ORGANIZAREA PATRIMONIULUI UNEI SOCIETATI BANCARE

Organizarea patrimoniului unei societati bancare

1.1. Organizarea contabilitatii societatilor bancare

Societatile bancare, persoane juridice cu sediul in Romania, au - potrivit art. 1 si art. 4 din legea contabilitatii nr. 82/1991 obligatia organizarii si a tinerii contabilitatii la sediile declarate de pe teritoriul Romaniei, in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii, ale planului de conturi pentru societatile bancare si a normelor metodologice de utilizare a acestuia. Aceste obligatii se aplica in mod corespunzator si subunitatilor cu sediul in Romania, ce apartin unor banci cu sediul in strainatate.

Sucursalele si alte subunitati fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin unor banci cu sediul in Romania, conduc contabilitatea in tara in care au sediul declarat, in conformitate cu reglementarile legale in domeniu din Romania.

In sistemul bancar in general - in intreaga lume - transparenta sistemelor de contabilitate este foarte importanta pentru identificarea surselor de castig si a surselor de pierdere din cadrul unei banci. De asemenea, transparenta sistemelor de contabilitate din cadrul bancilor este esentiala pentru stabilirea prioritatilor bancilor respective si pentru delimitarea orizontului de afaceri al acestora.

Intr-un studiu publicat de Editura Lafferty in "European Banker", Anglia, 1999, sub titlul "Prioritatile bancilor europene", se arata ca tendinta primelor 50 de banci din Europa este de a se grupa in jurul a doua orientari complet divergente. Pe de o parte se afla bancile din Olanda, Tarile nordice, Marea Britanie si Irlanda, care functioneaza pornind de la principiul ca activitatea lor trebuie sa aduca profit actionarilor, sa mareasca valoarea actiunilor pe care acestia le detin. Aceste banci folosesc practici contabile acceptate international si se axeaza in general pe operatiuni de deservire a marelui public. Drept consecinta, aceste banci denumite "banci de retail" depasesc in mod consecvent si de multa vreme media europeana de profitabilitate.

Pe de alta parte se afla majoritatea bancilor din tari ca Austria, Finlanda, Franta, Germania, Italia si Spania, care functioneaza intr-o traditie a "directorilor" si o cultura manageriala folosind sisteme contabile care nu permit actionarilor sa isi dea seama care este cu adevarat situatia financiara a bancii. O alta trasatura este aceea ca ele opereaza ca "banci universale", fiind din aceasta cauza mai putin profitabile decat cele din primul grup. Conceptul de "banca universala" prezinta multe deficiente. Dintre acestea, principala este lipsa unor legaturi organice intre diferitele activitati sau linii de afaceri ale sale - deservirea publicului, deservirea persoanelor juridice si finantarea investitiilor, manifestandu-se ca activitati complet separate una de alta.

Ambele grupe de banci reprezinta rezultatul mediului si conditiilor istorice in care s-au dezvoltat, insa cele cu o orientare clara s-au dovedit mult mai apte pentru supravietuire in actualul context de concurenta apriga.

Marile banci universale din Europa s-au dezvoltat in traditiile mediilor economice nationale, profitand adesea de piete care, sub patronaj politic inalt, le-au acordat facilitati de cartel.

Avand relatii stranse cu guvernele si marea industrie, ele au fost incurajate sa se considere mai degraba institutii publice nationale decat firme economice care lucreaza pentru profit. Aceste banci erau foarte apreciate atunci cand isi indreptau atentia catre investitii sau finantarea intreprinderilor. Similar, atunci cand aveau probleme, interesul national cerea ca ele sa fie sustinute. Ca institutii nationale, era firesc ca ele sa ofere toate serviciile financiare de care avea nevoie natiunea. Acest punct de vedere asupra bancilor a atins apogeul in Franta, unde intregul sector bancar sufera si la ora actuala de pe urma consecintelor negative ale indulgentei politice. De asemenea, cresterea influentei monedei unice europene va accelera si mai mult diferitele cerinte strategice ale activitatilor specifice bancare. In aceasta directie, viitorul marilor banci universale din Europa nu este prea luminos.

Iata deci, ca pentru banci este esentiala transparenta sistemelor de contabilitate practicate. Aceasta transparenta asigura:

- delimitarea surselor de castig de sursele de pierdere din cadrul bancii;

- orientarea fiecarui tip de activitate bancara pe ideea profitabilitatii directe;

- aplicarea standardelor internationale de contabilitate in rapoartele destinate atat actionarilor, investitorilor cat si conducerii;

- aprecierea corecta a situatiei bancii si prezentarea unei imagini nedistorsionate a acesteia.

In absenta transparentei si a identificarii surselor de profit, bancile universale vor trece cu vederea in continuare, lipsa de rentabilitate a multora dintre activitatile pe care le desfasoara.

In orice unitate bancara, departamentul sau serviciul de contabilitate este extrem de important, fiind un sector vital pentru banca, de a carui organizare depind in mare masura si rezultatele obtinute de acea unitate bancara.

Pe baza noului plan de conturi pentru societatile bancare, BNR a emis o serie de circulare privind:

- reflectarea unor operatiuni in contabilitate;

- intocmirea unor situatii financiar-contabile de catre banci;

- masuri referitoare la incheierea exercitiilor financiar-contabile la banci.

La elaborarea planului de conturi pentru banci si normelor metodologice de utilizare a acestuia, s-au avut in vedere reglementarile in vigoare si incadrarea in standardele contabile in internationale.

1.2. Documentele si registrele contabile

Bancile sunt obligate sa pastreze, la sediile declarate (centrala, sucursala, agentii etc.), documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, precum si registrele contabile legale si sa le puna la dispozitia organelor in drept, in cadrul exercitarii atributiilor lor legale. Documentele justuficative care stau la baza inregistrarii in contabilitate, angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat, aprobat sau inregistrat in contabilitate, dupa caz.

Inregistrarea operatiunilor patrimoniale in contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, dupa data de intocmire sau de intrare in unitate si sistematic, in conturi sintetice si analitice, cu ajutorul registrului jurnal si al cartii mari, potrivit planului de conturi si normelor de utilizare a acestuia.

Documentele contabile oficiale pentru exercitarea controlului asupra operatiunilor patrimoniale efectuate si care pot fi admise ca proba in justitie, sunt:

- registrul-jurnal;

- registrul inventar;

- cartea mare;

- documentele justificative ale operatiunilor efectuate;

- bilantul contabil, toate intocmite potrivit normelor stabilite.

Documentele contabile oficiale, respectiv bilantul contabil, cartea mare, registrul-jurnal si registrul-inventar, potrivit legii, se tin in limba romana si in moneda nationala.

Registrele de contabilitate se utilizeaza de catre toate bancile, conform modelelor si instructiunilor prevazute in Ordinul privind aprobarea Planului de conturi pentru societatilor bancare si a normelor metodologice de utilizare a acestuia.

In cazul utilizarii echipamentelor informatice pentru intocmirea documentelor justificative si pentru prelucrarea si inregistrarea datelor in contabilitate, registrele contabile si formularele privind activitatea financiara si contabila pot fi adaptate in fuunctie de necesitatile proprii de utilizare, in conditiile respectarii continutului de informatii al modelelor prevazute.

In afara de formulare prevazute in "Nomenclatorul registrelor si formularelor tipizate comune privind activitatea financiara si contabila" elaborat de Ministerul Finantelor si de formularele comune privind activitatea bancara, bancile pot folosi in activitatea financiar-contabila si alte formulare specifice elaborate de acestea, unitati de grup, asociatii profesionale, in functie de necesitati.

Conform Legii contabilitati nr. 82/1991, principalele registre ce se folosesc in contabilitate, inclusiv la unitatile bancare, sunt:

- registrul-jurnal;

- registrul inventar;

- cartea mare.

Registrul-jurnal - este un document contabil obligatoriu, in care se inregistreaza cronologic operatiunile patrimoniale, prin respectarea succesiunii documentelor dupa data de intocmire sau intrare a acestora in banca. Inregistrarile operatiunilor au la baza elemente cu privire la: felul, numarul si data documentului justificativ, explicatiile si conturile debitoare si creditoare corespunzatoare operatiunilor efectuate.

Registru-jurnal se intocmeste de catre banci si de catre fiecare subunitate a bancii cu contabilitate prorpie (sucursala, agentie etc.). Este prezentat sub forma unui registru-jurnal general si a unor registre-jurnal auxiliare.

Principalele registre-jurnal auxiliare ale bancii sunt:

- jurnalul operatiunilor zilei;

- recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei;

- jurnalul operatiunilor de casa.

Registrul-inventar - este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si pasiv, grupate in functie de natura lor, conform posturilor din bilantul contabil, inventariate potrivit normelor legale. Aceste elemente patrimoniale au la baza listele de inventariere sau alte documente care justifica continutul fiecarui post din bilantul contabil.

Registrul-inventar se intocmeste la nivelul fiecarei subunitati bancare, precum si centralizat, la nivelul bancii.

Registrul "cartea-mare" - sta la baza intocmirii balantei de verificare si se conduce atat de centrala bancii, cat si de fiecare subunitate a bancii cu contabilitate proprie (sucursale, agentii etc.).

Cartea-mare este tot un document contabil obligatoriu in care se inscriu lunar, direct, pentru fiecare cont, inregistrarile efectuate in registrul-jurnal auxiliar ("Recapitulatia pe conturi a jurnalelor operatiunilor zilei"), stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulajele debitoare, rulajele creditoare si soldurile finale.

Aceste trei registre de contabilitate obligatorii pot fi prezentate fie sub forma de registre, fie sub forma de documente informatice. Ele se numeroteaza inainte sau pe masura intocmirii lor, iar la inchiderea conturilor, acestea se bareaza, nefiind admisa inregistrarea unor operatiuni ulterioare.

Orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei, intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative cuprind de regula, urmatoarele elemente principale:

- denumirea documentelor;

- denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul;

- numarul si data intocmirii acestuia;

- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii patrimoniale (cand e cazul);

- continutul operatiunii patrimoniale, in cazurile necesare si temeiul legal al efectuarii ei;

- datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;

- numele, prenumele si semnaturile persoanelor care l-au intocmit, vizat si aprobat, dupa caz;

- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

In documentele justificative si in registrele contabile, inscrierea datelor se face manual sau cu mijloace de prelucrare automata, astfel incat acestea sa fie lizibile, nefiind admise stersaturi, razaturi, modificari, sau alte asemenea procedee, precum si lasarea de spatii libere intre operatiunile inscrise in acestea.

1.3. Regulile si principiile evaluarii patrimoniului

Pentru evaluarea elementelor patrimoniale, prin lege se stabilesc o serie de reguli generale si reguli specifice.

Reguli generale ale evaluarii patrimoniului unitatilor bancare sunt urmatoarele:

1. la data intrarii in patrimoniul bancii, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate, la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste astfel:

- bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie denumita cont de achizitie;

- bunurile reprezentand aportul la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit la valoarea de utilitate, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

- bunurile produse de banca (programe informatice si alte bunuri produse de banca conform legii) la contul de productie;

2. evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului in unitate si pretul pietei. Valoarea de utilitate a creantelor si datoriilor se stabileste in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata.

3. la incheierea exercitiului, elementele patrimoniale se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii,astfel:

- pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea de intrare a imobilizarilor, se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii (cand deprecierea este ireversibila) sau, dupa caz, se constituie provizioane (cand deprecierea este reversibila). Pentru diferentele aferente celorlalte elemente de activ se constituie provizioane. Valoarea elementelor de activ se mentine la valoarea lor de intrare;

- pentru elementele de pasiv, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare, nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de pasiv, se inregistreaza in contabilitate prin constituirea de provizioane, valoarea acestor elemente mentinandu-se de asemenea, la valoarea lor de intrare.

4. la data iesirii din patrimoniu sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Regulile specifice ale evaluarii patrimoniului unei societati bancare sunt urmatoarele:

1. operatiunile in devize se inregistreaza in conturi deschise pe fiecare deviza in parte, iar soldul acestora se evalueaza la valoarea lor de piata;

2. cesiunile temporare de active sunt considerate operatiuni de trezorerie cu mentinerea in activ a elementelor cedate. Elementele cedate cu posibilitatea de rascumparare se inregistreaza in conturile in afara bilantului, respective;

3. titlurile de tranzactie se evalueaza la valoarea lor de piata;

4. primele sau decontarile aferente titlurilor de investitii, se repartizeaza asupra conturilor de venituri sau de cheltuieli, dupa caz, pe durata de viata reziduala a titlurilor. In cazul scaderii valorii titlurilor de investitii, datorita deprecierii valorii acestora, nu se constituie provizion;

5. in cazul operatiunilor consortiale de finantare, fiecare banca asociata intr-un consortiu sau sindicat, inregistreaza numai cota-parte din finantare sau din angajamentul prin semnatura;

6. activele gajate sau date in garantie, cu exceptia numerarului, sunt mentinute, in toate cazurile, in bilantul bancii, iar activele primite in gaj sau garantie, cu exceptia numerarului, nu figureaza in bilantul bancii, chiar daca se refera la angajamente proprii sau in contul tertilor;

7. angajamentele date in contul tertilor se inregistreaza in conturile in afara bilantului, in cadrul angajamentelor de garantie, iar cele date in cont propriu se evidentiaza numai in conturile de evidenta in afara bilantului.

Bilantul contabil, care reprezinta documentul oficial de gestiune al bancii, trebuie sa dea o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute. Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului bancii, trebuie respectate - pe langa regulile generale si specifice mentionate mai sus - si o serie de norme si principii contabile.

Principiile evaluarii patrimoniului bancii sunt urmatoarele:

1. principiul prudentei - potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor bancii, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior. Acest principiu are ca scop evitarea riscurilor de transfer in viitor, a incertitudinilor prezente si nu permite decat luarea in considerare a beneficiilor realizate, cu excluderea unor castiguri potentiale.

2. principiul permanentei metodelor ce presupune continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale, pentru a se asigura comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

3. principiul continuitatii activitatii - potrivit caruia se presupune ca banca isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.

4. principiul independentei exercitiului - care presupune delimitarea in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii bancii, pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

5. principiul intangibilitatii bilantului - conform caruia bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

6. principiul necompensarii - potrivit caruia elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie corelate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

7. principiul nominalismului sau costului istoric - conform caruia trebuie sa fie mentinut costul istoric la care un activ sau un pasiv a intrat in patrimoniu si a fost inregistrat in contabilitate.

De la acest principiu exista trei derogari si anume:

- operatiunile in devize;

- titlurile in tranzactie si

- instrumentele financiare la termen, care fac obiectul unor evaluari periodice la pretul de piata.

8. principiul suprematiei realitatii asupra aparentei - conform caruia aspectul economic si financiar este privilegiat fata de aspectul pur juridic. Cu toate ca acest principiu nu este formulat explicit in norme si reglementari, aplicatiile lui in domeniul bancar sunt multiple: operatiunile de vanzare de titluri cu posibilitate de rascumparare, tratarea rezultatelor din operatiuni de piata, contabilizarea operatiunilor consortiale etc. Pentru fiecare dintre aceste operatiuni, aspectul economic este privilegiat.

9. principiul regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele - care are drept scop furnizarea de informatii clare, precise si complete asupra patrimoniului, situatiei financiare, rezultatului, operatiunilor si riscurilor asumate.

10. principiul pragului de importanta semnificativa - conform caruia toate informatiile de importanta semnificativa trebuie sa figureze in documentele comunicate tertilor. In schimb, informatiile nesemnificative pot fi omise.

Respectarea principiilor enumerate mai sus este esentiala in evaluarea patrimoniului societatilor bancare.

Banca Nationala a Romaniei impreuna cu bancile comerciale, persoane juridice romane, actualizeaza periodic:

- planul de conturi;

- modelele bilanturilor;

- registrele contabile;

- formularele comune privind activitatea bancara;

- normele privind intocmirea si utilizarea acestora, in functie de reglementarile legale ce se adopta pe parcurs. De asemenea, pe langa BNR functioneaza Comisia Consultativa a Contabilitatii Bancilor, a carei componenta, atributii si functionare se stabilesc prin decizia comuna a guvernatorului BNR si a presedintilor bancilor, persoane juridice romane.

1.4. Organizarea compartimentului de contabilitate

Contabilitatea bancilor se organizeaza in compartimente distincte, conduse de catre directorul financiar-contabil, contabilul sef, managerul operatiunilor bancare sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie, care trebuie sa aiba studii economice superioare.

Contabilitatea generala denumita si financiara are la baza norme unitare privind organizarea si conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate bancile, avand ca obiectiv principal furnizarea informatiilor necesare atat pentru nevoile proprii, cat si in relatiile acestora cu asociatii sau actionarii, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane fizice sau juridice.

Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre fiecare banca in functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii, avand ca obiective principale urmatoarele:

- stabilirea cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor pe fiecare subunitate;

- rentabilitatea activitatilor si serviciilor prestate de banca;

- intocmirea bugetelor de venituri si cheltuieli pe subunitati si activitati;

- urmarirea si controlul executarii BVC-urilor in scopul cunoasterii rezultatelor si a furnizarii datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea bancii si altele.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii, in conformitate cu prevederile legii, revine administratorului, respectiv persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului bancii. Administratorul trebuie sa asigure conditiile necesare pentru:

- intocmirea documentelor justificative privind operatiunile patrimoniale;

- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii;

- organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, precum si valorificarea rezultatelor acesteia;

- respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile, publicarea acestuia in Monitorul Oficial si depunerea lui la termen la organele in drept;

- pastrarea documentelor justificative, a registrelor si bilanturilor contabile;

- organizarea contabilitatii de gestiune, adaptata la necesitatile si specificul bancii;

- stabilirea atributiilor directorului financiar-contabil, ale contabilului sef sau altei persoane imputernicite sa indeplineasca aceasta functie, precum si a personalului din subordinea acestora, in domeniul contabilitatii.

Raspunderea asupra respectarii normelor contabile revine administratorului bancii, respectiv persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului acesteia. In situatia in care contabilitatea bancii se organizeaza si se tine de catre persoane juridice autorizate, raspunderea privind tinerea contabilitatii in conformitate cu normele contabile revine acestor persoane potrivit legii. Relatiile dintre aceste persoane juridice autorizate si banci privind organizarea si tinerea contabilitatii, se stabilesc pe baza de contract scris de prestari servicii.

In practica, in bancile comerciale - in cadrul compartimentelor de contabilitate - sunt organizate distinct urmatoarele tipuri de operatiuni:

- operatiunile cu clientela (in lei si valuta, pe conturile de carduri, transferurile Western Union etc.);

- operatiunile de compensare interbancara;

- operatiunile bancare proprii - contabilitatea proprie a bancii;

- oficiul de prelucrare informationala a datelor contabile (unde sunt emise extrasele de cont si toate documentele contabile ale bancii).

Intr-o banca, de regula, compartimentul de contabilitate este cel mai mare ca numar de salariati si cu multitudine si diversiune a operatiunilor bancare pe care le efectueaza.

1.5. Planul de conturi pentru banci

Planul de conturi pentru banci si normele de utilizare ale acestuia contin conturile necesare inregistrarii in contabilitate a operatiunilor patrimoniale ce pot avea loc in cadrul bancii, continutul si functia fiecarui cont, monografia contabila a principalelor operatiuni, precum si criteriile generale (atribute) privind dezvoltarea in analitic a conturilor sintetice.

La elaborarea planului de conturi pentru banci si a normelor metodologice de utilizare a acestuia, s-au avut in vedere reglementarile in vigoare si standardele internationale de contabilitate (IAS).

Planul de conturi contine opt clase (1-7 si 9) simbolizate cu o cifra, grupe de conturi simbolizate cu doua cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, conturi sintetice de gradul II simbolizate cu patru cifre, conturi sintetice de gradul III simbolizate cu cinci cifre. Conturile din cele opt clase (1-7 si 9) se utilizeaza de catre toate bancile.

Dezvoltarea in analitic a conturilor sintetice prevazute in planul de conturi, este de competenta fiecarei banci, in functie de criteriile generale si de necesitatile proprii. Costurile prevazute in planul de conturi sunt ordonate in functie de lichiditatea activelor si exigibilitatea pasivelor, in corelare cu normele care stau la baza intocmirii bilantului contabil.

Pentru contabilizarea operatiunilor de mandat in contul Trezoreriei statului, bancile utilizeaza conturi distincte, potrivit instructiunilor Ministerului Finantelor, deschise in cadrul clasei opt, care nu se includ in balantele de verificare a conturilor de bilant si nici in afara bilantului bancii. Planul de conturi pentru societatile bancare cuprinde urmatoarele clase de conturi:

- clasa 1 - operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare;

- clasa 2 - operatiuni cu clientela;

- clasa 3 - operatiuni cu titluri si operatiuni diverse;

- clasa 4 - valori imobilizate;

- clasa 5 - capitaluri proprii, asimilate si provizioane;

- clasa 6 - cheltuieli;

- clasa 7 - venituri;

- clasa 9 - operatiuni in afara bilantului.

Clasa 1 - Operatiuni de Trezorerie si operatiuni interbancare: cuprinde 9 grupe de conturi si anume:

- grupa 10 - Casa si alte valori - in cadrul aceste grupe figureaza doua dintre cele mai importante conturi bancare:

- contul 101 - Casa;

- contul 109 - Alte valori - ambele fiind conturi de activ.

- grupa 11 - Decontari cu BNR, grupa in cadrul careia avem conturile:

- contul 111 - Cont curent la BNR (A)

- contul 112 - Imprumuturi de refinantare de la BNR (P)

- contul 117 - Creante si datorii atasate, cont bifunctional care in activ are creantele si in pasiv datoriile atasate.

- grupa 12 - Conturi de corespondent, care cuprinde conturile de corespondent la banci (nostro) si de corespondent ale bancilor (loro).

- grupa 13 - Depozite bancare, este grupa care contine conturile:

- contul 131 - Depozite la institutii de credit (A)

- contul 132 - Depozite ale institutiilor de credit (P)

Aceste conturi sunt dezvoltate in analitice (la vedere, la termen).

- grupa 14 - Credite si imprumuturi interbancare, este grupa care contine urmatoarele conturi dezvoltate in analitice:

- contul 141 - Credite acordate institutiilor de credit(A)

- contul 142 - Imprumuturi primite de la institutiile de credit (P)

- grupa 15 - Valori primite sau date in pensiune, cuprinde valorile primite (cont 151 - A) si valorile date in pensiune (cont 152 - P)

- grupa 16 - Valori de recuperat si alte sume datorate

- grupa 18 - Creante restante si indoielnice

- grupa 19 - Ajustari pentru deprecierea creantelor din operatiuni interbancare, cuprinde contul 191 de pasiv, denumit "Ajustari pentru deprecierea creantelor din operatiuni interbancare" dezvoltat in doua analitice, pentru riscul de credit si pentru riscul de dobanda.

Clasa 2 - Operatiuni cu clientela, cuprinde sapte grupe de conturi si anume:

- grupa 20 - Credite acordate clientelei, in cadrul careia cele mai importante conturi sunt:

- contul 201 - Creante comerciale (scont, factoring, forfetare)

- contul 202 - Credite de trezorerie

- contul 203 - Credite de consum si vanzari in rate

- contul 204 - Credite pentru finantarea operatiunilor de comert exterior

- contul 205 - Credite pentru finantarea stocurilor si pentru echipamente

- contul 206 - Credite pentru investitii imobiliare

- contul - Alte credite acordate clientelei

Toate conturile din aceasta grupa sunt conturi de activ (A)

- grupa 23 - Credite si imprumuturi privind institutiile financiare

- grupa 24 - Valori primite sau date in pensiune

- grupa 25 - Conturile clientelei. Aceasta grupa cuprinde urmatoarele conturi extrem de importante pentru relatia cu clientela.

- contul 251 - Conturi curente (bifunctional)

- contul 252 - Conturi de factoring (P)

- contul 253 - Conturi de depozite (P)

- contul 254 . Certificate de depozit, carnete si librete de economii (P)

- grupa 26 - Valori de recuperat si alte sume datorate

- grupa 28 - Creante restante si indoielnice

- grupa 29 - Ajustari pentru deprecierea creantelor din operatiuni cu clientela

Clasa 3 - Operatiuni cu titluri si operatiuni diverse, cuprinde 9 grupe de conturi si anume:

- grupa 30 - Operatiuni cu titluri;

- grupa 32 - Datorii constituite prin titluri

- grupa 33 - Conturi de decontare privind operatiunile cu titluri

Primele trei grupe se refera la operatiunile bancare cu titluri, iar urmatoarele grupe de conturi din aceasta clasa se refera la operatiuni bancare diverse, respectiv:

- grupa 34 - Decontari intrabancare

- grupa 35 - Debitori si creditori, grupa care contine urmatoarele conturi mai importante:

- contul 351 - Personal si conturi asimilate (P)

- contul 352 - Asigurari sociale, protectie sociala si conturi asimilate (P)

- contul 354 - Dividende de plata (P)

- contul 355 - Debitori diversi (A)

- contul 356 - Creditori diversi (P)

- grupa 36 - Conturi de stocuri, care cuprinde urmatoarele conturi extrem de importante pentru o banca:

- contul 361 - Valori din aur, metale si pietre pretioase (A)

- contul362 - Materiale (A)

- contul 363 - Materiale de natura obiectelor de inventar (A)

- contul 364 - Uzura obiectelor de inventar (A)

- contul 365 - Stocuri aflate la terti (A)

- contul 367 - Alte stocuri si asimilate (A)

- contul 368 - Alte bunuri diverse (A)

- grupa 37 - Conturi de regularizare (cuprinde conturi pentru valori de incasat, conturi de ajustare, de diferente si cheltuieli de repartizat)

- grupa 38 - Creante restante si indoielnice

- grupa 39 - Ajustari pentru depreciere privind operatiuni cu titluri si operatiuni diverse

Clasa 4 - Valori imobilizate - cuprinde 10 grupe de conturi in care sunt evidentiate:

- imobilizarile corporale ale activitatii de exploatare (contul 442 -A), respectiv terenurile, mijloacele fixe, cladirile, constructiile speciale, masinile, utilajele si instalatiile de lucru, mijloace de transport etc.

- imobilizarile necorporale ale activitatilor de exploatare (contul 441 -A), respectiv: fondul comercial, cheltuieli de constituire si altele.

- dotari pentru unitati proprii din strainatate;

- imobilizari in afara activitatii de exploatare;

- amortizari privind imobilizarile (din activitatea de exploatare si din afara activitatii de exploatare);

- leasingul, locatia simpla si operatiuni asimilate (contul 471 Creante din operatiuni de leasing financiar si contul 472 Datorii din operatiuni de leasing financiar);

- provizioanele pentru valori imobilizate.

Clasa 5 - Capitaluri proprii, asimilate si provizioane, cuprinde 9 grupe de conturi in care sunt evidentiate:

- capitalul social al bancii (contul 501 (P));

- primele legate de capital (contul 511 (P)) si rezerve (contul 512);

- fondul de dezvoltare (contul 512 (P));

- subventii si fonduri publice alocate (contul 541 Subventii pentru investitii (P);

- provizioane pentru riscuri si cheltuieli (grupa 55);

- rezultatul exercitiului financiar, respectiv:

- profit sau pierdere - contul 591 (B);

- repartizarea profitului - contul 592 (A)

Clasa 6 - Cheltuieli, cuprinde 9 grupe de conturi in care sunt evidentiate:

- cheltuieli de exploatare bancara, respectiv cu:

- operatiunile de trezorerie si interbancare (contul 601 - A);

- cheltuielile cu operatiunile cu clientela (contul 602 - A);

- cheltuielile privind operatiunile de schimb (contul 606 - A) etc.

- cheltuieli cu personalul (contul 611 - Cheltuieli cusalariile personalului; contul 612 - Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala - A);

- impozite si taxe;

- cheltuieli cu amortizarile privind imobilizarile necorporale si corporale;

- cheltuieli cu provizioane si pierderi din creante nerecuperabile;

- cheltuieli extraordinare (despagubiri, amenzi, penalitati, donatii, subventii, sponsorizari, pierderi din debitori diversi etc. - grupa 67);

- cheltuieli cu impozitul pe profit (contul 691 - A)

Clasa 7 - Venituri - cuprinde 5 grupe de conturi in care sunt evidentiate:

- venituri din activitatea de exploatare bancara, respectiv:

- venituri din operatiunile de trezorerie si operatiunile interbancare (contul 701 (P));

- venituri din operatiunile cu clientela (contul 702 (P));

- venituri din operatiunile cu titluri (contul 703 (P));

- venituri din operatiunile de leasing, chirii, locatii de gestiune si alte contracte asimilate (contul 704 (P));

- venituri din operatiunile de schimb (contul 706 (P));

- venituri din prestatiile de servicii financiare (contul 708 (P)) etc.

- venituri din ajustari pentru depreciere, provizioane si recuperari de creante amortizate (grupa 76);

- venituri extraordinare (grupa 77), respectiv venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si altele asimilate (contul 771 (P)).

Clasa 9 - Operatiuni in afara bilantului - cuprinde 7 grupe de conturi in care sunt evidentiate:

- angajamentele de finantare in favoarea altor banci, primite de la alte banci in favoarea clientelei etc.

- angajamentele de garantie (cautiuni, avaluri si alte garantii bancare);

- operatiuni in devize (de schimb la vedere in contul 931 - B si de schimb la termen in contul 933 - B);

- angajamente diverse si indoielnice;

- conturi de evidenta, respectiv:

- bunuri (mijloace fixe) luate cu chirie (contul 991 (P));

- valori primite in pastrare sau custodie (contul 992 (P));

- creante scoase din activ, urmarite in continuare (contul 993 (A));

- debitori din penalitati pretinse (contul 994 (A)) etc.