Contabilitatea operatiunilor de regularizare

Contabilitatea operatiunilor de regularizare

Diferente rezultate la inventariere

O data stabilite rezultatele inventarierii, plusurilor si minusurilor de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestinara. A efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii.

In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniul intreprinderii, iar minusurile se imputa. Daca lipsurile constatate la inventariere nu sunt din vina cuiva se deconteaza, dupa caz, asupra cheltuielilor sau veniturilor intreprinderii. De asemenea, se pot admite compensari cantitative ale lipsurilor cu plusurile, in cazurile in care exista riscul de confuzie intre sorturile aceluiasi produs, fara a se diminua patrimoniul unitatii. Compensarea se admite, de regula, numai pentru aceeasi perioada de gestiune si la acelasi gestionar.

Pentru bunurile materiale acceptate cu pierderi se acorda scazaminte, fara a depasi valoarea constata in minus. De asemenea, pentru aceste valori, in cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai in situatia cand cantitatile lipsa sunt mai mari decat cantitatile in plus. Calculul se efectueaza in primul rand pentru valorile materiale la care s-au constatat lipsurile, iar daca mai raman diferente cantitative in minus cotele de scazaminte se pot aplica si pentru celelalte valori materiale admise in compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente. Diferenta stabilita in minus in urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentand un prejudiciu pentru patrimoniu, se recupereaza de la persoanele vinovate in conformitate cu dispozitiile legale.

In raport de natura structurilor de activ si de pasiv, inventariate, regularizarea diferentelor de inventar genereaza urmatoarele tipuri de inregistrari:

a)  Plusuri constatate la inventariere: plusuri de mijloace fixe, materii prime, materiale consumabile, produse finite, semifabricate; plusuri de marfuri la o unitate cu ridicata, la o unitate cu amanuntul;

b) Lipsuri constatate la inventariere: lipsuri de mijloace fixe integral amortizate, partial amortizate; lipsuri de materii prime, materiale consumabile; lipsuri de obiecte de inventar aflate in exploatare, a caror uzura a fost trecuta 100% sau partial asupra costurilor; lipsuri de semifabricate si produse finite, evaluate la cost de productie; lipsuri de produse finite evaluate la pret standard; lipsuri de marfuri la o unitate cu ridicata, la o unitate de desfacere cu amanuntul.

Calitatea inventarului ca metoda de evidenta si calcul se extinde si la determinarea unor indicatori economico-financiari sau asigurarea unor date primare de intrare in contabilitate. De exemplu, calculul costului productiei neterminate, determinarea scazamintelor si pierderilor pentru bunurile prevazute cu un asemenea regim, predarea-primirea de gestiuni, lichidarea si fuzionarea intreprinderilor etc.

Rezultatele inventarierii se consemneaza in "Procesul verbal de inventariere", in care se inscriu, in principal, perioada de gestiune inventariata; persoanele care au efectuat inventarierea; plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate; creantele si datoriile incerte si in litigii; datoriile si lichiditatile in devize; constituirea si regularizarea provizioanelor; regularizarea amortizarilor, alte elemente specifice inventarierii

Amortizari

In principiu, amortizarea activelor imobilizate se calculeaza si inregistreaza pe baza planului de amortizare sau a fiselor mijloacelor fixe. La inchiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, este normal ca valoarea de inventar sa fie egala cu valoarea ramasa de amortizat. Daca valoarea de inventar este mai mica decat cea ramasa de amortizat, diferenta se regularizeaza astfel:

a)  inregistrarea unei amortizari exceptionale, in cazul in care se constata o depreciere ireversibila (mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru casare);

b) constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, in cazul cand se constata o depreciere reversibila sau relativa ca urmare a unor cauze cum sunt:

    aparitia unei deprecieri de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii;

    supraevaluarea mijloacelor fixe cu ocazia reevaluarii anterioare;

    lipsa de utilitate in momentul inventarierii (trecute in conservare, inutilizabile temporar);

    alte cauze care determina ca valoarea actuala sa fie mai mica decat valoarea ramasa de amortizat.

Ajustari pentru deprecieri-registru inventar

Ajustarile pentru deprecieri vizeaza acele elemente de activ neamortizate a caror valoare de inventar, la data inchiderii exercitiului, este mai mica decat valoarea contabila de intrare. Aceste micsorari de valoare au un caracter reversibil, in consecinta sunt regularizate la inchiderea conturilor. In acest scop se procedeaza astfel:

a)         in situatia in care deprecierea calculata pe baza inventarului (valoarea contabila/valoarea de inventar) este superioara ajustarii constituit (soldul creditor al conturilor de ajustarii pentru deprecieri), se constituie o ajustare suplimentara;

b)        in cazul in care deprecierea constatata, pe baza inventarului, este inferioara ajustarii constituita, se diminueaza ajustarea inregistrata cu diferenta corespunzatoare.

Provizioane

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru finatarea acelor cheltuieli si pierderi a caror realizare sau plata este incerta ori pentru cheltuieli care devin exigibile in perioadele urmatoare.

La inchiderea exercitiului, provizioanele se inregistreaza in debitul conturilor de cheltuieli si creditul conturilor de provizioane.De asemenea, se analizeaza provizioanele constituite la finele anului precedent si cele in cursul exercitiului, regularizandu-se astfel:

a)        Prin debitul conturilor de cheltuieli in cazul majorarii provizionului;

b)       Prin creditul conturilor de venituri cand provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau partial fara obiect.

Delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesara separarea in timp a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in cursul exercitiului sau preluate ca sold din exercitiul precedent. In sfera regularizarii cheltuielilor si veniturilor se cuprind: operatiile privind inregistrarea cheltuielilor de plata (facturi neprimite, documente de plata neintocmite ) si veniturilor de realizat (facturi neintocmite pentru bunuri materiale si prestatii furnizate); operatii privind regularizarea cheltuielilor determinate de facturi primite fara bunuri materiale si prestatii (la cumparator) si a veniturilor pentru facturile intocmite fara expedierea bunurilor materiale sau receptia prestatiilor ( la vanzator); operatiile privind regularizarea cheltuielilor si veniturilor inregistrate in avans (prestatii care afecteaza doua exercitii); operatii privind etalarea (repartizarea) cheltuielilor pe mai multe exercitii.

Operatiile de regularizare a cheltuielilor si veniturilor inregistrate in avans genereaza urmatoarele tipuri de inregistrari contabile:

a)  Cheltuieli privind reparatiile neprevizibile ce se repartizeaza pe parcursul mai multor exercitii;

b) Cheltuielile constatate la inchiderea exercitiului ca fiind aferente exrcitiului urmator;

c)  Cota scadenta de cheltuieli preluate din exercitiul precedent, inregistrare efectuata pe baza scadentelor;

d) Cota de cheltuieli inregistrata in cursul exercitiului direct in contul 471 "Cheltuieli inregistrate in avans" si tranferate asupra cheltuielilor exercitiului curent incheiat;

e)  Venituri inregistrate in avans in cursul exercitiului direct in conturile de regularizari;

f)   Venituri inregistrate in avans la conturile de regularizari si transferate asupra exercitiului curent;

g)  Venituri inregistrate in avans in conturile de venituri si transferate la inchiderea exercitiului conturilor de regularazare.

Operatiile privind cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii sunt rezolvate in contabilitatea din tare noastra in aceeasi categorie cu cele privind cheltuielile inregistrate in avans. Pentru a nuanta problema se va face recurs la contabilitatea franceza. Asa cum se prevede in Planul contabil genereal, cheltuielile de repartizat asupra mai multor exercitii cuprind cheltuielile ce se raporteaza la productiile viitoare, implicit si la vanzarile viitoare, de exemplu: cheltuieli de incercare a unor preexploatari, testarea masinilor, formarea personalului, studii tehnice ale procesului de productie, cheltuieli de reorganizare a uzinei, cheltuieli privind reparatiile capitale etc.

472 "Veniturile inregistrate in avans sunt o categorie aparte de venituri, reprezentand    incasari sau creante aferente unor bunuri nelivrate,a unor lucrari sau prestatii neefectute inca.