Reforma agrara din 1864

Universitatea de Petrol si Gaze. Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea Contabilitate si Informatica de    Gestiune

Referat

Tema: Reforma agrara din 1864

'Lovitura de stat a lui Cuza, de la 2/14 mai, a netezit drumul de punere rapida in aplicare a reformelor sale economice si sociale. Pivotul a fost asa-numita lege rurala, decretata la 14/26 august 1864, prin care se instituia o mare reimpartire a pamanturilor'[1].

' Reforma agrara constituia o necesitate economica si era impusa de necesitatea de a evita puternice framantari sociale. Radu Rosetti a evidentiat ca <<prin legea rurala.Cuza a ferit tara de catastrofa unei cumplite rascoale taranesti>>' .

Chiar daca a reprezentat un moment important in procesul dezvoltarii capitalismului in agricultura Romaniei, aceasta nu a reusit sa rezolve problema agrara, ci doar sa transforme opozitia dintre boier si clacas, in aceea dintre mosier si taran. Taranimea era cea care lupta energic pentru eliberarea ei de sarcinile feudale si pentru improprietarire. Astfel, prin legea rurala din 14/26 august 1864 s-a proclamat desfintarea obligatiilor feudale pe care taranii le datora mosierilor :'Claca este desfintata de-a pururea si de astazi voi sunteti proprietari liberi pe locurile supuse stapanirii voastre' .

Desi, lege 'recunostea drepturile depline de proprietate ale clacasilor asupra pamantului, pe care il aveau conform prevederilor legale anterioare, care le alocasera suprafete agrare pe baza numarului de animale de tractiune' , totusi a impus taranilor sa achite anual, timp de 15 ani o despagubire baneasca cuprinsa intre 51 de lei si 36 parale si 133 lei, 'drept pret de rascumparare a clacii si a celorlalte sarcini feudale' . Aceasta despagubire era calculata in functie de categoria in care se incadrau si de regiune. Suma platita de catre tarani era 'varsata intr-un fond de despagubire, care la randul sau, emitea actiuni rurale comunale date mosierilor, actiuni ce erau rascumparate in rate in decurs de 15 ani' . Aceste sume au reprezentat 'o sursa de acumulare primitiva a sumelor de capital' . Pamanturile primite de catre tarani nu puteau fii vandute de acestia timp de 30 de ani decat satenilor din localitate sau comunei. Legea mai prevedea, de asemenea, posibilitatea vanzarii pamantului statului catre sateni la pretul de 5 galbeni pogonul, platiti in 15 ani, dar nu mai mult de 12 pogoane de familie.

Rascumpararile au reprezentat o povara grea pentru majoritatea familiilor taranesti, aducandu-le pe cele sarace la 'sapa de lemn'. Suma totala platita de tarani pana in anul 1898 a fost de 137,7 milioane lei. O parte din sumele primite drept rascumparare de mosierime a fost folosita neproductiv, iar o alta parte a fost utilizata pentru infintarea intreprinderilor industriale sau a mosiilor pe baze capitaliste.

Daca in momentul aplicarii Legii rurale 92% din vitele de tractiune, 92% din pluguri, 92% din prasitoare si 96% din carute apartineau clacasilor, dupa aplicarea acestei legi 8,4% din totalul gospodariilor erau lipsite de pamant. 39,8% posedau loturi intre 2-5 ha si 18,6% detineau loturi cuprinse intre 5-10 ha. La aceste categorii se mai adaugau 240.000 familii de mosneni si razesti. 463.554 de familii taranesti au primit o suprafata totala de 1.810.311 ha, cam 4 ha pe familie. Aproximativ 60.000 familii au primit doar teren de casa si gradina, iar 48.342 de familii de tineri casatoriti au intrat in posesia unei suprafete totale de 228.329. 'Din totalul de 6.300.000-6.400.000 ha cultivabil, cat reprezenta la dat respectiva fondul marii proprietati particulare si de stat, le ramanea acestora din urma dupa improprietarire 4.500.000-4.600.000 ha cultivabile plus majoritatea covarsitoare a masivului forestier' . Desi o mare suprafata de pamant era detinuta acum de alte persoane, totusi proprietatea mosiereasca nu a disparut. Aplicarea acestei legi s-a incheiat in linii mari abia in anul 1865, din cauza lipsei unei legislatii corespunzatoare atat a procedurilor generale, cat si a celor speciale.

Taranii improprietariti in baza legii rurale din 1864, dupa categorii de

suprafata

Sursa: Mihai Irimiea, Istoria economiei nationale, Ploiesti, pag42.

Modul in care a fost conceputa Legea agrara din 1864 'a dus la excluderea de la improprietarire a o serie de categorii de tarani. Conform art 4 din lege, vaduvele fara copii, nevolnicii, satenii care nu au meseria de agricultori si nu au facut claca, si prin urmare , nu au avut pamant de hrana, marginiti numai in locul caselor si al ingradirilor, toti acestia devin proprietari numai pe locurile legiuite, cuvenite pentru casa si gradina' . Taranii care nu detineau suprafata de pamant specificata, la care erau indrituiti, cu exceptia celor mentionati anterior urmau sa primeasca un lot suplimentar. Tot in aceasta lege se prevedea ca suprafetele de pamant ce urmau sa se acorde taranilor sa nu depaseasca 2/3 din mosia boiereasca. Padurile raman, de asemenea, in proprietatea mosierilor, ele neintrand in calcule. Taranilor li se permitea sa se foloseasca de acestea timp de 15 ani, dupa care mosierul isi putea redobandi dreptul de proprietate asupra lor. In urma aplicarii acestei mai putin de 30% din pamant era detinut de taranime, iar restul, in proportie de aproximativ 70% era detinut de mosieri si stat(60% mosierii si 10% statul). De asemenea, taranii au fost cei care au primit pamantul cel mai prost, departe de drumuri si de locuinta si au fost inselati prin tot felul de abuzuri, cum ar fi masuratorile false. Multi boieri au alungat de pe mosiile lor, inainte de reforma o multime de clacasi, cu scopul ca aceasta lege sa nu-i gaseasca in aceasta categorie sau le-au vandut suprafete foarte mici de pamant pentru ca legea sa-i gaseasca proprietari pe acele terenuri si, ca urmare sa nu se poata incadra in prevederile Legii agrare din 1864. Prevederile legii nu i-a avut in vedere pe razesti, mosneni si tinerii aflati sub arme(chiar daca ei fusesera inainte clacasi), deoarece ei nu erau clacasi. Acesti aveau voie, daca doreau sa se mute pe pamantul aflat la marginea satului si care era detinut de catre stat. In aceste conditii, marile proprietati agrare au continuat sa se mentina si dupa reforma.

Ca urmare a faptului ca pamantul acordat a fost insuficient, multi tarani au ajuns sa lucreze, in anii urmatori reformei, din nou pamanturile mosierilor si arendasilor in conditii grele, dar deosebite de cele anterioare reformei. Caracterul incomplet al reformi a fost dovedit prin puternicile rascoale ce au avut loc in anii urmatori. 'I. Ionescu de Brad, P. S. Aurelian, V. M. Kogalniceanu, C. Garofil, R. Rosetti, C. Dobrogeanu-Gherea au subliniat intr-un fel sau altul necesitatea restructurarii proprietatii funciare si a intreprinderii unor masuri pentru ca gospodariile taranesti sa devina viabile, capabile sa se afirme in conditiile exigentelor economice de piata' .

'Legiuitorii reformei nu acordau cu adevarat pamant taranilor, ci inlocuiau controlul feudal asupra pamantului cu proprietatea privata. Despagubirile pe care le ofereau mosierilor reprezentau valoarea capitalizata a darilor si serviciilor datorate acestora de catre clacasi si nu o compensatie pentru pamant' . Kogalniceanu impreuna cu alti liberali au afirmat ca luarea unei prajini de pamant de la boieri sau de la clacasi ar reprezenta o 'nedreptate crasa' .

Repartizarea pamanturilor nu a dus la independenta taranilor fata de boieri, ci din potriva la mentinerea dependentei lor economice si a marii proprietati funciare mosieresti in detrimentul celei taranesti, aceasi situatie existenta si inainte de aplicarea legii. Astfel, mosierimea isi transforma proprietatea feudala in proprietate absoluta, in sens capitalist. Invoielile agricole intre tarani si boieri erau libere, cu conditia ca taranii sa-si vanda forta de munca pe o perioada mai lunga de 5 ani. Cu toate acestea, Legea agrara din 1864 a desfintat, pentru totdeauna darile si obligatiile in munca pe care taranii le datorasera vreme indelungata mosierilor si a dat un puternic impuls dezvoltarii economice moderne, largind circulatia de marfuri si folosirea fortei de munca salariate Dupa reforma se constata o accelerare a infintarii si dezvoltarii inteprinderilor industriale in economia Romaniei.

In anul 1865, productia agricola a inregistrat o stagnare, iar in unele zone, chiar un declin, din cauza faptului ca multi tarani nu stiau cu precizie care erau pamanturile lor, iar mosierii nu facusera nimic(dupa reforma) pentru a suplini pierderea clacii si astfel nu aveau animale de povara si nici mana de lucru necesara lucrarii mosiilor. Productia incepe sa creasca incepand cu primavara anului urmator, cand perioada de criza a fost depasita. Cresterea animalelor a inregistrat, de asemenea un declin in anii urmatori reformei. 'Astfel, potrivit datelor din literatura de specialitate, in anul 1862, in Principatele Unite erau in medie 83 animale in etalon vita mare la 100 locuitori. In 1873, urmare a aplicarii Legii rurale si deci a scaderii suprafetelor destinate pasunilor si fanetelor, se inregistrau numai 44 animale in etalon vita mare la 100 de locuitori' . Se observa asadar o scadere a numarului de vite la jumatate in decurs de aproximativ 10 ani.

In cartea numita 'Reforma agrara din 1864' se precizeaza ca numarul celor improprietariti si a suprafetelor de pamant acordate in urma reformei sunt greu de stabilit, datorita operatiunilor de improprietarire care au durat mai bine de 10 ani si a proceselor in justitie care au durat si mai mult, timp in care cifrele s-au modificat.

'Din acest punct de vedere, gresesc toti cei care -luand cifrele date de G. D. Creanga sau alt economidt-afirma ca la 1864 au fost improprietriti 408.119 clacasi. In realitate, in anul 1864 au fost improprietariti mai putin de 100.000 de clacasi' .

Reforma agrara a avut numeroase consecinte, atat pozitive, cat si negative. Dintre acestea din urma, enumeram :

Pretul foarte mare al despagubirilor pe care taranii trebuia sa-l plateasca mosierilor;

Transformarea opozitiei dintre boier si clacas, in aceea dintre mosier si taran ;

'Excluderea de la improprietarire a unui numar mare de tarani'[15] si acordarea unei suprafete insuficiente de pamant pentru ceilalti ;

Mentinerea dependentei economice a taranilor fata de mosieri ;

Din punctul meu de vedere, consider ca Legea agrara din 1864 a avut cam in aceiasi masura consecinte pozitive si negative, dupa reforma neobservandu-se o diferenta foarte mare comparativ cu situatia existenta inainte de aceasta. Dupa parerea mea, cel mai important lucru a fost desfintarea obligatiilor feudale pe care taranii le avea fata de boieri, desi acestia nu devin in totalitate independenti.

'Comentand mai tarziu starea taranimii dupa reforma, Ion Ghica scria ca era vrednica de jale si ca totalul darilor unui fost clacasse suie la ceva mai mult de 32% din venitul anual'. Desi a fost considerata 'o reforma limitata, in conditiile istorice respective, ea a reprezentat un mare progres fata de toate asezamintele si legiuirile feudale de pana atunci' , desfintand claca si celelalte obligatii feudale si facand astfel un pas important in dezvoltarea capitalista a tarii.

Academia Romana, Istoria Romanilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003.

Adaniloaie, N. , Dan Berindei - Reforma agrara din 1864, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1967.

Barbulescu, Mihai, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Serban Papacostea, Pompiliu Teodor - Istoria Romaniei, Editura Corint, 2005.

Constantinescu, N. N. - Istoria economica a Romaniei, vol. I, Editura Economica, Bucuresti, 1998.

Hitchins, Keith - Romanii. 1774-1866, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998.

Irimiea, Mihai - Istoria Economiei Nationale, Editura Universitatii din Ploiesti, 2005.

Marcu, N. - Istorie economica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.

Muresan, Maria, Dumitru Muresan - Istoria economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2003.

Capitolul 1-Introducere.pag 2

Capitolul 2-Cuprins.pag 3

Capitolul 3-Incheiere..pag 8

Bibliografie..pag 9