METODE AGROTEHNICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

METODE AGROTEHNICE DE COMBATERE A BURUIENILOR

1. Asolamentele. Dupa cum se stie, plantele cultivate sunt insotite de anumite specii de buruieni, care s-au adaptat in decursul timpului particularitatilor biologice si tehnologiei lor de cultura. Astfel, speciile de mohor lat (Echinochloa crus-galli), mohor (Setaria sp.), costrei (Sorghum halepense) sunt specifice culturilor de porumb. Speciile de turita (Galium aparine.), soparlita (Veronica sp.), albastrita (Centaurea cyanus), mac (Papaver rhoeas), neghina (Agrostemma githago), sunt specifice cerealelor paioase. Loboda (Chenopodium sp.), stirul (Amaranthus sp.), mustarul salbatic (Sinapis sp.), sunt specifice culturii de sfecla, soia si floarea soarelui. De aceea, daca se cultiva mai multi ani la rand aceeasi planta pe un teren, se vor inmulti foarte mult buruienile care insotesc cultura respectiva.

Dimpotriva, daca se folosesc asolamente cu rotatii de plante avand particularitati si tehnologii de cultura diferite, se limiteaza foarte mult inmultirea buruienilor.

2. Lucrarile de baza ale solului. Araturile distrug buruienile existente, ingroapa la adancime semintele de buruieni scuturate la suprafata terenului si intorc la suprafata si expun uscarii si inghetului rizomii, stolonii.

Eficacitatea araturilor ca mijloc de combatere a buruienilor depinde de: adancimea de lucru, epoca de executare, gradul de intoarcere a brazdelor si constructia plugurilor.

Contribuie la combaterea buruienilor in special araturile adanci si araturile de vara si toamna, indeosebi cand se asigura o buna intoarcere a brazdelor.

Avand in vedere faptul ca adancimea de la care rasar semintele de buruieni este mica (nu depaseste 8 cm) si ca toate araturile se efectueaza la adancimi mult mai mari, ar rezulta ca araturile pot sa asigure o combatere integrala a buruienilor. In realitate lucrurile nu stau asa, intrucat semintele de buruieni au o longevitate foarte mare si concomitent cu ingroparea in adancime a semintelor de la suprafata sunt aduse din partea inferioara a brazdelor, in stratul superficial de sol, seminte germinabile.

3. Lucrarile solului premergatoare semanatului. De la efectuarea araturii si pana la semanat exista o perioada mai scurta sau mai lunga de timp in care se efectueaza lucrari superficiale cu scopul de a mentine terenul curat de buruieni si cu scopul de a pregati patul germinativ.

Lucrarile superficiale sunt lucrari de discuit si de cultivatie totala, executandu-se cu grapa cu discuri, cultivatorul, combinatorul etc.

4. Fertilizarea. Administrarea de ingrasaminte organice si /sau minerale asigura o crestere viguroasa a plantelor de cultura, care reusesc astfel sa concureze cu succes buruienile ce rasar mai tarziu. Avand in vedere faptul ca si buruienile sunt puternic stimulate de aplicarea ingrasamintelor, este necesar ca acestea sa fie distruse pana la semanat si dupa semanat prin diferite masuri culturale. Gunoiul de grajd trebuie sa fie bine fermentat si se va aplica cu precadere culturilor prasitoare, care au capacitatea de a-l valorifica mai bine.

5. Folosirea amendamentelor. Pe solurile acide cresc specii de buruieni tipice, adaptate la aceste conditii, ca: Rumex acetosella (macris marunt), Equisetum arvense (coada calului), Raphanus raphanistrum (ridiche salbatica), Apera spicaventi (iarba vantului), Viola arvensis (trei frati patati), Spergula arvensis (hrana vacii) etc. Amendamentele calcaroase aplicate corecteaza reactia solului si reduce in felul acesta numarul buruienilor acidofile. Astfel, Kott (1955), citeaza o reducere a imburuienarii, in functie de doza de amendamente, cuprinsa intre 6,14 si 34,66%.

Pe solurile alcaline sunt prezente specii de buruieni ca: Salsola soda (saracica), Salicornia herbacea (iarba sarata), Stice gmelini (limba pestelui) etc. Aplicarea amendamentelor acide (gips sau fosfogips) modifica reactia solului si, prin aceasta, contribuie la reducerea numarului de buruieni specifice.

6. Semanatul rational. Presupune efectuarea acestei lucrari la timpul potrivit, asigurarea desimii optime si distribuirea uniforma a semintelor la unitatea de suprafata.

In primaverile mai racoroase si mai ploioase culturile semanate prea devreme rasar cu intarziere, putand fi usor imburuienate. Dimpotriva, daca se seamana catre sfarsitul epocii optime, plantele de cultura rasar mai repede, pun stapanire pe teren si lupta mai bine cu buruienile.

O desime mai mare, catre limita maxima recomandata pentru specia, soiul sau hibridul cultivat, impiedica dezvoltarea buruienilor. Daca desimea este mica, buruienile invadeaza repede cultura si mai ales golurile din ea.

Distribuirea uniforma a semintelor la unitatea de suprafata asigura o mai buna acoperire a terenului de catre plantele cultivate in detrimentul buruienilor.

7. Grapatul semanaturilor. Grapatul semanaturilor poate fi folosit ca mijloc de afanare superficiala a solului, dar si de reducere a imburuienarii.

Eficacitatea grapatului la reducerea gradului de imburuienare este in functie de natura plantei cultivate, tipul grapei, speciile de buruieni, faza de dezvoltare in care acestea se gasesc si umiditatea solului.

8. Plivitul. Este o lucrare foarte greoaie, costisitoare si necesita multa forta de munca. In prezent este folosit mai putin decat in trecut, si pe suprafete limitate (in gradini, pe pajisti, la soia, la sfecla de zahar, in locuri greu accesibile etc).

Pentru buruienile perene, plivitul trebuie repetat de cateva ori, pentru epuizarea substantelor de rezerva din organele vegetative de inmultire. Cand se face plivitul la soia, sfecla de zahar, cartof etc., se smulg doar buruienile cu talie mare.

Plivitul trebuie sa se execute inainte de fructificarea buruienilor. Mai usor se face cu oticul (un bat din lemn prevazut la varf cu o lama metalica bine ascutita).

9. Prasitul. Prasitul, ca si plivitul este o lucrare veche de combatere a buruienilor, dar specifica plantelor care se seamana la distante mari intre randuri. Este o lucrare mai eficace si in acelasi timp, mai putin costisitoare decat plivitul.

Prasitul se poate face manual cu sapa, sau mecanic cu ajutorul cultivatorului. Numarul prasilelor este in functie de natura plantei cultivate si de gradul de imburuienare. Prasilele efectuate la timp si in numar suficient reduc gradul de imburuienare si sporesc recolta nu doar la planta la care se aplica, dar si la planta care urmeaza in cultura in anul urmator.

Totusi, prasitul, mai ales cel manual, ramane o lucrare foarte greoaie, scumpa, necesita multa forta de munca, nu se poate executa in perioadele ploioase. Din acest motiv, numarul prasilelor trebuie redus prin asociere cu folosirea erbicidelor.

10. Cositul buruienilor. Se poate executa mecanic sau manual, pe locuri virane, margini de drum, canale, pajisti etc., inainte de inflorirea si fructificarea buruienilor. Buruienile perene se cosesc repetat pana la epuizarea substantelor de rezerva din organele vegetative de inmultire (rizomi, stoloni).

Lucrarea de cosit are cel mai bun efect atunci cand se efectueaza in perioada in care organele subterane contin cea mai redusa rezerva de hrana, adica intre faza de dezvoltare deplina a frunzelor si inceputul infloririi.

Prin cosit nu pot fi combatute in totalitate papadia (Taraxacum officinale), pirul gros (Cynodon dactylon), meisorul (Digitaria sanguinalis), macrisul (Rumex acetosella), patlagina (Plantago sp), grasita (Portulaca oleracea) etc., care formeaza rozeta sau au tulpini joase.

11. Inundarea artificiala se practica in orezarii, pe terenurile nivelate. Prin aceasta metoda se combat iarba barboasa (Echinochloa crus- galli) si mohorul alb (Eechinochloa oryzoides). Dupa rasarirea acestora se mentine un strat de apa de circa 10 cm grosime, pana cand buruienile sunt distruse prin asfixiere. Totusi, unele specii de buruieni supravietuiesc inundarii, de exemplu mohorul orezar (Echinochloa phylopogon), orezul salbatic (Laersia oryzoides), trestia, papura, pipirigul etc.

12.Irigarea si desecarea. Irigarea favorizeaza inmultirea buruienilor, mai ales a speciilor Echinochloa crus- galli (mohorul lat), Polygonum aviculare (troscotul), Cirsium arvense (palamida), Sorghum halepense (costreiul mare) etc.

Desecarea reduce numarul de buruieni specifice excesului de umiditate din sol, cum ar fi: coada calului (Equisetum arvense), jalesul (Stachys palustris), stevia (Rumex crispus) etc. si sporeste puterea de concurenta a plantelor cultivare.

13. Mulcirea. Consta in acoperirea solului dintre randurile de plante prasitoare cu resturi organice (paie tocate, turba, gunoi de grajd) sau cu folie de polietilena de culoare inchisa. Prin mulcire se urmareste diminuarea imburuienarii, acumularea apei si a caldurii in sol. Mulcirea organica impiedica doar in mica masura aparitia buruienilor, in schimb, folosirea foliei de polietilena are neajunsul costului ridicat.

La cultura capsunului, mulcirea este indispensabila pentru a preveni contactul fructelor cu solul, deprecierea si distrugerea acestora de catre boli (putregaiuri). In acelasi timp, mulcirea asigura si obtinerea unor recolte foarte timpurii, mai usor de valorificat.