Principiile
contabilitatii
Informatiile furnizate de
contabilitate trebuie sa ofere o imagine fidela asupra situatiei patrimoniului
entitatii si asupra rezultatelor
obtinute, de aceasta, la finele exercitiului financiar .
Pentru
cresterea increderii
in imaginea fidela realizata de contabilitate, trebuie ca la organizarea
contabilitatii oricarei entitati sa se tina seama de mai multe principii,
dintre care aminitim:
- cel al continuitatii activitatii, in sensul ca
entitatea isi continua in mod normal activitatea in
viitor fara a intra in stare de lichidare sau de reducere a
activitatii.
- cel al permanentei
metodelor, adica metodele de lucru
contabile trebuie sa ramana aceleasi de la un exercitiu financiar la altul, pentru a putea compara informatiile privind patrimoniul
sau rezultatele activitatii
entitatii in perioade diferite de gestiune.
- cel al prudentei , prin care se impune
contabilizarea oricarei pierderi
probabile si necontabilizarea profiturilor sperate, chiar daca acestea sunt foarte probabile. Prudenta mai presupune si stabilirea la finele fiecarui an a unui patrimoniu real.
- cel al independentei exercitiului, presupune delimitarea in
timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii entitatii, pe masura angajarii acestora si trecerii lor la
rezultatul exercitiului financiar la care se refera.
- cel al evaluarii separate a elementelor de activ si
pasiv , in sensul de a se determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de active si de pasiv.
- cel al
intangibilitatii bilantului de deschidere, adica bilantul de deschidere a
unui nou exercitiu financiar
trebuie sa corespunda bilantului
de incheiere a exercitiului precedent, respectiv patrimonial de la
sfarsitul anului se reporteaza la
inceputul anului urmator.
- cel al necopensarii , adica interdictia compensarilor intre avere si datorii,
intre drepturi si angajamente, intre elemente de activ si cele de pasiv.
- cel al prevalentei
economicului asupra juridicului, principiu ce se aplica de entitatile mari si foarte
mari la intocmirea situatiilor financiare individuale si cele consolidate.
- cel al pragului de semnificatie , cu referire la posibilitatea combinarii cifrelor arabe
ce preced elementele de bilant si de cont de profit si pierdere, poate fi
aplicat numai de entitatile mari
si foarte mari.