Conturi privind datoriile pe termen lung

Conturi privind datoriile pe termen lung

v     Clasificare

Imprumuturile si datoriile pe termen lung sunt structuri de capitaluri straine pe care intreprinderea are obligatia de a le restitui la termen si pentru care trebuie sa plateasca o dobanda. Acestea fac parte din structura capitalurilor permanente. In categoria datoriilor pe termen lung (cu exigibilitate peste un an) se cuprind imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditele bancare pe termen lung, datorii legate de participatii, alte imprumuturi si datorii asimilate, cat si dobanzile aferente acestora.

Standardul International de Contabilitate IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare precizeaza ca o datorie trebuie clasificata ca datorie curenta atunci cand: (1) se asteapta sa fie realizata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; (2) este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Datoriile comerciale trebuie considerate drept datorii curente chiar daca ele nu sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilantului. In schimb, datoriile pe termen lung, care devin scadente intr-o perioada de pana la 12 luni de la data bilantului, trebuie clasificate drept datorii curente.

v     Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni

Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni reprezinta datorii pe termen lung, create prin vanzarea de obligatiuni (titluri de credit) catre persoane fizice sau juridice. Obligatiunea este valoarea mobiliara negociabila, care confera detinatorului calitatea de creditor. El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu imprumut.

Imprumuturile din emisiuni de obligatiuni mai sunt cunoscute si sub denumirea de imprumuturi obligatare. Obligatiunile dau dreptul la dobanda care este negociata, fara a participa la gestiunea societatii. In functie de tipul dobanzii, imprumuturile obligatare pot fi cu dobanda fixa, cu dobanda variabila. Pentru imprumuturile cu dobanda fixa rata dobanzii ramane aceeasi de la data emisiunii obligatiunilor si pana la data scadenta. Pentru imprumuturile cu dobanda variabila, rata dobanzii se modifica pe perioada imprumutului in functie de evolutia pietei monetare.

Societatea pe actiuni poate emite obligatiuni la purtator sau nominative, pentru o suma care sa nu depaseasca ¾ din capitalul varsat si existent, conform ultimului bilant aprobat. Obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala si acorda posesorilor lor drepturi egale. Obligatiunile pot fi emise in forma materiala, pe suport hartie sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont.

Obligatiunile pot fi convertibile in actiuni. Valoarea nominala a obligatiunilor convertibile in actiuni va trebui sa fie egala cu cea a actiunilor.

Vanzarea obligatiunilor se face, de regula, prin intermediar (societati de valori mobiliare sau alte institutii financiare ori bancare abilitate), fara a fi exclusa posibilitatea vanzarii directe de catre societatea comerciala emitenta.

v     Rambursarea

Obligatiunile se ramburseaza de societatea emitenta la scadenta. Inainte de scadenta, obligatiunile din aceeasi emisiune si cu aceeasi valoare pot fi rambursate, prin tragere la sorti, la o suma superioara valorii nominale, stabilita de societate si anuntata public cu cel putin 15 zile inainte de data tragerii la sorti. Obligatiunile convertibile pot fi preschimbate in actiuni ale societatii emitente, in conditiile stabilite in prospectul de oferta publica.

Modalitatile de rambursare a obligatiunilor din momentul contractarii imprumutului pot fi:

• rambursarea constanta prin anuitati cu plata corespunzatoare a dobanzilor;
• rambursarea integrala la scadenta cu plata anuala a dobanzilor;
• rambursarea in transe egale, prin procedeele tragerilor la sorti sau rascumpararii si anularii obligatiunilor.

Pentru inregistrarea in contabilitate a imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni se analizeaza urmatoare elemente definitorii:

• valoarea nominala - este valoarea inscrisa pe obligatiune;
• valoarea de emisiune - este valoarea incasata pe obligatiune in momentul vanzarii (pretul platit de cumparator);
• valoarea de rambursare - valoarea platita de emitent in momentul rascumpararii obligatiunilor (momentul rambursarii imprumutului); ea poate fi egala sau mai mare decat valoarea nominala;
• prima de rambursare - reprezinta diferenta dintre valoarea de rambursare (mai mare) si valoarea de emisiune (mai mica), respectiv diferenta platita in plus detinatorilor (cumparatorilor) de obligatiuni; se achita pentru a face imprumutul cat mai atractiv; primele de rambursare a obligatiunilor trebuie amortizate prin sume anuale rezonabile, cel mai tarziu pana in momentul rambursarii datoriei;
• dobanda - venitul obligatiunilor se determina prin aplicarea procentului de dobanda la valoarea nominala.

v     Evaluarea

Evaluarea imprumuturilor si datoriilor pe termen lung cu ocazia primei recunoasteri in contabilitate se face la valoarea nominala sau valoarea de rambursare, daca cele doua valori sunt diferite.

Evaluarea la inventar se face, de regula, la valoarea lor probabila de plata, iar inventarierea datoriilor si imprumuturilor pe termen lung se face pe baza de extras de cont.

v     Conturi privind datoriile pe termen lung

Contabilitatea imprumuturilor si datoriilor asimilate se tine cu ajutorul urmatoarelor conturi:

Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni;

Credite bancare pe termen lung;

Datorii ce privesc imobilizarile financiare;

Alte imprumuturi si datorii asimilate;

Dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate;

Prime privind rambursarea obligatiunilor.

Contul Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni este folosit pentru evidenta imprumuturilor din emisiunea obligatiunilor si, dupa functia contabila, este un cont de pasiv. Se crediteaza cu suma imprumuturilor obtinute la valoarea de rambursare a obligatiunilor emise si se debiteaza cu suma imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni rambursate. Soldul contului reprezinta imprumuturile din emisiuni de obligatiuni nerambursate.

Continutul economic al urmatoarelor trei conturi este acela de datorii pe termen lung, iar functia lor contabila este de pasiv. Se crediteaza cu sumele imprumutate de la banci, alte institutii de credit, persoane fizice si juridice, potrivit legii. Se debiteaza cu ocazia restituirii imprumuturilor si datoriilor asimilate. Soldul creditor al acestor conturi reprezinta datoriile neachitate.

Contul Dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate evidentiaza dobanzile aferente, pe categorii de imprumuturi si datorii, cu ajutorul conturilor sintetice de gradul II. Se crediteaza cu dobanzile angajate in fiecare exercitiu si se debiteaza cu dobanzile platite. Soldul acestui cont este creditor si reflecta dobanzile angajate si neachitate.

Contul Prime privind rambursarea obligatiunilor este un cont cu functie contabila de activ, cu ajutorul caruia se tine evidenta primelor de rambursare reprezentand diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare. In debit inregistreaza primele de rambursare aferente imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni, iar in credit valoarea primelor de rambursare amortizate. Soldul contului reprezinta valoarea primelor de rambursare, neamortizate si se prezinta in bilant ca o corectie a imprumutului din emisiunea de obligatiuni, sumele fiind detaliate in notele la conturile anuale.

Contul Cheltuieli privind dobanzile serveste pentru inregistrarea angajarii cheltuielilor cu dobanzile cuvenite obligatarilor.