Delimitari si structuri privind capitalurile

Delimitari si structuri privind capitalurile

Prin structura contabila de capitaluri sunt delimitate sursele de finantare stabile ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al intreprinderii.

Determinativul stabil marcheaza prezenta acestor surse la dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an. O asemenea trasatura reprezinta unul din elementele care pledeaza pentru desemnarea lor si prin notiunea de capitaluri permanente.

In raport cu modul lor de constituire financiara, capitalurile se diferentiaza in capitaluri proprii, provizioane si datorii pe termen lung.

Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinantare si din alte surse financiare nerambursabile.

Provizioanele sunt fonduri constituite la inchiderea exercitiului financiar prin autofinantare pe seama cheltuielilor, fiind destinate finantarii pierderilor si cheltuielilor probabile sau exigibile in viitor, certe sau nedeterminate in ceea ce priveste marimea lor.

Datoriile pe termen lung reprezinta resurse financiare straine, furnizate pe termen mediu sau lung, de terte persoane in raport cu intreprinderea. Sunt considerate pe termen mediu daca durata de finantare este pana la cinci ani si pe termen lung daca durata de finantare este de peste cinci ani.

In mod concret, datoriile pe termen lung se identifica cu imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditelor bancare pe termen mediu si lung, datoriile legate de participarea in cadrul intreprinderilor in participatie sau asociative, datorii privind concesiunile si locatiile de gestiune, alte imprumuturi si datorii asimilate (credite de la alte intreprinderi sau institutii financiare etc.) precum si dobanzile aferente datoriilor pe termen lung si mijlociu.

In Planul de conturi general, capitalurile sunt evidentiate cu ajutorul clasei 1 Conturi de capital