Bolile florii soarelui

Bolile florii soarelui

Boli produse de ciuperci

1. Mana florii soarelui - Plasmopara helianthi

Mana a aparut la floarea soarelui la sfarsitul secolului XIX in America de Nord, ajunge in 1940 in Europa, iar in Romania este semnalata de E. Radulescu in 1946 pe samulastra de floarea soarelui si de atunci s-a extins in toate culturile producand pagube de pana la 60 % (C. Raicu si E. Banita, 1965), in functie de conditiile climatice.

Simptome. Primele simptome se observa la plantele tinere, ce apar din semintele infectate. Aceste plante raman pitice (mosnegi), au inaltimea de cel mult 25-30 cm, cu internodii scurte, frunze mici, decolorate, incretite si prezinta radacini slab dezvoltate (fig.11.1). Aceste plante au pe fata superioara a frunzelor, zone mari galbene, in dreptul carora pe fata inferioara incepand de la coada frunzei, de-a lungul nervurilor principale si intre nervuri, se formeaza o pasla alba, deasa de miceliu. Plantele pot forma palarii mici, de 1-5 cm in diametru, dar nu infloresc si nu dau seminte.

Plantele mature infectate mai tarziu, prezinta pe frunze pete galbene-undelemnii langa nervuri, zone care se brunifica in scurt timp. In dreptul lor, pe fata inferioara, apare un puf alb de miceliu.

Plantele infectate mai tarziu, formeaza palarii mai mici, infloresc inaintea plantelor sanatoase si uneori pot fructifica dar, semintele sunt infectate fara sa prezinte la exteriorul lor simptome (fig.11.2).

In tesuturile necrozate, pe frunzele mature, apar spori sferici de rezistenta, galben-aurii, prevazuti cu o membrana groasa.

Transmitere-raspandire Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul parazit din semintele infectate si prin sporii ramasi in sol in resturile vegetale. Intrucat nu se practica monocultura la floarea soarelui, principala sursa de infectie in anul urmator o constituie semintele infectate.

In cursul perioadei de vegetatie, dupa aparitia primelor plante infectate au loc mai multe infectii secundare, datorita sporilor, purtati de vant si de apa de ploaie de pe frunzele infectate ale _"mosnegilor".

Numarul infectiilor secundare este in corelatie directa cu frecventa precipitatiilor si cu temperatura care, daca este optima (16-18^oC) favorizeaza eliberarea de spori ce pot produce infectii sistemice, deci indiferent de numarul de pete de pe frunzele unei plante, semintele obtinute de la acestea vor fi infectate.

Ciuperca mai poate ataca si alte plante din familia Compositae.

Prevenire si combatere. Intrucat boala se transmite prin seminte, principala grija este ca, acestea sa provina din loturi semincere, unde ciuperca nu a fost prezenta. Inginerii aprobatori vor respinge de la certificare, solele unde s-a gasit chiar numai o planta/ha infectata primar, deoarece aceasta are un imens potential infectios. Pe terenurile unde s-a constatat prezenta agentului patogen nu se va reveni cu floarea soarelui decat dupa 7-8 ani. Loturile semincere vor fi corect erbicidate, izolate spatial la cel putin 500 m de alte lanuri de floarea soarelui si vor fi urmarite sub aspectul semnalarii manei pana la recoltare.

Recoltarea florii soarelui se va face la momentul optim, pentru a se evita scuturarea semintelor si deci aparitia samulastrei in anul urmator, care ar putea fi o sursa de infectii primare.

Cea mai eficienta metoda este insa cultivarea de soiuri rezistente.

Tratarea semintelor se face cu: Ostenal MT 75 PUS-4 kg/t sm.; Galben Super SD-4 kg/t sam.; Apron 35 SD-4 kg/t sam.; Apron XL 350 ES-3 l/t sam.; Galben 35 SD-4 kg/t sam.

2. Putregaiul alb al florii soarelui - Sclerotinia sclerotiorum

Boala a fost descrisa in 1886, in Franta de catre A. De Bary, apoi ea s-a extins in toate tarile din Europa trecand chiar si in America de Nord si Australia. Inca din 1933, in toate lucrarile Starii fitosanitare a Romaniei apare inclusa boala, ca producand pagube mari in special la floarea soarelui, pagube evaluate la    60-70 % din poduc]ie. In anul 1996, in Moldova au fost inregistrate pagube de 70-80 % din productia asteptata.

Simptome. Boala afecteaza radacinile, tulpinile, palariile si semintele, fiind favorizata de cantitatea mare de precipitatii din toamna, desi pot fi atacate si plantele abia rasarite. Primele simptome se observa pe tulpina tanara, unde apar pete galben-brune ce pot inconjura tulpina si in acest caz tanara plantula putrezita cade si piere.

O a doua faza de atac se observa cand plantele au 90-100 cm inalime si incep sa formeze palarii. Pe aceste plante, la baza, apare o zona sau un inel de mucegai de inaltime variabila, sub care tesuturile sunt putrezite, vasele conducatoare invadate de miceliu, iar planta sufera o ofilire totala si se usuca (fig.11.3). In cazul in care atacul este numai partial si intervine o vreme secetoasa, ciuperca va evolua numai in interiorul tulpinii, distruge maduva, o putrezeste si produce in final fracturarea plantei. Dupa formarea palariilor, boala poate afecta curbura tulpinii cand, datorita putrezirii acesteia, palariile vor cadea in intregime pe sol. La soiurile la care dupa ce palaria se apleaca, in cavitatea ce apare, se aduna apa din precipitatii si in acest fel apar conditii optime pentru infectarea palariilor prin partea lor inferioara. La inceput apar pete de decolorare, apoi acestea se maresc, devin brune, iar tesuturile palariilor putrezesc umed si intre randurile de seminte apare un mucegai alb care prin uscare va forma scleroti in forma de retea (fig.11.4).

Semintele de pe palariile infectate au coaja decolorata, patata, lipsita de luciu, se crapa foarte usor, iar miezul este brun, acoperit de miceliu si cu un gust ranced. Aceste seminte au capacitatea germinativa scazuta.

Dupa caderea semintelor si a lacaselor lor, din fosta palarie raman doar fasciculele de vase conducatoare, lemnoase, alcatuind un aspect parazitar numit _"matura"(fig.11.5).

Epidemiologie. Ciuperca este adusa in cultura odata cu semintele infectate care nu-si pierd germinatia. Sclerotii care au dimensiuni mici, asemanatoare semintelor nu pot fi separati la selector si vor constitui o sursa importanta de infectie. Sclerotii ramasi in teren rezista pana in anul urmator, cand pot produce infectii direct prin micelii sau prin sporii de pe apotecii (fructificatii cu spori ce apar dupa germinarea sclerotilor). Aceste infectii se pot realiza pe samulastra de floarea soarelui sau pe unele plante, ce fac parte din numeroasele gazde ale acestui agent patogen.

De la planta la planta ciuperca poate fi vehiculata de curentii de aer, ce antreneaza fragmente miceliene de la plantele infectate bazal.

Din cercul de plante gazda fac parte toate legumele radacinoase, bulbifere sau tuberculifere, la care dupa infectiile din camp boala continua in silozuri putrezind materialul depozitat. Sunt atacate de asemenea si o multime de plante floricole.

Prevenire si combatere. Ciuperca are un cerc larg de plante pe care ataca, asa incat un teren in care sunt scleroti, va trebui cultivat cel putin 4-5 ani cu cereale paioase, apoi cu plante prasitoare si abia dupa 7-8 ani se va putea reveni cu floarea soarelui. Sclerotii isi pastreaza viabilitatea cel putin doi ani, insa pe buruienile din culturile de cereale ce urmeaza dupa floarea soarelui, ciuperca formeaza noi generatii de scleroti, ce mentin terenul infectat. Nu se vor cultiva cu floarea soarelui terenurile umede, argiloase decat daca este asigurata scurgerea excesului de umiditate. Ingrasamintele organice se vor aplica la planta premergatoare, iar la cultura de floarea soarelui se vor aplica in mod echilibrat numai ingrasaminte minerale.

Samanta trebuie sa provina din loturi semincere sanatoase, certificate si eventual _"aleasa la masa" daca se seamana suprafete mici. Inainte de semanat se vor aplica tratamente seminale cu fungicide sistemice ca: Tiradin 500 SC-3 kg/t sam.; Bavistin 50 WP-2 kg/t sam.; Bavistin FL-2 l/t sam. (1,5 l/ha); Benlate 50 WP-2 kg/t sam.; Metoben 70 PU-2 kg/t sam; Ronilan 50 WT-2 kg/t sam.; Rovral 50 WP-2 kg/t sam.; Rovral 50 PU-2 kg/t sam.; Sumilex 50 FL-2 l/t sam.

Tratamentele seminale asigura sanatatea plantelor in prima parte a perioadei de vegetatie dar, daca incepand cu lunile iulie-august cad precipitatii de peste 100 mm, iar temperaturile sunt in jur de 20-25^oC, atacul la palarii nu poate fi evitat. In vegetatie se poate aplica produse din grupele: Bavistin DF-2 kg/ha; Bavistin 50 WP-2 SC-1,5 l/ha; Carbiguard 500 SC-1,5 l/ha /trat; Benlate 50 WP-1,5 kg/ha; kg/ha; Bavistin FL 1,5 l/ha; Carbendazin 500 SC-1,5 l/ha, etc.

Amelioratorii romani au reusit sa creeeze o serie de hibrizi foarte productivi, totusi pana la aceasta data nu se cunosc soiuri sau hibrizi rezistenti la aceasta boala si numai aplicarea unei tehnologii corecte si respectarea recomandarilor date poate limita pagubele produse de ciuperca.

3. Rugina florii soarelui - Puccinia helianthi

Boala descrisa in 1922 de catre Schweinitz, este astazi raspandita in toata Europa, America, Africa de Nord si Australia pe floarea soarelui, dar si pe alte 16 specii ale genului Helianthus.

Simptome. Boala apare primavara, pe frunzele tinere sub forma de pete mici, circulare, galbui. In acest stadiu pagubele sunt mici si de cele mai multe ori boala trece neobservata. In cursul verii si spre toamna, pe frunzele mature apar puncte de decolorare, in dreptul carora pe fata inferioara apar puncte prafoase brune sau negre. Aceste puncte pot fi intalnite chiar si pe frunzulitele din jurul palariilor (fig.11.6).

Transmitere-raspandire Transmiterea ciupercii de la un an la altul este asigurata de sporii de pe seminte sau din sol, care sunt foarte rezistenti la temperaturi scazute. In cursul anului agricol, in prima parte, raspandirea ciupercii este asigurata de sporii formati pe primele plante atacate.

Prevenire si combatere Respectarea tehnologiei de cultura si tratamentul semintei poate preveni atacul acestei ciuperci.

4. Putregaiul cenusiu al florii soarelui - Botrytis cinerea

Boala este cunoscuta si sub numele de putregaiul palariilor de floarea soarelui, dar ciuperca ataca si numeroase alte plante de cultura sau plante ornamentale, leguminoase, plante furajere, ricin etc.

In anii cu toamne foarte bogate in precipitatii, boala poate produce pagube mari, asa cum a semnalat Ana Hulea in 1940.

Simptome. Ciuperca paraziteaza numai palariile incepand cu partea lor inferioara, unde produce pete brune ce se pot confunda cu cele produse de boala cu scleroti, dar sunt mai bine delimitate. In dreptul petelor, pe ]esuturile moi si putrede apare un praf cenusiu (fig.11.7). Boala poate sa cuprinda intreaga palarie si chiar la suprafata semintelor apare o culoare cenusie-verzuie, iar intre seminte apar scleroti mici, negri.

Semintele au suprafata patata, fara luciul caracteristic si cad usor din incaperile lor. Miezul semintei este sistav, amar, iar semintele isi pierd partial capacitatea de germinatie.

Transmitere-raspandire Transmiterea ciupercii de la o planta la alta este asigurata de sporii ce sunt usor luati de vant, insecte sau de picaturile de ploaie si pot germina imediat, formand un miceliu infectios ce patrunde prin tesuturile pe care a ajuns. De la un an la altul, ciuperca rezista in teren sub forma de spori sau ca sleroti mici. Ciuperca poate fi adus intr-o noua cultura odata cu semintele infectate sau care au pe suprafata lor spori.

Prevenire si combatere. Respectarea cu strictete a tuturor verigilor prevazute in tehnologia de cultura a florii soarelui, poate preveni atacul ciupercii.

Tratarea semintelor cu fungicide sistemice, care se face obligatoriu pentru celelalte ciuperci este buna si pentru aceasta ciuperca.

Culturilor semincere trebuie sa li se asigure o izolare partiala de cel putin 500 m fata de alte culturi de floarea soarelui, sau fata de culturi cu plante din cercul de gazde al patogenului.

Boli produse de plante parazite

5. Lupoaia (verigelul) - Orobanche sp.

Planta parazita cunoscuta sub numele de lupoaie sau verigel, poate produce pagube insemnate de pana la 70-80 % din productie, aceasta fiind afectata si calitativ prin reducerea procentului de ulei din seminte.

Planta este intalnita in toate tarile cultivatoare de floarea soarelui. In Romania, Tr. Savulescu si col., o semnaleaza incepand cu anul 1935, in judetele de sud, sud-est si din Moldova.

Simptome de parazitare. Plantele de floarea soarelui parazitate se dezvolta mult mai incet, au inaltime mai mica si prezinta tulpini subtiri fara palarii sau cu palarii mici, cu seminte seci, sarace sub aspectul procentului de ulei. In jurul unei plante, in suprafata sa de hranire, pot aparea 30-40 plante sau chiar peste 100, in terenurile puternic infestate, dupa cum se precizeaza in lucrarile prof. C. Sandu-Ville.

Planta ce paraziteaza - Orobanche cumana Wallr.

Semintele plantei din sol dau la germinare un filament subtire care vine in contact cu radacinile de floarea soarelui, se ingroasa ca un bulb cu proeminente (conuri de patrundere), ce intra si stabilesc contactul cu vasele conducatoare. La partea superioara a bulbului apare un mugure din care iese la suprafata tulpina florifera, pe care se gasesc rudimente de frunza sub forma de solzi. Pana la iesirea la suprafata timpul de parazitare este destul de lung (2 luni), timp in care planta parazitata nu poate fi depistata.

Tulpinile ei sunt drepte, de 40 cm inaltime, 2,5 cm in diametru la baza, neramificate, de culoare galbuie cu reflexe violacei, acoperite cu perisori (fig.11.8).

Florile fara codite au culoare galbuie sau albastruie cu nuante violacei si se deschid in lunile iunie-iulie.

Fructul este o capsula ce contine 1200-1500 seminte foarte mici, ovoid-alungite, cenusii inchis la culoare, aspre si aripate (au pe margini o membrana).

Aceste seminte fiind foarte usoare, sunt duse de apa de ploaie sau de vant la distante foarte mari. Semintele nu germineaza decat in prezenta radacinilor de floarea soarelui in soluri usoare, uscate. Germinarea poate avea loc si in prezenta resturilor vegetale de floarea soarelui, caracteristica pe care se bazeaza si una din metodele de combatere, prin raspandirea pe teren a resturilor maruntite la moara cu ciocanele. Semintele pornesc in vegetatie, dar neavand pe ce parazita, tanara plantula va muri.

Floarea soarelui poate fi parazitata uneori si de Orobanche ramosa L., (lupoaia cu tulpina ramificata) planta ce are inaltime mai mica, 10-40 cm si tulpina ramificata, de culoare galbuie.

Combatere. Tarlalele infestate cu seminte de Orobanche vor fi cultivate cu cereale sau leguminoase si abia dupa 4-6 ani se va putea cultiva floarea soarelui.

Samanta de floarea soarelui va trebui sa nu contina seminte de lupoaie. Pe suprafete mici, se recomanda prasile repetate executate inainte de aparitia florilor deoarece, daca planta este taiata dupa inflorire, substantele din tulpina reusesc sa matureze semintele. Repetarea prasilelor este necesara intrucat tulpinile plantei parazite nu apar toate odata, ci pe rand.

Cea mai eficienta metoda este alegerea de soiuri si hibrizi rezistenti la aceasta planta parazita. Soiurile cu inradacinare profunda sunt mai putin parazitate de lupoaie a caror seminte nu germineaza la adancime mare.