REGLEMENTARI LEGALE CONTABILITATE

REGLEMENTARI LEGALE CONTABILITATE

1.1. CADRUL LEGISLATIV CARE REGLEMENTEAZA DESFASURAREA ACTIVITATII SOCIETATILOR COMERCIALE

Potrivit legii 31/1990 privind "Societatile comerciale" in vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale cu respectarea dispozitiilor legii. Societatile comerciale care au sediul in Romania sunt persoane juridice romane.

Potrivit legii contabilitatii nr.82/1991(republicata in MO. 48/14.01.2005, modificata), precum si a Ordinului Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 (MO.1080/30.11.2005), modificata, inregistrarile in contabilitate se fac in mod cronologic si sistematic, pe baza documentelor justificative privind operatiunile patrimoniale efectuate, referitoare la bunuri mobile si imobile, la disponibilitatile banesti, titluri de valoare, drepturile si obligatiile, precum si la veniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute in acest scop, se va urmari ca toate operatiunile contabile efectuate sa fie consemnate in documentele prevazute de reglementarile legale, iar acestea sa fie inregistrate in conturile sintetice si analitice.

Documentele justificative in care sunt consemnate operatiuni economico-financiare, care stau la baza inregistrarii in contabilitate (facturi, avize de expeditie, etc.) pot fi intocmite in orice limba a U.E., dar la cerereaorganelor de control acestea trebuie traduse in lb. romana. Moneda in care se intocmesc documentele justificative este lasatala latitudinea agentilor economici, singura obligatie fiind acela de a evidentia TVA si in moneda nationala (lei).

Intreprinderi din intreaga lume intocmesc situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor externi. Desi asfel de situatii pot aparea similare de la o tara la alta, exista diferente care pot fi cauzate de o varietate de factori sociali, economici si juridici.

Comitetul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASC) este angajat in atenuarea acestor diferente, cautand sa armonizeze reglementarile, standardele si procedurile contabile referitoare la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Situatiile financiare sunt, de regula, intocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a capitalului financiar nominal.

Conform IAS 1, la intocmirea situatiilor financiare, conducerea trebuie sa evalueze capacitatea intreprinderii de a-si continua activitatea. Situatiile financiare trebuie intocmite pe baza continuitatii activitatii, cu exceptia cazului in care conducerea intentioneaza fie sa lichideze intreprinderea , fie sa inceteze activitatea, fie nu are o alternativa realista decat sa procedeze astfel. Atunci cand, la efectuarea evaluarii, conducerea are cunostinta de incertitudini semnifivative legate de evenimente sau conditii care pot cauza indoilei semnificative asupra capacitatii intreprinderii de a-si continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidentiate. Atunci cand situatiile financiare nu sunt intocmite pe baza continuitatii activitatii, acest fapt trebuie evidentiat, impreuna cu baza pe care sunt intocmite situatiile financiare si motivul pentru care intreprinderea nu isi va putea continua activitatea.

IAS prevede ca un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci cand:

a)se asteapta sa fie realizat sau este detinut pentru vanzare

sau consum in cursul normal al ciclului de exploatare al

intreprinderii

sau

b)este detinut in principal in scopul comercializarii sau pe

termen scurt si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni

de la data bilantului.

sau

c)reprezinta numerar sau echivalente de numerar a caror

utilizare nu este restrictionata .

Activele curente cuprind stocurile si creantele comerciale care sunt vandute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se asteapta sa fie realizate in 12 luni.

Bilantul trebuie sa cuprinda elemente-randuri care reprezinta stocurile (IAS 1) . Acestea trebuie sa fie subclasificate, atunci cand este cazul, dupa natura lor.x

In conformitate cu IAS 7, intreprinderile sunt incurajate sa raporteze fluxurile de numerar obtinute din activitati de exploatare folosind metoda directa. Prin metoda directa, informatiile privind clasele majore de plati si incasari brute in numerar pot fi obtinute prin ajustarea vanzarilor, costul acestora si a altor elemente din contul de profit si pierdere cu:

a)modificari pe parcursul perioadei ale stocurilor si creantelor si datoriilor de exploatare;

b)alte elemente decat numerarul.

Prin metoda indirecta, fluxul de numerar net din activitati de exploatare este determinat prin ajustarea profitului net si pierderi avand ca efect modificari pe parcursul perioadei ale stocurilor si creantelor si datoriilor de exploatare.

Potrivit art.9 alin.1 lit.b) din Ordonanta guvernului nr. 15/1996, unitatile patrimoniale prevazute la art.1 din Legea Contabilitatii nr.82/1991 sunt obligate sa pastreze la sediul declarat documentele justificative care stau la baza inregistrarii in contabilitate, precum si registrele contabile legale si sa le puna la dispozitia organelor in drept, in cadrul eercitarii atributiilor acestora.

Ordinul 1752/2005 al ministrului finantelor publice pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu standardele Internationale de Contabilitate prevede urmatoarele:

● la data intrarii in patrimoniu bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare denumita valoare contabila.

Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru intrarea in gestiune a bunului respectiv.

Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.

Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita si valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului , starea acestuia si pretul pietei.

● Valoarea care trebuie inscrisa in bilant pentru activele din categoria "stocuri" poate fi determinata prin aplicarea oricarei dintre urmatoarele metode: FIFO, LIFO, cost mediu ponderat.

● metoda aplicata trebuie sa fie considerata de administrator ca fiind cea mai adecvata situatiei respective. Aceste metode sunt:

a)metoda FIFO:

b)metoda LIFO;

c)metoda costului mediu ponderat (CMP).

Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare stocurilor si de la un exercitiu financiar la altul. Daca in situatii exceptionale administratorii se decid sa schimbe metoda, trebuie sa prezinte urmatoarele informatii:

-motivul schimbarii metodei;

-efectele sale asupra rezultatului exercitiului.

1.2.DELIMITARI PRIVIND STOCURILE

Stocurile sunt acele bunuri materiale cumparate in scopul vanzarii sau prelucrarii avand destinatia valorificarii in afara intreprinderii sau pentru nevoile temporare ale acesteia.

Stocurile sunt analizate si inregistrate dupa:

a)caracterul fizic, destinatia: stocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, productia in curs, stocuri de executie, produse finite, semifabricate , marfuri ambalaje.

b)modul de formare: in cadrul intreprinderii, in procesul de aprovizionare, in urma desfasurarii procesului de productie si la terti, aflate in pastrare, prelucrare, vanzare in sistem de consignatie.

c)criterii financiare: stocuri curente- desfasurarea ciclului de

exploatare intre doua aprovizionari in urma desfasurarii

procesului de productie-, stoc de siguranta- siguranta ciclului

de exploatare in conditii neprevazute-, stocuri de iarna -

furnizorul nu desfasoara o activitate-, stocuri de speculatie -

fluctuatia preturilor, protejandu-se disponibilitatile banesti si

obtinerea de castiguri in cadrul cresterii preturilor.

Desi stocurile sunt bunuri destinate vanzarii pe o perioada mai mica de un an, asigurand cresterea trezoreriei intreprinderii, intreprinderea pentru a-si desfasura activitatea in mod continuu treuie sa-si constituie un stoc optim ce necesita finantare permanenta.

Desi se impune finantare permanenta a unei parti din activele circulante, acestea nu sunt considerate imobilizari deoarece nu raman in patrimoniu pe o perioada mai mare de un an. Imobilizarea capitalului este determinata de existenta unui minim de active circulante in cadrul patrimoniului care se inlocuiesc in mod permanent. Fondul de rulment se majoreaza si se diminueaza in functie de deciziile conducerii intreprinderii in vederea investirii capitalului care poate fi pe termen mediu sau lung.

Pentru a urmari modul de repartizare a mijloacelor circulante in conformitate cu destinatia lor in procesul de productie si in cadrul activitatii intreprinderii este necesar sa se studieze marimea mijloacelor circulante oglindite in activul bilantului.

Obiective:

-urmarirea mijloacelor circulante pe elemente in comparatie cu normativele lor, stabilirea supra/subnormativelor si a cauzalor care le-a determinat;

-descoperirea imobilizarilor existente in stocuri supranormative, stocuri de prisos sau neutilizate si stabilirea masurilor pentru lichidarea lor.

Sursele necesare acestei analize:

-situatia imobilizarilor financiare in mijloacele circulante;

-situatia vitezei de rotatie a mijloacelor circulante;

-bilantul contabil, indicatorii de eficienta si datele de analiza economica din anexele la bilant.

Astfel, pentru a stabili in mod just marimea stocurilor existente intr-o intreprindere se va tine seama si de imprumuturile primite in perioada analizata si nerambursate inca. Pentru aceasta exista doua posibilitati:

sa se adauge la valoarea normativului soldul imprumuturilor bancare sau sa se reduca valoarea efectiva a mijloacelor circulante cu soldul imprumuturilor ancare, determinandu-se mijloacele circulante supuse normarii si neacoperite cu imprumuturi pe termen scurt.

Pe langa o asemenea analiza trebuie sa se compare stocurile medii efective cu media anuala a normativelor. O asemenea comparatie ofera rezultate care se coreleaza cu datele analizei vitezei de rotatie a mijloacelor circulante.

In stadiul aprovizionarii, principalele cauze care duc la aparitia supranormativelor sunt: aprovizionarea cu materii prime si materiale peste necesitati, planificarea si contractarea eronata a cantitatilor de aprovizionat, aprovizionarea inainte de termen, aprovizionarea sezoniera sau pentru sarcini suplimentare de plan, ramasitele de materii prime sau materiale din schimbarea sortimentelor de materiale la aprovizionare, oprirea fabricatiei unui produs sau a activitatii unei sectii, aprovizionari la preturi mai mici decat cele planificate.

1.3.FORMELE SI DOCUMENTELE APROVIZIONARII CU MARFURI

Aprovizionarea cu marfuri se face de la intreprinderile industriale prin import direct sau prin intermediul intreprinderilor de comert exterior.

Procesul de aprovizionare se desfasoara pe baza contractelor incheiate cu furnizorii, in care se precizeaza marfurile ce se achizitioneaza, cantitatile si termenele de livrare, modalitatile si termenele de plata, conditiile de transport si ambalare. Aprovizionarea se poate face si pe baza de comanda.

Aprovizionarea fara delegat (pe raspunderea furnizorului) are loc in concordanta cu prevederile contractuale si ale graficului de lucrari. Pe baza acestuia furnizorul intocmeste Dispozitia de livrare in conformitate cu care procedeaza la autoreceptia lotului de marfuri, intocmindu-se un Proces verbal de autoreceptie.

Urmeaza ambalarea marfurilor, incarcarea in mijlocul de transport si expedierea lor, cu aceasta ocazie fiind incredintate transportatorului. Ca documente de transport se intocmeasc: scrisoarea de transport, scrisoarea de trasura, buletinul de mesagerie etc. , in functie de mijlocul de transport folosit.

Urmarind concordanta dintre prevederile din contract si documentele de livrare si transport se intocmeste Nota de receptie si constatare de diferente.

In nota de receptie , marfa se evalueaza la cost de achizitie, sau la pret de vanzare, in functie de metoda de contabilitate a operatiilor cu marfuri. Pe baza documentelor primare se fac inregistrari in evidenta operativa (fisa de magazie, raport de gestiune, etc.) si se intocmesc documentele centralizatoare (Recapitulatii sau borderouri ale marfurilor intrate), care se inregistreaza in contabilitatea sintetica.

Aprovizionarea prin delegat propriu are loc cand furnizorul si beneficiarul se afla in aceeasi localitate.

La sosirea delegatului se procedeaza la verificarea cantitativa si calitativa si se intocmeste nota de receptie si constatare de diferente.

In cazul lipsurilor de marfa constatate la receptie se intocmeste Decizia de imputare sau se ia delegatului un Angajament de plata.

Aprovizionarea cu delegat al intreprinderii furnizoare presupune prezentarea acestuia la unitatea beneficiara unde se verifica marfurile de catre comisia de receptie si se intocmesc documentele de receptie. Decontarea necesita fie asteptarea documentelor de decontare de la furnizor, fie intocmirea lor din proprie initiativa de catre beneficiar.

1.4.APROVIZIONAREA CU MARFURI LA DIFERENTE DE RECEPTIE

La primire marfurilor aprovizionate de la furnizori, comisia de receptie verifica din punct de vedere cantitativ si calitativ marfurile si ambalajele, respectiv concordanta acestora cu datele inscrise in documentele de livrare si cu prevederile din contracte. La compartimentul comercial se mai procedeaza la o verificare valorica prin confruntarea preturilor din factura cu cele negociate si inscrise in contract si prin refacerea tuturor calculelor din documentele de livrare.

Atat marfa receptionata cat si diferentele constatate se inscriu in Nota de receptie si constatare de diferente.

Dupa natura lor, diferentele pot fi:

a)cantitativ-valorice (cand cantitatea efectiv receptionata nu corespunde cantitatii din factura);

b)calitativ -valorice( cand calitatea marfii primite nu corespunde celei contractate);

c)valorice ( cand datele cantitative corespund, dar datorita unor preturi eronate sau a unor erori de calcul, valoarea nu este corecta).

a)      Diferentele cantitativ - valorice, dupa sensul lor pot fi :

-plusuri cantitativ - valorice

-minusuri cantitativ - valorice.

Dupa modul de solutionare plusurile cantitativ - valorice pot fi:

-acceptate in gestiune daca marfa se incadreaza in prevederile

contractuale

si

-neacceptate in gestiune daca nu s-au respectat prevederile contractuale.

Plusul acceptat se inregistreaza ca o intrare de marfa, la cost de aprovizionare sau pret de vanzare in functie de metoda practicata, cu particularitatea ca obligatia de plata se reflecta cu ajutorul contului 408 "Furnizori-facturi nesosite", iar TVA aferenta este neexigibila (in asteptare pana la sosirea facturii) , cand se face transferul obligatiei in contul 40I "Furnizori", iar TVA neexigibila in contul 4426"TVA deductibila".

Plusul neacceptat se preia in custodie, intocmindu-se un Proces verbal de preluare a marfurilor in custodie. In contabilitate se debiteaza contul 8033"Valori materiale primite spre pastrare sau custodie". Ulterior aceste marfuri se restituie furnizorului, intocmindu-se un a"Aviz de insotire" (in care se specifica "Plus de marfuri restituit" si se crediteaza contul 8033)

Minusurile cantitativ - valorice se pot datora unor cauze cunoscute, situatie in care se considera solutionate, sau unor cauze care nu se cunosc in momentul receptiei, lucru care determina sa fie nesolutionate.

Minusurile solutionate pot aparea din vina furnizorului, transportatorului sau delegatului propriu, si in aceste cazuri sunt recuperabile prin imputare sau pot fi cauzate de factori obiectivi fiind nerecuperabile (neimputabile).

Minusurile din vina furnizorului nu se reflecta de regula in contabilitate. Ele se refuza la plata, solicitandu-se furnizorului o factura cu sumele corespunzatoare minusului in rosu.

Daca plata s-a efectuat inainte de receptionarea marfii, iar la receptie s-a constatat minusul din cauza furnizorului, acesta devine debitor in limita costului de aprovizionare al marfii lipsa plus TVA aferenta.

Minusul din vina transportatorului se imputa acestuia la costul de aprovizionare al marfii lipsa.

Minusul din vina delegatului se recupereaza prin imputare la pretul de vanzare al marfii ce lipseste, plus TVA aferenta vanzarii. Costul de aprovizionare si TVA aferenta se returneaza furnizorului, iar diferenta dintre pretul de vanzare si costul de achizitie reprezinta un venit din operatiuni de exploatare.

Minusul cantitativ-valoric solutionat dar nerecuperat poate reprezenta:

-perisabilitati in limita normelor sau peste normele legale;

-pierderi din cazuri de forta majora (calamitatti).

Ele se suporta de intreprinderea de comert si majoreaza cheltuielile cu marfa ale exercitiului in care are loc aprovizionarea, la costul de aprovizionare al marfii lipsa.

Perisabilitatile reprezinta scazaminte (pierderi) normele de marfa datorate proprietatilor fizico-chimice ale acesteia ( si produse prin uscare, vaporare, spargere, etc.).

Se calculeaza prin aplicarea normelor de perisabilitate stabilite prin legislatie, si exprimate procentual, la cantitatea de marfa facturata de furnizor.

Minusurile cantitativ - valorice nesolutionabile se reflecta pana la solutionare in debitul contului 473 "Decontari din operatuni in curs de clarificare" la cost de aprovizionare. Ulterior, dupa solutionare, se crediteaza acest cont in corespondenta cu contul 607 "Cheltuieli privind marfurile" si concomitent se efectueaza imputarea daca minusul este imputabil

b)      In cazul diferentelor calitativ - valorice marfa poate fi acceptata cu sau fara bonificatii sau luata in custodie si restituita ulterior.

Bonificatia primita odata cu marfa diminueaza costul ei de aprovizionare, iar cea primita ulterior majoreaza veniturile din exploatare.

Diferentele valorice , indiferent de sensul lor, plusurile sau minusurile, se datoreaza unor preturi eronate sau erorilor de calcul din factura.

Diferentele valorice in plus se reflecta in contul 408 "Furnizori, facturi nesosite" pana la primirea facturii suplimentare, iar pentru cele in minus se intocmeste "refuz de plata partial" si se solicita furnizorului o factura cu sumele in rosu.

Subnormativele pot fi cauzate de neprimirea de materii prime si materiale de la furnizori, planificarea gresita (minus) a cantitatilor de aprovizionat, intarzieri cu aprovizionarea, aprovizionari la preturi mai mici decat cele planificate, depasirea consumului specific, respingerea unor materiale necorespunzatoare din punct de vedere calitativ.

Supranormativele din stadiul productiei pot fi determinate de existenta unor loturi ramase in asteptarea unor materiale sau datorita schimbarii tehnologiei produselor, marimea duratei procesului de fabricatie, intarzierea in productie din motive tehnice.

Subnormativele pot fi cauzate de: goluri in productie ca urmare a lipsei de materii prime, schimbarea sortimentului cu produse care au preturi mai reduse, oprirea fabricarii unui produs sau a activitatii unei sectii, reducerea costurilor, micsorarea ciclului de fabricatie, perioada de productie sub plan.

Supranormativele apar din productia peste plan, schimbarea sortimentului, cresterea costurilor, existenta unui ritm mai accelerat al productiei decat cel al desfacerii.

Formele de desfacere a marfurilor se pot impartii in doua categorii, si anume:

-catre consumatorii colectivi sau terti (alte intreprinderi) presupune colectarea comenzilor de marfuri de la beneficiari, pregatirea loturilor care se vand, autoreceptionarea si incredintarea lor delegatului, incarcarea in mijloace de transport, intocmirea Avizului de insotire a marfurilor.

Confirmarea primirii marfurilor si acceptul platii lor se face prin completarea de catre beneficiar a cantitatii de marfuri primite in Avizul de insotire si a semnaturii acestuia. Pe baza avizului astfel completat furnizorul intocmeste factura care este individuala sau globala daca vanzarea se face la mai multe unitati apartinand aceleiasi intreprinderi.

Avizul de iesire reprezinta documentul de iesire. In el se inscrie initial cantitatea livrata , cumparatorul completand cantitatea efectiv primita. Diferentele ce se pot ivi intre cele doua cantitati, sunt denumite diferente de distributie si se solutioneaza de predatorul marfii. In factura se mentioneaza cantitatea efectiv primita de beneficiar.

-vanzarea catre consumatorii individuali se face de regula cu numerar.

Subnormativele pot aparea din cauza nefabricarii unor sortimente, a schimbarii sortimentelor in favoarea celor cu un cost mai redus, accelerarii ritmului expedierilor sau existentei unui ritm mai rapid al expedierilor fata de ritmul desfacerilor.

Datele necesare pentru analiza se culeg din situatia vitezei de rotatie pentru totalul mijloacelor circulante. Volumul mijloacelor circulante ale intreprinderii depinde de doi factori directi: volumul productiei si viteza de rotatie. Cu cat mijloacele circulante vor trece mai repede prin fiecare stadiu - aprovizionare, productie, realizare - cu atat viteza de rotatie va fi mai mare, cu atat necesitatile de mijloace circulante vor fi mai reduse pentru acelasi ritm de productie.

Viteza de rotatie a mijloacelor circulante este un indicator sintetic calitativ in care se reflecta aspecte legate de indeplinirea planului de productie, reducerea costului, de indeplinirea planului de aprovizionare, de reducerea ciclului de productie si a perioadei de desfacere si incasare a productiei.

Analiza vitezei de rotatie a mijloacelor circulante implica o corelatie cu principalele aspecte ale activitatii economico-financiare ale intreprinderii.

Pentru analiza vitezei de rotatie a mijloacelor circulante se utilizeaza trei indicatori:

a)numarul de rotatii intr-o perioada Qmf/Sm

b)durata unei rotatii Sm x T / Qmf

c)suma mijloacelor circulante ce revine la I000 lei productie realizata Sm/Qmf x I000

Sm = soldul mediu al mijloacelor circulante

Qmf = productia marfa realizata

T = perioada pentru care se face analiza.

Datele necesare analizei se extrag din planul de venituri si cheltuieli ale intreprinderii, din anexa la bilant.