INSUSIRILE BIOLOGICE ALE BURUIENILOR

INSUSIRILE BIOLOGICE ALE BURUIENILOR

Comparativ cu plantele cultivate, buruienile prezinta paticularitati biologice specifice care le asigura mentinerea si inmultirea in culturile agricole. Cunoasterea particularitatilor biologice ale buruienilor are importanta deosebita in realizarea unui program de masuri eficace de combatere a acestora.

Capacitate mare de inmultire. Insusirea biologica cea mai izbitoare, care doesebeste evident buruienile de plantele de cultura, este capacitatea lor enorma de inmultire. Buruienile se pot inmulti atat pe cale sexuata (prin seminte), cat si vegetativ (prin diferite organe vegetative).

Avand in vedere numarul mare de seminte pe care buruienile le formeaza, daca toate ar reusi sa reproduca plantele de la care provin, in scurt timp oricare din speciile de buruieni ar fi in stare sa ocupe intreaga suprafata a uscatului. Daca totusi nu se intampla acest lucru, se datoreste echilibrului ce exista in natura intre capacitatea de inmultire a buruienilor si factorii care limitaza posibilitatile de reproducere a plantelor.

Alaturi de inmultirea prin seminte, numeroase buruieni, in special cele perene, au capacitatea de a se inmulti si pe cale vegetativa, prin rizomi, drajoni, stoloni, bulbi, tuberculi, sau prin fragmentarea radacinilor sau tulpinilor.

Cai si mijloace variate de raspandire. Buruienile beneficiaza de numeroase si variate cai de raspandire: vant, apa, aruncarea semintelor imprejur in urma craparii fructelor, organe proprii ale fructelor care contribuie la deplasarea lor, transportul produselor agricole, pasari, animale etc.

Buruienile isi scutura semintele de indata ce au ajuns la maturitate, spre deosebire de plantele cultivate care prezinta o rezistenta mai mare la scuturare. La buruienile ale caror seminte se gasesc in capsule, acestea se deschid la maturitate, spre deosebire de plantele cultivate care prezinta capsule ce nu se deschid. La unele buruieni, semintele sunt raspandite de catre apa (hidrohore), cum este cazul majoritatii buruienilor care cresc prin orezarii. Sunt buruieni ale caror fructe poseda organe de agatare care se prind de blana oilor, parul diferitelor animale (coama, coada cailor), si pot fi transportate la distante mari (zoohore). Unele seminte, consumate de animale impreuna cu fanul sau iarba, nu isi pierd in stomacul acestora facultatea germinativa. Prin deplasarea animalelor pe camp, semintele sunt eliminate, infestand solul si culturile. Si pasarile pot contribui la raspandirea buruienilor, purtandu-le pe picioare, fulgi si chiar in gusa si intestine, de unde sunt eliminate si pot germina. De asemenea, mai poate contribui si omul, in cazul in care aplica o agrotehnica inferioara.

Germinare esalonata a semintelor. Semintele plantelor cultivate germineaza aproape in totalitate deodata, daca sunt asigurate conditiile de mediu necesare. In schimb, semintele celor mai multe specii de buruieni rasar esalonat, intr-un interval lung de timp, care poate ajunge la cativa ani sau chiar zeci de ani.

Cele mai multe seminte au o perioada de postmaturatie, care are loc, de regula, in stratul superficial al solului. Lungimea acestei perioade depinde de o serie de factori interni si externi. Factorii interni depind de duritatea tegumentului seminal, gradul de coacere in momentul incorporarii in sol, existenta unor substante care inhiba germinarea, iar cei externi de umiditatea solului, temperatura, lumina, prezenta oxigenului sau a dioxidului de carbon etc.

Primavara, rasarirea buruienilor se esaloneaza in functie de realizarea temperaturii minime de germinare a semintelor, care variaza intre limite destul de largi. Pentru cele mai multe specii de buruieni, temperatura minima de incoltire este de 2-5⁰C. Oscilatiile de temperatura stimuleaza germinatia semintelor celor mai multe specii de buruieni.

Majoritatea semintelor de buruieni germineaza la o adancime cuprinsa intre 0-5cm, dar exista si specii ale caror seminte pot germina la o adancime mai mare.

Atat factorii interni, cat si cei externi, au o importanta deosebita, deteminand pe langa perioada de postmaturatie, si germinarea esalonata a semintelor de buruieni.

Vitalitate si longevitate mare a semintelor. Prin vitalitatea semintelor se intelege rezistenta acestora la conditiile nefavorabile de mediu, iar prin longevitate, insusirea semintelor de a-si pastra un timp indelungat capacitatea germinativa.

Semintele celor mai multe specii de buruieni rezista cu usurinta la temperaturile scazute din timpul iernii, la temperaturile ridicate din timpul verii, la conditiile de anaerobioza, de umiditate excesva etc. Ele nu incoltesc in conditii nefavorabile si astfel culurile apar mai putin imburuienate, dar rasar in masa cand apar conditii favorabile, determinand o imburuienare excesiva.

In ceea ce privete longevitatea, aceasta variaza in functie de speciile de buruieni de la care provin semintele si de conditiile de mediu in care se gasesc. In general insa, semintele tuturor speciilor de buruieni isi pastreaza o perioada mai lunga de timp facultatea germinativa decat semintele plantelor cultivate.

Plasticitate si adaptabilitate. Plasticitatea buruienilor este insusirea acestora de a creste si a se dezvolta in functie de conditiile de mediu. La buruieni, intervalul de variatie al conditiilor de viata (apa, hrana, lumina, temperatura) este foarte larg, spre dosebiere de plantele de cultura, la care este foarte ingust. In timp ce plantele de cultura stagneaza in crestere si dezvoltare daca nu au apa si hrana suficienta, sau chiar mor, buruienile sufera mult mai putin.

Adaptabilitatea este insusirea buruienilor de a se adapta la conditii foarte diferite de viata, de a rezista la factorii negativi de crestere si dezvoltare si de a convietui cu anumite plante de cultura. Unele buruieni apar in toate culturile , insa altele s-au adaptat sa traiasca si sa se dezvolte in anumite culturi: unele imburuieneaza puternic culturile de grau si orz de toamna (musetelul-Matricaria sp., albastrita-Centaurea cyanus), ovazul salbatic (Avena sp.) creste in culturile de ovaz, obsiga secarei (Bromus secalinus) in lanurile de secara, lintoiul (Vicia lentisperma) in culturile de linte, costreiul orezului (Echinochloa oryzicola) in orezarii etc.

Maturizare esalonata a semintelor. Semintele buruienilor ajung la maturitate in perioade diferite, practic pe toata perioada de vegetatie. Astfel, buruienile efemere, care au un ciclu scurt de dezvoltare, rasar si se dezvolta primavara timpuriu, isi scutura semintele, care ajunse in sol, nu germineaza decat primavara urmatoare. Acestea nu germineaza nici in urma dezmiristirilor.

Semintele altor specii de buruieni ajung la maturitate inainte de recoltatul culturii. Cand semintele de buruieni ajung la maturitate inainte de recoltatul culturilor agricole, ele se raspandesc pe sol si maresc rezerva de seminte din sol. Cand ajung la maturitate odata cu plantele de cultura, in timpul recoltatului o parte din seminte ajung pe sol, o alta parte ajung in recolta si se pot inlatura prin operatii speciale de curatire a semintelor. In cazul in care perioada de vegetatie a buruienilor se prelungeste si semintele lor ajung la maturitate dupa recoltarea culturii, ele infesteaza solul, sporind rezerva de seminte din sol.

Durata de viata si perioada de aparitie diferite. Unele specii de buruieni sun anuale, altele bienale, iar altele sunt perene.

Dintre buruienile anuale, unele rasar toamna (obsiga secarei-Bromus secalinus, iarba vantului-Apera spica- venti etc.), altele rasar primavara timpuriu (mustarul de camp-Sinapis arvensis, ridichea salbatica-Raphanus raphanistrum, odosul-Avena fatua etc.) si in sfarsit, altele rasar primavara tarziu (mohorul-Setaria sp., iarba barboasa-Echinochloa crus-galli, loboda-Chenopodium album etc.).

Buruienile bienale, in primul an prezinta numai o crestere vegetativa si abia in anul al doilea fructifica. Asa sunt, de exemplu: maselarita (Hyosciamus niger), scaiul (Cirsium lanceolata), nalba (Malva sylvestris), morcovul salbatic (Daucus carota).

Buruienile perene au o viata mai lunga de doi ani, ele mentinandu-si partile vegetative si mai ales cele subpamantene, din care formeaza in fiecare an lastari. Exemplificam in acest sens: rugul (Rubus caesius), bozul (Sambucus ebulus ) etc.