CARTATEA BURUIENILOR

CARTATEA BURUIENILOR

In vedera adoptarii unei strategii eficiente de combatere a buruienilor si realizarii unei armonii in utilizarea integrata a metodelor de combatere, este importanta cunoasterea raspandirii si ponderii speciilor de buruieni pe un anumit areal (teritoriu, regiune, ferma, sola, cultura). Aceasta se poate realiza prin operatiunea de cartare a buruienilor. Prin cartarea buruienilor se intelege stabilirea din punct de vedere cantitativ si calitativ a gradului de imburuienare al terenurilor agricole, avand urmatoarele obiective

• obtinerea unei imagini sintetice a imburuienarii tuturor solelor
• cunoasterea buruienilor dominante din fiecare sola;
• localizarea vetrelor de buruieni, mai ales perene, pe suprafata solelor;
• cunoasterea suprafetelor ocupate de unele buruieni deosebit de daunatoare si care cer masuri speciale de combatere;
• stabilirea dinamicii imburuienarii solelor in functie de plantele premergatoare si masurile de combatere aplicate;
• stabilirea diferentiata a combaterii buruienilor in functie de structura concreta a imburuienarii fiecarei sole in parte;
• planificarea necesarului de masini agricole, avioane, elicoptere, a necesarului de combustibili si erbicide pentru realizarea combaterii integrate corespunzatoare;
• stabilirea metodologiei adecvate de prognoza a imburuienarii, mai ales pentru solele ce urmeaza a fi cultivate cu plante prasitoare, la care se aplica erbicide preemergente;
• gasirea unei solutii eficiente de avertizare a momentului optim de aplicare    a erbicidelor, pentru teritorii omogene din punct de vedere ecologic;
• stabilirea unei liste mai restranse, cuprinzand cele mai frecvente si mai daunatoare buruieni (lista buruienilor-problema);

Cartarea buruienilor presupune doua faze de lucru o faza de teren si o faza de prelucrare a datelor.

Faza te teren

Pentru desfasurarea in bune conditii a lucrarilor de cartare a buruienilor este necesara procurarea unor planuri de sitatie la scara de 1: 5000-1: 10000, precum si existenta unor harti pedologice si agrochimice. Pe langa planurile de situatie, cel care executa cartarea buruienilor trebuie sa aiba asupra sa : rama de determinare de 0,5x0,5m (0,25m² suprafata interna), busola, lupa, determinator.

Datele privind imburuienarea se pot obtine prin trei metode:

a) Metoda aprecierii globale a imburuienarii (sau metoda vizuala), consta in parcurgerea tarlalelor pe diagonala, ocazie cu care se aperciaza prin note, frecventa    speciilor si a grupelor de specii. Metoda este rapida, dar nu suficient de exacta;

b) Metoda cantitativa gravimetrica, consta in cantarirea pe specii a buruienilor din fiecare suprafata de proba. Este o metoda foarte exacta, care se aplica cu succes in campurile experimentale;

c) Metoda cantitativa numerica, consta in numararea pe specii, a buruienilor din duprafetele de proba (0,25 m²). Este o metoda expeditiva si suficient de exacta.

Perioada de executare a observatiilor de teren si numarul de determinari variaza de la un tip de cultura la altul.

La cerealele paioase determinarile se vor face cu 2-3 zile inainte de aplicare erbicidelor. Se vor face 20-30 de determinari la 100 ha creale paioase, dar nu mai putin de 5 determinari. Cand se urmaresc unele aspecte referitoare la influenta erbicidelor aplicate, se mai pot face determinari si la 3-4 saptamani dupa erbicidare sau cu 2-4 saptamani inainte de recoltare, reducandu-se la jumatate numarul de determinari fata de cel din prima epoca.

Pentru a aprecia starea de imburuienare la plantele prasitoare la care urmeaza sa se aplice erbicide inaite de semanat sau imediat dupa semanat, se cerceteaza planta premergatoare din punct de vedere al imburuienarii, in ultima luna de vegetatie, deci inainte de recoltare cu 1-4 saptamani, cu conditia ca sa se fi scurs 3-4 saptamani de la ultima prasila manuala. Se vor face cel putin 30-40 determinari la 100 ha, dar nu mai putin de 5 determinari. Cind la plantele prasitoare nu se aplica erbicide preemergente, determinarile se fac cu 3-4 zile inainte de aplicarea primei prasile manuale si mecanice.

La culturile de plante furajere (lucerna, trifoi, amestecuri de leguminoase si graminee) se fac 20-30 de determinari la 100 ha, cu 1-3 zile inainte de prima cosire sau inainte de aplicarea unei lucrari de combatere a buruienilor.

In plantatiile viticole se vor executa 50-100 determinari la 100 ha, inainte de prasila principala.

In livezile intesive se vor face 50-60 determinari la 100 ha, in timp ce la cele cu distante mari intre pomi. doar 30-40 determinari la 100 ha.

La culturile legumiocole, care de regula nu au suprafete mari, se vor efectua 5-10 determinari la fiecare parcela.

Faza de prelucrare a datelor

Pentru a putea fi utilizate, datele obtinute pe teren se prelucreaza pe fise de imburuienare a solelor, urmand a se intocmi hartile de imburuienare. In acest scop se grupeaza speciile de buruieni pe grupe, in functie de posibilitatile comune de combatere, stabilindu-se totodata raportul dintre buruienile dicotiledonate si monocotiledonate si raportul dintre buruienile anuale si perene.

In general, se cunosc harti de imburuienare analitice, sintetice si mixte.

Hartile analitice se refera la o singura specie sau la un numar redus de specii. Hartile sintetice se refera la un teritoriu mai vast si cuprind asociatii de specii de buruieni. Hartile mixte folosesc elemente de prezentare din cele doua tipuri de harti anterioare, indicand atat asociatiile, cat si raspandirea si frecventa unor anumite specii.