CONTUL - PROCEDEU DE BAZA AL METODEI CONTABILITATII SI DUBLA INREGISTRARE

CONTUL - PROCEDEU DE BAZA AL METODEI CONTABILITATII SI DUBLA INREGISTRARE

Necesitatea, definirea si elementele contului

In cazul unitatilor patrimoniale se produc permanent operatii economice si financiare ce au ca efect modificarea elementelor de Activ si de Pasiv din structura bilantului.

Necesitatea conducerii unei evidente separate pentru fiecare element patrimonial in parte, dinamica la un moment a acestora fiind un rezultant al multitudinii operatiuniilor economico-financiare ce au loc pe o perioada de timp, rezulta un algoritm:

- pentru fiecare element patrimonial se triau existentele de Active si Pasive dupa datele din bilantul initial intocmit la inceputul perioadei de gestiune

- in al doilea rand, pe parcursul perioadei de gestiune, in cadrul acestei situatii, se includ si modificarile patrimoniale intervenite. La sfarsitul perioadei aceasta evidenta exprima real existentele patrimoniale, scopul final fiind preluarea acestora in bilant, rezulta astfel urmatoarea realatie:

Existentele initiale + Majorari - Micsorari = Existentele finale

In scopul realizarii practice a acestei evidente se foloseste un procedeu denumit cont.

Contul = se defineste ca un inscris materializat intr-o forma speciala cu ajutorul caruia este posibila urmarirea zi de zi obligatorie, in expresie valorica, adica in lei, iar uneori cantitativa, a existentei si a miscarii elementelor patrimoniale a surselor de formare a capitalului si a altor obligatii, dar si calculul elementelor finaciare de sinteza aflate in Activul oricarui agent economic cu capital de stat.

Comparativ cu bilantul contabil, contul are un continut restrans, el referindu-se la un singur element patrimonial din componenta materiala, contul evidentiat in situatia sa la un moment dat, dar si modificarile multiple care s-au efectuat in timpul asupra in timpul efectiv.

Dupa functia acordabila, conturile se clasifica in conturi de Activ si de Pasiv.

Conturile deschise pe baza elementelor sau conturi poarta denumirea de conturi de Pasiv.

Exemple pentru conturi de Activ:

512 - Conturi la banci

531 - Casa

301 - Materii prime

371 - Marfuri

Exista in contabilitate si conturi care dupa caz au o dubla functie contbaila, adica pot prezenta fie un sold debitor fie sold creditor la sfarsitul perioadei de gestiune, ele purtand denumirea conventionala de conturi bifunctionale

Ex: 121 - Profit si Pierderi

Exemple pentru conturi de Pasiv:

401 - Furnizori

101 - Capital social

104 - Prime legate de capital

4423 - TVA de plata

Componentele structurale ale contului sunt titlul, cele doua parti opuse adica debitul si creditul, data , explicatia, suma, rulajul , totalul sumelor, si solul.

Titlul contului este denumirea postului bilantier, a procesului economic sau a aspectului complementar reprezentat de cont, de exemplu 301 - Materii prime, 701 - Venituri din vanzarea produsului, 707 - venituri din vanzarea marfurilor, 411 - Clienti, 348 - Diferente de pret la produse, etc.

Debitul si creditul - sunt partile opuse ale contului, una reflectand existentul si cresterile, iar cealalta micsorarile.

Contul are forma literei "T" si are doua parti denumite conventional debit si credit: prima in stanga si cealalta in stanga.

Debit Credit

Data operatiei - este ziua, luna si anul cand a avut loc operatia care se inregistreaza.

Explicatia operatiei - este descrierea operatiei (de ex: "Receptionat marfuri aprovizionate conform Facturii nr.724 din data ", sau "Plata salarii conform statelor de plata").

SUMA OPERATIEI - este expresia valorica a marimii care formeaza obiectul operatiei

RULAJUL(R) sau miscarea(M) - reprezinta cresterile sau micsorarile valorice ale postului, procesului sau aspectului complementar reprezentat de cont si este reflectat de sumele inscrise in debitul si creditul contului (fara a lua in calcul existentul initial). Ca atare rulajul este debitor (Rd) si creditor (Rc).

TOTALUL SUMELOR(T) - este totalul sumelor inscrise in cont. Se calculeaza separat pentru debit (Tsd) si separat pentru credit (Tsc). Unul dintre aceste totaluri va cuprinde si existentul initial (care este fie debitor, fie creditor, in functie de existenta conturilor de Activ sau de Pasiv).

Pentru conturile de Activ avem urmatoarele doua relatii de calcul:

● Totalul sumelor debitoare (Tsd) = soldul initial debitor (Sid) + rulajul debitor (Rd)

● Totalul sumelor creditoare(Tsc) = rulajul creditor (Rc)

Pentru conturile de Pasiv avem urmatoarele doua relatii de calcul:

● Totalul sumelor creditoare(Tsc) = soldul initial creditor(Sic) + rulajul creditor (Rc)

● Totalul sumelor debitoare(Tsd) = rulajul debitor(Rd)

SOLDUL CONTULUI (S) - este existentul valoric, la un moment dat, al postului, procesului sau aspectului complementar reprezentat de cont. Este de doua feluri:

Soldul initial (Si), adica existentul de la inceputul perioadei de Activitate se scrie in cont din bilantul initial.

Soldul filal (Sf), adica existentulde la finele perioadei de Activare, se determina ca o diferenta intre totalul sumelor inscrise in debit si totalul sumelor inscrise in credit, sau dupa caz invers

Soldul final este debitorcand provine din totalul mai mare al sumelor din debit si este creditor candprovine din totalul mai mareal sumelor inscrise in credit, adica:

daca Td > Tc, rezulta un soldfinal debitor (contul este de activ)

daca Td < Tc, rezulta un sold final creditor (contul este de pasiv)

daca Td = Tc, rezulta S=0, adica daca totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare, soldul este zero, iar contul respectiv se numeste cont soldat sau cont balansat.

Pentru conturile de Activ soldul debitor (Sd) se determina ca o diferenta intre Tsd -Tsc.

Pentru conturile de Pasiv soldul creditor (Sc) se determina ca o diferenta intre Tsc - Tsd.

Exista posibilitatea ca Tsc sa fie egal cu Tsd , atucni contul este zero.