CONTINUTUL SI STRUCTURA CAPITALURILOR

CONTINUTUL    SI STRUCTURA CAPITALURILOR

Unitatile patrimoniale, indiferent de tipul si forma de organizare, trebuie sa-si constituie capitalul, ca prima masura si element important al patrimoniului care sa le creeze posibilitatea stabilirii relatiilor cu tertii pentru demararea si dezvolatarea obiectivului activitatii

Capitalurile exprima, in esenta, sub forma baneasca, obligatiile unitatii fata de cei care participa la constituirea sa, acestia fiind atat persoane fizice(asociatii sau actionarii), cat si persoane juridice (societati comerciale, funadatii, institutii, statul).

In raport cu modul lor de constituire financiara, capitalurile se diferentiaza in capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si datorii pe termen mediu si lung.

Capitalurile proprii se constituie prin aportul propietatilor, prin autofinantare si prin aportul proietarilor, prin autofinantare si din alte surse financiare neramburasabile.In mod concret, ele se identifica prin capitalul individual sau social, dupa caz, primele legate de capital, rezervele sau plusvaloriledin reevaluarea activelor, rezervele intreprinderii, rezultatul reportat din exercitiile precedente, rezulatul exercitiului curent, subventiile pentru investitii sau subsidiile de capital.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli asimilate capitalurilor proprii. Aplicarea principiului prudentei in contabilitate si in evaluarea elementelor patrimoniale solicita printre altele si constituirea de provizioane atunci cand anumite cheltuieli sau pierderi pot fi prevazute si estimate fara insa a fi cunoscute marimea lor exacta si data efecuarii lor. Deci, ele sunt fonduri destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimente survenite sau in curs de desfasurare le fac probabile;astfel de evenimente privesc cazuri precise, dar infaptuirea lor este nesigura.

Datoriile pe termen mediu si lung reprezinta resurse financiare straine, furnizate, pe termen mediu sau lung, de terte persoane in raport cu intreprinderea. Sunt considerate pe termen mediu daca durata de finantare este pana la cinci ani si pe termen lung daca durata de de finasare este de peste cinci ani.

In mod concret datoriile pe termen mediu si lung se identifica cu imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditele bancare pe termen mediu si lung, datoriile legate de participarea in cadrul intreprinderilor in participatie sau asociative, datorii privind concesiunile si locatiile de gestiune, alte imprumuturi si datorii asimilate (credite de la alte intreprideri sau institutii financiare) precum si dobanzile aferente datoriilor pe termen lung si mijlociu.

In Planul de conturi general sunt delimitate categoriile de capiataluri care fac obiectul clase I "Conturi de capiatluri"