DELIMITARI CONCEPTUALE SI LEGALE PRIVIND FINANTAREA BUGETARA A INSTITUTIILOR PUBLICE

Delimitari conceptuale si legale privind finantarea bugetara a institutiilor publice

Activitatea domeniului public se desfasoara cu aport substantial de bani publici, gestionati prin sistemul unitar de bugete, in interesul statului, pentru indeplinirea sarcinilor si obiectivelor acestuia. Procesul prin care resursele publice sunt solicitate de catre ordonatori, angajate in baza cererilor acestora si acordate efectiv spre utilizare, responsabililor cu executia bugetara reprezinta finantarea bugetara.

Suma aprobata prin buget reprezentand limita maxima pana la care se pot confirma si efectua plati pentru destinatiile prevazute in bugetele anului respectiv reprezinta credit bugetar.

Sfera de aplicabilitate a acestui concept reuneste, asadar, actiunile de angajare de credite bugetare si respectiv de folosire efectiva a acestora. Aceste doua activitati delimiteaza etapele finantarii bugetare care pot fi denumite drept:

deschidere de finantare;

finantare propriu-zisa.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea, repartizarea si/sau alimentarea conturilor de disponibil deschise la trezorerie sau banci pe surse de finantare. Aprobarea deschiderii de credite se face in limita creditelor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri si celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare. De asemenea, la aprobare se au in vedere gradul de folosire a fondurilor puse la dispozitie anterior precum si gradul de incasare a veniturilor bugetare

Ordonatorii principali de credite pot dispune lunar retragerea creditelor bugetare deschise si neutilizate din conturile proprii precum si ale institutiilor subordonate. Retragerile trebuie justificate, avizate de catre Ministerul Finantelor Publice si retrase anterior datei de 25 a fiecarei luni.

In procesul executiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg cele patru faze:

angajament;

lichidare;

ordonantare;

plata.

Cum in executia bugetara functioneaza principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori de credite de cele ale persoanelor cu calitate de contabil, precizam ca primele trei faze sunt de competenta ordonatorilor de credite, in timp ce plata este asigurata de seful compartimentului financiar - contabil, in limita fondurilor disponibile.

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si utiliza creditele bugetare doar in limita prevederilor si potrivit destinatiilor aprobate. Propunerea de angajare face obiectul unui act in care se determina pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, care este valoarea creditelor bugetare in contul careia se mai pot angaja cheltuieli (fig. 5 )

Angajarea oricarei cheltuieli din fonduri publice imbraca doua forme de angajamente:

angajament bugetar care reprezinta orice act prin care o autoritate competenta afecteaza bani publici unor anumite destinatii, in limita creditelor bugetare aprobate. El trebuie sa preceada orice angajament de plata facut in limita creditelor bugetare rezervate pentru efectuarea platii in cauza. Valoarea angajamentelor de plata (legale) nu poate sa depaseasca valoarea angajamentelor bugetare care pot fi:

angajamente bugetare individuale care sunt specifice unor tranzactii noi, care urmeaza sa se efectueze si care au la baza un proiect;

angajament bugetar global care se efectueaza pentru cheltuieli curente de natura administrativa si care se desfasoara in mod repetat.

Angajamentele bugetare se realizeaza prin emiterea unui document scris prin care se certifica existenta unor credite bugetare disponibile si se pun sub rezerva creditele aferente unei cheltuieli, potrivit destinatiei prevazute in buget;

angajament legal reprezentat de orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice. Se prezinta sub forma scrisa, este semnat de ordonatorul de credite si poate lua forma unui contract de achizitie publica, comanda, contract de munca, acte de control, acord de imprumut etc.

Creditele bugetare neangajate, precum si creditele bugetare angajate si neutilizate pana la sfarsitul exercitiului bugetar sunt anulate de drept. Orice cheltuiala angajata si neplatita pana la incheierea exercitiului curent se va plati in contul bugetului pe anul urmator din credite bugetare aprobate in acest scop.

Lichidarea cheltuielii reprezinta faza in procesul executiei bugetare in care se verifica existenta angajamentelor, se determina si verifica realitatea sumei datorate si se apreciaza exigibilitatea angajamentului legal pe baza documentelor justificative care atesta tranzactia sau evenimentul.

Ordonantarea este faza executiei bugetare in care se confirma ca livrarile de bunuri au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata. Ordonantarea imbraca forma unui document intern prin care ordonatorul de credite da dispozitie conducatorului compartimentului financiar - contabil sa efectueze plata.

Ordonantarea de plata cuprinde urmatoarele informatii:

exercitiul bugetar in care se inregistreaza plata;

subdiviziunea din clasificatia bugetara la care se inregistreaza plata;

suma de plata;

datele de identificare ale beneficiarului platii;

natura cheltuielilor;

modalitatea de plata (cash , prin virament cu ordin de plata, cec, efecte comerciale, prin acreditiv etc).

Plata reprezinta faza finala a executiei bugetare prin care institutia stinge obligatiile fata de terti - creditori. Ea se face de catre profesionisti contabili, in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate, prin unitatile trezoreriei la care institutiile au conturi deschise. Platile in valuta sau alte plati prevazute de norme se fac prin banci. Daca institutia nu are compartiment financiar - contabil plata va fi efectuata de catre o persoana pe care ordonatorul de credite o desemneaza in acest scop

Platile se efectueaza doar daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

cheltuielile au parcurs primele trei faze ale executiei;

□ exista credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilitati in conturi;

subdiviziunea bugetului aprobat de la care se face plata corespunde naturii cheltuielii;

exista toate documentele care sa justifice plata;

□ semnaturile de pe documente sunt ale persoanelor abilitate;

beneficiarul sumei este indreptatit sa o primeasca;

suma datorata este corecta;

documentele de angajare si ordonantare au vizele de control financiar preventiv;

documentele sunt intocmite conform normelor.

Plata nu poate fi efectuata daca:

□ nu exista credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilitati in conturile institutiei;

nu exista confirmarea serviciului efectuat iar documentul nu are viza "bun de plata";

beneficiarul nu este cel fata de care institutia are datorii;

nu exista viza controlului financiar preventiv pe ordonantare.

Contabilitatea publica are drept sarcina urmarirea distincta a celor doua etape ale finantarii bugetare, deschiderea de finantare, si finantarea propriu-zisa. Pentru etapa deschiderii de finantare precizam ca ea reprezinta doar un angajament din parte statului, care la momentul asumarii nu afecteaza patrimonial institutia publica. Abordarea contabila se concretizeaza in utilizarea conturilor in afara bilantului din clasa 8 "Conturi speciale". Finantarea propriu-zisa inseamna consumarea creditelor bugetare deschise sau repartizate si se concretizeaza in plati nete de casa si cheltuieli efective.

Platile nete de casa reprezinta un concept specific contabilitatii publice si desemneaza fluxuri monetare efectuate pe seama fondurilor publice generate in urma unor evenimente sau tranzactii care au efect asupra elementelor de activ si de pasiv ale institutiei. Sunt plati nete de casa: achitarea furnizorilor, achitarea salariilor cuvenite personalului, platile efectuate catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale etc. reprezentand contributii sociale si fiscale etc.

Cheltuielile efective reprezinta echivalentul banesc al consumurilor de resurse. Ele reflecta gradul de utilizare al banului public pus la dispozitia institutiei prin bugetul general.

Conform Standardelor Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), cheltuielile sunt diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea catre actionari.

Precizam ca prin notiunea de capital este desemnat elementul patrimonial care cuprinde rezultatul economic al exercitiului curent, rezultatele exercitiilor precedente si rezervele. Acceptiunea prezentata este proprie Regulamentului Financiar al Consiliului Europei nr. 1605/2002, un act normativ care stabileste principiile si regulile de baza care guverneaza intregul sector bugetar si care intra sub incidenta Tratatului Uniunii Europene. Sunt recunoscute in contabilitate drept cheltuieli efective consumul de stocuri, consumul de forta de munca exprimat prin drepturile salariale totale cuvenite personalului angajat, consumuri de bunuri nestocabile etc.

Finantarea propriu-zisa genereaza evenimente si tranzactii care afecteaza patrimoniul institutiei ceea ce implica adoptarea unei politici contabile conduse prin conturi de bilant.

Finantarea institutiilor publice se asigura:

integral din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

integral din venituri proprii.

Conform legii, institutiile finantate integral din buget, varsa toate veniturile realizate bugetului care a realizat finantarea.

Institutiile publice pot primi de la persoane fizice sau juridice bunuri materiale sau fonduri banesti, cu titlu gratuit, sub forma de donatii sau sponsorizari.