Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Sisteme evoluate de calculatie a costurilor

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Sisteme evoluate de calculatie a costurilor

  1. Caracteristicile sistemelor evoluate de calculatie a costurilor

Sistemele evoluate de calculatie a costurilor promoveaza ideea calcularii cu anticipatie a costurilor de productie unitare. In randul sistemelor evoluate se incadreaza:



calculatia standard-cost

calculatia direct-costing

costurile bugetate, etc.

Calculatia costurilor standard stabileste costul standard pe:

-feluri de costuri pentru cheltuieli directe

-locuri de costuri pentru cheltuieli de regie

-purtatori de costuri

Nu se mai fac doua serii de calculatie (plan si efectiv) deoarece costul standard este considerat cost efectiv. Abaterile determinate pe parcurs fata de standarde nu afecteaza costul, ci rezultatul perioadei.

Calculatia direct-costing determina costul pe purtator luand in calcul numai costurile variabile. Costurile indirecte in masura in care sunt cheltuieli fixe nu se mai repartizeaza pe produse, ci vor fi scazute din marja pe cheltuieli variabile. Se stabileste asadar un cost partial.

Calculatia costurilor bugetate are ca obiect stabilirea sub forma de buget a costurilor pe fiecare loc generator de costuri, putandu-se astfel realiza un control de gestiune prin compararea previziunilor cu realizarile. O astfel de calculatie permite realizarea simultan atat a unei antecalculatii, cat si a postcalculatiei, atat pe locuri de costuri (sectii) cat si pe purtatori de costuri (produse, lucrari, servicii).

  1. Calculatia costurilor standard

Costurile standard se determina cu anticipatie tinand cont de caracteristicile procesului tehnologic, de nivelul tehnic de dotare a intreprinderii si presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

elaborarea calculatiei standard pe produs

organizarea sistemului de evidenta a abaterilor de la costurile standard si analiza acestora

Elaborarea calculatiilor standard pe produs

Se procedeaza in urmatoarea maniera:

stabilirea standardelor pentru cheltuielile directe cu materialele si manopera

stabilirea standardelor pentru cheltuielile de regie

Standardele reprezinta marimi fizice sau valorice cu caracter de etalon, stabilite in mod stiintific pe baza unor metode tinand cont de fenomenele ce se desfasoara in intreprindere, indicand nivelele pe care trebuie sa le atinga cheltuielile in desfasurarea normala a fabricatiei unui produs.

Pentru a determina costul standard pe produs este necesara stabilirea in prealabil a bugetului de productie, determinarea capacitatii optime de productie si a cantitatilor optime de realizat din fiecare produs in parte.

Pentru elaborarea calculatiei standard pe produs cheltuielile vor fi clasificate in directe si indirecte, apoi in variabile si fixe si pe feluri de cheltuieli.

Standard-cost apeleaza la urmatoarea structura pe articole de calculatie:

- costul standard de materii directe

- costul standard de manopera directa

- costul standard de regie

Articolele mentionate anterior se regasesc in fisa costului standard.

Standardele pentru cheltuielile directe cu materiale si manopera se stabilesc inmultind standardele fizice cu preturile, respectiv tarifele standard.

Standardele cantitative de materii directe se prevad in documentatia tehnica si se preiau in "Lista standardelor cantitative de materiale".

Preturile standard de aprovizionare se stabilesc tinand cont de variatia preturilor dintr-o perioada anterioara, stabilindu-se preturi medii care devin standarde si se inscriu in "Listele de preturi standard". Cheltuielile standard pentru materiale se determina astfel:

Standardele de timp se stabilesc pentru fiecare operatie si se inscriu in documentia tehnica privind fabricarea produselor.

Tarifele de salarizare standard se stabilesc pentru fiecare operatie si se inscriu in "Listele tarifelor de salarizare standard pe operatii":

unde: t - timp

T - tarif

Standardele pentru cheltuielile indirecte sau de regie se determina fie prin utilizarea procedeului global, fie prin utilizarea procedeului analitic. Astfel se vor elabora bugete de cheltuieli de regie pentru fiecare sectie sau loc de cheltuieli in parte, stabilindu-se in final costurile de regie standard pe unitatea de volum de activitate care se vor repartiza asupra costului standard pe produs.

Procedeul global de stabilire a cheltuielilor de regie standard conduce la stabilirea unor standarde pentru cheltuielile indirecte sub forma globala, adica pentru comune ale sectiei, pentru costuri generale de administratie, pentru cheltuieli de desfacere.

Atunci cand productia medie din perioada anterioara este egala cu volumul standard de productie stabilita, cheltuielile medii de regie din perioada anterioara pot fi considerate cheltuieli standard: .

Daca volumul productiei standard difera de productia medie () se procedeaza la stabilirea indicelui de crestere a productiei: .

Cheltuielile de regie medii vor fi corectate cu acest indice si se determina cheltuielile de regie standard:.

Daca se considera necesar se poate proceda la un procent de reducere a costurilor pentru a stimula economisirea costurilor (resurselor).

Cursul 12

Procedeul analitic de determinare a cheltuielilor de regie standard presupune determinarea standardelor pe fiecare sector de cheltuieli in parte (atelier, sector, sectie) si in cadrul acestora pe feluri de cheltuieli, adica pe fiecare fel de cheltuiala fixa, pe fiecare fel de cheltuiala variabila, cheltuiala semivariabila, avand la baza media cheltuielilor pe ultimii 5 ani. Sinteza lucrarilor de stabilire a standardelor pentru cheltuielile de regie se realizeaza prin completarea bugetelor de cheltuieli (vezi bugetul de cheltuieli al sectiei 1 din cursurile anterioare).

2.2. Organizarea sistemelor de evidenta a abaterilor de la costurile standard

Pe parcursul desfasurarii procesului tehnologic este necesara urmarirea operativa a cheltuielilor efective in scopul determinarii si analizarii abaterilor. Abaterile realizate nu vor afecta costul produsului, ci rezultatul intreprinderii.

Evidentele abaterilor de la standard se vor organiza astfel incat sa fie evidentate abaterile pe feluri de cheltuieli si pe cauze. Pentru standardele de cheltuieli directe (materia, manopera), abaterile se pot urmari cu usurinta zilnic. Pentru standardele de cheltuieli indirecte de regie urmarirea abaterilor este anevoioasa deoarece sunt elemente complexe de cheltuieli si de aceea se vor urmari doar global. Astfel, abaterile de la cheltuielile standard pentru materiale pot fi: abateri cantitative, abateri de pret. Cele cantitative se determina astfel: +/-D =(ce - cS) * pS * Q ,

unde: ce - consum efectiv

cS - consum standard

pS - pret standard

CSm = QS * pS    (QS - consum)

QS = CS * Q

Planificarea se face pentru : QS = Qe la metoda standard-cost

Abaterea de pret : +/-D = ce (pe - pS) * Q

Abaterile pentru cheltuielile standard de manopera:

abateri de la eficienta muncii (timp): +/-D = (te - tS) * TS * Q

abateri de la tarifele de salarizare (T): +/-D = te (Te - TS) * Q

Abaterile de la cheltuielile standard de regie:

abateri de volum

abateri de capacitate

abateri de randament

In functie de modul de organizare a contabilitatii, abaterile se pot evidenta fie prin intermediul evidentei operative, fie prin intermediul soldurilor unor conturi.

Abaterile de la cheltuielile standard de materiale si manopera se determina ZILNIC prin evidenta operativa in "Raport privind abaterile de la cheltuielile standard de materiale" si in "Raport privind abaterile de la cheltuielile standard de manopera".

Abaterile de la cheltuielile de regie standard se determina LUNAR si se inscriu in "Situatia privind calculul abaterilor de la cheltuielile de regie standard".

Principiile ce trebuie avute in vedere cu ocazia evidentei si analizei abaterilor de la cheltuielile standard sunt:

a)      principiul urmaririi permanente si complete a abaterilor

b)      principiul informarii prin exceptie (presupune informarea selectiva a diferitelor nivele ierarhice cu abaterile cele mai semnificative, cele nesemnificative se rezolva la nivelul inferior)

c)      principiul informarii operative (presupune transmiterea informatiei privind abaterile catre factorii interesati, zilnic sau la intervale mai scurte de timp, pe cauze si feluri)

d)      principiul selectionarii si dirijarii rationale a informatiei catre toate compartimentele responsabile

2.3. Organizarea contabilitatii cheltuielilor standard

In functie de varianta de calculatie adoptata, respectiv standard cost partial sau standard cost unic se va organiza si contabilitatea cheltuielilor. Deoarece se determina standardele pe urmatoarele articole de calculatie: materie prima si materiale directe, manopera directa, regie, cheltuielile se vor urmari pe aceste tipuri de standarde, pe locuri si sectoare in cadrul contului 921 "Costurile activitatii de baza" care se va dezvolta in analitice pe cele trei articole de calculatie nemaifiind necesara utilizarea conturilor 923, 924, 925, 931, 933.

Contul 921, pentru fiecare articol de calculatie in parte, se va dezvolta in subanalitice pe locuri sau sectoare de cheltuieli:

- cheltuieli standard de materiale

- S1

- S2

- ....

In cazul utilizarii metodei standard cost partial, contul 921 "CAB" (materiale, manopera, regie) are urmatoarea functiune:

+ 921 -

la inceputul lunii:    in cursul lunii:

- valoarea in cost standard a PN initiale - valoarea la cost standard a PF obtinute

921 = 901 902 = 921

in cursul lunii: la sfarsitul lunii:

- valoarea la nivelul efectiv a resurselor - valoarea la cost standard a PN finale

consumate 902 = 921

921 = 901

SD Þ abaterile nefavorabile care se    SC Þ abaterile favorabile care se preiau

preiau cu suma in negru astfel: cu suma in rosu astfel:

  903 = 921

Contul 903 care va evidentia abaterile se va numi "Abateri" (de materiale, de manopera, de regie) si va functiona astfel:

+ 903 -

la sfarsitul lunii:    la sfarsitul lunii:

- valoarea abaterilor nefavorabile in - abaterile decontate in negru sau in rosu

rosu preluate din 921 asupra contului 902

903 = 921 902 = 902

=

Astfel ca contul 902 "DIPO" este cont de activ:

in cursul lunii: la sfarsitul lunii:

- valoarea in cost standard a PF obtinuta - decontarea costurilor totale catre CF

902 = 921 901 = 902

la sfarsitul lunii:

- valoarea in cost standard a PN

902 = 921

- valoarea abaterilor de la standard

902 = 903 =

In cazul variantei standard cost unic, contul 902 are aceeasi functiune ca mai inainte, in timp ce contul 921 se prezinta astfel:

+ 921 -

la inceputul lunii:    in cursul lunii:

- valoarea in cost standard a PN initiale - valoarea in cost standard a PF obtinute

921 = 901 902 = 921

in cursul lunii:

- valoarea in cost standard a resurselor

consumate

921 = 901

SD Þ valoarea PN finale in cost

standard

+ 903 "Abateri" -

in cursul lunii:    la sfarsitul lunii:

- abaterile constatate zilnic - abaterile decontate

=

La calculatia standard cost partial, inconvenientul este ca abaterile se stabilesc doar la sfarsitul lunii in contul 921 dupa ce a fost inventariata productia neterminata.

La standard cost unic, abaterile se stabilesc si se inregistreaza zilnic in momentul sosirii documentatiei primare, in contul 903 si in acest timp se evita lucrarile voluminoase generate de inventarierea productiei neterminate care apare direct in soldul contului 921.

  1. Calculatia direct - costing

3.1. Caracteristicile calculatiei direct - costing

Eforturile specialistilor in vederea gasirii unui sistem de calculatie care sa asigure:

- pe de-o parte determinarea operativa a costului unitar de productie

- iar pe de alta parte posibilitatea determinarii cu usurinta a unor indicatori absolut necesari fundamentarii deciziilor pentru gestiunea pe termen scurt

au avut ca rezultat calculatia direct - costing

Direct - costing determina un cost partial luand in calculul costului unitar doar cheltuielile variabile.

Problema fundamentala a calculatiei direct - costing o reprezinta separarea cheltuielilor in variabile si fixe. Aceasta separare se face utilizand procedee deja cunoscute:

a)      procedeul celor mai mici patrate

b)      procedeul punctelor de maxim si minim

c)      procedeul analitic

Cheltuielile variabile variaza in raport cu fluctuatia volumului fizic al productiei, deci sunt dependente de volumul si structura productiei, de unde se mai numesc si cheltuieli operationale.

Cheltuielile fixe sunt relativ constante, nu se mai repartizeaza in costul produselor, ci se trateaza ca si cheltuieli ale perioadei suportandu-se de pe rezultatele intreprinderii, deci se mai numesc si cheltuieli de structura.

Direct - costing nu repartizeaza cheltuielile fixe in costul produselor, lucrarilor, serviciilor, ceea ce conduce la faptul ca cheltuielile fixe nu se mai raporteaza asupra costului perioadei urmatoare prin costul stocurilor (produse finite existente in stoc, productie neterminata existenta).

Direct - costing pleaca de la elementele de iesire, adica de la cifra de afaceri:

CA - cheltuieli variabile = marja pe cheltuieli variabile (mcv)

rata marjei

mcv serveste la acoperirea cheltuielilor fixe si la obtinerea de rezultate Þ R = mcv - CF Se constata ca in direct - costing, rezultatul se determina global la nivel de intreprindere; pe produs, lucrare, serviciu se determina un indicator intermediar (mcv).

Deci produsele degaja marje si nu rezultate care contribuie la acoperirea unei mase nediferentiate a costurilor fixe. Toate analizele si deciziile de gestiune privind desfacerea pleaca de la marjele degajate de produse.

3.2. Indicatori economici specifici calculatiei direct - costing

Folosind calculatia direct - costing se pot determina cu usurinta urmatorii indicatori:

Ø      pragul de rentabilitate (punct mort / punct de echilibru)

Beneficiu = 0 Û VT = CT

CA

 
determinare grafica:

CS

 

C

 


CT

 


CV

CF

 

qoptim

 

Punct de echilibru (qe)

 

Q

 

Punctul optim de activitate se obtine daca pe grafic se traseaza si linia costurilor standard Þ rentabilitatea optima (qoptim).

determinare matematica

IN UNITATI FIZICE

- pentru un produs:

- pentru mai multe produse omogene:


Intreprinderea X produce 60.000 buc dintr-un produs.

PV = 15.000 / buc

CVu = 12.000    Þ mucv = PV - CVu = 15.000 - 12.000 = 3.000

CF = 120 mil

Qvandut = ? B = 0

(productia vanduta peste qe, adica peste 40.000 buc, determina un beneficiu unitar = mucv = 3.000)


Intreprinderea X realizeaza 3 produse (A, B, C).

CF = 256.800.000

Indicatori

A

B

C

Q

PVu

CVu

mucv

Pas I:

Pas II: determinarea greutatii specifice fiecarui produs:

Pas III: determinarea punctului de echilibru teoretic

Pas IV: determinarea punctului de echilibru pentru fiecare produs

A: 50.000 * 0,40 = 20.000 buc

B: 50.000 * 0,28 = 14.000 buc

C: 50.000 * 0,32 = 16.000 buc

50.000 buc

determinare matematica

IN UNITATI VALORICE

:CA Þ

coeficient de proportionalitate

Daca Rmcv + kp = 1 Þ

Ø      factorul de acoperire - exprima rentabilitatea potentiala si sta la baza deciziilor privind desfacerea

Produsele care au factorul de acoperire cel mai mare ar trebui sa stea in centrul deciziei atunci cand se hotaraste sporirea desfacerii.

Atunci cand se cunoaste factorul de acoperire se poate calcula cu usurinta:

- nivelul desfacerii in punctul de echilibru:

- pretul de vanzare:

Ø      coeficientul de siguranta dinamic: arata cu cat poate sa scada valoarea vanzarilor in mod relativ (%) fara ca intreprinderea sa intre in zona pierderilor, adica scaderea pana la punctul mort

kS = Grmax - Gref

unde: Grmax - gradul maxim de ocupare a capacitatii de productie

Gref - gradul efectiv

Ø      intervalul de siguranta (cale de siguranta): arata marimea in mod absolut cu care pot sa scada desfacerile fara ca intreprinderea sa intre in zona pierderilor

IS kS

↑ ↑

in cifre in cifre

absolute relative

Calculatia direct - costing, prin indicatorii pe care ii determina, permite conducerii sa ia decizii in vederea optimizarii rezultatului exploatarii si se pot prevedea urmarile unor astfel de decizii.

Sintetizand avantajele calculatiei direct - costing, rezulta:

simplifica modul de calcul a costului pe unitatea de produs prin eliminarea operatiunilor de repartizare a cheltuielilor fixe

permite cunoasterea cu usurinta a influentei pe care cheltuielile fixe o au asupra rezultatului

permite luarea deciziilor in conditii de eficienta cu privire la renuntarea fabricatiei anumitor produse ( cele care au mcv, FA cele mai mici)

impulsioneaza valorificarea rapida a stocurilor de produse finite deoarece in calculatie se porneste de la cifra de afaceri

asigura controlul cu usurinta al cantitatii de produse ce trebuiesc vandute pentru a obtine un anumit beneficiu prestabilit

permite cunoasterea conditiilor in care se poate accepta un pret inferior costului variabil deoarece se poate calcula cu usurinta efectul asupra rezultatelor

3.3 Organizarea contabilitatii cheltuielilor de productie in cazul utilizarii calculatiei direct - costing

Deoarece direct - costing conduce la un cost partial stabilit doar pe baza cheltuielilor variabile, contul 921 "CAB" va prelua doar cheltuielilor variabile aferente produselor, lucrarilor si serviciilor.

Conturile 922, 923, 924 si 925 vor evidentia separat cheltuielile variabile de cele fixe.

Se vor introduce in clasa 9 urmatoarele conturi:

905 "Decontari interne din vanzari"

951 "Rezultate din vanzari"

9431 "Productia in curs"

9445 "Produse finite" conturi de stocuri

9448 "Diferente de pret la produse"

Se elimina conturile 931 si 933.

905 -

in cursul lunii:    in cursul lunii:

- valoarea in pret de vanzare a productiei - profitul realizat:

vandute (QV * PV):    951 = 905

905 = 951 - pentru inchidere, cu nivelul total al

la sfarsitul lunii: costurilor:

- pierderile realizate:    901 = 905

905 = 951

=

951 +

in cursul lunii:    in cursul lunii:

- valoarea in cost variabil planificat a - valoarea in pret de vanzare a productiei

productiei finite vandute: vandute (QV * PV):

951 = 9445 905 = 951

la sfarsitul lunii:

- diferentele in plus sau in minus in negru

sau in rosu (CVefectiv - CVplanificat) aferente

productiei finite vandute:

  951 = 9448


SD mcv negativa    SC mcv favorabila

la sfarsitul lunii:

- cheltuielile fixe ale perioadei:

951 = %

923

924

SD pierdere    SC beneficiu

pentru beneficiu: 951 = 905

pentru pierdere: 905 = 951

9445 -

in cursul lunii:    in cursul lunii:

- valoarea in cost variabil planificat a - costul variabil planificat a productiei iesite

productiei finite obtinute:    prin vanzare:

9445 = 902 951 = 9445

la sfarsitul lunii:

- valoarea costului variabil planificat a

productiei finite existente in stoc transferate

in CF:

901 = 9445

9448 -

la sfarsitul lunii:    - cu diferentele de pret aferente productiei

- in negru diferentele in +, in rosu finite vandute:

diferentele in -, aferente productiei finite 951 = 9448

  obtinute

  9448 = 902

- cu diferentele de pret aferente productiei

finite existente in stoc transferate in CF:

901 = 9448



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1972
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved