Zincul in sol

Zincul in sol

Cea mai mare parte a zincului din sol se gaseste sub forme neaccesibile plantelor, in mineralele primare insolubile, greu alterabile ca: willemita Zn₂SiO₄, hemimorfita Zn₄(Si₂O₇)(OH)₂ . 2H₂O si minerale usor alterabile ca : blenda ZnS, zincitul ZnO, smithonita ZnCO₃. De asemenea zincul poate substitui izomorf Al, Fe si Mg din tetraedrii si octaedrii mineralelor argiloase. Solul poate contine intre 2-25 ppm zinc schimbabil si organic, cea mai mare parte fiind retinuta in oxizii de mangan si fier. Concentratiile mari de zinc schimbabil (>100 ppm) sunt toxice pentru majoritatea culturilor.

Zincul este retinut sub forma de ion Zn²⁺ la suprafata mineralelor argiloase si de catre materia organica sub forma de chelati, ca urmare este slab mobil in sol, pierderile prin levigare fiind reduse.Retinerea mai poate avea loc si sub forma de Zn(OH)⁺ sau ZnCl⁺. Complecsii zincului cu materia organica sunt cu atat mai stabili cu cat solul este mai acid.

Zincul solubil, din solutia solului, se gaseste sub forma de ioni Zn²⁺, Zn(OH)⁺ sau sub forma de complecsi organici cu zinc solubil.

Accesibilitatea zincului pentru plante este influentata de urmatorii factori:

textura solului: solurile puternic erodate sunt sarace in zinc. De asemenea, solurile nisipoase si cele cu continut ridicat de materie organica, contin mai putin zinc decat solurile argiloase. Tasarea accentuata a solului reduce accesibilitatea zincului pentru plante;

pH-ul solului: in solurile cu pH scazut (< 4), precum si in solurile bogate in carbonati, cu pH > 8, zincul este slab accesibil plantelor.Accesibilitatea maxima a zincului este la valori ale pH = 6,5. In solurile acide mobilitatea zincului este mai intensa decat in solurile neutre si alcaline. In solurile cu pH > 7,6, bogate in calciu, zincul precipita sub forma de zincati:

Zn(OH)₂ + HO^- → [Zn(OH)₃]^-

2[Zn(OH)₃]^- + Ca²⁺ → Ca[Zn(OH)₃]₂

Ionii HCO₃^-, Mg²⁺ si Ca²⁺ din solurile neutre si alcaline inhiba sau stanjenesc absorbtia zincului. In solurile cu aciditate accentuata, datorita prezentei hidroxizilor de fier si aluminiu, are loc adsorbtia Zn²⁺ la suprafata acestora. Desorbtia zincului de pe complexul adsorbitiv in solutia solului scade odata cu cresterea pH-ului, scazand in acelasi sens si absorbtia lui in plante.

continutul in fosfor al solului: cantitati ridicate de fosfor in sol pot cauza carenta de zinc. Fosforul determina precipitarea zincului, fie in sol, fie la interfata sol - radacina. De asemenea, fosforul perturba metabolismul zincului in celulele plantelor;

conditiile climatice: deficienta de zinc apare, in special, in sezonul umed si rece. Cand temperaturile cresc si solul se usuca, deficienta dispare.

Aprovizionarea solului cu zinc se face in functie de continutul de zinc extras cu HCl 0,1n ( la valori ale Zn_mobil < 1,4 ppm solurile sunt insuficient aprovizionate) sau dupa indicele carentei de zinc. Indicelel carentei de zinc, ICZn, se determina in functie de continutul de zinc mobil al solului, continutul de fosfor al solului ( determinat prin extractie cu acetat lactat de amoniu, ppm) si de un factor de reactie FR, care depinde pH-ul suspensiei apoase a solului:

ICZn =

In cazul solurilor alcaline, cu pH>8: FR = (1,3 * pH-0,11* pH² -2,82) + (pH-8,0)(0,05 * pH)

In cazul solurilor cu pH < 8: FR = 1,3 * pH - 0,11 * pH² - 2,82.

Probabilitatea de manifestare a carentei de zinc in functie de ICZn este prezentata in tabelul 4.5.

Tabelul 4.5.

Probabilitatea de manifestare a carentei de zinc in functie de ICZn

( dupa Borlan,1981, citat de Budoi, 2004)