PERSPECTIVA SOCIETATILOR SI ASOCIATIILOR IN AGRICULTURA

PERSPECTIVA SOCIETATILOR SI ASOCIATIILOR IN AGRICULTURA

Desfiintarea sectorului cooperatist al agriculturii adus la o scadere insemnata a productiei agricole, concomitent cu reducerea eficientei economice in acest domeniu. In sfera productiei vegetale ar trebui infiintate si consolidate sectoarele agrochimice, cel al serviciilor in domeniul mecanizarii lucrarilor agricole, al irigatiilor, etc.

Problemele de organizare a activitatilor agricole trebuie tratate cu mai mare atentie din partea factorilor responsabili. Deciziile luate trebuie fundamentate pe analize cu adevarat obiective si pe cunostinte stiintifice temeinice. Cercetarea de specialitate se cere mult ancorata in realitatile agriculturii romanesti si cunoscatoare in acelasi timp a scenariilor si programelor dupa care se organizeaza agricultura din alte tari europene.

Toate tarile cu agricultura avansata, de inalt randament, au in structura lor cam trei dimensiuni ale exploatatiilor agricole, dimensiuni care se regasesc si in situatia agricola din tara noastra:

mica gospodarie individuala, la noi cu suprafete cuprinse intre 0,6 ha si 10 ha (media fiind la 1,8 ha);

exploatatia mijlocie, caracteristica diferitelor forme asociative private, de la 30-40 ha pana la peste 50ha;

marea exploatatie agricola, privata sau mixta.

In Romania trebuie incurajate si consolidate toate tipurile de exploatatie agricola si in mod deosebit cele recent infiintate. Insa nu se poate sa nu se tina seama si de potentialul pe care il au respectivele unitati in realizarea productiei agricole, ca si de schimbarile profunde care au avut loc in structura populatiei urbane si rurale, proportia urban/rural fiind de 4/1. Nu este un raport foarte mare daca privim prin comparatie situatiile tarilor dezvoltate ale lumii: 20-30/1, dar este un raport mare in comparatie cu posibilitatile tehnico-materiale de care dispune agricultura romaneasca. Este un motiv in plus sa acordam un sprijin substantial tuturor gospodariilor particulare, gospodariilor care detin (numeric vorbind) nu mai putin de circa 23 milioane parcele de teren agricol, determinand un grad de faramitare a terenului fara precedent.

Romania dispune de 14,8 milioane hectare teren agricol, din care aproape 10 milioane hectare il reprezinta suprafata arabila. O asemenea resursa naturala, organizata in asociatii si societati agricole moderne, ar putea asigura cu usurinta hrana unei populatii duble fata de cea existenta astazi in Romania.

Reforma politicii agricole din Uniunea Europeana tinde sa orienteze cu mai multa precizie masurile de sustinere a agriculturii catre micii producatori mai putin performanti, chiar daca acest efect este mult mai putin pronuntat. Unul din obiectivele reformei este acela de a asigura viabilitatea micilor exploatatii familiale, de sustinere a acestui tip de exploatatie. Obiectivele reformei urmaresc nu numai realizarea unor produse agricole competitive, a unei structuri agrare capabile sa asigure o alimentatie echilibrata, dar si demararea unor programe de actiune cu caracter agroecologic.

Gradul intensiv de dezvoltare a agriculturii in tarile UE a creat un cadru favorabil realizarii unor productii mari si constante, situatie ce a contribuit la obtinerea unei supraproductii agricole, fapt ce a reorientat politicile agrare ale multor state occidentale dezvoltate in sensul renuntarii la caracterul intensiv al agriculturii si promovarii unor masuri ce ar putea contribui la diminuarea productiei agricole. Una din aceste masuri va fi reducerea preturilor produselor agricole.

Programul agroecologic promovat in agricultura tarilor vest-europene va avea un camp de aplicare foarte larg si va furniza un ajutor financiar pentru punerea in practica a unor masuri ce vizeaza ameliorarea mediului, cum ar fi: adoptarea de tehnologii care reduc riscul de poluare a mediului ca urmare a activitatii agricole; utilizarea terenurilor trebuie sa fie compatibila cu protectia mediului, a solului si a peisajului; salvarea raselor locale de animale; intretinerea si protejarea terenurilor agricole si forestiere abandonate; formarea unor exploatatii agricole care sa respecte mediul si sa-l intretina.