Balanta de verificare

Balanta de verificare

Verificarea exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi si enumerarea tuturor conturilor din cartea mare ce furnizeaza informatii in legatura cu soldurile initiale, miscarile si rulajele intervenite intr-o anumita perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an) si soldurile finale, se efectueaza cu ajutorul balantei de verificare.

Balanta de verificare este astfel un instrument de sinteza al informatiilor reflectate in conturi in scopul constatarii mentinerii egalitatii intre debit si credit pe de o parte, si pe de alta parte al furnizarii unei viziuni generale asupra conturilor in vederea intocmirii situatiilor financiare, respectiv a bilantului contabil si a anexelor corespunzatoare.

In concret, in cadrul unei balante, fiecare cont in parte va putea arata la momentul dorit:

existentul la inceputul perioadei;

cresterile (intrarile) si diminuarile (iesirile) atat ale perioadei, cat si cumulate de la inceputul anului;

existentul (soldul final) al segmentului de timp respectiv.

Intrucat balanta de verificare indeplineste rolul unui instrument de reglare a inregistrarii operatiilor economice si financiare in conturi, de verificare si control, in cazul inregistrarii gresite a unor operatii economice si financiare ca urmare a nerespectarii dublei inregistrari, determina inegalitati intre totalurile balantei care se semnaleaza cu ajutorul acestuia.

In functie de sfera lor de curpindere, balantele pot fi:

balante de verificare ale conturilor sintetice, sau generale care se intocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice;

balante de verificare ale conturilor analitice (auxiliare sau secundare) care se intocmesc pe baza datelor preluate din conturile analitice, pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe conturi analitice. Acestea se intocmesc inaintea balantei de verificare generale si au rolul de a verifica exactitatea inregistrarilor din conturile sintetice si cele analitice prin verificarea concordantei ce trebuie sa existe cu privire la soldurile initiale, rulaje, sume totale si solduri finale.

Astfel, balantele de verficare analitice fac legatura intre conturile analitice si cele sintetice.

In acelasi timp, stand la baza intocmirii bilantului contabil, balanta de verificare face legatura dintre cont care furnizeaza informatii de detaliu asupra fiecarui element patrimonial de activ si pasiv si bilant, care furnizeaza informatii generale asupra activitatii unitatii patrimoniale.

In acest sens, soldurile finale ale conturilor de activ si de pasiv se preiau din balanta de verificare, se prelucreaza si apoi sunt inscrise in bilant si corespund necesitatilor de grupare a informatiilor cuprinse in anexele si raportul de gestiune la bilant.

Astfel, balanta asigura legatura intre procesele de baza ale metodei contabilitatii, constituind o punte de legatura intre conturile analitice si cele sintetice si intre acestea si bilant.

In vederea elaborarii previziunilor necesare luarii deciziilor pentru perioadele viitoare, balanta de verificare asigura cumpararea si centralizarea datelor contabile, dand posibilitatea cunoasterii volumului modificarilor intervenite in structura elementelor patrimoniale, atat pentru perioada curenta de gestiune cat si pe perioadele precedente.

Intrucat asigura gruparea tutoror datelor contabilitatii curente, cu ajutorul balantelor se poate face analiza activitatii economice prin compararea pe fiecare cont in parte pe grupuri de conturi si pe total a datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfarsitul ei.

In acest sens, se poate urmari miscarea tuturor elementelor patrimoniale si modul de indeplinire a indicatorilor programati prin compararea datelor efective cu cele prestabilite.

Astfel, in intervalul dintre doua bilanturi, este singurul instrument care furnizeaza informatii necesare conducerii operative a unitatilor patrimoniale privind situatia economica si financiara pe perioade scurte de timp.

Concluzionand, balanta de verificare indeplineste mai multe functii si anume:

realizeaza concordanta dintre conturile analitice si cele sintetice;

asigura gruparea si centralizarea datelor inregistrate in conturi;

asigura legatura dintre cont si bilant;

este instrument de analiza a activitatii economice;

Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind, balantele de verificare sintetice sau generale se impart in balante de verificare cu o serie, cu doua serii, cu trei serii si cu patru serii de egalitati.

Balantele de verificare cu o serie de egalitati se prezinta grafic sub o forma tabelara, fie ca balanta de sume cuprinzand doua coloane de sume debitoare si creditoare al caror total trebuie sa fie egal, fie ca balanta de solduri cuprinzand doua coloane de solduri debitoare si creditoare, care de asemenea trebuie sa fie egale intre ele.

Balanta de verificare cu doua serii de egalitati ce reprezinta balanta de verificare a sumelor si soldurilor se intocmeste grafic tot sub forma tabelara si este o combinare a balantei de sume cu balanta de solduri.

Cuprinde patru coloane:

doua de sume debitoare si creditoare;

doua de solduri debitoare si creditoare, ceea ce permite stablirea a doua serii de egalitati intre totalul coloanelor-perechi (de sume si respectiv de solduri).

Balanta de verificare cu trei egalitati este o balanta de rulaje cu solduri initiale si finale. In forma tabelara are 6 coloane din care:

doua pentru solduri initiale debitoare si creditoare;

doua pentru rulaje lunare debitoare si creditoare si

doua pentru solduri finale debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a trei serii de egalitati intre totalurile coloanelor perechi (de solduri initiale, de rulaje si de solduri finale).

Balanta de verificare cu patru serii de egalitati (balanta sah) este balanta de rulaje lunare cu sume precedente si solduri finale si in forma tabelara cuprinde 8 coloane din care:

doua pentru sumele din lunile precedente debitoare si creditoare;

doua pentru rulajele lunii curente debitoare si creditoare;

doua pentru sumele totale debitoare si creditoare si

doua pentru soldurile finale debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a patru serii de egalitati intre totalurile coloanelor perechi (de sume din lunile precedente, de rulaje ale lunii curente, de sume totale si solduri finale).

Balantele de verificare se intocmesc de regula la sfarsitul unei perioade de gestiune si ori de cate ori necesitatile o impun in scopul verificarii exactitatii inregistrarilor contabile.

Principalele operatiuni premergatoare intocmirii unei balante de verificare sunt:

inregistrarea operatiilor din jurnale in cartea mare pana la data intocmirii balantei de verificare;

totalizarea sumelor din debitul si creditul fiecarui cont deschis in cartea mare si stabilirea soldului acestuia;

inscrierea datelor din conturile deschise in cartea mare in balanta de verificare, respectiv soldurile initiale, rulajele, sumele totale si soldurile finale.

Dupa intocmirea balantei de verificare se procedeaza la adunarea coloanelor, iar totalurile stabilite in cadrul fiecarei perechi de coloane (debitoare-creditoare) trebuie sa fie egale intre ele.

Totalul rulajelor stabilite in cadrul balantelor de verificare trebuie sa fie egal cu totalul rulajelor din registrul jurnal.

Forma schematica a unei balante de verificare cu patru egalitati este urmatoarea:

BALANTA DE VERIFICARE

incheiata la.

I-egalitate a II-a egalitate a III-a egalitate a IV-a egalitate

Sumele se iau in balanta lunii precedente ("total sume"); pentru luna ianuarie se porneste cu soldul de la 31 decembrie an precedent.

Totalul rulajelor se verifica cu totalul Registrului jurnal.

III= I+II.