Bolile sfeclei

Bolile sfeclei

Viroze

Ingalbenirea necrotica a nervurilor sfeclei

Beet necrotic yellow vein virus

Virusul a fost izolat si studiat in Japonia apoi a fost gasit in Italia, Franta Germania, Iugoslavia, Bulgaria si Romania in asociere cu rizomania sfeclei. A. Codrescu si col. (1981), Al. Macovei si A. Puscasu (1985) semnaleaza boala ca fiind deosebit de pagubitoare in zonele de mare cultura a sfeclei pentru zahar.

Simptome. Virusul afecteaza radacinile si ca urmare pe frunze apare decolorarea, ingalbenirea si apoi brunificarea nervurilor. In functie de faza in care se instaleaza atacul si de conditiile climatice, apare ofilirea sau chiar pieirea plantelor. Pe corpul sfeclei se dezvolta exagerat radacinutele luand forma de _'barba' simptom asemanator cu cel dat de Heterodera schachtii, dar in acest caz lipsesc chistii caracterisitici nematodului. Radacinile sfeclelor sunt mici (asemanatoare patrunjelului), se brunifica, sau au varful foarte subtiat. In sectiune, se observa ca vasele conducatoare sunt galbene, apoi brune (fig.10.11).

Atacul are loc in vetre, ce se recunosc usor datorita decolorarii si ofilirii plantelor in cursul zilei si revenirii lor la normal noaptea.

Transmitere-raspandire Transmiterea virusului in natura este asigurata de ciuperca de sol Polymyxa betae ce acumuleaza virusul in timpul parazitarii. Sporii de rezistenta ca si sporii ciupercii, contin virusul pe care il transporta. Particulele de pamant infestate cu spori pot fi duse de vant la distante mari, asa incat aria de raspandire a virusului creste foarte repede, iar in cazul rotatiilor scurte sau a asolamentelor defectuos alcatuite pagubele pot fi mari.Virusul infecteaza si spanacul, fapt de care trebuie sa se tina cont la succesiunea culturii in asolament.

Prevenire si combatere. Terenurile contaminate trebuiesc identificate si din acele zone se va interzice transportul sfeclei. Plantele bolnave vor fi arse, atelajele si uneltele folosite vor fi dezinfectate cu bromura de metil prin fumigatie 30-40 g/m³, iar terenul se va dezinfecta folosind Dazomet 750 kg/ha.Tarlalele infestate vor fi cultivate cu plante prasitoare la care lucrarile de ingrijire duc la distrugerea buruienilor si a ciupercii Polymyxa betae, transmitatoarea virusului. Principala masura de prevenire este insa utilizarea de soiuri tolerante.

2. Mozaicul sfeclei - Beet mosaic virus

Viroza cunoscuta sub numele de mozaicul sfeclei a fost descrisa in 1915 si in prezent este raspandita in toate zonele cultivatoare de sfecla, producand pagube mai mari in cultura de seminceri, unde pana in toamna 80 % din plante pot fi bolnave (V. Ciochia si col., 1980), iar in cultura obisnuita pentru radacini reduce esential productia si procentul de zahar al acesteia cu 7-18 % (I. Pop si col., 1968).

Simptome. Frunzele tinere mozaicate privite prin transparenta prezinta pete mici, verzi deschis sau alburii, de forme variate, puncte, inele, pete neregulate, linii sau re]ele de linii (fig.10.12). In perioadele calde ale verii, simptomele dispar si reapar sub forma de arsuri spre sfarsitul perioadei de vegetatie.

Transmitere-raspandire. Virusul se transmite in natura cu ajutorul a peste 28 specii de afide. Acestea dupa ce se hranesc 6-10 sec., iau virusul din celula virotica si apoi timp de 1-4 ore pot sa transmita virusul. Butasii de sfecla virotici asigura prezenta bolii in culturile semincere si de la acestea virusul trece la culturile de sfecla pentru industrializare sau la spanac, mac, trifoi, sulfina sau la plante ca: stir, loboda, nemtisor. Procentul plantelor infectate creste odata cu zborul ridicat al insectelor pe parcursul perioadelor secetoase ale anului.

Prevenire si combatere. Intrucat virusul in primavara este transmis de afide de la plantele insilozate, se recomanda distrugerea acestora, utilizarea materialului semincer sanatos si arderea resturilor inainte ca insectele sa inceapa zborul.

Parcelele cu sfecla pentru samantase vor amplasa la distanta de cel putin 500 m fata de cultura de spanac, ce poate avea plante virotice inca din toamna.

Un rol deosebit il au stropirile cu insecticide, in special in cultura pentru butasi si cea destinata producerii de seminte.

3. Ingalbenirea sfeclei - Beet yellows virus

Boala a fost descrisa in Belgia (Roland, 1936), Anglia (Watson, 1942) [i `n Romania de Alice Savulescu si col. (1964). In zonele de mare cultura industriala si semincera de sfecla, viroza poate da pagube de 29-38,5 % la productia de radacini, 42 % la productia de zahar si 18-70 % la cea semincera.

Simptome. Plantele tinere infectate prezinta frunze cu nervurile transparente, apoi pe frunze apar zone decolorate intre nervuri. Frunzele incep sa se ingalbeneasca de la varf spre baza si de la margini spre nervura principala. Tesuturile frunzelor sunt ingrosate cu suprafata lucioasa, iar in final apar puncte brune (fig.10.13). La semincerii infectati se observa frunze mici ingalbenite ingrosate si casante. Simptomele pot fi confundate cu cele produse de lipsa de magneziu, la care ingallbenirea este limitata la spatiul dintre nervurile in lungul carora raman zone late verzi. Cercul de plante gazda a virusului este larg: spanac, stir, loboda, mac, patlagina, troscot, rocotea, pungulita.

Transmitere-raspandire Transmiterea virusului este asigurata de Cuscuta si de mai multe specii de afide. De la un an la altul virusul ramane in semincerii de sfecla, in spanacul semanat toamna precum si in buruienile multianuale.

Prevenire si combatere. Izolarea spatiala a culturilor pentru samanta fata de cultura de spanac este obligatorie, iar intretinerea culturilor de sfecla semincera, sfecla rosie sau de zahar este un factor important in micsorarea procentului de plante virozate.

Combaterea chimica a insectelor limiteaza raspandirea virusului.

Boli produse de ciuperci

Putrezirea semintelor germinate si a tinerelor plantule - Pythium    sp., Phoma betae, Aphanomyces sp., Fusarium sp., Rhizoctonia solani

In anii cu primaveri umede, la sfecla semanata in terenuri mai grele si cu lipsa de fosfor, este des intalnita aceasta boala. Conditiile deosebite din aceste terenuri sunt favorabile inmultirii nematozilor, care vor crea mici leziuni, prin care una sau mai multe ciuperci din sol vor intra si vor produce putrezirea semintelor germinate sau a tinerei plantule. Atacul poate fi cu greu observat, constatand doar golurile in culturi cu pagube de pana la 20 % (E. Radulescu si V. Bulinaru, 1957).

Simptome. Boala se manifesta de la germinarea semintelor si pana la aparitia primei perechi de frunze adevarate. Pe samanta abia germinata, radacini sau tanara planta se observa zone brunificate. Pe tesuturile afectate pot aparea fructificatiile agentilor, sau se pot instala ciuperci sau bacterii de sol care vor continua distrugerea zonelor brunificate (fig.10.14).

In cazul zonelor putrezite umed, se pot constata in analizele microscopice spori de la Pythium sp., iar daca tesuturile brunificate putrezesc uscat, se vor observa fructificatii cu spori de tip Phoma. Uneori baza tulpinii se innegreste, se subtiaza si chiar primele frunzulite sunt negre, acest simptom fiind caracteristic atacului de Aphanomyces sp. Pe plantele debilitate se instaleaza fuzariozele, ce dau mucegaiuri albe sau roz.

Pe plantulele debilitate se instaleaza ciuperci din genul Fusarium care dau mucegaiuri albe sau roz.

Transmitere-raspandire Instalarea ciupercilor ca si evolutia atacului, extinderea bolii, depinde de foarte multi factori agrotehnici, climatici sau este in corelatie directa cu evolutia atacului nematozilor si a daunatorilor.

Ciupercile se raspandesc in cursul vegetatiei prin spori dusi de apa din sol, iar de la un an la altul rezista sub forma de spori , micelii si microscleroti, spori de rezistenta sau fructificatii de rezistenta.

Prevenire si combatere. Sfecla va trebui semanata la epoca optima, in terenuri echilibrat fertilizate, aerate pentru ca sa se scurteze perioada de la germinare si pana la rasarire, perioada in care se instaleaza agentii patogeni ai acestei boli. Intrucat o parte dintre acesti agenti patogeni pot fi adusi odata cu samanta, aceasta se va trata cu: Dithane 75 WG-8 kg/t sam.; Dithane M 45-8 kg/t sam.; Vondozeb-8 kg/t sam.; Vondozeb 75 DG-8 kg/t sam.; Tiradin-10 l p.c./t sam.; Tiradin 70 PUS-8 kg/t sam.; Tachigaren 70 WP- 6 kg/t sam.; Tiramet 60 PTS-5 kg/t sam.

5. Mana sfeclei - Peronospora farinosa f. sp. betae

In primaverile reci si umede, in zonele de mare cultura a sfeclei, poate aparea aceasta boala care produce pagube insemnate, de pana la 15 %, la productia de radacini si de 25 % la continutul de zahar. Butasii seminceri infectati putrezesc in timpul pastrarii lor in silozuri.

Simptome. Boala se poate instala pe sfecla abia rasarita, cand pe acestea se observa o ingalbenire asociata cu formarea unui puf cenusiu-violaceu pe partea lor inferioara. In aceasta prima faza de atac, ciuperca poate produce pieirea plantelor (fig.10.15).

Simptomele clasice apar insa pe plantele semincere, unde pe frunzele tinere din centrul rozetei se observa o ingalbenire urmata de incretirea ai rasucirea frunzei de la margini spre partea inferioara, unde apare puful cenusiu-violaceu. Planta dupa distrugerea frunzelor tinere, formeaza noi frunze. Tija florala de la plantele manate are axul scurt, cu flori grupate in ciorchine, brunificate, iar ca urmare plantele se pot usca inainte de vreme.

Transmitere-raspandire Primele infectii se constata pe frunzele sfeclei din cultura semincera, atacul pornind de la butasii bolnavi. Agentul patogen se raspandeste in cursul perioadei de vegetatie, prin sporii ce apar pe miceliile cenusii-violacei. Infec]iile secundare pot avea loc de mai multe ori pe ani `n func]ie de temperatur (sporii aparand la temperaturi de 0-28^oC, cu optim la +6^oC) si de precipitatiile care favorizeaza infectia. De la un ciclu de vegetatie la altul, agentul rezista sub forma de miceliu de infectie in butasi si seminte sau sub forma de spori de rezistenta.

Prevenire si combatere. In vederea evitarii instalarii atacului, la culturile industriale se recomanda, izolarea lor spatiala la cel putin 1000 m fata de culturile semincere, unde apare mai intai mana. La semanat vor fi folosite doar semintele din loturi certificate in care nu a fost semnalat agentul patogen. In culturile semincere se vor face tratamente repetate (in special in primaverile reci si umede) cu: Funguran OH 50 WP-4 kg/ha; Dithane 75 WG-0,2 %; Samanta se va trata cu: Apron XL 350 ES-4 l/t samanta.

In cazul in care atacul este sporadic, plantele bolnave se vor distruge. Toamna, la recoltare, resturile vegetale de la decoletarea sfeclei se vor `nsiloza, iar cele de la culturile semincere se vor arde pentru a micsora numarul de spori ramas.

Cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti la mana este cea mai eficienta metoda de prevenire a distrugerilor date de mana.

Fainarea sfeclei - Erysiphe betae

Boala a fost semnalata la inceputul secolului XX, in Cehoslovacia, apoi    s-a raspandit in toata Europa. In Romania primele semnalari le-a facut C. Sandu-Ville (1936) care a remarcat si pagubele mari produse de aceasta ciuperca in 1954 si 1967 in Moldova. Un studiu amanuntit al comportarii ciupercii in Moldova l-a efectuat Didina Caea (1974).

Simptome Boala poate fi recunoscuta usor datorita miceliului albicios, fin care poate acoperi toata frunza. Miceliul devine alb-pulverulent datorita sporilor, apoi cenusiu datorita fructificatiilor sexuate, care sunt negre. Sub pasla miceliana, parazita de suprafata, tesuturile parazitate se ingalbenesc, iar frunzele se brunifica si se usuca prematur (fig.10.16). Boala este observata mai intai pe frunzele plantelor din culturile pentru seminte si la interval de 1-2 saptamani se va observa si pe sfecla din anul I. Perioadele cu temperaturi ridicate si umiditate scazuta, determina o vestejire usoara a foliajului, conditie favorabila pentru instalarea atacului ciupercii.

Transmitere-raspandire. In perioada de vegetatie ciuperca este raspandita de sporii de tip Oidium ce germineaza usor la suprafata frunzelor slab vestejite. De la un an la altul ciuperca rezista prin fructificatiile de rezistenta ramase pe resturile vegetale.

Prevenire si combatere. Boala se observa de obicei spre toamna pe frunzele mai batrane cu vitalitate scazuta si pe frunzele sfeclei pentru samanta. Pentru culturile obisnuite, tratamentele chimice nu se justifica economic, in schimb la culturile pentru samanta unde, in mod obisnuit pana la recoltare, se fac tratamente se recomanda ca la depasirea P.E.D.(un sfert de frunza acoperita cu pasla alba) in solutiile de tratat se vor pune si produse pe baza de sulf sau sistemice din grupele: Thiovit-5 kg/ha; Baycor 300 EC-2 l/ha (t.p. 28 z.); Impact 125 SC-0,5 l/ha (2 trat. la 42 z.); Score 250 EC-0,3 l/ha-2 tratamente in 300 l apa/ha; Tilt 250 CE RU-0,3 l/ha (t.p.28 zile).

Insilozarea resturilor de frunze ramase de la decoletare micsoreaza numarul de spori din tarlalele ce au fost cultivate cu sfecla.

7. Putregaiul inimii sfeclei - Pleospora bjoerlingii,

f.c.Phoma betae

Boala cunoscuta si sub numele de patarea bruna a frunzelor, este una dintre cele mai frecvente boli ale sfeclei semnalata de Tr. Savulescu (1944, 1949, 1953) si de I. Comes (1959, 1961, 1972), ca producand pagube insemnate - 15-40 % din recolta.

Simptome Ciuperca ataca tinerele plantule pana la rasarire, unde in complex cu alte ciuperci, poate produce putrezirea acestora. In timpul verii pe frunze apar pete de decolorare, mari, circulare, de 0,5-2 cm in diametru. Tesuturile din dreptul petelor se brunifica si pe ele se observa cercuri concentrice, alcatuite din puncte mici negre. Pe plantele semincere apar pete pe frunze, tulpini si chiar pe seminte unde, inainte de recoltare se observa si puncte mici negre.

Atacul pe radacini se manifesta printr-o colorare in cenusiu a tesuturilor de sub rozeta de frunze, tesuturi ce putrezesc si apar caverne centrale, uscate ce se adancesc in corpul sfeclei. Dupa distrugerea frunzelor, planta incearca sa-si refaca foliajul din mugurii existenti la suprafata solului, asa incat pana toamna, radacinile care se scot din sol sunt epuizate, nu au zahar, ci doar un procent ridicat de celuloza (fig.10.17).

Transmitere-raspandire Transmiterea ciupercii este asigurata de la un an la altul prin samanta pe care se gasesc fructificatii cu spori de tip Phoma sau prin organele de rezistenta, care au ramas pe resturile vegetale inglobate in sol, in cazul in care se practica monocultura, ceea ce se intampla mai rar, deoarece sfecla epuizeaza puternic solurile. De la cultura din anul I la cea semincera, transmiterea este asigurata de miceliul ramas in butasii infectati, butasi la care zonele de atac se observa greu. In mod obisnuit, aceste zone de sub rozeta se observa usor la decoletarea ce se face la sfecla ce se industrializeaza si trece neobservata la sfecla semincera. In cursul perioadei de vegetatie transmiterea ciupercii este asigurata de la planta la planta si de la frunza la frunza de sporii antrenati de vant, de apa de ploaie sau de apa de irigatie. Infectarea corpului sfeclei se poate face si prin coborarea miceliului din frunze prin cozile acestora.

Prevenire si combatere. Boala a fost semnalata cu intensitate mare in tarlalele care au fost ingrasate puternic cu azot si lipsa de bor, asa incat pe langa respectarea epocii optime de semanat, asigurarea unei araturi profunde, alegerea unui teren nu prea greu, trebuie sa se asigure si o ingrasare cu borax 20 kg/ha.

Polizarea si drajarea semintelor inainte de semanat este o lucrare foarte eficienta, caci indeparteaza eventualele formatiuni cu spori de pe seminte dar, acestea vor trebui semanate intr-un sol umed pentru a inmuia stratul de drajeu si a permite germinarea. Au fost cazuri cand datorita secetei din sol, plantulele nu au putut sparge si strabate pelicula de drajare, fiind necesara o reinsamantare. Drajarea se face cu o pasta in care intra si substante fungicide, ce vor asigura protectia tinerei plantule pana la rasarire.

Semintele nepolizate se trateaza cu: Dithane 75 WG -8 kg/t sam.; Dithane M 45-8 kg/t sam.; Vondozeb-8 kg/t sam.; Vondozeb 75 DG-8 kg/t sam.; Tiradin 70 PUS-8 kg/t sam.; Tachigaren 70 WP-6 kg/t sam.; Vitavax 200 PUS-3 kg/t sam.; Validacin 3 S-3 l/t sam.

8. Cercosporioza sau patarea rosie a frunzelor -

Cercospora beticola

Cercosporioza este considerata una dintre cele mai grave boli ale sfeclei, datorita faptului ca evolueaza foarte repede si distruge rapid frunzisul plantelor.

Ciuperca este cunoscuta inca din 1876, cand a semnalat-o Saccardo, iar la noi in tara este prezenta pe toate culturile de sfecla, pierderile de recolta fiind variabile in functie de rezistenta soiurilor sau hibrizilor, de momentul instalarii bolii si de conditiile climatice, putand depasi 80 % la soiurile sensibile care nu au fost tratate.

Simptome. Atacul apare in perioada iunie-august sub forma de pete izolate sau unite, de decolorare, cu diametru de 1-3 mm, rar 5 mm. Petele pot fi colturoase sau rotunjite, galbene, brune, apoi cenusii in zona centrala unde se formeaza un puf brun. In jurul petelor se observa o dunga bruna la sfecla pentru zahar si cea furajera si violacee la sfecla rosie. Dupa uscarea tesuturilor, acestea se desprind si frunzele apar perforate. In cazul unui atac puternic, favorizat de excesul de azot din sol, lipsa borului si umiditatea atmosferica ridicata, in cateva zile, intreg frunzisul este brunificat si uscat, putand aparea pete brune alungite chiar si pe cozile frunzelor. Radacinile de la sfeclele atacate raman mai mici si cu un procent de zahar mult micsorat (fig.10.18).

Plantele semincere afectate vor avea o productie scazuta de seminte mici, cu o slaba facultate germinativa.

Transmitere-raspandire Sporii ramasi pe pamant si pe resturile vegetale, raman viabili dupa trecerea iernii si pot produce noi infectii in primavara. Ciuperca poate fi adusa in teren si odata cu semintele provenite din loturi semincere unde boala s-a manifestat, seminte ce nu au fost tratate inainte de semanat.

Respectarea unui asolament de 4-5 ani este obligatorie la culturile de sfecla, ca si izolarea spatiala de cel putin 1000 m a loturilor cu sfecla pentru seminte fata de culturile de sfecla de an I.

Intrucat, ciuperca ataca si pe alte plante din fam. Chenopodiaceae, se va avea grija ca toate culturile sa fie erbicidate corect, pentru a fi distruse plantele gazda ale ciupercii.

Tratarea chimica in vegetatie se poate face cu produsele:Brestanid 50-0,5 pc./ha in 400 l apa la 1 trat; 2 trat. (la interval de 21 zile) (organometalice); Bavistin DF-0,3 kg/ha; Bavistin 50 WP-0,3 kg/ha (t.p. 21 z.); Bavistin FL-0,3 l/ha (t.p. 21 z.); Derosal 50 SC-0,3 l/ha; Derosal 50 WP-0,3 kg/ha (t.p. 14 z.); Kolfugo 25 SC, etc.