ANALIZA STRATEGICA A PIETEI FINANCIARE SI FISCALITATII

Piata financiara si fiscalitatea influenteaza comportamentul unei firme din doua puncte de vedere:

o influenta directa;

o influenta indirecta.

Influenta indirecta - se regaseste prin intermediul altor factori (forte) concurentiale in sensul ca le potenteaza sau le inhiba actiunea. De exemplu veniturile populatiei, care reprezinta un factor al cererii, vor fi influentate de:

posibilitatile de castig ale populatiei;

fiscalitatea care greveaza castigurile populatiei. O fiscalitate excesiva va determina diminuarea veniturilor nete ale populatiei, respectiv cresterea costurilor produselor prin impozitele salariale.

Acest dublu efect al fiscalitatii poate sa inhibe dezvoltarea acelor activitati care necesita un consum de forta de munca mai mare.

Fiscalitatea influenteaza si ceilalti parteneri ai firmei, din campul sau concurential (filiera si/sau arena strategica) si din aceasta cauza le determina anumite comportamente. Astfel, un impozit pe profit perceput ca exagerat, va determina firmele sa gaseasca solutii "legale" de a-si diminua profitul. Ca o consecinta, au aparut noile forme de "organizare" a afacerilor de tip "holding" sau "grup" prin care profitul se partajeaza intre "parteneri", practic ai unei filiere sau macar "celule strategice", cand in realitate exista un singur centru de putere manageriala.

Influentele directe pot fi puse in evidenta din mai multe puncte de vedere:

1 - al nevoilor de folosire a creditelor de catre firme

2 - al nevoilor de crestere a capitalului

3 - al mediului fiscal.

1 Necesitatile de creditare

1.1. Evaluarea cererii de credite

Se impune ca evaluarea sa se bazeze pe doua premise:

1. creditul a devenit o sursa financiara aproape de neinlocuit;
2. un grad de indatorare corect - mareste valoarea firmei, in raport cu situatia de folosire a capitalului propriu.

Evaluand oportunitatile si amenintarile, din acest punct de vedere, pot fi puse in evidenta caracteristicile care favorizeaza sau nu imprumutul (creditarea). Printre acestea putem enumera:

existenta unui sistem financiar-bancar care ofera credite (banci, fonduri de investitii, alte organisme financiare);

politica de creditare practicata de catre firmele financiar-bancare;

conditiile de acordare a creditului.

In ce priveste sistemul financiar bancar, cu cat acesta este mai dezvoltat, cu atat sansele de a obtine un credit sunt mai mari, cu posibilitatea unor conditii de rambursare mai favorabile - si aceasta dintr-un motiv simplu: exista o concurenta mai mare intre ofertantii de credite, concomitent cu un mediu ambiant propriu favorabil, care stimuleaza dezvoltarea sistemului de firme financiare.

Politica de creditare reprezinta un alt punct de sprijin in evaluarea atractivitatii mediului financiar, in sensul ca firmele financiare pot sa practice o politica ce stimuleaza cererea de credite: prin formalitatile de obtinere, prin conditiile de acces la credite etc.

In acest sens este notorie politica practicata de sistemul bancar din Romania, prin care practic erau (sunt) descurajati adevaratii clienti care constientizeaza ca nu pot imprumuta, in favoarea acelora care nu-si puneau practic problema daca pot sau nu sa returneze imprumutul. Aceasta politica a fost rezultatul si al unui mediu financiar al sistemului bancar care nu stimula creditarea economiei reale (rezultatele obtinute din creditarea statului erau/sunt suficiente si nu stimulau oferta de credite).

Conditiile de acordare a creditului au reprezentat si reprezinta cel mai serios obstacol de acces la credit. Astfel, aproape toate bancile solicita garantii, diferite de afacerea pentru care se acorda creditul, garantii care erau foarte greu si uneori chiar imposibil de indeplinit.

Garantarea creditului prin afacerea propriu-zisa pe care o sustine poate reprezenta un stimulent serios al activitatii de creditare.

In evaluarea bancilor din acest punct de vedere se impun cativa factori:

evaluarea numerica a potentialului sistemului financiar-bancar in sensul ca o dezvoltare a acestuia impune trecerea la un tip de asigurare a creditului care sa faciliteze gasirea de noi clienti;

capacitatea sistemului financiar de a evalua corect si realist viabilitatea afacerilor propuse in sensul ca lipsa unui personal specializat si competent va determina acordarea unor creditari nerentabile;

capacitatea mediului economic de a identifica si propune afaceri viabile, in sensul ca daca afacerile propuse sunt viabile si asigura returnarea creditelor, se diminueaza riscul creditorilor si deci ei vor fi stimulati sa acorde noi credite.

O alta problema a conditiilor de acordare a creditelor o reprezinta criteriile dupa care sunt evaluate solicitarile de credit. In acest caz se pun cel putin doua probleme:

a continutului sistemului de evaluare;

a posibilitatilor de calificare dupa aceste criterii.

Astfel, daca se apreciaza ca o firma poate sa indeplineasca criteriile de evaluare se apreciaza ca exista o oportunitate, iar daca nu, atunci exista o amenintare.

1.2. Evaluarea ofertei de credite

In ce priveste oferta de credite, se impune analiza factorilor care motiveaza o firma financiar bancara sa acorde credite. In identificarea acestor factori, ca si in cazul oricarei firme, trebuie sa avem in vedere faptul ca exista cauze interne si cauze externe.

Cauzele interne se pot grupa in:

factori ce tin de risc si profit;

factori ce tin de disponibilitatea unui capital corespunzator;

factori ce tin de raportul cost/profit;

factori ce tin de segmentul de piata si de portofoliul de produse bancare.

Risc - profit

Se stie ca in general profitul este cu atat mai mare cu cat riscul este mai mare. Dar riscul poate fi apreciat corect ca este mare sau redus doar daca este evaluat corect.

In acest sens, daca se apreciaza ca sistemul financiar-bancar percepe analiza riscului ca un punct forte, atunci se poate anticipa o motivatie crescuta de a acorda credite performante si invers, daca analiza riscului este perceputa ca un punct slab (oameni, pregatire tehnica, metodologii) atunci va exista tendinta de a creste garantiile bancare (se tempereaza creditarea).

Aceasta a fost una din cauzele care au determinat o politica de creditare a economiei reale total neatractiva care se intalneste si in prezent in Romania.

Disponibilitatea unui capital corespunzator

Se evalueaza atat prin existenta unui capital corespunzator, dar si a unei lichiditati conform cerintelor Bancii Nationale.   

Se apreciaza ca exista un capital corespunzator atunci cand acesta poate sa absoarba un anumit nivel al pierderilor, stabilit de catre Banca Nationala. Astfel, daca o banca nu are un capital corespunzator sau este la limita de risc, va diminua acordarea de credite, asteptand returnarea celor existente si/sau se va orienta catre credite cu risc foarte redus.

Daca banca are un surplus de capital, va fi stimulata sa ofere credite si in conditii mai putin rigide.

Cost/profit

Raportul dintre costul evaluarii unei cereri de credit si profitul asteptat poate sa determine anumite comportamente caracterizate prin orientarea creditelor catre anumite activitati. Costul evaluarii include evaluarea tuturor resurselor consumate, inclusiv cele de timp. Pentru a diminua impactul negativ al acestui raport, firmele financiare isi orienteaza eforturile spre anumite domenii unde realizeaza situatii anticipate, urmand ca pe baza acestor concluzii generale sa evalueze mai usor cererile de creditare. Costul analizei depinde si de instabilitatea economica a economiei reale, in sensul ca o economie stabila si in crestere asigura un grad de certitudine ridicat in ce priveste rambursarea creditelor si este necesara o analiza de amploare mai redusa (mai ieftina).

Portofoliul de produse si segmentul de piata

In acest caz se analizeaza prioritatile pe care le au firmele financiar-bancare, iar in functie de acestea, se poate decide existenta anumitor oportunitati sau amenintari. Astfel, pot exista prioritati (din ratiuni economice) pentru domeniul comercial, care asigura o rotatie rapida a capitalului si deci o recuperare mai rapida a creditelor, in timp ce firmele din agricultura, care au un ciclu de productie de 6-12 luni sa fie dezavantajate, etc.

Cauzele externe se pot evalua grupand factorii in:

factori politico - legali (juridici);

factori economici;

factori sociali;

factori tehnologici;

factori concurentiali.

Factorii politico - legali au in vedere politicile guvernamentale, ale bancilor nationale si prevederile legislative in vigoare, cum ar fi:

existenta anumitor sectoare de activitate privilegiate

sistemele de impozitare

nivelul (gradul) de lichiditate si de capital

nivelul de risc in general si modul de calcul al acestuia etc.

Factorii economici au in vedere stimulente care vin dinspre economia reala, in sensul ca o economie in ascensiune va stimula dezvoltarea sistemului financiar-bancar, va duce la aparitia de noi debusee pentru banci, un risc redus, ce va determina cresterea ofertei de credite.

Factorii sociali tin de schimburile culturale, stilul de viata, de serviciile bancare solicitate, care pot stimula aparitia de noi produse financiar-bancare si deci de credite.

Factorii tehnologici se refera la informatizarea activitatilor de analiza si evaluare atat din punct de vedere al echipamentelor hardware, dar si in privinta softului. Prin aceasta se asigura posibilitati de informare rapida si de evaluare complexa si intr-un timp foarte scurt a riscului in creditare, ceea ce va diminua creditele neperformante si va mari posibilitatile de creditare.

Factorii concurentiali au in vedere concurenta care se manifesta la nivelul sistemului financiar-bancar: numar, puncte tari si slabe, piete tinta, tipurile de produse bancare, etc. Pe baza analizei punctelor tari si slabe rezultate din evaluarea mediului intern si a amenintarilor si oportunitatilor reiesite din evaluarea mediului extern pot fi identificate si anticipate comportamente ale firmelor financiar-bancare si pe aceasta baza se poate anticipa o evolutie comportamentala a sistemului financiar-bancar care constituie o componenta a mediului concurential al firmei analizate.

2 Necesitatile de crestere a capitalului

Pot fi satisfacute printre altele prin vanzarea de actiuni pe piata. In realizarea acestei operatiuni trebuie evaluate:

posibilitatile de vanzare;

posibilitatea de diminuare (pierdere) a puterii manageriale.   

Posibilitatile de vanzare se analizeaza si evalueaza prin evaluarea existentei sau a nonexistentei unor institutii specializate la care firma sa poata face apel: bursa, rasdaq etc.

Posibilitatile de diminuare a puterii manageriale reprezinta mai mult o problema proprie firmei, dar care poate sa devina o problema a mediului financiar atunci cand anumite reglementari pot sa favorizeze sau nu diminuarea puterii economice a actionarilor existenti.

3 Mediul fiscal

In ce priveste mediul fiscal direct, acesta poate fi apreciat prin analize care pun in evidenta:

nivelul impozitarii profitului;

anumite "stimulente" financiare pentru anumite productii si/sau zone geografice (vezi zonele defavorizate, zone ale liberului schimb etc.);

facilitati fiscale pentru anumite tipuri de intreprinderi (IMM-uri etc.).

In evaluarea influentei mediului fiscal si bancar ca forta concurentiala a unei firme se impun respectate anumite reguli:

amenintarile nu trebuie sa descurajeze, ci odata descoperite sa reprezinte sansa gasirii constiente a unor solutii;

oportunitatile sa fie valorificate prioritar, daca si concluziile desprinse din analiza celorlalte forte concurentiale le favorizeaza;

influentele mediului fiscal bancar se regasesc aproape in toate celelalte forte concurentiale.