ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARA A STOCURILOR

ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARA A STOCURILOR

1. EVALUAREA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE

Criteriile de evaluare de care trebuie sa tinem seama sunt:

-sa asigure conservarea valorii de origine a bunului;

-sa inregistreze diminuarea de valoare;

-inregistrarea cresterii de valoare trebuie sa respecte principiul realismului si prudentei.

La intrarea in patrimoniu stocurile si productia in curs de executie se evalueaza astfel:

-materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, animalele marfurile si alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achizitie;

-productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar si alte bunuri produse de catre unitatea patrimoniala, la costul de productie;

-animalele si pasarile la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.

Costul de achizitie este format din cheltuielile de cumparare, cheltuieli de transport, cheltuieli de asigurare, taxe nedeductibile si cheltuieli indirecte de aprovizionare.

Dintre cheltuielile specifice de productie amintim: cheltuieli cu prelucrarea materiilor prime, materialelor, cheltuieli indirecte de productie aferente mai multor produse.

In costul de productie nu se include cheltuielile cu administratia intreprinderii si cu desfacerea acestor bunuri, fiind considerate cheltuieli ale perioadei curente. Daca ciclul de exploatare este mai mare de un an se impune includerea in costul de productie a unei parti din cheltuielile privind administratia intreprinderii. Daca stocurile sunt finantate din credite putem include in costul acestora cheltuielile cu dobanzile, daca imprumuturile se refera la un anumit stoc si pe intreaga perioada a constituit stocul respectiv.

Stabilirea valorii de inventar se evalueaza la pretul pietii, starea bunurilor, utilitatile bunurilor pentru intreprindere, locul unde este constituit stocul.

In cadrul activelor circulante se disting bunuri identificabile , adica bunuri ce sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, atat in momentul intrarii in patrimoniu cat si cele ale gestionarii, stocarii si iesirii din stoc si bunuri interschimbabile, adica bunuri fungibile care in interiorul fiecarei categorii nu pot fi in mod unitar identificabile dupa intrarea lor in depozit. Pot fi socotite drept bunuri interschimbabile spetele ce apartin aceluiasi sort de bun cum ar fi, de exemplu acelasi sort de piese aprovizionat la preturi diferite de la furnizori diversi.

Institutiile de normalizare contabila din tara noastra recomanda trei metode de evaluare a bunurilor materiale la iesirea din stoc si anume fie metoda "costului mediu ponderat" (CMP), fie metoda "primei intrari-primei iesiri" (FIFO), fie metoda LIFO (ultimul intrat- primul iesit).

Costul unitar mediu ponderat se calculeaza fie dupa fiecare intrare, fie lunar, ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate, adica:

∑Qi x pi

i=1,n

CUMP=-------------

∑ Qi

i=1,n

Unde:

Qi = cantitatea aferenta stocului i

Pi = pret unitar aferent stocului i.

UM:kg    TUBURI

1.05 Stoc init. 1691 120 202920

2.05 intrare 678 172 115584

4.05 iesire 600 161 96600

7.05 intrare 180 140 25200

8.05 iesire 400 161 64400

9.05 intrare 150 160 24000

Pentru prezentarea acestei metode plecam de la cazul elementului "tuburi" de la S.C. ARIX IMP-EX S.R.L. caracterizatA prin urmatoarele informatii:

-stoc la 1.05........ 1691 unitati a 120 lei/unitate

-intrari in stoc:

-pe 2.05..........678 unitati a 172 lei/unitate

-pe 7.05..........180 unitati a 140 lei/unitate

-pe 9.05..........150 unitati a 150 lei/unitate

-iesiri din stoc:

-pe 4.05..........600 unitati a 161 lei/unitate

-pe 8.05..........400 unitati a 161 lei/unitate

-stocul final este de.....1699 unitati

CUMP =869068lei/2699 unitati = 322 lei/unitate

Evaluarea iesirilor din stoc dupa metoda costului unitar mediu ponderat calculat dupa fiecare intrare:

Data Explicatii Intrari Iesiri Stoc

1.05 Stoc.init. 400 120 48000 400 120 48000

2.05 Intrare 3000 172 516000 3400 166 563992

4.05 Iesire 600 166 99528 2800 166 464464

7.05 Intrare 180 140 25200 2980 164 489674

11.05 Iesire 400 164 65728 2580 164 423946

18.05 Intrare 150 160 24000 2730 164 447938

Evaluarea iesirilor din stoc dupa metoda FIFO consta in evaluarea iesirilor din stoc in ordinea in care unitatile de stoc au intrat in patrimoniu inregistrate la valoarea lor de intrare (cost de achizitie sau pret de productie). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie ( sau de productie ) al lotului urmator, in ordine cronologica.

UM:kg TEVI

400 120 48000

400 120 48000

2800 172 481600

2400 172 412800

2400 172 412800

180 140 25200

18.05 Intrare 150 160 24000 150 160 24000

Conform metodei "ultimul intrat - primul iesit" (LIFO) Unitatile de stoc cele mai recente ies primele, la preturile aferente lor.

UM:kg TEVI

400 120 48000

400 120 48000

400 120 48000

400 172 68800

180 140 25200 2400 120 288000

2180 172 374960

18.05 Intrare 150 160 24000 150 160 24000

Evaluarea iesirilor din stoc dupa metoda costului unitar mediu ponderat

calculat a finele perioadei de gestiune, respectiv lunar, prezinta avantajul unui calcul simplu apropiindu-se mai mult de practica inventarului intermitent dar nu permite valorizarea iesirilor in cursul perioadei de gestiune. In schimb, metoda costului mediu ponderat calculat dupa fiecare intrare e considerata mai aproape de practica inventarului permanent si da posibilitatea valorizarii iesirilor in cursul perioadei de gestiune, prezentand inconvenientul unui calcul complex.

Celelalte metode de evaluare a iesirilor din stoc trebuie examinate in legatura cu fenomenul de miscare a preturilor. In cazul cresterii continue a preturilor, prin aplicarea metodei FIFO, iesirile sunt evaluate la preturile cele mai scazute, stocurile finale fiind la preturile cele mai ridicate, rezultand o majorare a beneficiului din eploatare al intreprinderii. Din contra, daca preturile sunt in scadere, iesirile sunt evaluate la preturile cele mai ridicate, stocul final, la preturile cele mai scazute, iar beneficiul e micsorat.

Daca se aplica metoda LIFO, efectele sunt inverse. In caz de crestere continua a preturilor, iesirile sunt exprimate la preturile cele mai ridicate, stocul final, la preturile cele mai scazute, iar beneficiul e micsorat.

Dat fiind ca metoda CMP si metoda FIFO nu asigura cea mai buna reflectare a fluxurilor de stocuri in perioadele de inflatie, metoda LIFO este considerata mai adecvata determinarii rezultatului exercitiului decat metodele CMP si FIFO. Atunci cand se aplica metoda CMP nu se pot utiliza cele doua variante ale sale ci numai unul, respectiv costul unitar mediu ponderat calculat la sfarsitul lunii sau calculat dupa fiecare intrare.

In plus, intreprinderile din tara noastra au posibilitatea de a evalua stocurile dupa metoda preturilor standard care sunt stabilite pe baza preturilor medii ale bunurilor respective, deumite preturi de inregistrare.

Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient (K). Acest coeficient se aplica asupra valorii bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, pentru a se obtine diferentele de pret aferente valorii stocurilor iesite.

(Si + Rd)cdp

K=----- ----- ----------

(Si + Rd)cspi

Si = soldul initial

Rd = rulaj debitor

cdp = cont diferente de pret

cspi = cont de stoc la pret de inregistrare

Din analiza acestor metode rezulta ca intreprinderile dispun de o anumita flexibilitate pentru evaluarea stocurilor si indirect a rezultatului exercitiului.

Se constata astfel ca rezultatul exercitiului nu de pinde numai de performantele economice si financiare ale intreprinderii dar, intr-o anumita masura, si de optiunile sale metodologice pe linie de evaluare.

2. VALOAREA STOCURILOR SI PRODUCTIEI IN CURS DE EXECUTIE IN MOMENTUL INVENTARULUI

Institutiile de normalizare din tara noastra nu au facut precizari exprese in ceea ce priveste valoarea retinuta in momentul inventarierii ca valoare actuala

sau valoare de inventar a stocurilor si productiei in curs de executie. De aceea consideram ca la stabilirea valorii actuale a acestor active circulante stau aceleasi criterii ca si in cazul evaluarii altor bunuri, respectiv utilitatea bunului si pretul pietei.

Asfel pentru produsele finite si marfurile revandute in aceeasi stare, valoarea de inventar se stabileste in functie de valoarea lor neta de realizare, care este egala cu pretul de vanzare al intreprinderii din care sunt deduse cheltuielile ramase de efectuat pentru realizarea bunurilor.

Pentru semifabricate se utilizeaza, de asemenea, valoarea neta de realizare, tinandu-se cont de destinatia acestor active circulante:

. daca ele nu pot fi vandute decat in forma finita, pretul retinut este pretul de vanzare al produsului finit, diminuat de cheltuielile fazalor si operatiilor neparcurse si cheltuielile de desfacere;

. daca ele pot fi vandute ca atare, pretul retinut va fi dat de diferenta intre pretul de vanzare al semifabricatelor si cheltuielile de desfacere.

La evaluarea productiei neterminate se va tine cont de componentele produsului si stadiul de prelucrare al acestora, iar pentru materii prime si materiale consumabile se utilizeaza fie valoarea neta de realizare, fie costul de inlocuire.

VALOAREA BILANTIERA (LA INCHIDEREA EXERCITIULUI)

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vinzarea lor. In acest scop, valoarea stocurilor se diminueaza pina la valoarea realizabila neta, prin reflectarea unei ajustari pentru depreciere. Prin valoare realizabila neta se intelege pretul de vinzare estimat care ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci cind este cazul, si costurile estimate necesare vinzarii.

Marfurile achizitionate cu titlu oneros se evalueaza la cost de achizitie (Ca) egal cu pretul de cumparare (Pc) din factura furnizorului la care se adauga toate cheltuielile din procesul aprovizionarii (Cha). Cheltuielile din procesul aprovizionarii sunt formate din cheltuieli de incarcare, transport, asigurare pe timpul transportului, descarcare, manipulare si eventuale taxe nerecuperabile ca accize si taxa pe valoarea adaugata pentru neplatitorii de taxa. Pentru marfurile provenite din import, in cheltuielile de aprovizionare, respectiv in costul de achizitie se mai include taxele si ccomisioanele vamale.

Marfurile produse de intreprindere se evaluaza la cost de productie (Cp), adica suma costului de achizitie al materiilor prime si a cheltuielilor directe de prelucrare la care se adauga cota parte din regia sectiei prelucratoare.

In ceea ce priveste marfurile intrate in patrimoniu cu titlu gratuit se evalueaza la valoarea actuala, adica pretul pe care l-ar da dobanditorul lor, daca le-ar achizitiona in acel moment, la locul si in starea in care se afla. Valoarea actuala se stabileste pornind de la pretul pietii pentru marfuri similare sau asemanatoare si corectandu-l in functie de starea si utilitatea marfii pentru intreprindere.

La iesirea din patrimoniu marfurile se diferentiaza pentru acelasi sortiment de marfa in functie de calea de intrare si perioada intrarii. De aceea este necesar calculul unei valori medii de intrare ce poate fi calculata prin:

-procedeul costului mediu ponderat global sau pe loturi de marfa;

-procedeul epuizarii succesive a stocurilor:FIFO - First In First Out si LIFO -Last In First Out.

CMP = (Si + I)/(Qi+Q)

Si = valoarea totala a stocului initial (precedent -Sp)

I = valoarea intrarilor

Qi = cantitatea existenta in stocul initial (precedent - Qp)

Q = cantitatea intrata.

4.STRUCTURI DE PRETURI

Daca privim evaluarea marfurilor prin prisma doar a celor doua momente caracterizate prin repetabilitate, aprovizionare si vanzare, putem identifica doua tipuri de preturi:

-preturi de cumparare

-preturi de vanzare

Preturile de cumparare (Pc) reprezinta echivalentul sumei platite sau de platit pentru marfurile furnizate de alte intreprinderi (furnizori). Aceste preturi se caracterizeaza prin fluctuatie in raport de corelatia cerere-oferta si in functie de puterea de cumparare a monedei nationale, si negociabilitate cu partenerii, cu ocazia incheierii contractelor.

Pretul de cumparare este doar o componenta , desigur de baza, a costului de achizitie, folosit cu ocazia evaluarii marfurilor cumparate si intrate in patrimoniu.

Preturile de vanzare reprezinta echivalentul banesc al sumelor incasate sau de incasat ca urmare a vanzarii marfurilor.

Daca privim acest pret prin prisma participantilor posibii se pot decupa doua structuri:

Pretul de vanzare se compune din costul de achizitie al marfii (Ca) si marja bruta (Mb) , ca urmare:

Pv = Ca + Mb

Cunoscand modul de calcul al costului de achizitie

Ca = Pc + Ch aprovizionare sau achizitie

Pv = (Pc + Cha) + Mb

Marja bruta are ca scop acoperirea cheltuielilor de vanzare (Cv) si asigurarea profitului (Pn). Deci

Mb = Cv + Pn

iar

Pv = (Pc + Cha) + (Cv + Pn)

sau

Pv = Ca + Cv + Pn

de unde Pn = Pv Mv - Ca Mv - Cv

unde Mv = Marja bruta aferenta marfii vandute;

Cv = cheltuieli de desfacere ( de vanzare ).

Marja bruta reprezinta suma cuprinsa in pretul de vanzare destinata acoperirii cheltuielilor de vanzare (desfacere) si asigurarii profitului (P) intreprinderii vanzatoare. Marja bruta se adauga la costul de achizitie pentru a obtine pretul de vanzare.

Principalele caracteristici ale sale sunt:

● marimea marjei brute care se stabileste de catre intreprinderea vanzatoare, dar se negociaza cu clientul in momentul negocierii pretului de vanzare care o include;

● marimea marjei care fluctueaza odata cu fluctuatia pretului de vanzare pe grupe sau sortimente de marfuri;

● nivelul marjei brute care se diferentiaza in functie de natura marfurilor desfacute (in functie de nivelul cheltuielilor de desfacere) si profilul intreprinderii.

Marja bruta se poate stabili:

○ procentual - procentul aplicandu-se la costul de achizitie, iar suma astfel stabilita adaugandu-se la acesta

○ in suma absoluta (fixa)

○ mixt - prin combinarea procentului cu suma fixa

○ ca diferenta intre pretul de vanzare si costul de achizitie.

In situatia in care evaluarea se face la pretul de vanzare, apare necesitatea folosirii categoriei economice de marja bruta redusa. Aceasta are acelasi scop (destinatie). In suma absoluta, cele doua categorii economice sunt deci egale, procentual , se diferentiaza.

Deosebirea intre marja bruta si marja bruta redusa consta in modul de calcul al preturilor: precentul de marja bruta se aplica la costul de achizitie al marfii, suma rezultata adaugandu-se la acesta pentru a se obtine pretul de vanzare; procentul de marja bruta redusa se aplica la pretul de vanzare , suma rezultata scazandu-se din acesta pentru a determina costul de achizitie.

Documentul care sta la baza operatiilor cu marfuri este factura. Pentru un furnizor ea este un document de vanzare a marfurilor, iar pentru client, cumparare.

Factura cuprinde:

a)      pretul unitar al marfurilor care inmultit cu cantitatea vanduta/cantitatea cumparata pentru fiecare sortiment de marfa permite stabilirea valorilor partiale. Acestea insumate dau valoarea totala a marfii.

b)      reducerile de pret care pot fi de doua tipuri:

reduceri comerciale

-reduceri financiare

Reducerile comerciale pot fi : bonificatii, remize, risturne.

Bonificatiile sunt reduceri de pret acordate de furnizor clientului pentru defecte de calitate cotinute de marfa, dar care nu fac marfa nevandabila.

Remizele sunt reduceri acordate asupra pretului de vanzare , convenit in functie de importanta cantitatii vandute. Se calculeaza prin aplicarea unui procent asupra pretului de vanzare.

Risturnele reprezinta reduceri de pret calculate asupra ansamblului de operatii efectuate cu acelasi client pentru o anumita perioada convenita de comun acord pentru care s-a depasit valoarea contractuala.

Reducerile de pret se pot factura odata cu marfa sau ulterior facturarii marfii.

Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare.

Sconturile sunt reduceri acordate de furnizor clientului pentru plata/incasarea inainte de scadenta.

c)      pretul ambalajelor

Ambalajele pot fi facturate separat de marfa sau pot fi incluse in pretul marfurilor. De regula sunt facturate separat si se platesc odata cu plata contravalorii marfurilor.

d)      pretul transportului

Factura poate cuprinde sau nu si pretul transportului in functie de conditiile inserate in contractul incheiat intre furnizor si client.

Principalele conditii de transport sunt:

● loco (franco) depozitul furnizorului;

● loco (franco) unitatea primitoare;

● loco (franco) gara (autogara, port) de expeditie;

● loco (franco) gara ( autogara, port) de destinatie.

Conditiile de transport exprima locul in care se face trecerea marfii din proprietatea furnizorului in proprietatea clientului. Pana la acest loc toate cheltuielile sunt efectuate si suportate de furnizor. De la acest loc pana la destinatie toate cheltuielile si responsabilitatea asupra marfii cad in sarcina clientului. El le va adauga la pretul de cumparare al marfii pentru a determina costul de achizitie. Daca aceste cheltuieli se efectueaza de furnizor in contul si seama clientului, el le va factura impreuna cu marfa. In acest caz, transportul facturat clientului devine un element aditiv al facturii.

In cazul in care cheltuiala de transport-aprovizionare este efectuata pentru doua sau mai multe sortimente de marfa, ea trebuie repartizata pe fiecare sortiment. Repartizarea se face pe baza unui coeficient de repartizare conventional, calculat in raport cu valoarea totala a marfii.

Kchelt. Aproviz = Cheltuieli aprovizionare/Total valoare aprovizionata.

Cota cheltuielii de aprovizionare pe sortiment = K x Valoarea partiala a marfii pe sortiment.

e)      Taxa pe valoarea adaugata (TVA este o taxa fiscala care priveste vanzarile de bunuri si servicii.

Din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata, marfurile se impart in:

●Marfuri cu taxa de 19%;

●Marfuri cu taxa de 9%;

●Marfuri scutite de taxa.

5. CONTINUTUL CICLULUI DE EXPLOATARE

Obiectul urmarit de gestiunea ciclului de expoatare este cel al oricarei investitii de capital: cea mai eficienta alocare a capitalului in conditiile de diminuare a riscului. Armonizarea relatiei rentabilitate-risc se realizeaza in cea mai mare parte in cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante si sursele mobilizate pentru finantarea acestuia. Pentru a raspunde nevoii de rentabilitate, gestiunea activelor circulante urmareste realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante, iar gestiunea pasivelor circulante urmareste cel mai redus cost al procurarii capitalurilor necesare.

Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor circulante urmareste eliminarea rupturilor de stocuri, a lipsei de lichiditati, preocupare insotita de cresterea costurilor de exploatare si de diminuarea rentabilitatii. In privinta pasivelor circulante se urmareste permanenta surselor de finantare, autonomia financiara a ciclului de exploatare, preocupari insotite de cresteri ale costului procurarii capitalurilor necesare.

Avand in vedere aceste cerinte ale optimizarii relatiei rentabilitate - risc, in mod concret gestiunea ciclului de exploatare cuprinde doua domenii complementare de activitate: determinarea necesarului de active circulante (de stocuri, de creante, de lichiditati) si determinarea modalitatii de finantare a

necesarului de active circulante (a fondului de rulment; a datoriilor de exploatare: furnizori, creditori etc.; a creditelor bencare: credite de trezorerie, credite de scont etc.).

Principala caracteristica a activelor circulante este lichiditatea ridicata a acestora si deci posibilitatea acoperirii operative din incasari a datoriilor, a efectuarii unor plasamente de trezorerie si a pastrarii unei rezerve lichide in cont si in casa. Exista un raport specific fiecarei intreprinderi intre vanzari (cifra de afaceri) si nivelul activelor necesare pentru realizarea acestora. Pornind de la acest raport se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de eploatare cu efecte diferite asupra rentabilitatii si riscului:

1.o politica agresiva care-si propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Rentabilitatea ridicata intentionata prin aceasta politica este insotita de riscuri mari legate de lipsa de stoc, de lipsa de lichiditati si de insolvabilitatea intreprinderii;

2. o politica defensiva care-si propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate. Rentabilitatea va fi, in acest caz afectata de costurile suplimentare ale prudentei in asigurarea cu stocuri a continuitatii activitatii de eploatare;

o politica echilibrata (intermediara) este cea care armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc.

Ac

(2)

CA

In ceea ce priveste finantarea activelor circulante intr-o politica agresiva accentul cade in principal pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare, credite bancare etc.) care au cele mai mici costuri de procurare a lor, dar care determina si o preocupare stresanta de a reinnoi creditele pe termen scurt, la dobanzi mai mari sau chiar riscul unei lipse de capital.

Politica defensiva are in vedere finantarea activelor circulante in principal, din surse permanente (fondul de rulment) care au costuri de procurare mult mai mari , dar si o acoperire suficienta impotriva riscului de reinnoire a creditelor si a cresterii ratei dobanzii.

O politica neutra consta in sincronizarea perfecta intre scadentele activelor si pasivelor pe termen scurt. Rentabilitatea si riscul ce ar insoti formarea activelor si pasivelor circulante au sensuri contrare si se neutralizeaza intr-o oarecare masura. Fondul de rulment ar reprezenta, cum s-a mai mentionat, marja de siguranta pentru finantarea activelor circulante si pentru autonomia financiara a intrepriderii.

6.GESTIUNEA ECONOMICA A STOCURILOR

Stocurile sunt destinate productiei de baza, executarii lucrarilor de intretinere si reparatii; avem urmatoarele tipuri de stocuri: stoc curent, stoc de siguranta, stoc de pregatire sau de conditionare, stoc de iarna.

Stocul curent reprezinta cantitatea de materii prime nei si de materiale refolosibile care pevede sa se acumuleza in cadrul depozitelor intreprinderii consumatoare cu scopul asigurarii continuitatii alimentarii procesului de productie in intervalul dintre doua aprovizionari consecutive. Acest stoc

reprezinta o marime dinamica ce inregistreaza pe parcursul existentei si miscarii lui niveluri cantitative diferite in functie de evolutia procesului de consum si de ritmul livrarilor de la furnizori.

Ii = nivel maxim al stocului curent

Q

I1 I2 I3

-------- ----- ------ --------- nivel maxim

_____ _______ ______ __________ nivel mediu

_____ _______ ______ __________ nivel minim

-2000 stoc de siguranta

zile

Nivelul maxim se inregistreaza la data cand se primeste un lot de livrare de la furnizori cu scopul reintregirii stocului curent pana la limita maxima stabilita.

Nivelul mediu se inregistreaza pe parcursul intervalului dintre doua livrari consecutive ca urmare a eliberarii unor cantitati de materiale pentru consum =

Nmax + Nmin

Nivelul minim se inregistreaza la incheierea ciclului dintre doua aprovizionari consecutive, moment la care practic are loc o noua intrare de materiale.

Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de materiale acumulata in cadrul depozitelor unitatii consumatoare cu scopul asigurarii continuitatii alimentarii consumului productiv cand stocul curent a fost epuizat, iar livrarea partizilor

de materiale urmatoare sau sosirea lor pentru reintregirea acesteia a fost intrerupta sau intarzie un anumit timp din cauza unor deficiente ivite la un furnizor sau la un transport. Acest stoc este intangibil, el nu trebuie sa fie consumat pentru aprovizionarea curenta a productiei, ci numai in cazuri exceptionale. Din acest motiv stocul de siguranta trebuie refacut imediat din primele intrari de materiale pentru a-si putea relua functia de asigurare a continuitatii productiei.

Stocul de pregatiresau de conditionare reprezinta cantitatea de materiale ce se prevede sa se acumuleze in depozitele intreprinderilor cu scopul asigurarii continuitatii alimentarii procesului de productie in cazul eventualelor stationari de materiale din stocul curent inainte de a fi eliberate pentru consum.

Ii = nivelul stocului de conditionare

ci = timp de conditionare

Ci = perioada de consum

Q

c1 C1 c2 C2 c3 t (zile)

Stocul pentru transportul intern reprezinta cantitatea de materiale prevazuta pentru acumulare cu scopul asigurarii continuitatii productiei in cazul in care sunt necesare transporturi de la un depozit la punctele de consum.

t1 - t2 = timp de transport

t'1 - t'2 = perioada de consum

I1 A I2 A

Q ----- B

-------

C

t1 t2 t3 t4 t5 t6 t'1 t'2 t'3 T

Stocul de productie se exprima in diferite marimi si unitati de masura. Exprimarea in unitati naturale Spf face posibila analizarea bazei materiale existente , furnizeaza elementele de calcul necesare pentru stabilirea capacitatilor de depozitare. Exprimarea in unitati valorice Spv rezulta din pretul unitar de aprovizionare al fiecarui material si ajuta la determinarea vitezei de rotatie. Exprimarea in zile Spz ofera posibilitatea cunoasterii perioadei de timp pentru care stocul de productie asigura consumul productiv al intervalului dintre livrari ca si termenele concrete de livrare care se regasesc in contractele economice.

Spf

Spz =----------

Cmz

unde Cmz = consum mediu zilnic

Norma de stoc in zile este de fapt intervalul mediu intre livrari.

Stabilirea politicii de gestiune a stocului este nemijlocit legata de cunoasterea elementelor prin care se caracterizeaza procesele de stocare si care determina nivelul real de formare a stocurilor.

a)Cererea de consum ( r ) - in functie de aceasta se determina nivelul si

ritmul iesirilor, intrarilor si nivelul stocurilor.

b)Cantitatea de aprovizionat ( N ), respectiv necesarul de aprovizionat;

c)Lotul ( n ) cu care se face aprovizionarea la anumite intervale in cadrul

procesului de gestiune si care este in functie de caracterul cererii;

d)Parametrii de timp;

-perioada de gestiune ( Θ ): 1 an (360 zile)

-intervalul de timp intre doua aprovizionari succesive (T)

-durata de aprovizionare (t)

-momentul calendaristic (ti)

e)Costurile, respectiv cheltuielile ce trebuie efectuate pentru derularea

procesului de aprovizionare. In calculul stocului se are in vedere:

-costul de lansare al comenzii = cheltuieli fixe pentru o

comanda

-costul de stocare (cs)

-costuri aferente lipsei materialelor in stoc, penalizari

suplimentare (cp), apare daca cererea este mai mare decat

stocul.

7.GESTIUNEA STOCURILOR IN SITUATII DE INCERTITUDINE

O politica prudenta de aversiune fata de risc va determina constituirea unui stoc de siguranta suficient de acoperitor pentru "ruptura de stoc" curent in cazuri de intarzieri in aprovizionari. Politica este recomandabila atunci

cand costurile antrenate in ruptura de stoc, respectiv de cele care decurg din intreruperea activitatii de exploatare sunt foarte mari.

O politica agresiva , indiferenta fata de risc, va conduce la determinarea unui stoc mediu de siguranta ca medie aritmetica a stocurilor de siguranta corespunzatoare fiecarei situatii de intarziere a aprovizionarii (inclusiv situatia fara intarzieri):

1/5 100000/360 x (0+1+2+3+4) = 555,5 kg

Daca admitem ca ruptura de stoc antreneaza costuri relativ egale cu cele ale stocurilor excesive inseamna ca la intarzieri de pana la 2,5 zile intreprinderea va avea de suportat costul de depozitare si de oportunitate cu stocurile de siguranta constituite, iar daca intarzierile sunt mai mari de 2,5 zile, aceasta va inregistra costuri ocazionate de lipsa de stoc (curent si de suguranta).

O politica mai realista ar fi cea care ar optimiza costurile ocazionate de fiecare din politicile anterioare, costuri care pot fi masurabile. Se parcurg doua etape:

a) se determina costurile ocazionate de fiecare nivel al stocului de siguranta in toate situatiile posibile intarzierilor in aprovizionari. Pentru exemplificare se admite un cost al rupturii de stoc de 300 lei in prima zi si de 400m lei in a doua si urmatoarele .

Costurile ocazionate de stocurile de siguranta:

0 zile 0 lei 46 lei 93 lei 139 lei 185 lei

1 zile 300 lei 0 lei 46 lei 93 lei 139 lei

2 zile 700 lei 300 lei 0 lei 46 lei 93 lei

3 zile 1100 lei 700 lei 300 lei 0 lei 46 lei

Un stoc de siguranta de 278 kg determina:

-cand nu sunt intarzieri in aprovizionare, un cost suplimentar cu stocul de

siguranta constituit inutil de 46 lei (278 x 0,3 200/360 = 46 lei);

-cand este o zi de intarziere, un cost zero intrucat acesta s-a consumat

pentru a acoperi lipsa de stoc;

-cand sunt doua zile de intarziere, un cost de 300 lei pentru una zi lipsa

din stoc (prima zi de intarziere fiind acoperita de stocul de siguranta

constituit);

-cand sunt trei sau patru zile de intarziere corespunzatoare rupturilor de

stoc de doua zile ( 300 + 400 = 700 lei ) si, respectiv, de trei zile ( 300 +

+400 + 400= 1100 lei).

b)se determina o "matrice a consecintelor" determinate de fiecare nivel al stocului de siguranta asupra gestiunii stocurilor. Este necesar sa se utilizeze frecventele (inregistrate statistic) de aparitie a intarzierilor in aprovizionari.

Daca consideram ca aceste frecvente urmeaza legea normala de distributie, atunci matricea consecintelor are frecventele de 0.1; 0.2; 0.4; 0.2; 0.1 pentru fiecare situatie a aprovizionarilor. Stocul de siguranta de 834 kg va determina cel mai mic cost total (de depozitare, de oportunitate si de ruptura de stoc), fiind decizia cea mai favorabila.

Zile de frecventa Marimi ale stocului de siguranta

0 zile 0.1 0 5 lei 9 lei 14 lei 19 lei

1 zile 0.2 60 lei 0 5 lei 19 lei 28 lei

2 zile 0.4 280 lei 120 lei 0 18 lei 37 lei

3 zile 0.2 220 lei 140 lei 60 lei 0 9 lei

4 zile 0.1 180 lei 110 lei 70 lei 30 lei 0

Un caz si mai general al aprovizionarilor, la intervale variabile dar si in cantitati variabile, se rezolva cu ajutorul mediei ponderate atat pentru calculul stocului curent cat si pentru cel al stocului de siguranta. Intervalul mediu intre aprovizionarile consecutive ( i ) se determina ca medie aritmetica a intervalelor variabile de aprovizionare (ti) ponderate cu cantitatile variabile ce se vor aproviziona (qi) :

∑ qi x ti

i = -----------

∑qi

In continuare stocul curent mediu (Scrt) se determina in functie de necesarul mediu de aprovizionat (N/360) si de intervalul mediu intre aprovizionari (i) , astfel

Scrt = N x i/360

Intervale Cantit Intervale Intarzieri Cantit Intarzieri

20 770 15400 -1 770 770

30 1150 34500 -2 1150 2300

25 960 24000 -3 960 2880

35 1350 47250 -4 1350 5400

Pentru stocul de siguranta se determina un interval mediu de abatere fata de intervalele contractuale ca medie a zilelor de intarzieri (abateri) ponderate cu cantitatile aprovizionate la termene intarziate:

Ssig = N x s/360

i = 121150/4230 = 28,6 zile

s = 11350/4230 = 2,7 zile (interval mediu de abatere)

8. METODE DE GESTIUNE A STOCURILOR

Aceste elemente au permis generarea urmatoarelor sisteme de gestiune:

Gestiune cu cerere constanta la intervale egale presupune ca reaprovizionarile sa se faca in loturi egele din punct de vedere cantitativ; asigura prevenirea epuizarii stocului de materiale dintr-un anumit ciclu prin crearea si utilizarea stocului de siguranta.

Gestiunea cu cerere variabila la intervale egele presupune reaprovizionarea cu cantitati variabile ce vor fi estimate la date calendaristice (ti), cantitatea de materiale care a mai ramas in stoc urmeaza sa acopere cererea de consum pe durata de aprovizionare (t)

Gestiune cu cerere constanta la intervale neegale ; nu se cunosc de la inceput momentele calendaristice , ele trebuie determinate prin extrapolare.

Gestiune de tip (S.s) sau cu doua depozite; intervalele si cererile sunt variabile, lotul de aprovizionari este constant (S). Acesta exprima esenta procesului de stocare "S" fiind nivelul de reaprovizionare, "s" fiind cantitatea de reaprovizionat. O alta problema ce trebuie abordata se refera la factorii ce conditioneaza si determina nivelul de formare a stocurilor, locul de amplasament, tipul de stoc ce urmeaza a fi constituit.

a)frecventa livrarilor. Consideram existenta unui singur producator ale carui produse sunt destinate pentru beneficiarii A, B, C; productia lunara este Q produse, iar consumul beneficiarilor este Q/3 pentru fiecare. Se pot distinge doua strategii de livrare:

1)In prima luna intreaga productie va fi destinata lui A, in a doua luna lui B, in a treia luna lui C, deci livrarea va fi alternativa.

Ch c1N/n + N/2 aαθ

C* - - - - - - - -

n/2 aαθ

c1 N/n

- - - - - - - - - - - - - - - - -

lot de livrare

Analitic situatia stocului maxim (Sp) si mediu (Smp) pe total beneficiari:

Sp = Q(+)Q/3(+)2Q/3 = 2Q

Smp = 2Q/Q

Pentru fiecare beneficiar stocul mediu lunar este de Q/2 in prima luna, Q/3 in a doua luna, Q/6 in a treia luna.

2)Livrarea productiei lunare in mod egel celor trei beneficiari: livrare simultana

Sp = Q/3 + Q/3 + Q/3 = Q

Smp = Q/2

Din analiza celor doua strategii se observa ca a doua metoda este mai eficienta , deoarece permite reducerea nivelului stocului maxim pe total la jumatate; pe fiecare unitate stocul mediu este de Q/6 (nivel care in prima metoda se inregistreaza numai in luna a treia).

Relatiile economico - matematice care servesc la stabilirea frecventei optime a livrarilor catre fiecare beneficiar:

Smp = Cmz1 . I1 (+) Cmz2 . I2 (+)...(+)Cmzt . It

unde Smp = stoc mediu pe total beneficiar

Cmz = consum mediu zilnic al beneficiarului

Ii = intervalul mediu intre doua aprovizionari

Intervalele medii dintre livrari (I1, I2, ..It) pot fi scrise ca multiplii ai intervalului de reluare a fabricatiei.

Smp = Cmz1 k1 ip (+) Cmz2 k2 ip (+)....Cmzn kn ip = Σ Cmzi ki ip

ki = coeficient de multiplicare a intervalului de reluare a productiei

Smp devine minima prin derivare in raport cu ki

In concluzie stocul mediu de productie pe total beneficiar devine minim in cazul in care frecventa aprovizionarii este egala cu ritmul productiei.

b)Norma minima de livrare influenteaza nivelul stocului la consumatorii mici, norma minima de livrare este impusa de furnizori. Influenta acestora se transmite beneficiarilor sub doua aspecte concretizare in:

-capacitate de transport in corelatie cu distanta de transport

-reducerea cheltuielilor de transport

-amplasarea si apartenenta stocurilor; se pune problema de a gasi

solutia cea mai eficienta de amplasare a stocurilor de materiale

-conditii naturale si climatice

-capacitatea de depozitare care conditioneaza limita maxima admisa

a stocului. Acest factor actioneaza in cazul suprastocarilor exagerate.

Pe langa acesti factori exista si unii specifici fiecarei unitati, ca de exemplu: volumul si structura productiei ca si normele de consum sunt factori care participa la dimensionarea nivelului de formare a stocului prin intermediul consumului zilnic, cat si structura materiala a acestuia. Dar trebuie avut in vedere ca in calculele de optimizare sa se recurga si la cuantificarea efortului de munca sociala care va fi atras pentru procesul aprovizionare-stocare.

9.METODE SI MODELE DE GESTIONARE A STOCULUI DE PRODUCTIE

S = Sc + Ss + Scd + Si + Sti

Sc = stoc curent

Ss = stoc de siguranta

Scd = stoc de aditionare

Si = stoc de iarna

Sti = stoc pentru transportul intern

Stocul curent

Sc = Cmz * Im

Sc = Cmz * Ic

Cmz = consumul mediu zilnic de materiale

Im = intervalul mediu intre doua aprovizionari succesive

Ic = intervalul stabilit pe baza termenelor de livrare din contractele

economice

Cmz = N/360

N = necesarul de materiale

Aceste relatii se folosesc daca ritmul aprovizionarii este considerat satisfacator.

Stocul de siguranta indeplineste asa cum s-a precizat rolul de 'tampon' in satisfacerea cererilor pentru consumul productiv in conditii de reglari a aprovizionarilor. Pentru dimensionarea stocului de siguranta se foloseste metoda abaterii medii:

Ss = Cmz * Dm

D = Σ Qe De

Σ Qe

De = abateri efective (intarzieri)

Qe = cantitate efectiva

De = Ie - Im (se iau in calcul numai abaterile in plus de la intervalul mediu).

Stoc de conditionare (in zile) este egal cu timpul in care se executa operatia respectiva.

Scd = Cmz * Tcd

Tcd = timp de pregatire

Stoc pentru transport intern se stabileste in functie de timpul si distanta de aprovizionare dintre depozite si punctele intermediare de depozitare sau consum, de mijloace de transport, de natura materiilor prime. Sub aspect fizic:

Sti = Cmz * Tti

Tti = timpul pentru transportul intern

Stocul de iarna este destinat pentru asigurarea alimentarii continue a procesului de productie in conditiile in care exploatarea sau transportul materiilor prime se intrerupe.

Si = Cmz * Ti

Ti = timpul pentru transportul materiilor prime

10.MODELE DE OPTIMIZARE

Studiul teoretic al problemelor de gestiune a stocurilor se bazeaza pe modele. Un model reprezinta un sistem abstract construit dintr-un ansamblu de formule matematice si dispune de un mecanism intern.

Modelele se impart in:

-Modele deterministe - actiunile si reactiile universului sunt cunoscute;

-Modele stohastice - descriu fenomene cu evenimente aleatoare.

Gestiunea socurilor si modelele de conducere sunt din categoria celor la care timpul este vital. In cele mai multe probleme cu stocuri se studiaza evolutia unei cantitati Q care se dimensioneaza cu cantitati discrete q1, q2, q3.qn la momentele t1,t2,t3..tn.

A gestiona/administra un stoc inseamna a defini regulile de reaprovizionare astfel ca sa nu lipseasca marfuri din stoc si ca costul gestiunii sa fie minim.

Q

Q0

0 t1 t2 t3 t4 T

Graficul de variatie in timp al unui stoc

Printre modelele cercetarii operationale de calcul a stocului de materiale se numara:

1.Modele de calcul a lotului de livrare si de optimizare a stocurilor curente in conditiile cererii constante la intervale egale.

In conditiile in care se iau in considerare cheltuielile de stocare (Cs) si de lansare a comenzilor (Cl) (Modelul Wilson) presupune determinarea lotului economic (n*), intervalul de reaprovizionare optim (T*), a frecventei optime (Y*) si a costului minim (C*).

2 N Cl

n* = √ Cs

Y* = N/n*

T* = θ/Y*

C* = √ 2 N θ Cl Cs

N = necesarul anual de aprovizionare

Θ = perioada de gestiune (360 zile)

Costul de gestiune va fi impartit in doua categorii:

-cost de intretinere a stocului (inclusiv amortizarea si capitalul imobilizat) pe cantitati unitare si unitati de timp;

-cost de reaprovizionare aferent lansarii unei reaprovizionari , acest cost

putand fi considerat ca independent de cantitatea comandata.

↔ T/2 q

Tc/2

Reprezentarea grafica a costului global

Observatii : 1.Formula se poate aplica atunci cand costul total al stocarii

cantitatii in perioada T depaseste costul de lansare, ceea ce

se verifica si in practica.

2.S-a cautat sa se imbunatateasca metoda tinand cont de

intarzierea in aprovizionare si de expunerea reaprovizionarii.

Daca durata T este mai mare este bune sa se actualizeze

cheltuielile.

In cazul optimizarii lotului de livrare a stocului curent se iau in calcul cheltuielile proportionale cu cele de aprovizionare. Modelul are in vedere situatiile cand cheltuielile de stocare nu se cunosc cu certitudine.

Ca = N a (+) Cl N/n (+) ½ αθ (n a (+) Cl)

α = procentul de reprezentare a cheltuielilor de stocare in raport cu costul

aprovizionarii calculat la nivelul costului mediu (n a (+) Cl)

a = pretul de aprovizionare , exclusiv de lansare a comenzilor

Ca urmare functia economica ce urmeaza a fi minimizata:

Min C = minCl N/n (+) n/2 αθ a

δC /δn = - Cl N/n (+) α/2 θ a = 0

___________

C* = N a (+) α/2 θ Cl (+) √ 2 N θ Cl α a

Al treilea model il reprezinta stabilirea lotului economic a stocului optim in functie de cheltuielile unitare de transport (c t), cheltuielile fixe (c f) si cheltuielile variabile ( c v). Lotul optim se va determina prin totalizarea celor trei grupe de cheltuieli unitare. Marimea optima a lotului va corespunde nivelului minim al cheltuielilor totale unitare:

ct = c t + c f + cv

Ultimul model il reprezinta optimizarea lotului de livrare a stocurilor curente in functie de frecventa livrarilor si de cheltuielile atrase in procesul de formare-pastrare a stocurilor, la care se adauga si cheltuielile de formare a lotului de livrare (Cf): cheltuieli de ambalare, etichetare, de intocmire a documentelor, de transport:

Cf = y * Cn

360

y = ki ip

y = numar de livrari pe beneficiar

ki = coeficient de multiplicare

Cheltuielile de transport pe lot variaza in functie de marimea lotului si de forma de transport : c t = c tl/n, unde n reprezinta marimea lotului.

Cheltuuielile de transport pe an pe un beneficiar :

c t = y* c tl = c tl 360 / ki ip

Daca lotul este mai mare atunci cresc si cheltuielile de stocare.

Cheltuielile de stocare pe un lot: c sa = n * c sz/2 (c sz = cheltuieli de stocare pe zi).

Lotul mediu de livrare : nm = ki * ip * c mz, intervalul mediu intre livrari:

I = K * ip. Astfel functia cost total este C = cf + csa + c ta.

2 (cn (+)ctl) 360

K i*=√ csz ip Cmz

2.Modele de optimizare a stocurilor de materiale in conditiile cererii variabile la intervale egale.

In caracteristicile preconizate de modelul: optimizarea stocului curent lu䁡nd in calcul pierderile general䁥 de mentinerea unui stoc mai ma䁲e decat cererea pentru consum si a cheltuielilor suplimentare d䁥terminate de lipsa materialelor䀠din stoc , se pot incadra stocu䁲ile pentru piesele de schimb de䁳tinate utilajelor supus䁥 procesului permanent de uzura 䁭orala. Prin scoaterea din fabri䁣atie diferenta cantitativa de p䁩ese ce rezulta din situatia sto䁣>cerere se valorifica la un pre䅣 mai mic decat cel avansat, inr䁥gistrandu-se o pierdere unitara䀠C1. In situatia inversa apar cheltuieli unitare suplimentare C2 determinate de necesitatea satisfacerii cererii pentru consum.

Φ = C2/ (C1 + C2), φ = lipsa de stoc

Al doilea model il reprezinta optimizarea stocului curent luand in calcul cheltuielile de stocare si cele determinate de lipsa de materiale in stoc. Daca stocul este mai mare decat cererea

sm = [s + (s-c)] /2 = (s-c)/2

Iar daca stocul este mai mic decat cererea atunci

sm = s * T1/(2 * T) = s /(2 * c).

Lipsa mediei de stoc : L 0 = ½ (c-s) T2/T = ½ (c-s) 1/c

T = intervalul dintre doua aprovizionari succesive

T1 = perioada din cadrul intervalului dintre doua aprovizionari succesive

in decursul careia cererea este satisfacuta.

T2 = perioada din cadrul intervalului dintre doua aprovizionari succesive

in decursul careia cererea nu este acoperita.

Modele eficiente de calcul a stocului de siguranta

a)Modelul matematic bazat pe timpul de reaprovizionare (metoda de

calcul direct)

Ss = Cmz * Tt

Tt = T1 + T2 + T3

T1 = intervalul ce se inregistreaza de la emiterea comenzii si pana la

primirea acesteia de catre furnizor

T2 = timpul de transport al partizii de materiale de la furnizor la beneficiar

T3 = timpul aferent executarii operatiilor de incarcare - descarcare -

-primire - receptie.

b)IMPACT (Inventory Management Program and Control Tehniques)

Ss = K * MAD

n

∑ (ci - cm)

MAD= i=1_________

n

Cm = ∑ ci/n

Z = C1/C2 , trebuie sa fie cuprins in intervalul [0;1]

Daca z=0 se poate constata o lipsa de materiale din stoc, daca z=1 avem un serviciu perfect de servire din partea furnuzorilor.

Z = (Nc-Nl)/Nc = 1-Nl/Nc

MAD = abaterea absoluta de la medie a cererilor pentru consum (Mean

Absolute Deviation);

Ci = cerere efectiva

Cm = media cererilor efective

C1 = cantitate livrata efectiv

C2 = cantitate ce trebuie livrata conform comenzii din contractul economic

Nc = numar unitati comandate

Nl = numar unitati lipsa

c)Abaterea medie patratica

Ss = K * Cmz * δ'

δ' = δ/q pe zi

∑(qi - qm)

δ= √ n

δ = abatere medie patratica

K = coeficient de siguranta

qi = productia lunata

qm = nivelul mediu pe luna in expresie fizica

Modelele descrise anterior se refera la conditiile ideale care se deosebesc mult de cele din practica. S-a admis ca costul de intretinere era doar proportional cu timpul si cantitatea de stoc, s-a imaginat ca costul de reaprovizionare ere independent de cantitatea reaprovizionata, s-a considerat ca consumul era constant, reaprovizionarea regulata, dar nu s-a imaginat cazul rupturii de stoc.

Marimile aleatoare care se intalnesc sunt cererea si timpul necesare pentru reaprovizionare. Se ajunge des, daca cererea este slaba se urmeaza Legea lui Poisson - daca este puternica, este o lege normala. In primul rand este interesant a se considera sisteme in care se reconstituie la fiecare reaprovizionare un stoc maxim.

a)Sisteme cu perioada fixa

Daca reaprovizionarea este instantanee si se pleaca de la fiecare inceput de perioada de la stoc maxim:

●daca in perioada T consumul este egal cu stocul maxim (cazul ideal) nu

exista vanzari pierdute, cantitatea de comandat este Qm;

●Daca in perioada T consumul este mai mic decat cantitatea de

comandat, nu exista vanzari pierdute , ramane un stoc final Qr,

cantitatea de comandat este egala cu Qm - Qr;

●Daca in perioada T consumul este mai mare decat cantitatea de

comandat, exista vanzari pierdute, cantitatea de comandat este Qm.

Intr-un astfel de sistem este evident ca fixarea singurilor parametrii Qm , t depinde de cererea aleatoare si capacitatea maxima de depozitare, cat si de costurile respective.

b)Sisteme cu perioada variabila

Deoarece timpul de reaprovizionare este variabil si consumul poate creste sau scade dupa trecerea comenzii, aceasta metoda de gestiune nu garanteaza absenta penuriei sau realizarea unei aprovizionari; capacitatea de stocare creste odata cu stocul rezidual.

In continuare se vor prezenta unele probleme de modelare pentru cazurile particulare de gestiune a stocurilor; o problema specifica o reprezinta gestionarea produselor perisabile pentru ca exista o categorie suficienta de ramuri industriale pentru care caracterul perisabil al unitatii de stoc nu poate fi neglijat atunci cand se urmareste realizarea unei strategii optime de lansare a comenzilor, cea legata de gestiunea stocurilor in conditii in care se impune un anumit termen de livrare a produselor catre beneficiari.

Metoda ABC de gestiune a stocurilor

In cadrul preocuparilor de determinare a marimii optime a stocurilor, activitatea de planificare economica si financiara a trebuit sa rezolve o alta relatie contradictorie. Astfel, urmarind distributia dupa valoare a stocurilor de active circulante din majoritatea intreprinderilor, s-a observat ca circa 70% din numarul articolelor existente in stocuri reprezinta numai circa 10% din valoarea totala a acestora, in timp ce aproximativ alte 10% din numarul articolelor detin circa 70% di valoarea totala a stocurilor. In aceasta situatie ,

nu se mai justifica, din punct de vedetre financiar, urmarirea si controlul detaliat al stocurilor de valoare瀠mica dar care detin o pondere m灡re ca numar de articole, folosi灮du-se in acest scop, metode glo灢ale.

O strategie eficient灡 de gestiune a stocurilor a fos灴 fundamentata de "Metoda ABC" 灣are imparte stocurile de active瀠circulante in trei grup恥:

-grupa A ("putine 偤ar valoroase"): articole de act灩ve circulante de valoare mare瀠pe unitatea de masura, dar cu p灯ndere mica in numarul total de 〠 articole;

-grupa B: artiっole de active circulante de val灯are medie si cu pondere medie in numarul total de articole;

-grupa C ("multe dar marunte"): articole de valoare mica pe unitatea de masura dar cu pondere ridicata in numarul total de articole.

Metoda ABC permite:

-o urmarire detaliata a stocurilor din grupele A,B si o determinatie a marimii matematice optime a acestora, asfel ca necesarul de capitaluri pentru formarea si pastrarea lor sa fie minim. Pentru aceste grupe se justifica folosirea metodelor analitice fundamentale a nevoii de finantare pe tipuri de stocuri (curent, de siguranta etc.), pe categorii de stocuri (de materiale, de produse in curs, de produse finite ) si chiar pe elemente componente nominalizate (pe fiecare fel de materiale, de produse in curs si de produse finite).

-o urmarire globala a stocurilor din grupa C (materiale si produse diverse) care vor aproviziona in loturi mari pentru perioade mari de timp pentru a reduce, in acest fel, cheltuielile de transport - aprovizionare.

11.NEVOIA DE FINANTARE A STOCURILOR (Nfs)

Este determinata de totalitatea cheltuielilor de formare si pastrare a stocurilor de active circulante in toate fazele ciclului de exploatare , asfel incat sa sigure desfasurarea continua si ritmica a productiei. Din motive de simplificare a calculului , marimea acestei nevoi de capitaluri nu se stabileste prin insumarea elementelor componente ale cheltuielilor de procurare si pastrare a stocurilor (cheltuieli de transport - aprovizionare, retributii, amortizare etc.) ci prin calculul influentei a doi factori:

-cheltuieli medii zilnice cu elementul respectiv de stoc determinate pe

baza cheltuielilor anuale din planul costurilor de productie si pe baza unor

coeficienti (k) de corectare (la materii prime si la produsele in curs de

fabricatie);

-intervalul de timp (t) dintre doua reconstituiri succesive ale stocurilor,

stabilit prin normele tehnice care reglementeaza desfasurarea proceselor

de productie, desfacere, etc., s-au preluat la nivelul realizarilor anilor

anteriori.

12.DETERMINAREA MARIMII FINANCIARE A STOCURILOR

Mai intai se impune o precizare de ordin terminologic: se face intotdeauna distinctie intre marimea fizica si marimea financiara a stocurilor. Stocurile in marime fizica exprima cantitatea de materiale si de produse necesara desfasurarii continue si ritmice (fara intrerupere) a activitatii de exploatare, avand in vedere faptul ca aprovizionarea este discontinua. Marimea financiara

a stocurilor este egala cu valoarea stocurilor in marime fizica ( stc x pret de achizitie si depozitare) deoarece in perioada de gestiune stocurile isi modifica volumul prin trecerea lor permanenta in consum ( de la marimea maxima in momentul constituirii pana la epuizare in momentul unei noi reconstituiri).

Privind din punct de vedere al gestiunii stocurilor, intregul circuit economic al activelor circulante se prezinta ca o succesiune de stocuri in toate fazele ciclului de exploatare (aprovizionare, productie, desfacere etc.) , de marimi fizice diferite si de valori crescatoare pe unitatea de masura. Valoarea unei unitati de stoc este crescatoare pe masura inaintarii in circuitul economic, la valoarea initiala (cheltuielile cu materia prima) adaugandu-se cheltuielile de prelucrare din fazele de productie si desfacere parcurse (cheltuielile cu salariile, cheltuielile sociale, amortizarea etc.),precum si cheltuielile de stocare a acesteia (dobanza, amortizarea depozitului, pierderi etc.).

Marimea financiara a acestei succesiuni de stocuri pe toata durata ciclului de exploatare este suma cheltuielilor cu constituirea si pastrarea (pana la darea lor in consum) a stocurilor curente, a stocurilor de siguranta si a altor tipuri de stocuri necesare activitatii de exploatare.

Marimea financiara a stocului (Mf) a stocului curent in faza de aprovizionare este egala cu valoarea stocului (c ) in momentul constituirii x ½ x intervalul ( i) intre doua reconstituiri succesive ale acestui stoc:

Mf = c x i/2

Chelt.

c Mf

t0 i t1 Timp

Daca se considera ca are lor constituirea instantanee a stocului curent la intreaga sa marime (si nu treptat) , iar trecerea in consum a materialelor are loc treptat si continuu pana la epuizarea stocului (in momentul unei noi reconstituiri), atunci curba de variatie a nivelului cheltuielilor ocazionate de stocul curent este dreapta (ct1) care uneste punctele reprezentand costul maxim in momentul constituirii - t0 - cu costul minim in momentul epuizarii - t1 -. Ecuatia dreptei este de forma y =ax + b. Cand x=0, atunci y = b si reprezinta punctul de intersectie al dreptei cu axa verticala, iar pentru y=0, dreapta intersecteaza axa orizontala in care x = -b/a sau a = -b/x.

Inlocuind termenii ecuatiei generale a dreptei cu valorile ce caracterizeaza stocul curent obtinem:

y = -cx/I + c

reprezentand ecuatia variatiei cheltuielilor ocazionate de stocul recent, in care, daca x = 0, atunci y = c, iar daca y = 0, atunci x = i.

Cheltuielile ocazionate de stocul curent (Nec crt) vor fi date de suprafata marginita de curba de variatie a acestora (dreapta y) si asimptotele orizontale care trec prin punctele de nivel maxim si minim ale stocului.

Calculul suprafetei este dat de integrala functiei

y = -cx/I + c

pe intervalul de la to la t1:

Mf crt = ∫ ydx = ∫ (-cx/I + c)dx

Pentru t0 = 0 si t1 = 1, calculul suprafetei devine:

Mf crt = ci/2

Din ultima relatie se observa usor ca rezultatul exprima binecunoscuta arie a triunghiului si ca marimea financiara a stocului curent (Mf crt) este egala cu suma cheltuielilor ocazionate de stocurile curente de materiale si de produse aflate in toate fazele ciclului de exploatare.

n m

Mf crt = ∑ ∑ (Mf crt)ij

i=1 j=1

in care i = 1,2.n = nomenclatorul de materiale si produse pentru care

constituie stocuri curente;

j = 1,2.m = numarul fazelor ciclului de exploatare.

Daca aprovizionarea este ritmica si consumul este constant atunci marimea stocului de siguranta ramane nemodificata pe durata ciclului de exploatare, iar marimea financiara a acestora ramane constanta in timp.

Stocul de siguranta pentru materiale in faza de aprovizionare se prezinta grafic ca o dreapta de forma y = c, in care c este costul de constituire a acestui stoc.

Reluand calculul integral folosit mai sus vom obtine suprafata care exprima marimea financiara a stocului de siguranta (Mf sig):

Mf crt = ∫ cdx

Pentru t0 = 0 si t1 = i atunci

Mf sig = ci

Din aceasta ultima relatie se observa usor binecunoscuta formula a ariei dreptunghiului avand laturile egale cu factorii "c" si "i" ai marimii financiare a stocului de siguranta.

Pentru toate stocurile de siguranta constituite intr-un ciclu de exploatare, marimea financiara (Mft sig) se obtine prin insumarea acestora pe feluri de materiale si produse si pe faze ale exploatarii:

n m

Mft sig = ∑ ∑ (Mf sig)ij

i=1 j=1

Practica gestiunii financiare a stocurilor nu a retinut aceasta cale analitica de fundamentare a marimii financiare a stocurilor din cel putin doua motive:

-calculul cheltuielilor cu constituirea fiecarui stoc pentru fiecare faza a ciclului de exploatare este destul de laborios si de multe ori aproximativ;

-se constituie foarte multe stocuri (curente si de siguranta) pentru diferite materiale si produse pentru care calculul si urmarirea lor sunt costisitoare si nu intotdeauna suficient de justificate (vezi metoda ABC de gestiune a stocurilor). De aceea metodologia de determinare a marimii financiare a stocurilor are la baza cheltuielile medii pe stadii ale exploatarii (aprovizionare, productie, desfacere) sau viteza de rotatie a capitalurilor circulante.