jurul receptaculului floral. Zmeurul produce economic o perioada de 10-12 ani, in jur de 5-8 sau chiar 10 t/ha, dupa care productia scade si cultura trebuie defrisata.

3.2.Specii si soiuri

Din multitudinea de specii cunoscute ale genului Rubus, doua au importanta mare in formarea soiurilor cultivate.

Rubus idaeus L. - zmeurul comun, creste spontan in Europa si America de Nord si are doua subspecii:

- R. idaeus ssp. vulgatus Arrt. - zmeurul european, cu fructe rosii, galbene sau albe, din care provin soiurile: Englezesc, Superlativ etc.

- R. idaeus ssp. strigosus Michx. - zmeurul pufos american, cu fructe rosii, roze sau galbene din care s-au format soiurile: Malboro, Victoria, Ananas etc.

Rubus occidentalis L.- zmeurul negru american - formeaza o tufa rasfirata, asemanatoare cu a murului, tulpinile sunt arcuite, iar la atingerea solului inradacineaza. Specia nu drajoneaza si formeaza fructe de culoare neagra. A contribuit prin hibridare cu R.i. ssp. strigosus la formarea unor soiuri care se cultiva in America.

Soiuri de zmeur:

Cayuga - soi timpuriu, viguros, drajoneaza puternic, rezistent la ger si tolerant la boli, are fructul mijlociu, sferic sau ovo-sferic, rosu-caramiziu, bun pentru masa si industrializare.

Rubin - soi timpuriu, viguros, cu drajonare moderata, rezistent la ger si boli, cu fructe mari uniforme, conic-alungite, de culoare rosie-inchis si gust placut.

Englezesc - este un soi semitimpuriu, de vigoare mijlocie, are o mare capacitate de drajonare, formeaza fructe mari conic-alungite, rosii-zmeurii, cu pubescenta la varf, cu drupeole mici, uniforme, strans unite intre ele si de receptacul si de calitate foarte buna. Se matureaza la inceputul lunii iulie.

De Prusia - este un soi de vigoare mare, cu capacitatea medie de drajonare, formeaza fructe mari sau foarte mari, conice sau sferice de culoare rosie-deschisa. Se matureaza la inceputul lunii iulie.

Malling Promise - soi timpuriu, cu drajonare puternica, productiv, cu fructe mari, conic-alungite, rosii, rezistente la transport, bune pentru masa si industrializare.

Malling Exploit - are vigoare mijlocie, drajoneaza putin, este productiv, are fructe mari, tronconice, rosii, foarte apreciate pentru masa si industrializare.

The Lathan - soi viguros, cu mare capacitate de drajonare, formeaza fructe mari de culoare rosie-carmin, formate din drupeole mari, slab unite intre ele, de calitate foarte buna. Se matureaza la sfarsit de iunie-inceput de iulie, avand o esalonare de peste o luna de zile.

De Septembrie - soi remontant, de vigoare mijlocie, este rezistent la ger, are fructe mari, conic-alungite, rosii-inchis, bune pentru masa.

Lloyd George - soi viguros, cu o capacitate medie de drajonare, are fructe mijlocii sau mari, conice sau conic-alungite, de culoare rosie inchisa cu pruina inchisa. Prima recolta se obtine la sfarsit de iunie, iar recolta secundara nu se matureaza in toti anii.

3.3.Cerintele zmeurului fata de factorii de mediu

Caldura. Zmeurul este putin pretentios la caldura, gaseste conditii bune de crestere in zona colinara si mai putin in zona de campie. In anii cu geruri mari, degera varful tulpinilor anuale, care sunt mai putin lemnificate. Zmeurul avand o perioada de vegetatie lunga nu isi matureaza bine lemnul in toate toamnele, de aceea in cultura trebuie asigurate conditii bune pentru maturare dupa recoltarea fructelor. Suporta iarna temperaturi scazute de pana la -30C, fara a pierde mugurii de rod.

Apa. Fata de apa zmeurul este mai pretentios, avand nevoie de 800-900 mm precipitatii. In zona de campie nu se pot obtine rezultate bune fara asigurarea apei prin irigare. Nu suporta seceta si nici stagnarea apei in sol.

Lumina. Cerintele fata de lumina sunt modeste, natural creste si la semiumbra in padurile rarite sau in luminisuri. Pentru a obtine recolte de calitate necesita cultivarea pe soluri bine luminate. In lipsa luminii vegeteaza greu, nu-si matureaza bine lemnul, diferentiaza putini muguri de rod si productia este mai mica si de calitate mai slaba.

Solul. Zmeurul nu este pretentios fata de sol, poate valorifica solurile subtiri, scheletice, dar bine drenate. Da rezultate foarte bune pe solurile profunde, revene si bine drenate, bogate in humus, slab acide (pH 5,6-6,8), cu apa freatica peste un metru adancime.

4.Particularitati tehnologice

4.1.Producerea materialului saditor

In prezent, la noi in tara, inmultirea zmeurului se face prin drajoni. Materialul initial se produce prin multiplicare meristematica in vitro, pentru al elibera de virusuri.

4.2. Specificul infiintarii si intretinerii plantatiilor de zmeur

Pregatirea terenului se face prin aceleasi lucrari ca la celelalte specii, iar fertilizarea se face cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, 500-600 kg superfosfat si 250-300 kg sare potasica.

Prin parcelarea terenului se asigura parcele mici de 0,5-2 ha, iar lungimea randului nu trebuie sa depaseasca 100 m pentru a evita transportul manual pe distante mari a laditelor cu fructe la recoltare

Distanta de plantare este de 2,5 m intre randuri si 0,5 m pe rand, pentru lucrarea mecanica a solului sau distanta de 1,5 m intre randuri pentru intretinerea manuala sau hipo. In timp, zmeurul formeaza o banda in lungul randului, care se mentine lata de 0,5 m. Plantarea se face in gropi sau pe rigole deschise in lungul randului. Avand tulpinile cu tesuturi mecanice slab formate, zmeurul necesita sistem de sustinere. Sustinerea zmeurului se face pe spalier cu 2-3 sarme duble pentru a usura lucrarile de legare.

Taierea zmeurului consta in:

- scurtarea tulpinilor anuale care au fructificat in toamna, care au varful degerat, sau care depasesc lungimea de 1,5 m;

- suprimarea tulpinilor de doi ani care au fructificat;

- suprimarea tulpinilor anuale mai mici de 0,5 m, deoarece sunt vegetative;

- rarirea tulpinilor viguroase la 25-30 cm in cadrul benzii.

Prin taiere se asigura o buna distributie a tulpinilor roditoare in cadrul benzii, rarirea facandu-se la 15-20 cm, ceea ce revine la circa 18-20 tulpini la metrul liniar de banda. Dupa terminarea operatiei de taiere, tulpinile ramase se introduc printre sarmele spalierului.

Solul se mentine ca ogor lucrat, altfel drajonii cresc si impanzesc spatiul dintre randuri. Toamna se executa aratura la 10-12 cm, iar pe perioada de vegetatie se aplica 4-5 prasile mecanice.

Fertilizarea. Zmeurul are nevoie de cantitati mari de ingrasaminte. Fertilizarea se face periodic cu ingrasaminte organice si anual cu ingrasaminte chimice. Se aplica 150-200 kg azot fractionat in trei reprize (toamna, inainte de inflorit si la cresterea fructelor), 400 kg superfosfat si 300 kg sare potasica, care se incorporeaza o data cu aratura de toamna.

Irigarea este necesara la zmeur in zona dealurilor joase si la campie, sau in toate zonele, daca precipitatiile sunt insuficiente.

Combaterea bolilor si daunatorilor. Desi este o specie rustica zmeurul este afectat de o serie de boli: antracnoza, patarea rosie a frunzelor, rugina, fainarea, care pot afecta frunzele cu efecte negative asupra productiei; si daunatori: paduchii de frunze, gandacelul florilor, gargarita florilor etc., care afecteaza in special calitatea fructelor. Se fac tratamente chimice la avertizare (tabelul 32).

Tabelul 32

Tratamentele chimice recomandate la cultura zmeurului

Maturarea si recoltarea fructelor de zmeur

Maturarea fructelor se face esalonat, pe o durata mai mare sau mai mica in functie de soi, pe o perioada de 25-30 de zile, ceea ce implica si recoltarea prin mai multe treceri la interval de 2-3 zile. Daca se intarzie recoltarea fructele mature se scutura foarte usor. Fructele sunt foarte perisabile si de aceea se recolteaza direct in ambalaje de expeditie, ambalaje de volum mic (0,5-1 kg) asezate in ladite. Concomitent cu recoltarea se face si sortarea. Fructele la maturitatea deplina se desprind de pe plante fara peduncul si fara receptacul floral. De la recoltare la valorificare, timpul trebuie sa fie cat mai scurt, altfel deprecierea este ireversibila. Daca fructele sunt preracite si depozitate la 0-1C pot fi mentinute cateva zile. Pentru o valorificare prin prelucrare la cateva zile, se pot conserva cu anhidrida sulfurica.