Normalizare si armonizare

Normalizare si armonizare

Normalizare - procesul de definire, fixare si aplicare a terminologiei si regulilor contabile prin care se asigura validarea sociala a informatiei contabile.

Armonizare    - proces politic care vizeaza reducerea diferentelor intre politicile contabile prin care se aplica in lume astfel incat sa creasca comparatibilitatea si compatibilitatea informatiei de natura financiara.

Normalizarea contabila are loc atat la nivel national, cat si la nivel regional si international.

In practica s-au conturat mai multe notiuni de normalizare:

- normalizare de tip public;

- normalizare de tip privat;

- normalizare de tip mixt.

Normalizarea de tip public - atunci cand un organism din structura statului se ocupa de procesul de normalizare (Ex: Romania).

Normalizarea de tip privat - atunci cand un organism din partea contabila se ocupa de procesul de normalizare (Ex: S.U.A., Marea Britanie).

Normalizarea de tip mixt - organismul de normalizare este reprezentat de reprezentanti ai profesiei contabile, si diferite profesii de utilizatori (Ex: Franta).

La nivel regional - analiza Europei:

In 1978 a fost adoptata directiva 4 europeana - stabilea principiul contabilitatii, formatul conturilor anuale, dispozitii legate de intocmirea si publicarea conturilor anuale, reguli de evaluare in contabilitate. Directiva 4 se aplica pentru conturile individuale (sociale) de intreprindere.

Directiva 7 elaborata in 1983 se aplica pentru conturile grupurilor de societati (consolidate).

Directiva 7 stabilea regulile de consolidare, formatul conturilor de consolidare, reguli de intocmire si publicare a conturilor anuale (bilant, cont de venit si pierdere si anexe).

La nivel international:

I.A.S.B (Comitetul pentru standardele contabile internationale) - are ca obiectiv elaborarea si publicarea de norme (standarde) contabile internationale care trebuiesc respectate cu ocazia prezentarii/ intocmirii situatiei financiare de catre intreprindere.

Acest organism a dezvoltat astazi cel mai active si mai influent organism de normalizare si armonizare contabila pe plan international.

O.M.F 94/2001 - aproba reglementarile contabile armonizate cu directiva 4 si cu standardele internationale de contabilitate (vizeaza intreprinderile mari).

O.M.F. 96/2002 - aproba reglementarile contabile armonizate cu directiva 7 (vizeaza intreprinderile mici si mijlocii)

Analiza partidei duble si diferite abordari ale bilantului contabil.

Bilantul - reprezinta o situatie financiara in care sunt structurate in expresie valorica activele, datoriile si capitalurile proprii ale intreprinderii.

Constituirea bilantului are la baza principiul partidei duble si se traduce prin egalitatea care trebuie sa existe intre totalitatea activelor si capitalurile proprii + datorii.

	A = KP + D

Ca mod de reprezentare in practica formatul de bilant poate fi:

- format de bilant sub forma de tablou;

- format de bilant sub forma de lista.

- Bilant tablou -

- Bilant lista -

- Abordare juridica -

Patrimoniu = suma drepturilor

Obligatii fata de actionari -> KP (pasive interne) + suma obligatiilor

Obligatii fata de terti -> Datorii (pasive externe)

Abordarea financiara

Abordarea financiara porneste de la recunoasterea activelor, nu de la dreptul de proprietate asupra acestora, ci de la modul in care intreprindem aceste active.

Criteriul de calsificare al activelor este gradul de lichiditate. Principiul care sta la baza sa se numeste "Principiul primordialitatii realitatii economice in faza dezvoltarii financiare".

Termen de exigibilitate - termenul la care o datorie devine scadenta.

Bilantul - situatie financiara care ne arata pozitia financiara a unei intreprinderi si evolutia acesteia.

Un astfel de bilant este orientat spre o analiza in termeni de lichiditate sau exigibilitate.

Bilant functional - functiile intreprinderii, exploatare;

- determina un indicator de stabilitate/echilibru (fond de rulment, nevoie de fond de rulment, trezorerie ....).

Directiva 4 europeana a atins 2 modele de bilant:

- sub forma de tablou;

- sub forma de lista.

Romania a avut pana in anul 2000 un model de bilant sub forma de tablou si din anul 2001 un format lista.

Norma internationala IAS 1 - recunoaste activele, datoriile si capitalurile fixe.

Activele sunt clasificate in: - active curente (cu grad de lichiditate < 1 an);

- active necurente (cu grad de lichiditate > 1 an).

Datoriile sunt clasificate in: - datorii curente (a caror decontare se va realiza in < 1 an);

- datorii necurente (a caror decontare se va realize in > 1 an).

Activele - o resursa controlata de intreprindere provenita din tranzactii si care este purtatoare de avantaje economice viitoare.