Introducere in contabilitatea Clientilor

Introducere in contabilitatea Clientilor

Relatiile unitatilor patrimoniale cu alte persoane juridice si fizice, conduc la creante si datori. Cea mai mare parte a creantelor agentilor economici sunt legate direct de exploatare, adica din acel domeniu care face obiectul principal al functionarii lor. Creantele fata de clienti rezulta ca urmare a vanzarii productiei, respectiv realizari lucrarilor si a serviciilor si au in contrapartida venituri din exploatare.

Creantele inteprinderi fata de clienti ei isi au izvorul in schimbul de consimtamant concretizat intr-o comanda ferma din partea clientului si acceptata de catre producator sau avand ca baza contractele incheiate. Creantele devin certe, sigure, in momentul transferului de proprietate pentru vanzari si in momentul realizarii lor pentru lucrari si servicii. Transferul de proprietate se produce, deci, in momentul livrari bunurilor, respectiv in momentul realizari lucrarilor sau prestatiilor de servicii, moment care corespunde cu facturarea.

Pe baza facturii, creantele se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare in patrimoniu care corespunde cu valoarea lor nominala, adica cu totalul de plata adica valoarea sau pretul negociat plus TVA care se va aplica doar operatiilor supuse impozitari. In cazul in care se acorda reduceri comerciale, valoarea nominala este data de netul comercial, la care se va adauga si TVA. In situatia in care se acorda clientilor si reduceri financiare, valoarea nominala a creantei este data tot de netul comercial, scontul acordat inregistrandu-se separat ca si o cheltuiala financiara. Scontul va reduce valoarea creantei initiale printr-o inregistrare ulterioara, cel mai adesea sconturile de decontare se acorda a posterior printr-o factura de reducere.

Creantele in devize se inregistreaza in contabilitate in lei, la cursul de schimb in vigoare la data efectuari operatiunilor. Diferentele de curs valutar, intre data inregistrari creantelor in devize si data incasari lor, se inregistreaza ca si venituri sau cheltuieli financiare, dupa cum diferentele sunt favorabile sau nefavorabile.

Dupa perioada de timp la care se refera, creantele si datoriile se impart in:

creante si datori pe termen scurt , cu perioada de decontare mai mica de un an;

creante si datori pe termen mijlociu, cu o perioada de decontare intre 1-5 Ani;

creante si datori pe termen lung, cu o perioada de decontare mai mare de 5 ani.

Creantele si datoriile pe termen lung si mijlociu se incadreaza in categoria imobilizarilor financiare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, creante legate de participatii, imprumuturi acordate pe termen lung).

Creantele pe termen scurt sunt generate de desfasurarea activitati de exploatare si creantele asimilate, care au in contrapartida veniturile din exploatare si conturile fara incidenta asupra contului de rezultate si cuprind: creante comercial; creante din gestiunea titlurilor de plasament si alte titluri de valori reprezentand componente ale trezoreriei; creante din decontari in cadrul grupului si cu asociatii, care mai sunt denumite si creante in afara grupului de exploatare.

Pentru inregistrarea creantelor se folosesc conturi din clasa 4 " Conturi de terti" din care face parte si grupa de conturi: 41 "Clienti si conturi asimilate".

Pentru evaluarea creantelor si a datoriilor se folosesc trei metode sau reguli in functie de factorul timp la care se refera.: valoarea de inscriere cu ocazia intrari in patrimoniu a creantei sau a datoriei la valoarea curenta sau contabila; valoarea de inventar sau valoarea bilantiera.

Evaluarea curenta, prin aplicarea principiului nominalismului, dupa care creantele sunt inscrise in contabilitate la valoarea lor nominala de rambursare, iar datoria la intrarea in patrimoniu la valoarea ei normala de rambursare. Eventualele diferente ce apar in timpul incasari creantelor respectiv platilor datoriilor , vor fi evidentiate in contabilitate in conturile de cheltuieli pentru diferentele nefavorabile, respectiv in conturile de venituri pentru diferentele favorabile.

Evaluarea de inventar presupune evaluarea creantelor si a datoriilor la valoarea care se stabileste dupa valoarea de utilitate, in functie de loc si de preturile actualizate. Valoarea de inventar a creantelor tine seama de posibilitatile concrete de incasare si pot exista clienti in litigiu, debitori incerti, ale caror posibilitati de incasare sunt incerte.

Daca comparam valoarea de inventar cu valoarea contabila, putem avea trei situati:

Egalitate

Valoarea de inventar depaseste valoarea contabila, dar potrivit principiului prudentei desi putem incasa mai mult aceasta diferenta nu o vom inregistra

Valoarea de inventar este sub valoarea contabila Suntem nevoiti sa crem un provizion pentru depreciere.

Evaluarea bilantiera se face cu respectarea principiului fidelitati. Creantele sunt inregistrate in contabilitate la valoarea lor nominala si din prudenta se constituie un provizion pentru depreciere, atunci cand apare o pierdere probabila. Daca sa constituit provizionul la valoarea curenta atunci se va deduce provizionul.

La creantele si datoriile exprimate in valuta, evaluarea de bilant se face la cursul valutar existent. Diferentele de curs valutar se vor inregistra folosind conturile de diferente de conversie de activ si de pasiv. Aceste diferente la inceputului exercitiului urmator se vor relua.

1.Structura creantelor

Creantele comerciale sunt determinate de vanzarile de bunuri (produse, marfuri, materiale), de prestari de servicii si de executarea de lucrarii catre terti. Aici se incadreaza clientii si conturile asimilate:

411 "Clienti"

413 "Efecte de primit"

416 "Clienti incerti sau in litigiu"

418 "Clienti - facturi de intocmit"

409 "Avansuri acordate furnizorilor"

Efectele comerciale de primit reprezinta drepturile de creanta stabilite pe baza de cambii, bilete la ordin, trate , waranturi, cec-uri si alte efecte comerciale primite de la clienti in contul creantelor. Ele reprezinta forme de credit comercial acordat de unitatile patrimoniale tertilor si instrumente de plata.

Cambia este titlul de credit in temeiul caruia o persoana (emitentul) se obliga sa plateasca neconditionat sau dispune sa se plateasca neconditionat de catre o alta persoana, la data si locul indicat, o suma de bani, aceluia pe care cambia il desemneaza. Cambia este de doua feluri:

Biletul la ordin este o cambie eliberata de catre un debitor (tras) unui creditor (tragatorul) prin care debitorul (trasul) se obliga sa plateasca neconditionat creditorului (tragatorului) intr-un anumit loc si la o anumita data o suma de bani.

se obliga

Debitorul (trasul)    ----- ----- -------> Creditorului(tragatorului)

sa plateasca

neconditionat

Trata este o cambie prin care o persoana fizica sau juridica in calitate de creditor (tragator), dispune unui debitor al sau (tras) sa plateasca o suma de bani unei alte persoane ( a treia) in calitate de beneficiar, la data si in locul stabilit o suma de bani .

Cecul este un inscris solemn prin care o persoana numita tragator (platitor) in baza unui depozit de bani constituit in prealabil la banca devenita astfel tras, da ordin sa se plateasca la o anumita data sau la prezentare o suma determinata unei terte persoane, in calitate de beneficiar, intervenind astfel trei parti. Sunt cecuri ca efecte comerciale, cecuri din carnetele cu limita de suma ca instrument de decontare, cecuri de decontare in numerar a banilor de la banca, cecuri de calatorie si altele. In acest caz: tragatorul este persoana care dispune plata, trasul este acela care efectueaza plata iar beneficiarul este persoana in favoarea careia se efectueaza plata.

Ca si in cazul celorlalte doua instrumente de plata, alaturi de biletul la ordin si trata, cecul cuprinde urmatoarele elemente: denumirea de CEC, inscrisa in textul titlului; ordinul neconditionat de a plati o suma determinata inclusa in textul tiparit al formularului de CEC; numele aceluia care trebuie sa plateasca prin denumirea banci pe fiecare CEC, indicarea locului unde se efectueaza plata - locul desemnat alaturi de numele trasului; indicarea datei si a locului unde a fost emis cecul; semnatura aceluia care emite cecul, tragatorul fiind acela care garanteaza plata.

Warantul este recipisa primita de catre posesorul unei marfi depusa intr-un depozit, prin care garanteaza efectuarea unei plati. Daca nu efectueaza plata nu poate ridica marfa. Pana la scadenta efectelor comerciale putand interveni operatiuni de andosare si avalizare, legate de circulatia lor.

Andosarea sau girarea reprezinta scrierea pe versoul titlului de valoare, a documentului a obligatiei de plata a noului debitor, fata de creditor. Daca un client emite un bilet la ordin in care se stabileste " Platiti suma de la data de persoanei". Daca acesta are nevoie de bani mai repede decat data stabilita prin ordinul de plata il va putea folosi ca instrument de plata daca face andosarea ordinului de plata. Dar pentru aceasta este necesar sa existe o garantie a platii datoriei noului debitor catre creditor si se face avalizarea.

Avalizarea reprezinta garantia inscrisa pe cambie sau in afara acesteia de catre o persoana fizica sau juridica care se angajaza sa achite contravaloarea tranzactiei in cazul in care nici unul din ceilalti debitori nu o face. Deci persoana care a avalizat cambia garanteaza pana la scadenta . Avalizarea se poate face o singura data iar andosarea de cate ori este posibil.

Pentru tras datoria inregistrata in conturile Furnizori Efecte de plata nu poate fi modificata prin andosari si nici o inregistrare nu se face inaintea decontari la scadenta sau anulari efectelor. Tragatorul , beneficiarul initial contabilizeaza andosarea.

Decontarea efectelor comerciale se poate face prin incasarea contravalori lor de catre beneficiar direct de la client sau prin intermediul unei banci, in care caz se suporta o taxa de scont pentru serviciile bancare. In acest caz bancherul cumpara efectele remitentului si plateste acestuia imediat suma cuvenita valoarea scontata, retinand scontul dupa relatia:

Valoarea scontata = Valoarea nominala- Aigo

Unde Aigo = Scont + Comisionul variabil admisibil scontului

In cadrul decontari efectelor comerciale poate interveni si situatia in care clientul plateste datoria inainte de scadenta, iar furnizorul ii acorda un comision pentru incasarea mai devreme a creantei.

Avansurile acordate furnizorilor reprezinta sumele platite acestora de catre clienti inainte de derularea tranzactiilor pentru livrari de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii.

Creantele din reclamatii, pagube materiale create de terti si alte creante de orice fel nelegate de activitatea de exploatare propriu - zisa sunt asimilate activitatilor financiare sau extraordinare si sunt inregistrate in contabilitate in categoria " Debitorilor diversi"