Companiile offshore

Companiile offshore

Societatile captive pot fi societati "onshore" sau "offshore".    Companiile "onshore" sunt societati de drept din tara gazda, care isi desfasoara activitatea in tara din care provin fondatorii si care sunt supuse regimului fiscal local. Ele reprezinta circa 15% din totalul companiilor captive si sunt situate in SUA,Germania, Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Norvegia, Marea Britanie si Suedia.Companiile "offshore" sunt societati de drept straine, care isi desfasoara activitatea in alta tara decat cea a fondatorilor, in conformitate cu legislatia din tara gazda. Ele constituie majoritatea companiilor captive, respectiv 85% din total, si sunt situate in tarile care ofera facilitati fiscale, impozite reduse si alte avantaje.

Fiscalitatea ridicata existenta in majoritatea statelor lumii a determinat atat persoanele juridice cat si pe cele fizice sa valorifice, in conditii moderne, arta de a evita caderea in campul de atractie al legii fiscale. Evaziunea fiscala este una dintre principalele metode folosite pentru exonerarea de la plata obligatiilor fiscale. Numerosi diletanti ai dreptului asimileaza evaziunea fiscala unui mijloc eminamente fraudulos de eludare a fiscului. Realitatea insa este total diferita, iar dovada cea mai concludenta a acestui fapt o constituie tocmai existenta companiilor offshore.

Notiunea si caracteristicile companiilor offshore

Termenul offshore desemneaza mot à mot un teritoriu situat dincolo de tarm "in larg",

in opozitie cu onshore care arata plasarea pe tarm. Potrivit dictionarului anual al revistei "The Economist" companiile offshore sunt firme inregistrate in anumite tari sau jurisdictii care au o legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute, ce nu desfasoara insa activitati pe teritoriul statului unde sunt inmatriculate. Aceste jurisdictii in care "latul" fiscal este inexistent sunt cunoscute sub denumirea de paradisuri fiscale.

In general, scopul crearii unor astfel de companii este de a aduna profitul acumulat, care ramane neimpozabil sau impozabil cu un procentaj nesemnificativ si care poate fi scos de catre actionari din societate sub forma de dividende, acestea ramanand, la randul lor, neimpozabile. Cu siguranta, afacerile offshore sunt afaceri de anvergura. Surse sigure confirma ca aproape 60% din depozitele de valuta ale omenirii sunt inmagazinate in banci offshore, iar 35% din valoarea comertului mondial de bunuri si servicii trece prin centre offshore sau prin paradisuri fiscale. Astfel, ultimele cifre publicate de FMI evidentiaza faptul ca in 1991 depozitele offshore formau un total echivalent cu cele ale Frantei, Japoniei si SUA impreuna.
O alta caracteristica a centrelor offshore este faptul ca ele sunt specializate in functie de serviciile pe care le ofera. De exemplu, Insulele Bermude sunt specializate in domeniul asigurarilor si reasigurarilor, Luxemburg, Dublin si insulele Guernsey sunt in fruntea fondurilor de investitii offshore, Insula Cayman este placa turnanta a trusturilor offshore, iar Jersey a bancilor. Tot prin insula Cayman trec si asigurarile medicale, in timp ce Arhipelagul Barbados este specializat in corporatiile straine de import - export.

2.Companiile offshore

Persoana care doreste sa constituie o astfel de companie are la dispozitie urmatoarele variante: fie se deplaseaza personal in statul in care compania se va inmatricula, fie se adreseaza unui agent, specialist in inregistrarea companiilor offshore, care are biroul in apropierea domiciliului sau. Intotdeauna, aceasta ultima solutie este mai avantajoasa.
Pentru constituirea unei entitati de acest gen este necesara parcurgerea urmatoarelor etape: alegerea unei jurisdictii, prilej cu care se va tine seama de obiectul de activitate al societatii si de pozitia geografica a jurisdictiei, selectionarea unui consilier profesional care sa coordoneze intreaga operatiune (cel mai indicat este un avocat de la o firma ce se ocupa exclusiv de asa ceva);alegerea denumirii companiei offshore (de obicei alegerea este libera, insa, in teritorii ca Bahamas sau Insulele Virgine Britanice, exista un repertoriu de nume de unde trebuie sa fie ales cel al viitoarei companii); alegerea unui director (firmele de inregistrare se ocupa in mod curent de aceasta ,director sau administrator va fi un consilier juridic propus de firma sau de adunarea actionarilor);alegerea tipului de societate si a valorii actiunilor sau a partilor sociale care vor fi lansate.

Actionarii au obligatia de a prezenta in vederea inmatricularii societatii offshore urmatoarele categorii de documente:o copie dupa buletin sau pasapoart;o scrisoare de referinta bancara; statutul sau alt act constitutiv al companiei, intocmit in forma autentica; numarul contului bancar al unei banci, ce are o sucursala sau filiala in jurisdictia respectiva.
Dupa cum reiese din aspectele sus-mentionate o particularitate deosebit de importanta a sistemului offshore este celeritatea procedurilor si absenta birocratiei. Astfel, practic in termen de 3-5 zile de la inregistrarea cererii de constituire a societatii, aceasta va fi inmatriculata la Registrul Comertului din statul respectiv.Entitatea offshore poate desfasura acte de comert in orice stat din lume cu exceptia celui in care a fost inmatriculata. Aceasta extrateritorialitate a activitatii comerciale este, de altfel, principalul motiv al exonerarii de la plata taxelor si impozitelor.
Pe langa aceasta conditie, in vederea functionarii legale a companiilor offshore trebuie indeplinite si urmatoarele cerinte minimale:asigurarea, mentinerea si intretinerea unui sediu in jurisdictia respectiva, care poate fi chiar o casuta postala sau sediul unei firme de avocatura /management, care mentine legatura cu board-ul firmei si ii retransmite corespondenta; angajarea unui reprezentant local si/sau a unui secretar al companiei domiciliat in statul respectiv, in scopul mentinerii unei legaturi permanente cu autoritatile;evitarea unor activitati ca:asigurarile si reasigurarile, fonduri mutuale, brokerajul titlurilor mobiliare, operatiunile bancare.

Companiile care doresc sa activeze in aceste domenii o pot face dupa primirea unei licente speciale si cu respectarea unor conditii suplimentare (capital minim, garantii morale si materiale, domiciliere efectiva in teritoriu etc.).

Comparand modul in care se realizeaza incorporarea in majoritatea paradisurilor fiscale cu pretentiile legii romanesti, observam ca a infiinta o firma offshore este un proces mai simplu, mai rapid si chiar mult mai ieftin. O evaluare a sumei necesare incorporarii unei astfel de companii intr-un paradis fiscal nepretentios indica un cuantum minim de 2.000 dolari. Principalele cheltuieli vor fi reprezentate de: valoarea capitalului social minim al companiei; taxa anuala de inmatriculare (pana la 300 $); taxa ceruta de firma de consultanta pentru incorporarea unei entitati offshore; cheltuieli obligatorii de reprezentare in teritoriu (deschiderea contului bancar, asigurarea unui sediu etc.).

Avantajele unui investitor printr-o firma offshore sunt:fiscalitate zero sau aproape zero. In mod normal, companiile offshore datoreaza o taxa de inregistrare anuala fixa situata in jurul sumei de 000 USD ; formalitati contabile inexistente sau permisive. Majoritatea paradisurilor fiscale nu impun depunerea bilantului anual sau a altor declaratii contabile;anonimitate, garantarea confidentialitatii beneficiarilor unei corporatii offshore persoane fizice sau juridice - reprezinta un factor ce confera o atractivitate deosebita acestor structuri; flexibilitate si operativitate in inmatricularea companiei,o entitate juridica noua poate fi creata in 24 de ore, fara ca prezenta proprietarului sa fie necesara. Mai mult, firme deja incorporate pot fi achizitionate pe loc de la agentiile specializate;absenta controalelor si a restrictiilor valutare, destul de des intalnite in economiile "de interior".

3.Forma juridica a societatilor offshore si tipuri de activitati desfasurate de acestea

Formele juridice pe care le pot imbraca entitatile offshore sunt variate, ele particularizanduse in functie de obiectul de activitate al viitoarei companii, mai exact de genul de afaceri care vor fi derulate prin aceasta. O logica simpla arata ca nu este rational sa construiesti offshore o unitate de productie, care nu ar putea beneficia de facilitatile fiscale ca rezultat al extrateritorialitatii afacerilor sale. In schimb, este cat se poate de avantajos sa intermediezi tranzactii si sa prestezi servicii offshore, acumuland profituri neimpozabile. Cele mai cunoscute forme imbracate de aceste societati sunt:

- companie holding, care administreaza resursele financiare ale companiilor de baza (in special profiturile). O corporatie holding detine actiuni in companiile lucrative din teritoriul cu fiscalitate ridicata (eventual poate deveni "investitor strain", cu toate avantajele acestui statut) si poate inchiria acestora echipamente sau chiar capital, cu o dobanda convenabila;
- firma de consultanta si servicii, care asigura diferite prestatii (consultanta, proiectare, servicii de marketing), incasand onorarii offshore;

- casa de clearing/factoring, care primeste comisioane pentru facturarea platilor, lichidarea, preluarea si urmarirea (chiar in justitie) a creantelor externe, executarea garantiilor contractuale etc.;

- trust. Trusturile sunt o inventie a cutumei britanice, prin care o persoana isi transfera o parte din bunurile sau valorile sale catre o alta persoana, care le va pastra, administra si controla. Aceasta entitate juridica administreaza drepturi de autor, brevete de inventii si inovatii, marci si patente, alte redevente rezultate din drepturi de proprietate intelectuala si industriala, acumuland offshore veniturile rezultate din acestea;

- agentie sau reprezentanta comerciala, care intermediaza offshore importuri si exporturi, contra unui comision rezonabil sau inregistreaza profituri din diferentele de pret;
- societati de asigurari captive. In doctrina, societatile captive sunt definite astfel: intreprinderi de autoasigurare oficializate sau societati de asigurare sau reasigurare controlate de o intreprindere, care nu are ca obiect de activitate asigurarea sau reasigurarea, create special pentru a asigura sau reasigura riscurile firmei mama.