Bilantul contabil

Bilantul contabil

Toate mijloacele economice aflate in administrarea operativa si care formeaza patrimoniul agentilor economici pot fi reprezentate la sfarsitul unei perioade intr-o forma sintetica cu ajutorul unui tabel specific numit bilant.

Mijloacele economice ale unui agent economic se prezinta sub doua forme:

1. o forma concreta, materiala sau reala

2. sub forma de resurse sau sub aspectul provenientei

Aceste doua aspecte trebuie sa fie intr-o egalitate permanenta : total mijloace = total resurse

Prezentarea acestor doua aspecte fata in fata reprezinta bilantul contabil cu cele doua parti fundamentale : activ = pasiv, prin intermediul caruia se reprezinta patrimoniul agentilor economici in expresie baneasca si sub dublu aspect: in partea stanga componenta mijloacelor economice, respectiv activul, iar     in partea dreapta provenienta acestora, respectiv pasivul.

Activul cuprinde totalitatea mijlocelor economice sub aspectul componentei si structurii materiale sau banesti (ex. : active imobilizate,

circulante

Pasivul cuprinde totalitatea mijloacelor economice sub aspectul provenientei, al surselor de formare, al obligatiilor pe care agentii economici le au fata de salariati, bugetul de stat si alti agenti economici.

Intre totalul sumelor din activ si a celor din pasiv trebuie sa se mentina o egalitate permanenta pentru ca mijloacele economice din activ au o sursa de provenienta din pasiv. Bilantul este un calcul de sinteza al contabilitatii prin intermediul caruia se prezinta la un moment dat situatia economica exprimata in bani a agentilor economici. Patrimoniul agentilor economici se afla intr-o continua miscare si transformare, ca rezultat al trecerii succesive a mijloacelor economice prin faze ale proceselor economice si sunt reflectate in contabilitate sub forma operatiunilor privind aprovizionarea, consumul de mijloace de productie sau forta de munca, expedierea sau desfacerea produselor, realizarea (incasarea) produselor, obtinerea si repartizarea profitului.

Fiecare operatiune economica produce schimbari in situatia patrimoniului, modificari care pot fi:

a. de volum, in sensul cresterii sau reducerii concomitent a elementelor de activ si de pasiv

Exemple:

1. aprovizionarea cu marfuri de la furnizori in suma de 1000 ron

Marfuri = Furnizori 1000 ron

A + P + - in acest caz, vor creste stocurile de marfuri (element de activ) cu 1000 ron, concomitent cu o crestere a obligatiilor de plata fata de furnizori (element de pasiv) cu 1000 ron

2. plata catre furnizori din disponibilul din contul deschis la banca a unei sume de 250 ron

Furnizori = Conturi la banci in lei 250 ron

P - A - - in acest caz, vor scadea obligatiile de plata fata de furnizori (element de pasiv) cu 250 ron, concomitent cu reducerea disponibilitatilor din contul bancar cu 250 ron.

b. de structura, in sensul cresterii sau reducerii elementelor de activ sau de pasiv.

Exemple:

1.incasarea in contul deschis la banca de la clienti a sumei de 500 ron

Conturi la banci in lei = Clienti 500 ron

A + A - - in acest caz, vor creste disponibilitatile in contul deschis la banca (element de activ) cu 500 ron, concomitent cu o scadere a creantelor fata de clienti (element de activ) cu 500 ron

2.retinerea din salarii a impozitului pe veniturile din salarii in suma de 50 ron

Personal - remuneratii datorate = Impozit pe veniturile din salarii 50 ron

P - P + - in acest caz, vor scadea sumele de plata catre salariati drept salarii (element de pasiv) cu 50 ron, concomitent cu o crestere a datoriei la bugetul de stat privind impozitul pe veniturile din salarii cu 50 ron.

Rezulta ca orice modificare a patrimoniului afecteaza doua posturi din bilantul contabil. Modificarile care produc schimbari de structura nu influenteaza totalul activului sau al pasivului, deci nici totalul bilantului. Modificarile de volum determina cresteri sau reduceri in totalul bilantului. In toate cazurile, in permanenta se mentine egalitatea, ca rezultat al respectarii principiului dublei inregistrari sub cele doua aspecte : al componentei si al provenientei.

Contabilitatea se conduce in partida dubla si trebuie sa asigure :

1. inregistrarea cronologica si sistematica in contabilitate a tuturor operatiunilor economice, simultan in debitul unor conturi si creditul altor conturi denumite conturi corespondente.

2. stabilirea totalului sumelor debitoare si creditoare si al soldului final al fiecarui cont.

3. intocmirea lunara a balantelor de verificare care sa evidentieze egalitatea intre total sume debitoare si total sume creditoare, si intre total solduri debitoare si total solduri creditoare.

4. prezentarea situatiei patrimoniului, a rezultatelor obtinute, structura activului si pasivului, prin bilant, veniturile, cheltuielile, profitul sau pierderea prin contul de profit si pierdere. Dubla inregistrare este procesul care da caracterul de a nu gresi al contabilitatii in calitatea sa de sistem ideal pentru evidenta patrimoniului agentilor economici. Acest lucru rezulta din urmatoarele rationamente de baza :

- orice operatiune economica produce o dubla modificare in situatia patrimoniului

- daca pentru fiecare post sau element al bilantului s-a deschis cate un cont, inseamna ca orice operatiune va afecta doua conturi

- legatura dintre bilant si conturi, precum si mecanismul de functionare al acestora sunt astfel concepute incat orice operatiune economica afecteaza debitul unui cont si creditul altui cont.

Inregistrarea concomitenta a unei operatiuni economice in doua conturi, adica in debitul unui cont si creditul altui cont, poarta denumirea de dubla inregistrare. De aici si denumirea de contabilitate in partida dubla.

Din punct de vedere stiintific, denumirea de contabilitate in partida dubla nu vine de la inregistrarea in mod obligatoriu in doua conturi. Esenta contabilitatii consta in aceea ca prin conturi se fac doua serii de calcule : una privind dinamica activului, iar alta privind dinamica pasivului, iar in final se stabileste rezultatul.

Cele doua conturi care reflecta o anumita operatiune economica poarta denumirea de conturi corespondente, iar operatiunea de corespondenta conturilor.

Corespondenta dintre conturi se stabileste prin articole contabile, care indica contul debitor si conturile creditoare sau numai contul creditor, sau conturile debitoare sau numai contul debitor, pe de o parte, si contul creditor, pe de alta parte.