Dezvoltarea agriculturii in Romania 1939-1989

Proiect Istoria Economiei

Prezentul proiect cuprinde prezentarea agriculturii ca ramura a econimiei, din Romania perioadei 1960-1989. Cuprinde urmatoarele subcapitole:

Agricultura Romaniei

Evolutia suprafetei agricole si arabile

Formele de proprietate

Forme de organizare a productiei agricole

Imbunatatiri funciare

Inzestrarea tehnica a agriculturii

Aplicarea ingrasamintelor chimice

Aplicarea ingrasamintelor chimice

Cercetarea stiintifica in agricultura

Invatamantul agricol

Agricultura Romaniei

Agricultura a fost si ramane o activitatea de baza, vitala pentru existenta si dezvoltarea economica si sociala a tarii.

In perioadala care ne referim, agricultura Romaniei a traversat mari transformari structurale, in urma procesului de cooperativizare si de etatizare, dezvoltandu-se astfel si ocupand un loc aparte in ramurile economiei.

La sfarsitul anului 1989, fonful funciar al tarii era de 23.839.000 hectare, din care 14.759.000 ha suprafata agricola, 9.458.300 ha fiind suprafata agricola. Resursa umana era reprezentata de un total de populatie active de 10.945.700 persoane, din care 3.012.300 persoane ocupate de agricultura (27,5%, 65.577 erau specialisti agricoli si 33.629 erau cadre cu studii superioare).

La sfarsitul anului 1989, inzestrarea tehnico-materiala era urmatoarea: peste 150.000 tractoare, peste 43.600 semanatori, 62.000 combine autopropulsate pentru recoltat cereale si alte utilaje.

Fondurile fixe pe agricultura reprezentau 11% din valoarea fondurilor fixe pe economie.

Ramura agriculturii realiza, in 1989, 11.3% din produsul social si 15.2% din venitul national. Marfurile agroalimentare obtinute pe baza produselor agricole, in perioada 1960-1989, reprezentau 10% din structura exporturilor tarii.

Evolutia suprafetei agricole si arabile

Suprafata agricola si arabila a tarii a avut o evolutie crescanda, punandu-se in valoare suprafete inutilizate din patrimonial funciar si incercandu-se utilizarea intregului potential.

Terenurile din Romania au fost repartizate pe 5 zone de fertilitate: 50%din suprafata agricola si 64% din suprafata arabila se integra in primele doua cele mai fertile zone de fertilitate, ceea ce insemna ca tara noastra avea un mare avantaj natural care trebuia valorificat.

Formele de proprietate

Structura de proprietate in agricultura se caracteriza prin existenta proprietatii: de stat, cooperatiste si individuale.

In perioada 1960-1989, suprafata agricola cuprindea: intre 11 si 14% proprietate de stat, intre 60 si 62,5% proprietate cooperatista si intre 25,4 si 25,8% proprietate individuala si alte forme de proprietate; suprafata arabila cuprindea: intre 13,7 si 17,4% proprietate de stat, intre 73,2 si 78,2% proprietate cooperatista, intre 8.1 si 9,4% proprietate individuala si alte proprietati.

Forme de organizare a productiei agricole

Intreprinderile Agricole de Stat

Cooperativele Agricole de Productie

Statiunile pentru Mecanizarea Agriculturii

Imbunatatiri funciare

Lucrarile de imbunatatire funciare au fost necesare si pe teritoriul tarii noastre, pentru practicarea unei agriculturi de buna productivitate. Acestea constau in : amenajari pentru irigatii, drenaje si desecari, lucrari de combatere a eroziunii, etc.

Evolutia imbunatatirilor funciare este urmatoarea:

Inzestrarea tehnica a agriculturii

Inzestrarea tehnica a agriculturii, organizarea si managementul corespunzator cerintelor moderne duc inspre sprealizarea unei inalte productivitati a muncii. Evolutia dotarii cu utilaje tehnice a agriculturii, in 1960-1989 este urmatoarea: cresteri la tractoare (de 3,5 ori), la combine autopropulsate pentru recoltat cereale (de 2,8 ori), la combine pentru recoltat furaje (de 12,7 ori) si altele.

Aplicarea ingrasamintelor chimice

O importanta foarte mare in intensificarea productiei agricole o are utilizarea ingrasamintelor chimice.

Cantitatea totala de ingrasaminte chimice aplicate in 1989 a crescut fata de 1960 de 15,6 ori ( ingrasamintele azotoase cresc de 26,9 ori, ingrasamintele fosfatice cresc de 7 ori, ingrasamintele potasice cresc de 55 ori). Raportul dintre ingrasamantul chimic si hectarul de teren arabil creste de la 7,6 kg/ha in 1960, la 122,5/ha in 1989.

Cercetarea stiintifica in agricultura

In perioada analizata, cercetarea stiintifica a progresat continuu, s-a creat si dezvoltat o retea de institute si statiuni de cercetare, pe intreg teritoriul tarii.

Reteaua de cercetare cuprindea 25 institute, 3 centre de cercetare, cinci statiuni centrale, 94 de statiuni teritorile. Angajati in aceasta cercetare erau peste 13.500 cadre, dintre care 4270 cu studii superioare, carora l-i se alaturau 4000 cadre didactice in domeniu. Suprafata de cercetare era de peste 140.000 ha terenuri arabile, plantari de vii si pomi.

Programele de cercetare erau foarte importante deoarece intreaga activitate era organizata si sectionata in functie de aceste programe. Acestea erau insotite de programe de producere a semintelor, a materialelor de sadit, a animalelor de prasila, si altele.

Academia de Stiinte Agricole si Silvice a fost create cu scopul de a coordona intreaga activitate de cercetare in agricultura, industria alimentara, silvicultura, gospodarirea apelor, precum si introducerea in productie a rezultatelor cercetarilor stiintifice.

Invatamantul agricol

Pregatirea cadrelor pentru agricultura, atat prin invatamant professional, cat si superior , a constituit o preocupare majora, in perioada '60-'89.

Invatamantul profesional cuprindeau o retea dezvoltata de scoli, pe cand in invatamantul superior erau cinci institute: in Bucuresti, Cluj-Napoca, Craiova, Iasi si Timisoara; acestea conlucrau cu o statiune didactica experimentala.

Numarul si evolutia specialistilor in agricultura in perioada 1960-1989, sunt cuprinse in tabelul urmator:

Pe baza cresterii productiilor agricole pe unitate de masura, s-a inregistrat si o crestere a productiei animaliere si a produselor agricole pe cap de locuitor, ridicandu-se la nivelul tarilor cu o agricultura dezvoltata. Au aparut si schimbari in randul consumului, micsorandu-se cantitatea de produse fainoase consummate si crescand cantitatea de carne, lactate, legume, fructe si produse din fructe consummate.

Bibliografie:

Istoria economica a Romaniei, vol II, ed. Economica, Coord. Acad. N.N. Constantinescu

Istoria economiei, Ioan Lumperdean , Mihaela Salanta, Cluj-Napoca 2004

Ro.Wikipedia.org

www.svedu.ro