Definirea si caracterizarea generala a stocurilor

Definirea si caracterizarea generala a stocurilor

In activitatea curenta a agentilor economici apar probleme operative de productie, de planificare sau proiectare, care se cer rezolvate in asa fel incat ele sa corespunda unui anumit scop, de exemplu: un program de productie realizat cu beneficii cat mai mari, cu cheltuieli cat mai mici sau intr-un timp cat mai scurt etc. Pornind de la anumite date cunoscute, caracteristice procesului economic, respectiv: beneficii unitare, coeficienti tehnologici, disponibil de resurse, cheltuieli unitare, consumuri specifice etc., se pot formula probleme care sa tina seama de scopul agentilor economici atunci cand porneste procesul tehnologic.

In structura economica a intreprinderii, activele circulante joaca rolul de obiect asupra caruia se realizeaza actiunea de prelucrare si transformare specifica unitatii in cauza. Transformarile specifice procesului de productie, transformari realizate in cadrul ciclului de exploatare, necesita existenta unor stocuri de active (mijloace) circulante in toate fazele activitatii economice din intreprindere. Din punct de vedere economic, stocurile fac parte din categoria activelor patrimoniale, mai precis din categoria activelor circulante. Avand in vedere acest lucru, este necesar a defini aceste active, conform O.M.F.P. 1752/2005:

"Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:

a) este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

b) este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata."

Desfasurarea activitatii oricarui agent economic presupune interventia unei mari diversitati de active circulante materiale, cunoscute, in contabilitate, sub denumirea de stocuri.

Potrivit IAS 2, stocurile sunt active:

a.       detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

b.      in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus ;

c.       sub forma de materii prime, materiale consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.[1]

Stocurile reprezinta ansambul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii destinate :

a fi consumate la prima utilizare ;

a fi vandute dupa prelucrarea lor in procesul de productie ;

a fi vandute in starea in care s-au cumparat.

Formarea acestor stocuri rezulta in urma unor activitati de consum prin care o valoare importanta, sub forma de produse si servicii, se imobilizeaza pentru o perioada de timp, mai mare sau mai mica, in structura economica a intreprinderii.

Din cele amintite anterior se desprind si o parte din caracteristicile stocurilor, si anume:

se afla succesiv si neintrerupt in diferite faze ale procesului de productie si comercializare;

descriu mai multe rotatii (circuite) in cadrul unei perioade de gestiune;

sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiile prime si materialele consumabile) sau a fi vandute in aceeasi stare (marfurile) sau a fi vandute dupa prelucrare (produsele finite);

contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.

Stocurile sunt bunuri si servicii care, de regula, se transforma in lichiditati intr-o perioada mai mica de un an; de aceea se includ in categoria activelor circulante.

Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel:

a)        Dupa forma fizica si destinatie

materiile prime - care reprezinta substanta principala a produselor finite;

materialele consumabile - sunt bunurile care participa sau ajuta la procesul de productie, fara a se regasi, de regula, in produsul finit;

materialele de natura obiectelor de inventar - sunt bunurile care nu indeplinesc conditiile de valoare si/sau de durata pentru a se include in categoria imobilizarilor corporale;

produsele - reprezentate de semifabricate, produse finite si produse reziduale;

productia in curs de executie - este productia care nu a trecut prin toate fazele procesului tehnologic;

animalele si pasarile reprezentate de :

- animale tinere, la ingrasat;

- animale de productie (lana, lapte, blana, oua), cu exceptia vacilor de lapte;

- coloniile de albine;

marfurile - sunt stocurile cumparate in vederea vanzarii acestora in aceeasi stare;

- ambalajele - sunt stocurile utilizate pentru pastrarea si transportul bunurilor.

b)        Dupa sursa de provenienta

stocuri cumparate: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente si amenajari provizorii, animale, ambalaje;

stocuri fabricate : productia in curs de executie, semifabricatele, produse reziduale, produse finite.

c)        Dupa apartenenta la patrimoniu

stocuri care fac parte din patrimoniu, care se pot afla fie in spatiile proprii, fie se afla la terti in custodie, in consignatie, pentru prelucrare sau reparare;

stocuri care nu fac parte din patrimoniu, dar se afla in gestiunea unitatii, fiind primite de la terti pentru vanzare in consignatie, pentru prelucrare, reparare, etc.

d)        Dupa gradul de individualizare si modul de gestionare

stocuri identificabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, in care se includ, de regula, bunurile de folosinta indelungata : autoturisme, televizoare, calculatoare etc.;

stocuri fungibile sau interschimbabile, care in cadrul fiecarei categorii, nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahar ambalat care apartin aceluiasi sort, chiar daca sunt cumparate la preturi diferite etc.

Structura stocurilor se modifica in functie de etapele in care se regasesc in cadrul ciclului de exploatare, care, in cadrul intreprinderilor de productie se poate reprezenta astfel :

Materii prime si materiale    productie neterminata semifabricate produse finite si reziduale

In cazul intreprinderilor din domeniul comertului, ciclul de exploatare consta in cumpararea de marfuri, care se vand ulterior in aceeasi stare. [3]