CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
Transporturi | Turism | Zootehnie |
CONTABILITATEA FINANCIARA SI DE GESTIUNE INTERNA. CONTABILITATEA ENTITATII ECONOMICO-SOCIALE SI CONTABILITATEA NATIONALA
Contabilitatea este o tehnica care permite entitatii economico-sociale sa clasifice si sa totalizeze in unitati monetare, conform unui procedeu si unei forme definite de lege:
Ø toate operatiile pe care le realizeaza cu diferiti agenti ai lumii economice
Ø toate operatiile interne, de miscare si transformare, ce au loc continuu, in interesul propriei entitati.
Aceste doua componente ale activitatii economico-financiare au determinat existenta unei contabilitati financiare si a unei contabilitati de gestiune interna.
Contabilitatea financiara, comparata cu o memorie scrisa, supravegheza valorile, operatiile realizate cu tertii si rezultatele lor.
Simplul fapt de a inregistra in scris toate operatiile inaintea oricarei analize, dand garantia autenticitatii datelor, aduce un serviciu important:
Ø fiindca permite cunoasterea periodica a situatiei entitatii economice fata de terti: clienti, furnizori, salariati, banci, stat, organisme sociale (daca platile s-au efectuat, la ce termene, creantele s-au incasat, etc.);
Ø pentru ca informeaza conducatorul entitatii asupra situatiei patrimoniale si financiare;
Ø pentru ca permite definirea profitului sau pierderii degajata in fiecare an de activitatea proprie. Entitatea va trebui, in consecinta, sa satisfaca obligatiile sale fiscale, in particular sa verse impozitul pe profit;
Ø pentru ca permite determinarea sumelor ce vor fi distribuite actionarilor sau asociatilor.
Pe baza datelor puse la dispozitie de contabilitatea financiara:
Ø se poate cunoaste daca s-a mentinut intacta capacitatea de productie si daca s-a folosit in intregime;
Ø se poate stabili un program de finantare si de trezorerie;
Ø se pot determina diferite caracteristici ale situatiei financiare:
independenta financiara;
posibilitatea acoperirii cu credite;
fondul de rulment;
trezoreria, lichiditatea.
In unele tari, ca de ex. Statele Unite se insista asupra unei "contabilitati active" care este preocupata de nevoile directionarii, axate pe:
Ø rapiditatea elaborarii documentelor;
Ø caracterul sintetic, clar si facil in utilizarea directiilor de dezvoltare, dezvaluite de datele prezentate. In acest caz se procedeaza la:
intocmirea frecventa a documentelor;
redarea rapida a cifrelor (zilnic sau decadal);
analiza datelor extracontabil si compararea cifrelor precedente cu cele curente.
Organizarea contabilitatii financiare, intocmirea si prezentarea periodica a lucrarilor contabile, celor interesati, se realizeaza pe baza unor reglementari legale, aplicabile obligatoriu de toate entitatile economice.
Lucrarile de sinteza cuprind informatii financiar-contabile care reprezinta canale de comunicatie intre entitate si cei interesati.
Instrumentele care stau la baza organizarii contabilitati financiare sunt:
Ø planul contabil general;
Ø regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii 82/1991, cu toate completarile si modificarile sale;
Ø registrele de contabilitate (Registrul-jurnal si inventar) completate pe baza documentelor primare si Cartea Mare.
Daca in paragraful anterior s-a incercat definirea contabilitatii financiare (denumita si contabilitate generala), care sesizeaza relatiile entitatii cu exteriorul, deci fluxurile externe, in cele ce urmeaza se va analiza succint contabilitatea analitica (de gestiune interna sau de exploatare). Informatiile pe care le culege si inregistreaza contabilitatea pot fi analizate si dintr-un alt unghi, cel al fluxurilor interne. Ele se pot clasifica dupa legatura cu diverse functii ale entitatii economico-sociale sau diverse sectoare de activitate. Este o alta latura a contabilitatii, complementara celei precedente, contabilitatea de gestiune interna.
Obiectul sau general este calculul si analiza costurilor.
Cunoasterea costurilor permite:
Ø determinarea valorii stocurilor care faciliteaza determinarea rezultatului;
Ø determinarea pretului de vanzare;
Ø dupa analiza efectuata, controlul costurilor.
Studiul randamentului, a eficientei analitice, permite controlul politicii productiei, investitiilor, vanzarii.
Prin contabilitatea de gestiune interna se:
Ø inregistreza cheltuielile dupa destinatia lor;
Ø controleaza costul:
de achizitie;
de productie;
de distributie.
Ø determina eficienta pe produs, comanda, unitate, etc.
Tehnicile bazate pe contabilitatea analitica dau posibilitatea intocmirii proiectelor pentru:
Ø reinnoirea materialelor;
Ø achizitionarea imobilizarilor;
Ø studiul variatiei volumului productiei si a vanzarilor;
Ø intrarea pe o noua piata;
Ø cunoasterea produselor sau marfurilor vandute in pierdere;
Ø cunoasterea pericolelor de cadere sub punctul de rentabilitate: de volum, de pret;
Ø cunoasterea productivitatii unei masini, a unei maini de lucru, pe m2 de suprafata comerciala, etc;
Ø stabilirea costului de revenire a unei instalatii sau extinderi.
In rezumat, contabilitatea de gestiune interna permite:
Ø masurarea rentabilitatii entitatii economice, de maniera analitica, element cu element;
Ø evaluarea rationala a elementelor de activ;
Ø aprecierea gestiunii;
Ø controlul rentabilitatii;
Ø controlul responsabilitatilor.
Pentru a obtine informatii privind activitatea interna (de exploatare) si modul de utilizare a factorilor de productie, entitatile economice isi organizeaza contabilitatea de gestiune interna in functie de specificul activitatii proprii si obiectivele urmarite.
Spre deosebire de contabilitatea financiara care se organizeaza pe baza reglementarilor legale in vigoare, contabilitatea de gestiune interna functioneaza pe baza unor reguli stabilite de entitate, conforme cu propriile nevoi.Desi opereaza cu o multitudine de informatii, contabilitatea nu ofera date privind starea cererii, costul de renuntare la o decizie, anticipatii asupra unor fapte si evenimente.
Contabilitatea se organizeaza de catre fiecare entitate economica si imbraca atat forma contabilitatii financiare cat si a contabilitatii de gestiune interna. Fiecare entitate, ca titular de patrimoniu, organizeaza propria sa contabilitate. Aceasta evidentiaza si controleaza modul de utilizare a resurselor materiale si de munca, ca si rezultatele obtinute in cursul exercitiului.
Prin contabilitatea entitatii economice se asigura:
Ø inregistrarea cronologica si sistematica a operatiilor economico-financiare, prelucrarea si pastrarea informatiilor privitoare la situatia patrimoniala, atat pentru necesitatile proprii ale entitatii cat si in relatiile acesteia cu furnizorii, clientii, debitorii, creditorii, bancile, organele fiscale, personalul, actionarii sau asociatii;
Ø controlul operatiunilor efectuate, exactitatea datelor contabile si a procedeelor de prelucrare a acestora;
Ø analiza modului de administrare a patrimoniului si eficienta activitatii desfasurate;
Ø luarea deciziilor pentru perioada viitoare;
Ø furnizarea informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national, executarii bugetului de stat si a intocmirii bilantului general, pe ansamblul economiei nationale, pe ramuri si sectoare de activitate.
Contabilitatea nationala
Privit prin prisma relatiilor de proprietate, patrimoniul national este format din:
Ø patrimoniul public;
Ø patrimoniul entitatilor economice pe care l-am studiat odata cu structurile calitative ale obiectului contabilitatii;
Ø patrimoniul populatiei.
Patrimoniul national este structurat astfel:
Ø resurse naturale (daca se exprima in bani);
Ø active fixe aflate in folosinta economiei nationale;
Ø active circulante (aflate la entitatile economice);
Ø bunuri de consum de folosinta indelungata;
Ø disponibilitatile banesti ale populatiei;
Ø bunuri spirituale acumulate (opere de arta, colectii de muzeu);
Ø stocul de invatamant.
Cu privire la structura patrimoniului national, in obiectul contabilitatii la acest nivel, se cuprind toate cheltuielile generate de consumul resurselor material-financiare si de forta de munca, in vederea producerii produsului intern brut.
Obiectivele contabilitatii nationale sunt:
Ø calculul indicatorilor economico-financiari privind patrimoniul national (public, aflat in gestiunea entitatilor si la populatie);
Ø calculul avutiei nationale, a elementelor ei componente;
Ø calculul produsului intern brut si al venitului national;
Ø realizarea repartizarii venitului national;
Ø cuantificarea cheltuielilor statului;
Ø cuantificarea datoriilor externe;
Ø calculul cheltuielilor si veniturilor populatiei, inclusiv soldul disponibilitatilor ei banesti;
Ø calculul indicatorilor de eficienta la nivel national;
Ø prezentarea relatiilor economico-financiare ale tarii cu strainatatea.
In sens larg, contabilitatea nationala cuprinde un complex de metode specifice, de canale de informatii, de legaturi administrative si chiar elemente de doctrina economica in limitele carora se evalueaza trecutul, previziunile pe termen scurt (bugetele economice) si pe termen mijlociu (previziunile de plan).
O alta definitie concepe contabilitatea nationala ca un tablou al activitatii si structurii economice a tarii, instrument de conducere si reprezentare schematica a economiei nationale. In contabilitatea nationala se reflecta schematic si sintetic toate aspectele economice: productia si investitiile, repartitia si circuitul mijloacelor financiare.
In tara noastra, contabilitatea nationala s-a realizat pana in prezent prin centralizarea bilanturilor contabile, pornind de la nivelul entitatii economice si sociale si urcand ierarhic, pana la nivelul economiei nationale.
1.3. Intrebari recapitulative
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 5015
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved