Bolile soiei

Bolile soiei

Viroze

1. Virusul mozaicului soiei - Soybean mosaic virus

Boala a fost descrisa in 1916 in S.U.A. sub numele de cloroza si incretirea frunzelor de soia, iar acum este cunoscuta in toate tarile cultivatoare de soia. In Romania a aparut odata cu extinderea acestei culturi    (M. Nicolaescu, 1975).

Pierderile produse de aceasta boala pot fi mari, intre 8-25 % daca temperaturile se mentin intre 18-20^oC.

Simptome. In cultura plantele se observa foarte usor intrucat au o crestere mai inceata si prezinta pe frunze mozaic si decolorari ale nervurilor. Frunzele sunt mai alungite, inguste si se curbeaza spre partea inferioara (fig.11.9). Din cauza ca nervurile nu cresc in acelasi ritm cu mijlocul, de-a lungul lor apar

gofrari (incretiri). Pe aceste plante apar putine pastai, cu seminte ce se matureaza tarziu si au aspect _"marmorat".

Transmitere-raspandire.Virusul este raspandit in natura de diferite afide.

Virusul se transmite de la un an la altul prin samanta infectata, in al carui embrion se gaseste. Plantele ce au fost infectate in stadiu tanar au cel putin 60 % din seminte infectate, in timp ce la plantele infectate mai tarziu acest procent scade. Plantele infectate, dupa inflorit produc seminte sinatoase.

Prevenire si combatere. In vederea obtinerii de culturi sanatoase se recomanda semanarea de samanta sanatoasa, provenita din lanuri verificate care nu au avut plante mozaicate pana la inflorire.

Soiurile Chippewa, Hamsoy si Acme sunt foarte sensibile, asa incat, pentru culturile respective se vor lua masuri de izolare spatiala fata de alte soiuri si se vor aplica tratamente impotriva afidelor.

Tarlalele unde se observa mozaicarea inca din primele faze de vegetatie, vor fi eliminate de la aprobarea pentru material de samanta.

Bacterioze

2. Arsura bacteriana a soiei - Pseudomonas syringae

Aceasta boala bacteriana semnalata inca de la inceputul secolului in S.U.A., a aparut si la noi, fiind studiata de V. Severin in 1975. Se cunosc ca fiind inregistrate pagube foarte mari 4-64 % din recolta in S.U.A., 75 % in Caucaz si chiar 43-100 %, in Extremul Orient.

Simptome Bacteria paraziteaza toate organele aeriene, frunze, tulpini si boabe. Pe primele frunze atacate apar pete cu aspect umed, scufundate, brune, ce pot produce pieirea plantulelor. Pe frunze aparute mai tarziu se formeaza pete mici, de 1-2 mm, unghiulare, cu aspect umed, transparente, ce evolueaza in pete galbene apoi brune, brune-negricioase (fig.11.10). Din ]esuturile atacate pe vreme umeda apare un lichid (exudat) bacterian albicios, ce se poate usca sub forma de pelicula lucioasa bruna sau cenusie. In cazul unui atac grav, frunzele raman sfasiate sau se usuca inainte de vreme. Pe tulpini, petele sunt alungite, la inceput galbene apoi brune, acoperite de exudat si in final negre. Pastaile de la plantele bolnave produc putine seminte mici, cu tegumentul zbarcit si uneori acoperit de goma bacteriana. In cazul unui atac mai grav boabele au pete cenusii, brune si chiar crapaturi.

Transmitere-raspandire. Bacteria este transmisa de la un an la altul prin intermediul semintelor infectate, care nu-si pierd facultatea germinativa, decat cel mult in proportie de 66 %. Bacteria ramane cel mult 6 luni viabila in seminte. Semintele pastrate mai multi ani isi pierd aproape complet germinatia, dar puterea de infectiozitate a bacteriei nu scade. Transmiterea poate fi asigurata si prin resturile vegetale ramase pe sol, in care bacteria poate fi viabila timp de 9 luni.

In timpul germinarii semintei de soia, bacteria se multiplica si va ataca primele frunze. Un caz aparte de rezistenta este intalnit la plantele atacate de paianjenul rosu - care nu sunt atacate de aceasta bacterie.

Prevenire si combatere. Masura cea mai eficienta este semanarea de samanta sanatoasa. Expunerea la soare, timp de 6-8 zile poate dezinfecta semintele infectate. Tratamentele seminale cu antibiotice ca: oxitetraciclina sau streptomicina, desi dau rezultate sunt deosebit de costisitoare si nu se folosesc decat de catre amelioratori, pe suprafete mici

Intrucat bacteria rezista in resturile vegetale se vor lua masuri de igiena culturala si de rotatie a culturii.

Boli produse de ciuperci

3. Mana soiei - Peronospora manshurica

Boala a fost semnalata in 1948 in Romania de Tr. Savulescu, iar acum produce pagube insemnate in anii ploiosi, sau in culturile irigate.

Simptome. Frunzisul plantelor manate prezinta numeroase pete colturoase, mici, de 2-4 mm, de culoare la inceput verde-galbuie, transparente, apoi brune pe fata superioara (fig.11.11).

In dreptul petelor, pe fata inferioara a frunzei, apare un puf cenusiu-violaceu, apoi in scurt timp zonele afectate sau chiar toata frunza se usuca.

Transmitere-raspandire

Ciuperca rezista in sol pe resturi vegetale sub forma de spori de rezistenta, dar acest lucru nu are prea mare importanta intrucat nu se practica monocultura soiei. Principala sursa de transmitere a bolii in anul urmator o constituie sporii de rezistenta pe samanta, dar si samanaa infectata provenita de la plantele manate. Raspandirea ciupercii in perioada de vegetatie este asigurata de sporii dusi de apa de ploaie sau de irigatie si de vant.

Prevenire si combatere La infiintarea culturii se va folosi numai samanta sanatoasa sau tratata cu: Apron 35 SD-600g /100 kg sam. Soiurile Bolya 44 si SO994RR omologate `n 2001 sunt rezistente la boli in conditii de infectie naturala.