APICULTURA SI PRODUSELE APICOLE PE PLAN MONDIAL

APICULTURA SI PRODUSELE APICOLE PE PLAN MONDIAL

1.1. Caracteristicile pietei mondiale si europene a produselor apicole

Piata mondiala a produselor apicole a fost marcata, in ultimele decenii, de numeroase si intense schimburi comerciale intre statele producatoare si cele consumatoare, intensitatea desfasurarii acestor schimburi fiind determinata in principal, de importanta produselor respective, recunoscute nu doar ca alimente, ci si ca medicamente, dar si de modificarile inregistrate in structura consumului alimentar, indeosebi in tarile dezvoltate.

Mierea, datorita calitatilor sale terapeutice, este consumata in toata lumea, alaturi de celelalte produse apicole, consumurile medii inregistrate fiind diferite de la o tara la alta, de la o zona la alta etc.

Unele tari, cum ar fi China sau Argentina, sunt mari producatoare de miere, insa consumul lor intern este redus si, in consecinta, exporta o mare parte a productiei obtinute. Consumuri insemnate se inregistreaza in Statele Unite ale Americii, dar si in tarile membre ale Uniunii Europene.

Consumul de miere mediu in Romania se situeaza sub nivelul european, tara noastra fiind un exportator recunoscut. Pe plan mondial, productia de miere inregistreaza un trend ascendent, consecinta fireasca a cresterii numarului de stupi.

In conformitate cu statisticile FAO, productia mondiala de miere a inregistrat o variatie sensibila in ultimii ani (tabelul 1.1.).

Productia mondiala de miere se concentreaza pe continentul asiatic, China fiind cel mai mare producator. In anul 2006, productia de miere a Chinei a fost de 306 mii tone. China exporta circa jumatate din productia proprie pe pietele Japoniei, Statelor Unite ale Americii, Germaniei, Belgiei si Spaniei. Un alt mare producator mondial de miere este reprezentat de
SUA, cu o productie de 82 mii tone in anul 2006.

In timp, albinele s-au raspandit pe tot globul, adaptandu-se la conditii diferite de mediu. Eva Crane subliniaza ca albina s-a raspandit in "Lumea Noua' mai tarziu si, cu toate acestea, s-a inmultit, ajungand sa dea productii din ce in ce mai mari in decursul anilor, in aceasta zona.

In tarile cu agricultura avansata, apicultura este orientata in directia unei dezvoltari mixte, si anume: polenizarea culturilor agricole entomofile si a pomilor fructiferi, pe de o parte, si realizarea de produse apicole necesare populatiei si nevoilor anumitor ramuri industriale, pe de alta parte, rolul preponderent revenind actiunii de polenizare. Productiile diferite inregistrate in diverse tari si regiuni se datoreaza si gradului mai mare de industrializare in apicultura, concentrarii si specializarii productiei in acest sector de activitate.

Evolutia productiei de miere de albine pe plan mondial, in perioada 1961 - 2006

Tabelul 1.1.

Sursa: FAOSTAT

Figura 1.1. Evolutia productiei de miere de albine pe plan mondial, in perioada 1961-2006

Productia de miere (% din productia totala) obtinuta de diferite specii de albine

Tabelul 1.2.

Sursa: Crane Eva, Mierea, un studiu cuprinzator, Editura Apimondia, Bucuresti, 1979

Pe plan mondial, in ultimii ani apicultura inregistreaza pierderi, consecinta a dezvoltarii industriei si intensivizarii agriculturii. De asemenea, datorita disparitiei treptate a entomofaunei spontane polenizatoare, cresterea albinelor a capatat o importanta deosebita, albinele ramanand principalul agent polenizator al plantelor entomofile. Rolul si efectul albinelor in polenizare intrece cu mult pe cel care se refera Ia productia de miere, ceara si alte produse apicole.

La nivelul reuniunilor internationale de apicultura desfasurate in ultimii ani, s-a evidentiat pericolul in care se gaseste apicultura mondiala, urmare a poluarii accentuate a mediului inconjurator si a folosirii pesticidelor in agricultura si silvicultura. Cu aceste prilejuri s-au adoptat rezolutii, care au fost transmise guvernelor tarilor interesate, prin care se solicita sprijin si masuri de protectie a albinelor, prin elaborarea de planuri nationale adaptate la conditiile locale concrete.

In Uniunea Europeana, piata mierii se caracterizeaza prin existenta a doua produse bine diferentiate, si anume: mierea pentru masa si mierea industriala. Mierea pentru masa este utilizata prin consumarea ca atare, de catre om; alte utilizari sunt cele de indulcire a preparatelor culinare, a bauturilor sau a produselor de patiserie preparate in casa. Cea mai mare parte din consumul de miere corespunde acestui tip, estimandu-se ca 85% din totalul mierii comercializate la nivelul U.E. este mierea de masa. Mierea industriala este utilizata in industria alimentara ca indulcitor, aromatizant sau pentru asigurarea prospetimii produselor, precum si in industria farmaceutica, cosmetica; de asemenea este utilizata in sectorul tutunului. Partea pietii privind mierea industriala este estimata la 15% din totalul mierii consumate in UE, procentul variind de la un stat membru la altul.

Chiar si dupa aparitia inlocuitorilor la un pret scazut (mierea industriala fiind concurata puternic de produse precum siropul de zahar invertit, zaharul lichid (hidrolizat enzimatic) pe baza de porumb etc.), mierea continua sa fie utilizata in unele produse alimentare atat pentru gustul deosebit pe care il confera alimentului, cat si pentru plusul de valoare pe care il asigura mentionarea pe eticheta a mierii ca ingredient.

Pe piata europeana a mierii sunt prezenti producatorii, conditionatorii, importatorii si reprezentantii industriei, mierea ajungand la consumator fie prin cumparare directa de la producator, fie prin filierele normale de distributie a alimentelor. In ceea ce priveste conditionatorii, sunt trei categorii care intervin in filiera comercializarii mierii, si anume:

. conditionatorii-producatori - apicultori ce dispun de instalatii pentru conditionarea mierii; ei vand direct consumatorilor si detailistilor si apartin, in general, categoriei artizanilor; nu comercializeaza miere importata;

. cooperativele de conditionare - grupe de apicultori asociati care produc dar si cumpara miere, pe care o conditioneaza si o comercializeaza ulterior, de cele mai multe ori sub marca proprie; uneori cumpara miere importata;

. conditionatorii care cumpara miere atat de la apicultorii producatori cat si de la importatori. Ei poseda o marca proprie, dar conditioneaza si pentru alte firme; vand atat detailistilor, cat si industriei.

Pe plan mondial asistam, in prezent, la manifestarea urmatoarelor tendinte in evolutia apiculturii, cu implicatii directe asupra pietei produselor apicole:

. combaterea daunatorilor cu pesticide selective si folosirea intr-o mai mare masura a metodelor biologice de combatere;

. intensificarea cercetarilor bazate pe biochimie si genetica celulara;

. simplificarea tehnicilor de intretinere si a lucrarilor in stup;

producerea de reproducatori conform unor scheme de selectie din ce in ce mai sofisticate, folosirea curenta a insamantarilor artificiale;

mecanizarea, automatizarea si simplificarea lucrarilor de extractie, prelucrare din stupina;

. dezvoltarea activitatii de ameliorare etc.

1.2. Oferta si consumul

Pe plan mondial, in ultimii ani, cresterile efectivelor de albine, dar mai ales ale productiilor de miere, au fost influentate de numerosi factori, dintre care se remarca cei de natura tehnica, si anume:

introducerea in productie a tehnologiilor noi si imbunatatite de crestere si exploatare, rezultate din cercetarea stiintifica;

. cresterea gradului de sistematizare si mecanizare a lucrarilor apicole;

diversificarea, concentrarea, specializarea si cooperarea in productie si integrarea economica;

. organizarea pe baze stiintifice a productiei in exploatatiile apicole si unitatile de procesare - valorificare;

. pregatirea si specializarea fortei de munca.

Productia si consumul de miere in China, in perioada 1990-2006

Tabelul 1.3.

Sursa: FAOSTAT

Productia si consumul de miere, in Germania, in perioada 1990-2006

Tabelul 1.4.

Sursa: FAOSTAT

Productia si consumul de miere, in SUA, in perioada 1990-2006

Tabelul 1.5.

Sursa: FAOSTAT

Productia de miere a principalelor zece tari producatoare din lume (mii tone)

Tabelul 1.6.

Sursa: Popescu, I., Tendintele actuale si de perspectiva pentru dezvoltarea apiculturii in Romania

Productia mondiala de miere se concentreaza pe continentul asiatic, China fiind cel mai mare producator. Evolutia productiei de miere pe acest continent prezinta un trend ascendent, marile regiuni producatoare fiind situate, in principal, in China, Turcia si India.

Productia de miere din aceste trei tari reprezinta mai mult de 85% din productia totala a continentului.

China detine aproximativ 20% din productia mondiala de miere si exporta circa 50% din productia proprie, principalele piete de export fiind Japonia, Statele Unite ale Americii, Germania, Belgia si Spania.

In Europa, principalele tari producatoare de miere sunt: Rusia, Ucraina, Spania, Franta, Germania, Ungaria, Grecia, Romania si Italia. Unul dintre principalii actori ai pietei mierii este Germania, asa cum rezulta din analiza datelor inscrise in tabelul 1.4.

Tarile mari producatoare de miere din America de Nord sunt Statele Unite si Canada, care furnizeaza, impreuna, mai mult de 90% din productia totala a acestui continent.

Principalele caracteristici ale ofertei de miere a SUA sunt urmatoarele:

. aproape jumatate din familiile de albine si mai mult de jumatate din productia de miere se concentreaza in statele California, Florida, Minnesota, Dakota de Nord si Dakota de Sud;

numarul apicultorilor si al familiilor de albine are o tendinta de scadere datorita pierderilor provocate de boli si cresterii costurilor de productie

. micii apicultori parasesc piata datorita pretului neatractiv si costurilor ridicate, precum si datorita timpului consumat pentru mentinerea familiilor in conditii de sanatate si de productivitate ridicata

. SUA exporta aproximativ 4% din productia obtinuta, balanta comerciala a produsului miere fiind deficitara datorita importurilor masive de miere bruta din China, Argentina, Mexic etc.

Aproape jumatate din familiile de albine si mai mult de jumatate din productia de miere se concentreaza in cinci state: California, Florida, Minnesota, Dakota de Nord si Dakota de Sud. Numarul apicultorilor si al familiilor de albine are o tendinta de scadere datorita pierderilor provocate de boli si cresterii costurilor de productie. Micii apicultori parasesc piata datorita pretului neatractiv si costurilor ridicate, precum si datorita timpului consumat
pentru mentinerea familiilor in conditii de sanatate si de productivitate ridicata.

In America de Sud, 70% din productia de miere este furnizata de Argentina si Brazilia. Africa produce aproximativ 10% din productia mondiala de miere, tarile cu apicultura dezvoltata pe acest continent fiind: Etiopia, Kenya, Tanzania, Angola si Egiptul.

Apicultura europeana in anul 2002

Tabelul 1.7.

Sursa: Platon, N., Consideratii privind apicultura in Uniunea Europeana, Revista Romania apicola nr 5/2004

In ceea ce priveste pozitia ocupata in ierarhia mondiala a productiei de mieri de principalele 10 tari producatoare din lume, s-au inregistrat mutatii de la o etapa la alta pe parcursul perioadei 1970-2002, asa cum rezulta din datele inregistrate in tabelul 1.6.

In tabelul 1.7. se evidentiaza aspecte privind patrimoniul apicol al tarilor membre ale Uniunii Europene in anul 2002.

Din cele 8.652.643 familii de albine, apicultorii profesionisti detineau si exploatau peste 3.671.000 de familii de albine, ceea ce reprezenta 42,2% din efectivul apicol existent in tarile membre. Cu privire la procentul pe care il reprezenta familiile de albine detinute de micii apicultori, cei amatori, acesta era de 57,6% pe ansamblul U.E.. In tarile U.E. apicultorii amatori detineau, la momentul respectiv, in medie, cate 11 familii de albine.

In anul 2006, statele membre ale Uniunii Europene inregistrau un efectiv de 8.719.352 familii de albine, detinute intr-un numar de 460.000 de exploatatii, din care circa 14.000 profesionale (cu peste 150 stupi); in acelasi an, s-a alocat pentru derularea programelor centrelor apicole un buget de 16.500.000 euro.

In ceea ce priveste consumul de miere pe plan mondial si european, se inregistreaza diferente importante intre diferite tari si regiuni.

Consumuri medii de miere se inregistreaza si in tari precum: Austria, Republica Centrafricana, Noua Zeelanda, Elvetia, Spania, Slovenia, Grecia, Turcia si altele.

1.3. Preturile

Reforma sistemului de preturi pentru produsele agroalimentare constituie un proces complex ce vizeaza intregul circuit economic, incepand cu materia prima, continuand cu industrializarea si ajungand pana la comercializarea finala a productiei. Problematica preturilor este corelata cu ansamblul politicii economice promovata in sectorul agroalimentar, in general si in cel apicol, in special, vizand pe de o parte stimularea productiei de calitate si asigurarea securitatii alimentare interne, iar pe de alta parte echilibrarea ofertei cu cererea si competitivitatea pe piata mondiala, in conditiile respectarii concurentei internationale si protectiei producatorilor autohtoni.

Din analiza preturile de productie ale mierii se constata ca in perioada analizata, 1991- 2005, exista diferente sensibile intre principalele tari producatoare ale lumii. Daca, spre exemplu, pretul de productie al mierii in Germania a inregistrat un minim de 5,3 USD / kg in anul 2002 si un maxim de 8,3 USD / kg in anul 1996, in China preturile de productie au fost de 0,5 - 0,7 USD / kg. In Statele Unite ale Americii, in acelasi interval de timp, 1991 - 2005, preturile de productie au oscilat intre un minim de 1,1 USD / kg si un maxim de 3 USD / kg.

Pe plan mondial, preturi de productie mari se inregistreaza indeosebi in tarile care nu dispun de conditii naturale favorabile practicarii apiculturii, cum ar fi: Germania, Austria, Finlanda, Norvegia, Elvetia etc.

In ceea ce priveste preturile de export ale mierii, cu foarte putine exceptii, in cazul acestor preturi nu se inregistreaza diferente importante
intre principalii exportatori de miere ai lumii. Una dintre aceste exceptii este Germania, care practica preturi mari la exportul de miere, nivelul maxim inregistrat in perioada 1990 - 2006 fiind de 4,1 USD / kg in anul 2006.

Se impune a fi realizata o analiza punctuala si din perspectiva preturilor de import ale mierii, practicate de principalele tari importatoare ale lumii. Analizand datele se constatam faptul ca Germania, SUA, Japonia, Anglia, Franta (principalii importatori de miere ai lumii), au inregistrat niveluri relativ apropiate ale acestor preturi, in perioada 1990-2006.

1.4. Comertul exterior

In ultimele decenii, dezvoltarea comertului international cu produse apicole a fost influentata de numerosi factori, dintre care remarcam:

. evolutiile demografice, cu impact asupra cererii de alimente;

. cresterea veniturilor, cu efecte asupra cererii in tarile in curs de dezvoltare;

. cresterea ofertei mondiale si a stocurilor de produse apicole;

modernizarea infrastructurilor de transport, depozitare si conservare a produselor apicole;

. liberalizarea schimburilor comerciale si internationalizarea pietelor etc.

Conform statisticilor internationale, in perioada 1980 - 2002, aproximativ 20 - 30% din productia mondiala de miere a fost destinata exportului. Volumul exportului a cunoscut in aceasta perioada cresteri semnificative, de la 211 mii tone in anul 1980, la 373 mii tone in anul 2002.

La inceputul anilor 1980, mierea destinata exportului provenea in principal din America de Nord, 33,9%, Asia 24,1%, Europa 17,9%; America de Sud participa cu 11,6%, iar Oceania cu 6,4%. Dupa anul 1990, America de Nord a inregistrat o scadere constanta in ierarhia mondiala a exportului de miere, fiind depasita, pe rand, de: Asia, America de Sud si Europa. In anul 2002, Asia a devenit cea mai mare exportatoare de miere din lume, fiind urmata de America de Sud, Europa, America de Nord si Oceania.

Evolutia exporturilor de miere pe plan mondial este prezentata in tabelul 1.8. si in figura 1.2.

Principalele tari exportatoare de miere in perioada 1990-2006 au fost China, Mexic, Argentina si Germania. Evolutia exporturilor acestor tari este prezentata grafic in tabelul 1.9. si figura 1.3.

Evolutia exporturilor totale de miere, in perioada 1990-2006 (mii tone)

Tabelul 1.8.

Sursa: FAOSTAT

Figura 1.2. Evolutia exporturilor totale de miere, in perioada 1990-2006

Evolutia exporturilor de miere, in perioada 1990-2006 (mii tone)

Tabelul 1.9.

Sursa: FAOSTAT

Figura 1.3. Evolutia exporturilor de miere, in perioada 2000-2006,
in principalele tari exportatoare ale lumii

Evolutia importurilor totale de miere, in perioada 1990-2006 (mii tone)

Tabelul 1.10

Sursa: FAOSTAT

Evolutia importurilor de miere, in perioada 1990-2006 (mii tone)

Tabelul 1.11.

Sursa: FAOSTAT

In ceea ce priveste importurile de miere, acestea sunt concentrate in principal in Europa, America de Nord si Asia. In anul 2002, aproximativ 60% din importurile mondiale de miere au avut ca destinatie Europa, iar 25% America de Nord. In Europa, cel mai mare importator de miere este Germania, care concentreaza aproape jumatate din totalul importurilor europene.

In perioada 1990-2006, importurile totale de miere au inregistrat un trend ascendent.

Astfel, daca in anul 1990 nivelul indicatorului era de circa 278 mii tone, in anul 2006 s-a ajuns la 393 mii tone.

Principalii importatori de miere, pe plan mondial, in ultimii cincisprezece ani, au fost urmatorii: Germania, Japonia, SUA si Anglia.

Dupa cum se poate obseva din analiza datelor inscrise in tabelul anterior, in ultimul deceniu al secolului trecut, importurile de miere in tarile asiatice au cunoscut o tendinta de scadere, crescand insa importurile de miere in America de Nord, consecinta fireasca a manifestarii tendintei Statelor Unite ale Americii de crestere constanta a volumului importurilor. In aceeasi perioada, si importurile Germaniei au inregistrat un trend ascendent.