TEORIILE CLASICE SI NEOCLASICE DESPRE COMERTUL INTERNATIONAL

I.1 SCURTA INTRODUCERE. SCOPUL STUDIULUI

In ultima instanta, la baza numeroaselor controverse despre comertul international stau doua teorii aparent ireconciliante si care se exclud reciproc: una o putem identifica ca fiind teoria ortodoxa a comertului international si drumul ei poate fi trasat de la Adam Smith, Ricardo si Mill pana la intruparea ei contemporana in modelul Hoss . Este teoria care profeseaza comertul liber si, mai ales avantajele de necontestat pe care le-ar obtine orice tara daca ar adopta o asemenea politica. Cealalta teorie, protectionismul, grefata pe teoriile mai noi, afirma exact contrariul, iar istoricii economiei considera ca isi are fundamentul in economistii mercantilisti, in scoala istorica germana din secolul XIX si in nationalistii economici din ultimele decade ale secolului XX.

Interesant pentru o tara "in dezvoltare" cum este si Romania este tocmai aceasta problema de fond a comertului international: care este oare cea mai dezirabila politica de urmat, aceea a protectionismului sau a liberului schimb? Care din acestea doua (adoptand teoriile specifice comertului international) ar duce la un castig mai mare de pe urma comertului cu alte tari? Exagerand putin, putem sune ca, un raspuns concret nu poate fi dat. Pretentia de universalitate, de adevar absolut a unor teorii a scazut simtitor in zorii secolului XXI si care se caracterizeaza tocmai prin punerea tuturor teoriilor si paradigmelor economice sub semnul relativismului, al scepticismului. Cate teorii, atatea derive ideologice.

Teoria clasica a comertului international, identificata cu teoria avantajului comparativ pare ca pierde teren pe zi ce trece. Conditiile restrictive impuse atat de modelul ricardian cat si de prelungirea acestuia sub forma modelului HOS par a fi de neacceptat pentru a aproxima realitatea. Competitia perfecta, economiile de scara constante, ignorarea costului transportului (pentru a enumera doar cateva) par a fi fenomene pur teoretice care nu au nici o legatura cu lumea economica reala. De aceea suprematia acestei teorii pare sa paleasca in fata noilor dezvoltari ale comertului international. Acestea, spre deosebire de modelele clasice, iau in considerare mai ales conceptul de competitie imperfecta si economiile de scara care cresc. Explica fenomene care ar fi fost de neexplicat pentru clasici: de ce notiuni relativ similare din punct de vedere economic fac comert unele cu altele (vezi Uniunea Europeana), explica resurgenta atat de acuta a protectionismului, precum si interventia strategica a autoritatilor in unele ramuri industriale . La un alt nivel, aceste noi teorii despre comertul international par a fi baza de discutie pentru explicarea trecerii treptate de la multilateralism(concept care a stat la baza sistemului GATT) la regionalism; de la un anumit modernism economic la postmodernism in sfera relatiilor economice internationale, etc.

De ce postmodernism economic? Imprumutat fara prea multe probleme epistemologice din alte stiinte sociale, consideram ca termenul este deosebit de adecvat pentru caracterizarea starii de fapt din comertul international: un mozaic de politici comerciale, o diversitate de teorii, o varietate de puncte de vedere care, pentru prima data nu mai rationeaza prin prisma excluderii a lui sau/sau, ci a acceptarii reciproce, a lui si/si .

Puteau fi alese pentru o analiza a teoriilor comertului international (si a studiului de fata implicit) doua variante de studiu:

o scurta trecere in revista a teoriilor importante ale comertului international (clasice si contemporane), cu riscul insa de a le trata superficial

o concentrare a analizei asupra celor contemporane, ca aproximand cel mai bine realitatea, retinand din teoria clasica a comertului international doar ipotezele de la care se pleaca, conditiile restrictive ale modelelor si foarte important, concluziile.

Alegem a doua varianta de lucru, conditionata insa si de spatiul restrans al lucrarii . Un alt obiectiv al studiului este de a pune in legatura in legatura aceste teorii ale comertului international cu cele doua concepte fundamentale care anima orice politica comerciala internationala: liberul schimb si/sau protectionismul. In final, concluziile lucrarii vor arata ca noile teorii aproximeaza cel mai just noua lume economica spre care ne indreptam si care cu un singur cuvant ar putra fi lejer denumita postmodernitate.

I.2 TEORIA MERCANTILISTA A COMERTULUI INTERNATIONAL. INCEPUTUL PROTECTIONISMULUI.

Orice curs, orice tratat despre comertul international incepe cu o sumara prezentare a teoriei mercantiliste, ca o prima teorie economica a schimbului comercial dintre state. Este insa primita de cele mai multe ori reprobator, condescendent, considerandu-se a fi o faza intermediara de maturizare a capitalismului . De exemplu Lindert spune ca "studiul sistematic al comertului a inceput in era mercantilistilor ca un set crud de argumente despre cum ar trebui o natiune sa-si conduca politica comerciala" . De asemenea, chiar Smith spune ca mercantilistii nu reusesc sa faca distinctia dintre avutia unei tari (wealth) si bogatia acesteia (treasure), crezand ca, prin identificarea acestor doua notiuni, o tara ar putea fi puternica numai si numai daca acumuleaza mari cantitati de metale.

Si totusi paradigma mercantilista duce Europa cu pasi mari catre modernitate. Nici o alta teorie despre comertul international nu a avut o mai mare influenta asupra lumii moderne ca cea mercantilista.

Mercantilistii inventeaza Europa moderna. Revolutia industriala (care se crede in general ca este matca capitalismului) a fost posibila numai cu ajutorul lor. Asa naivi cum sunt considerati ca au fost (mai ales pentru credinta lor ca o natuine va fi cu atat mai puternica cu cat acumuleaza mai multe cantitati de metale pretioase), mercantilistii sunt primii care simt in esenta ce inseamna comertul international si, ce ar putea aduce beneficii unei tari. Exporturile sunt vazute de cei ca ei ca fiind dezirabile din moment ce aduc cantitati de aur si argint in tara, pe cand importurile sunt "rele" deoarece reduc cererea interna si duc la iesirea de metale pretioase din interiorul tarii. In ultima instanta, mercantilistii incurajeaza tarile sa exporte mai mult decat importa . De aceea ei sunt de partea subsidiilor pentru export si impotriva liberalizarii importurilor - ei sugereaza folosirea tarifelor si a contingentelor de import. Este o teorie perfectionista pura. Bineinteles, argumentele impotriva acestei politici sunt nenumarate :

Comertul va fi avantjos, in cadrul acestei teorii, doar tarii care o adopta, in detrimentul celorlalte.

De vereme ce cantitatea de metale pretioase era relativ fixa , o tara nu isi putea mari aceasta cantitate decat saracind alte tari.

Teoria mercantilista nu explica ce casiga exact fiecare tara din comertul international, ce bunuri sunt exportate si importate, de catre cine.

Nu explica ce determina preturile internationale, intr-un cuvant nu explica conditiile schimbului (the terms of trade).

Si totusi, dupa ei, Europa feudala devine Europa capitalista , munca domestica, neorganizata este inlocuita cu munca stiintifica, productiva, industrializata, saracia devine treptat pentru o anumita parte a lumii . bogatie. Ce alte teorii economice au avut efecte mai spectaculoase? Politica lor comerciala face ca Anglia sa devina datorita comertului international, prima mare putere economica a lumii moderne. Nu e de mirare ca tot mai multi teoreticieni si economisti actuali se revendica ca fiind de orientare mercantilista, "noii mercantilisti" .

Politica comerciala actuala, daca nu mercantilista in esenta, pastreaza caracteristici importante ale acesteia . De cate ori o natiune sufera de rate mari ale somajului tinde catre protectionism, catre acea realizare a bogatiei, a comorii nationale (acea "treasure" pe care Smith le-o reprosa mercantilistilor, spre deosebire de "wealth"). Asa, spre exemplu, s-a intamplat in anii '80 in S.U.A., cand sentimentul protectionist se acutizeaza ca urmare a majorelor deficite in balanta de plati externe (asadar, o politica mercantilista aproape ad literam) .

Europa, dupa mercantilisti se dezvolta cel putin bizar, infruntand un vast paradox: marii intelectuali ai vremii (incepand cu Adam Smith) se despart de mercantilisti, respingandu-le teoria, uitand insa ca sunt principalii beneficiari ai acesteia. Gandirea liberala britanica profeseaza acum liberul schimb stand, horrible dictu, pe aurul pe care sclavii "comercializati " de mercantilisti il adusesera in Anglia.

I.3 TEORIILE LUI SMITH SI RICARDO. FUNDAMENTAREA CLASICA A LIBERULUI SCHIMB.

Mercantilistii au cautat izvorul valorii economice in circulatia marfurilor. Adam Smith este primul care se rupe de aceasta teorie a valorii prin teoria lui despre comertul international bazata pe valoarea - munca, si trece de partea comertului liber. Pentru el munca este singurul factor de productie iar, intr-o economie inchina bunurile se schimba intre ele proportional cu cantitatea de munca pe care o inglobeaza . Totodata munca este pentru Smith unica sursa a valorii si este omogena .

El vorbeste primul despre specializare si avantaj absolut. Dar ce oare inseamna acest avantaj absolut? Cum explica el comertul international?

In esenta, acest principiu sugereaza ca unele tari sunt mai eficiente decat altele in producerea anumitor bunuri (deci tarile sunt diferite din punct de vedere al functiei de productie). In teorie toate tarile vor castiga din comert daca se voe specializa in producerea bunurilor pe care le produc cel mai eficient (unde au un avantaj absolut) sj pe care le vor schimba cu bunurile pe care le produc mai ptin eficient (sj unde au un dezavantaj absolut) .

Tot pe teoria valorii -- munca este construit sj modelul ricardian, care are insa ambitii sj mai mari: de a specifica dezirabilitatea unei politici a liberului schimb in comertul international, chiar in conditiile in care o tara detine un avantaj absolut asupra celeilalte in producerea tuturor bunurilor care se schimba reciproc. Conceptul esential pe care il introduce Ricardo il reprezinta avantajul comparativ. O tara are avantaj comparativ la un bun atunci cand il produce la un nivel superior al productivitatii fata de alta tara sj are un dezavantaj comparativ atunci cand gradul de superioritate e mai scazut relativ fata de cealata tara. Un exemplu numeric este aici de folos. Sa presupunem ca cu o unitate de munca, Romania poate produce 2 unitati de cereale sau 12 unitati de hartie de ziar, iar Bulgaria 8 unitati de cereale sau de hartie de ziar. Este clar ca Bulgaria are avantaj absolut asupra Romaniei in producerea ambelor bunuri, dar, gradul de eficienta al Bulgariei in cereale este 8C:2C si este mai mare decat superioritatea in producerea hartiei de ziar 16H:12H. Rezulta ca Bulgaria are un avantaj comparativ in cereale si un dezavantaj comparativ in producerea hartiei de ziar. In cazul Romaniei, situatia este inversa. Este logic ca Bulgaria, care are un avantaj relativ la cereale (comparatia se face plecand de la costurile de productie) sa le exporte in Romania, care, la randul ei trebuie sa le exporte hartie de ziar - unde are un avantaj relativ.

Asa ca am dedus legea avantajului comparativ: orice tara ar trebui sa se specializeze in producerea bunului la care detine un avantaj comparativ pentru a se ajunge la o crestere in outputul total (mondial) al bunului respectiv si de a beneficia de pe urma comertului international.

I.4. TEORIA NEOCLASICA A COMERTULUI INTERNATIONAL (HECKSHER-OHLIN)

O extindere a modului ricardian (teoria Hecksher-Ohlin) incearca sa explice geneza acestui avantaj comparativ , renuntand la teoria valorii-munca . Dupa economistii suedezi, o tara va exporta acea marfa a carei productie necesita folosirea intensiva[16] a factorului relativ mai abundent sI mai ieftin sI va importa marfa a carei productie necesita folosirea factorului relativ insuficient sI mai scump. Modelul se bazeaza pe doi factori de productie , munca sI capitalul sI conform teoremei , diferenta dintre tarile A sI B in ceea ce priveste abundenta factorilor de productie, forta de munca sI capital, este motivul principal al preturilor relative diferite ale marfurilor X sI Y in cele doua tari . Datorita acestui fapt , fiecare tara se va specializa in productia acelei marfi pe care o realizeaza relativ mai ieftin . Teoria HO este bazata insa pe cateva presupuneri care au stat la baza a numeroase contestari ulterioare . Astfel, conditiile restrictive ale modelului sunt urmatoarele :

In primul rand , este un model de tipul 2x2x2: doi factori de productie-munca sI capital, doua bunuri, doua tari-sa spunem din nou Romania sI Germania . Daca presupunem ca Germania este o tara in care capitalul este factorul abundent iar in Romania munca este factorul abundent, atunci munca este mai ieftina relativ decat in Germania (unde capitalul este mai ieftin)

In al doilea rand, produsele sunt omogene nu exista nici o diferentiere in cadrul aceluiasI produs- numai ca un bun este intensiv in capitol, iar celalalt intensiv in munca. Formulat altfel, putem spune ca la acelasI pret relativ al factorilor de productie marfa X este intensiva in munca iar Y in capital. Acest lucru inseamna ca pentru obtinerea lui X este nevoie, in amandoua tarile , de o cantitate mai mare din factorul forta de munca decat capital, adica raportul forta de munca (M)/capital(C) va fi urmatorul atat in tara A cat sI in B :   

iar pentru marfa Y va fi relatia:

In nici un caz nu trebuie de aici sa se traga concluzia ca raportul dintre forta de munca sI capital folosit la producerea lui X sau reciproca pentru Y, capital/forta de munca, este unul sI acelasI in ambele tari.

Functiile de productie sunt identice in fiecare tara - cu alte cuvinte,    proportia in care se combina factorii de productie pentru a produce aceste bunuri este aceeasI in fiecare tara . La acelasI pret relativ al factorilor de productie , capital sI forta de munca, tarile A sI B folosesc accesI tehnologie, adica una sI aceeasI cantitate de capital sI munca pentru producerea fiecarei unitati din marfa X sI Y . Daca pretul relativ este diferit , atunci pentru a optimiza productia, fiecare din tari ar trebui sa foloseasca o cantitate mai mare din factorul de productie relativ mai ieftin .

In plus se presupune a exista economii de scara constante (constant returns to scale ); adica , orice schimbare in cantitatea de capital de munca , folosita la producerea marfurilor X sI Y, produce in aceeasI masura o schimbare in cantitatea totala a productiei celor doua marfuri. Daca de exemplu vom mari cantitatea de capital sI forta de munca necesara pentru producerea lui X cu 20% atunci productia marfii respective trebuie sa creasca numai cu 20%

SI in tara A sI in tara B factorii de productie sunt mobili, insa nu pot migra dintr-o tara in alta .

Preferintele pentru marfurile X sI Y, reprezentate prin curbele indiferentei , sunt identice in amandoua tarile sI atunci cand se realizeaza egalizarea preturilor relative, ca rezultat al comertului international cererea sI consumul marfurilor care fac obiectul schimbului vor fi aceleasI in ambele state.

Tarile A sI B (Romania sI Germania de exemplu) produc marfurile X sI Y fara o specializare deplina, in conditiile concurentei perfecte[19] .

I.5. LEGATURA TEOREMEI HO - COMERT LIBER SAU PROTECTIONISM. TEOREMA STOLPER- SAMUELSON . TEOREMA LUI SAMUELSON DESPRE EGALIZAREA PRETULUI FACTORILOR DE PRODUCTIE.

Intrebarea care cu siguranta apare acum este daca, acceptand totusI aceasta teorie a lui Hecksher sI Ohlim (pentru o ilustrare grafica vezi ANEXA 1), ca fiind explicatia comertului international, ce politica comerciala ar trebui acum sa adopte un stat: o politica a liberului schimb sau a protectionismului? Vom retine ca un posibil raspuns la aceasta intrebare doua concluzii principale ale acestei teorii: distributia functionala a venitului (numita teorema Stolper - Samuelson ) sI teorema lui Samuelson despre egalizarea pretului factorilor de productie

Distributia functionala a venitului presupune ca orice schimbare a pretului bunurilor dupa ce o tara trece de la situatia de antarhie la o deschidere catre comertul international , va fi asociata cu o schimbare in distributia venitului in interiorul tarii . Distributia in ce sens? Distributia intre posesorii factorilor de productie: munca sau capital . Teorema Stolper-Samuelson spune ca daca pe plan international pretul unui bun creste , atunci posesorii factorilor de productie folositi intensiv la producerea acelui bun vor avea un castig mai mare decat posesorii celuilalt factor de productie. De exemplu, daca Romania exporta frigidere, iar pretul international al acestora creste ,atunci capitalistii romani (posesorii capitalului) vor avea mai mult de castigat decat muncitorii (posesorii fortei de munca) care produc acel frigider.

Teorema Stolper - Samuelson poate fi sumarizata astfel :

a)      Daca tara se deschide catre comertul international, atunci vor avea de castigat posesorii factorului de productie folosit abundent

b)      Daca tara se inchide comertului international (adopta o politica antarhica), atunci vor avea de castigat posesorii factorului de productie relativ rar.

In istoria economica recenta au fost cazuri in care acest efect Stolper - Samuelson a functionat sau in favoarea posesorilor factorului de productie munca sau invers[22]. Legatura dintre aceasta teorie sI comertul liber asu protectionismul se face simplu. De exemplu, in secolul XIX, in America, pamantul era factorul de productie abundent, iar capitalul era factorul de productie rar. De aceea, conform teoriei HO, ar fi trebuit ca America sa pregateasca pentru export produse intensive in factorul de productie pamant (cereale). Proprietarii din sud sI din vest, mari fermieri, erau radical de partea comertului liber deoarece, odata cu deschiderea economiei catre comertul international, ei erau principalii beneficiari. In acelasI timp, proprietarii de capital, din nord sI nord-est erau de partea protectionismului (a restrictiiloe comerciale) deoarece ei simteau ca vor pierde de pe urma comertului liber, de vreme ce capitalul era factorul de protectie relativ rar in America.

Teorema Stolper-Samuelson are un mesaj destul de clar: politica comerciale (fie ca e a liberului schimb sau protectionista) implica inevitabil disproportii de distributie a venitului intre posesorii de factori de productie, munca sau capital. Concluzia e simpla: in cazul comertului- liber castiga posesorii factorului de productie relativ abundent iar in cazul protectionismului castiga posesorii factorului de productie relativ rar.

5.2 Teoria egalizarii pretului factorilor de productie (factor price equalization theorem).

Samuelson spune ca, odata ce o tara se situeaza in logica economica a comertului liber, se vor egaliza nu numai pretul bunurilor care sunt schimbate intre cele doua tari, dar, totodata sI pretul factorilor de productie care concura la crearea acelor bunuri. Aceasta, netinand seama de proportia ofertei de factori de productie sau de structura cererii in cele doua tari. Exportand de exemplu bunuri intensive in munca pentru bunuri intensive in capital este acelasi lucru cu a spune ca tara bogata in factorul de productie munca va exporta munca pentru capital. La fel, tara abundenta in capital, va exporta capital pentru munca. Asemenea schimb va duce la cresterea ratei reale a salariului in tara abundenta in capital. De aici va rezulta ca in tara abundenta in munca, rata de imprumut a capitalului (the real rental rate) se va reduce, adica pretul ce trebuie platit pentru utilizarea unei unitati de capital se va reduce. Pe de alta parte, in tara abundenta in capital, datorita "exportului" acestuia, aceasta rata de imprumut a capitalului va creste . Echilibrul va aparea atunci cand:

a)      pretul factorilor de productie se va egaliza in amandoua tarile

b)      va fi aceeasI rata a salariului in amandoua tarile

Pomfret explica oarecum altfel aceasta teorema[25]. Intr-o lume in care exista doar doua tari, o schimbare a pretului relativ al factorilor de productie intr-o tara, va duce la o schimbare de sens contrar in cealalta tara. Deci, cresterea relativa a pretului capitalului fata de pretul muncii in cealalta tara (abundenta in munca). Cat timp va continua acest proces? Cu functii de productie identice sI aceleasI preferinte ale consumatorilor sI in absenta pretului transportului sau a altor restrictii in calea miscarii libere a bunurilor, procesul va continua pana cand preturile factorilor de productie vor fi identice. Krueger[26] spune ca aceasta teorie sta la baza credintei ca liberalizarea comerciala (eliberarea barierelor din calea circulatiei bunurilor sau a factorilor de productie) va fi un pas important pentru reducerea disparitatilor globale in ceea ce priveste venitul pe cap de locuitor.

Acest efect este cu siguranta un avocat extrem de pertinent pentru apararea politicii liberului schimb (pentru reprezentarea grafica a teoremei lui Samuelson, vezi ANEXA 2).

Si totusi aceasta ar insemna, in realitate ca. de exemplu, un muncitor din Romania ar trebui sa castige tot atat cat un muncitor din America, presupunand ca tarile schimba liber bunuri. Ca nu este adevarat nu mai trebuie sa demonstram. atunci unde este greseala lui Samuelson?

I.6. TESTAREA EMPIRICA A TEORIILOR CLASICE SI NEOCLASICE. TESTELE LUI MACDOUGALL SI LEONTIEFF

Oare tarile importa sI exporta bunuri conform avantajului sI dezavantajului comparativ in costuri de productie sau bazandu-se pe principiul inzestrarii cu factori de productie?

6.1 MacDougall incearca, in 1937 sa testeze empiric daca structura comertului (trade pattern) este determinata de costurile comparative - ricardiene. El a folosit date privind exporturile englezesti sI americane catre tarile terte, pentru 25 de bunuri manufacturate.

Observand ca salariile americane erau aproximativ duble fata de salariile englezilor, el a presupus ca America va domina exportul de bunuri pentru care outputul/muncitor in S.U.A. era mai mult decat dublul outputului/muncitor in Anglia sI, ca Anglia va deveni exportatorul principal atunci cand acest raport era mai mic decat 2. Sumarizat putem spune astfel:

Daca S.U.A. este exportator principal.

Daca acest raport e mai mic ca 2 , atunci Anglia va fi exportator principal.

Ipoteza lui a functionat pentru 20 de bunri sI printre acestea, pozitia dominanta a fiecarei tari tindea sa devina mai pronuntata cu cat avantajul comparativ era mai pronuntat. Aceasta testare a lui MacDougall ofera o baza foarte solida pentru veridicitatea modelului ricardian, demonstrand totusI ca, in ciuda imperfectiunilor, aceasta teorie poate explica la un anumit moment dat comertul international.

6.2. Leontieff, in 1953, (punct de cotitura in domeniul teoriilor ei), testeaza teoria HO . El imparte industria americana in 50 de sectoare dintre care 38 erau direct implicate in comertul international. Luand in considerare balanta comerciala neta (excedentara sau deficitara) din anul 1947, el a divizat aceste 38 de sectoare in industrii orientate catre export sau orientate catre import. Raportul capital/munca pentru industriile de export a fost (in urma cercetarilor) de 14.010$ anual pe cap de locuitor iar, acelasI raport a fost pentru industriile de import de 18.180$ pe cap de locuitor. Deci, bunurile importate necesitau 30% mai mult capital decat bunurile pentru export. Exporturile americane erau de aceea mai intensive in munca decat importurile, ceea ce contrazicea in esenta teoria HO, de vreme ce America era presupusa a fi una dintre tarile cele mai abundente in capital din lume sI, ca urmarear fi trebuit sa exporte bunuri intensive in capital.

S-au incercat mai multe explicatii ale paradoxului lui Leontieff. Vom aminti doar cateva dintre acestea:

Nereprezentativitatea datelor. Anul 1947, s-a argumentat, nu era un an reprezentativ deoarece era un an de reconstructie dupa razboi.

Aceasta explicatie cade insa, deoarece studii similare facute tot de Leontieff, dar sI de Baldwin (citat de Pomfret) in 1950 sI 1960 au demonstrat acelasI lucru. Studii asemanatoare facute in Japonia in 1959, in Canada, in 1961 demonstreaza iarasI acelasI paradox.

Comportamentul consumatorului. Teoria Hecksher-Ohlin este o teorie pura a ofertei[29], unde cererea este total ignorata. Chiar daca sunt satisfacute toate axiomele modelului HO, structura comertului nu este determinata doar de inzestrarea cu factori de productie a unei tari. Daca functiile de productie sau preferintele consumatorilor difera de la tara la tara, atunci teorema HO singura nu mai poate explica structura comertului (trade pattern). Poate ca paradoxul lui Leontieff a aparut din neglijarea caracteristicilor cererii de pe piata americana. De exemplu, se poate manifesta o preferinta puternica pentru bunurile intensive in capital, asemenea cerere depasind productia interna, de aceea fiind nevoie de importuri de acest tip - intensive in capital. TotusI, studii ulterioare arata ca exista o similaritate foarte mare in structura cererii intre tari, iar aceasta explicatie pare neconvingatoare.

Capitalul uman. Leontieff isI explica singur paradoxul prin faptul ca muncitorii americani erau de trei ori mai productivi fata de muncitorii din alte tari sI de aceea America ar fi trebuit intr-un fel sa fie abundenta in munca. Dar Kreinin in 1965[31] verifica aceasta afirmatie sI gaseste ca, de fapt muncitorii americani au o superioritate doar de 20-25% fata de ceilalti muncitori, acest lucru nefiind de ajuns pentru a explica paradoxul lui Leontieff. Mai sunt sI alte explicatii ale paradoxului lui Leontieff, dar acestea credem ca sunt cele mai plauzibile . SI totusI aceste explicatii neandestulatoare sI partiale nu inlatura consecintele paradoxului: acelea ca teoria HO scapa ceva, pierde ceva din vedere sI singura nu explica comertul international, datorita numeroaselor simplificari cuprinse in model.

I.7. CONCLUZII

Dar, sa reluam putin motivele pentru care tarile au relatii comerciale intre ele, in viziunea acestor teorii clasice ale comertului international (dupa parerea noastra sI teoria HO poate fi subsumata teoriei clasice, pentru ca, in fond ea nu apare decat ca o replica la teoria avantajului comparativ - are pretentia sa explice ce duce la formarea costurilor comparative intre tari, o chestiune lasata in suspensie de Richardo)

In primul rand, diferenta de tehnologie sau resurse va duce la specializarea in producerea bunurilor pe care le fac relativ bine (in cadrul teoriei ricardiene a avantajului comparativ). Pe de alta parte, pentru Hecksher sI Ohlin, comertul international va apare ca urmare a raritatii sI abundentei factorilor de productie. Amandoua teoriile, atat HO cat sI cea ricardiana presupun ca un corolar competitia perfecta .

In alta ordine de idei, productia in cele doua tari este presupusa a avea loc cu economii de scara constante (acelasI procent de input, acelasI procent de output).

Aceste doua presupuneri simplificatoare, competitia perfecta precum sI economiile de scara constante vor fi conceptele care vor dinamita din interior rezultatele sI explicatiile acestor teorii. Introducerea sI a teoriei jocurilor, a incertitudinii in modelele contemporane despre comertul international vor face ca aceste teorii clasice sa para absolut vetuste sI constructe pur teoretice, fara legatura cu realitatea. Dar sa nu anticipam.

In loc de concluzie pentru acest prim capitol introductiv, propun o privire retrospectiva (sI datorita acestui lucru imcompleta, cum este orice concluzie) asupra politicii comerciale moderne, incepand de la mercantilisti pana la GATT 47 sI dupa, aceasta in stransa legatura cu teoriile comertului international.

Mercantilismul, politica comerciala protectionista pura a fost ideea dominanta intre 1500 sI 1800. Se incurajau exporturile de bunuri manufacturate sI prohibite exporturile de materii prime, se introduce pentru prima data in istorie "monopolismul cu acte in regula" . Prin "Actul de navigatie" din 1651 sI 1660 adoptat de parlamentul englez se asigura vaselor britanice un monopol aproape completasupra transportului pe mare. Mercantilismul (mai ales cel francez) facea eforturi semnificative pentru a dezvolta infrastructura industriala. Subsidiile de export, exonerarea de taxe sI alte privilegii erau acordate producaatorilor autohtoni pentru a stimula activitatile manufacturiere. Industriile erau supervizate foarte strict de guvern, care in acelasI timp le impunea un standard de calitate. O politica comerciala care nu numai ca seamana in unele aspecte - dar care pare trasa la indigo vis-à-vis de politica comerciala contemporana (cea ce il face pe Robert Gilpin sa-I numeasca pe noii teoreticieni perfectionisti, "noi mercantilisti" contemporani).

SI totusI, din 1850, Anglia adopta o politica a liberului schimb, la care va adera neconditionat, bazata fiind pe convingerea ca comertul liber iI va permite sa gaseasca noi piete pentru exporturi, iar aceasta extindere comerciala ii va mari puterea. Pretul pe care trebuia sa-l plateasca - permiterea bunurilor de origine straina sa penetreze piata domestica - nu era considerat excesiv, mai ales pentru faptul ca aceste importuri se constituiau intr-o competitie slaba insignifianta pentru producatorii autohtoni - care crescusera sI se dezvoltasera pe umerii "naivilor" mercantilisti. Astfel ca liberalistii, in frunte cu Smith nu aveau de ce sa se teama de esecul teoriei lor, construind modele care se bazau pe presupuneri absolut reductioniste, teoretice:

Factorii de productie se pot misca liber in interiorul aceleiasI tari, dar ei sunt complet imobili intre tari;

Costul productiei e masurat de costul muncii;

Preturile intr-o tara sunt masurate in functie de munca continuta intr-o unitate de bun (eterna teorie a valorii-munca);

Resursele intr-o iara sunt alocate complet

Productia se realizeaza in conditiile costurilor constante

Comertul e facut doar intre doua tari, fiecare producand doar doua bunuri

Tehnologia nu se schimba

Nu exista costuri de transport

Valoarea bunurilor exportate de o tara egaleaza valoarea bunurilor importate

Competitia perfrcta domina[37]

Facand aceste presupuneri, economistii clasici sunt gata sa se bata cu protectionismul.

Cu mici imtermitente, aceasta politica a liberului schimb domina pana astazi (in afara perioadei de la inceperea primului razboi mondial sI pana la sfasitul celui de-al doilea razboi, in care protectionismul agrsiv e politica dominanta). Arhitectii GATT isI construiesc sistemul cu David Ricardo in minte[38], bazandu-se pe acel multiliteralism pe care Europa il experimentase pana in 1914. Dar sa dam clasicilor ce e al clasicilor. Cele sapte runde de negocieri organizate de GATT, incepand cu Geneva 47 sI pana la Runda Tokio au dus la o crestere nemaiintalnita a dimensiunilor comertului international. Intre 1950 sI 1990 volumul comertului international a crescut cu o rata medie annuala de 6%, in timp ce productia mondiala a crescut cu doar 4% pe an .

SI totusI, aceste teorii clasice ale comertului international, ale caror principal rezultat au fost acordurile multilaterale, se pare ca au inceput sa-sI piarda suprematia. Nu numai in Europa, dar sI in America sI Pacific nu se mai pune accentul pe negocierile multilaterale ci, mai ales pe initiativele de liberalizare la nivel regional, care evident implica un protectionism adiacent. Multilateralismul lasa locul regionalismului, modernitatea lasa usor locul postmodernitatii economice .

Din punct de vedere al teoriei lui Hecksher sI Ohlin, aceasta se confrunta cu fenomene care, nu prea poate sa le mai explice. De ce Anglia sI Germania de Vest au pierdut teren in 1970 in comertul cu tehnologie de vreme ce aveau o crestere foarte mare a personalului stiintific?[41] Daca ne situam in logica teoriei HO, ar fi nornal ca aceste tari sa exporte tocmai produsele - tehnologia, care folosesc "intensiv" factorii de productie "abundenti" - personalul stiintific. Statistica demonstreaza contrariul. De ce invers, Franta, in timp ce expansiunea stiintifica era lenta, a inregistrat o crestere a avantajului comparativ in industria de tehnologie inalta?

Pe de alta parte, fenomenul integrarii economice pune alte probleme teoriei HO: De ce tarile dezvoltate devin din ce in ce mai asemanatoare in ceea ce priveste inzestrarea cu factori de productie, in timp ce contrastul dintre tarile in curs de dezvoltare sI aceste tari se acutizeaza pe zi ce trece? Teoria HO ar trebui acum sa prevada:

a)      cat mai putine motive pentru comertul intre tarile dezvoltate;

b)      o expansiune continua a comertului Nord-Sud intre Nordul dezvoltat sI Sudul subdezvoltat.

IarasI realitatea este alta.

Alte intrebari pentru adeptii teoriei HO: De ce o dominare a comertului international de schimburile intre tari cu venituri similare (aproape 60% din comertul international). De ce o tot mai mare parte a comertului international e dominata de comertul cu produse manufacturate similare (two - way trade)?[42]

Este evident ca ecuatiile clasice trebuiau oarecum redimensionate. O redimensionare care, le vor face sa nu mai semene deloc cu ceea ce sustineau anterior. In timp ce teoria clasica presupune competitie imperfecta sI economiile de scara care cresc. Pentru toti cei care cred ca competitia imperfecta aproximeaza realitatea economica mai bine decat competitia perfecta, noua teorie a inlocuit-o pe cea veche. Noi ne situam de aceasta parte. Capitolele urmatoare vor dezvolta in detaliu aceste noi teorii ale comertului international.

ANEXA 1

ILUSTRAREA GRAFICA A TEORIEI HECKSHER - OHLIM

In figura 1.a sI in 1.b sunt reprezentate curbele posibilitatilor de productie ale tarilor A sI B, ele reprezentand oferta . Punctele E sI F de pe aceste curbe reprezinta productia sI consumul initial, inainte ca cele doua tari sa faca comert, ale marfurilor X sI Y in tara A, respectiv in B (figura 1.a). Deoarece X este marfa intensiva in munca, pretul ei P_X/P_Y(A) in punctul F va fi mai mic decat P_X/P_Y(B) in punctul E de pe curba posibilitatilor de productie a lui B. Invers, marfa Y este intensiva in capital iar pretul ei relativ P_Y/P_X(B) in punctul E va fi mai mare decat P_Y/P_X(A) in punctul F de pe curba posibilitatilor de productie a lui A . Pe acest principiu tara A va mari productia marfii X, intensiva in facturul munca, pe seama marfii Y sI se va muta din punctul F in punctul D. Cresterea productiei X este legata de cererea mai mare a factorului munca decat capital in tara A. Ca rezultat la aceasta, in punctul D, P_X/P_Y(A) va fi mai mare decat P_X/P_Y(A) in punctul F. Rationand analog, tara B va mari productia lui Y, se va muta din punctul E in punctul H unde pretul relativ al lui Y , P_Y/P_X(B) va fi mai mare decat in E.

In punctele D sI H, preturile relative ale lui Y sI X se egalizeaza, in cazul nostru P_Y/P_XˆP_X/P_Yˆ1. Conform teoremei HO tara A va exporta marfa X, a carei productie necesita folosirea intensiva a factorului relativ mai abundent sI mai ieftin, munca sI va importa marfa Y pentru a carei obtinere se foloseste intensiv factorul relativ mai sarac sI mai scump, capitolul , in aceasta tara. In schimb tara B va exporta marfa Y sI va importa marfa X .

Din conditiile restrictive se stie ca preferintele pentru X sI Y sunt identice, atat in A cat sI in B . De aici rezulta ca vom avea o suprapunere a curbelor indiferentei A1 A1 sI B1 B1*, in conditiile de anarhie (figura 1.a.). Curbele indiferentei sunt asociate cererii.

Dupa ce incep sa faca comert intre ele, A sI B ajung in punctele Eq(A)ˆEq(B) (fig.1.b), aflate pe curbele indiferentei A2 A2*ˆB2 B2*. Aceasta curba este situata mai sus decat A1 A1*ˆB1 B1*sI deci satisface mai bine necesitatilor tarilor A sI B.

Cantitatea totala a importurilor sI exporturilor marfurilor x sI y se poate deduce din triunghirile DD*Eq sI HHEq (fig. 1.b). Cantitatea ceruta din marfa y de piata tarii A (D*Eq din triunghiul DD*Eq) este egala cu cantitatea ceruta din marfa X de piata tarii B1(H*Eq din triunghiul HH*Eq). Cantitatea totala a exportului marfii Y, intensiva in capitol, HH*Eq este egal cu exportul marfii X, intensiva in factorul munca, DD*. In figurile 2.a sI 2.b este ilustrat modul prin care se determina triunghiurile comerciale DD*Eq sI HH*Eq.

ANEXA 2

ILUSTRAREA GRAFICA A TEOREMEI LUI SAMUELSON DESPRE EGALIZAREA PRETURILOR FACTORILOR DE PRODUCtIE

Pentru ilustrarea teoremei se compara simultan diferitele preturi relative ale fortei de munca P_M/P_C sI cele determinate de cele asupra preturilor marfii X(P_X/P_Y) in tara A sI B. In figura 2 pe abcisa sunt trecute diferite valori ale lui P_M/P_C iar pe ordonata cele ale lui P_X/P_Y.

In punctul F, de antarhie pentru A, se produc sI se consuma marfurile X sI Y la un pret relativ P_X/P_Y ˆ 1/3 (sau P_Y/P_X 3/1). Acesta valoare a lui P_X/P_Y este determinata de pretul relativ al fortei de munca P_M/P_C. Sa presupunem ca in acest moment ca in acest moment P_M/P_C ˆ 1/3 . In punctul E, de antarhie pentru B, marfurile X sI Y se produc sI se consuma la un pret relativ Px/Pyˆ3. Facem presupunerea ca in acest moment al productiei P_M/P_C ˆ3.

Deoarece preturile relative ale lui X sI Y in cele doua tari sunt diferite, tara A, luand in considerare cererea marfii intensive in forta de munca -X- in tara B, va mari productia ei pe seama celei intensive in capitol -Y- , deplasandu-se din F in Eq. Cresterea productiei marfii X este legata sI de cresterea cererii fortei de munca in aceasta tara . In consecinta pretul relativ al fortei de munca va creste in A de la P_M/P_C ˆ 1/3 in punctul F la P_M/P_Cˆ1 in Eq.

Tara B, tinand cont de diferentele preturilor relative sI cererea marfii Y intensive in capitol, va mari productia ei de pe seama lui X sI se va deplasa din E in Eq. Aceasta crestere a productiei conduce sI la cresterea cererii capitalului in B, iar rezultatul va fi cresterea pretului relativ de la P_M/P_C ˆSalariu/Dobandaˆ1/3, in punctul E, la P_M/P_Cˆ1, in punctul Eq. Acest pret relativ poate fi ilustrat sI prin marimea reciproca P_C/P_M, dar acest lucru ar ingreuna compararea cu P_M/P_C din tara A.

In punctul de echilibru Eq pretul relativ al fortei de munca in A sI B de egalizeaza P_M/P_C(A) ˆ P_M/P_C(B) ˆ1. La acest pret al factorului de productie se egalizeaza sI pretul relativ al marfii X in A sI B, P_X/P_Y(A)ˆP_X/P_Y(B)ˆ1.

In acest exemplu este ilustrata egalizarea relativa , dar nu sI cea absoluta a pretului factorilor de productie. Egalizarea absoluta ar insemna ca pretul capitalului sI fortei de munca sa fie unul sI acelasI in amandoua tarile. Pentru aceasta ar fi insa necesare conditiile ideale : neamestecul statului sI concurenta perfecta