Reevaluarea imobilizarilor corporale

Reevaluarea imobilizarilor corporale

In concordanta cu prevederile legale, imobilizarile corporale pot fi supuse reevaluarii. Aceasta se efectueaza potrivit reglementarilor legale,

caz in care sunt prezentate in bilant la valoarea reevaluata si nu la costul lor istoric. Reevaluarea activelor imobilizate se face, cu exceptiile prevazute de reglementarile legale, la valoarea justa a acestora. Valoarea justa se determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula , de evaluatori autorizati. Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale simplificate a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumita clasa de active poate sa fie reevaluata permanent, daca acesta reevaluare se poate realiza in timp scurt si daca aceste reevaluari pot fi mereu actualizate. O clasa de imobilizari corporale este o grupare de active de aceeasi natura si utilizari similare, aflate in exploatarea unei persoane juridice. Exemple de astfel de clase sunt urmatoarele: terenuri, cladiri, masini si echipamente, nave, aeronave etc. Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu exceptia situatiei cand nu exista nici o piata activa pentru acel activ.

Frecventa reevaluarilor depinde de evolutia valorii juste a imobilizarilor corporale in cauza. In cazul in care valoarea justa a unui activ reevaluat difera semnificativ de valoarea contabila, atunci este necesara o noua reevaluare. Unele imobilizari corporale pot suferi modificari semnificative si fluctuante ale valorii juste, necesitand, prin urmare, reevaluari anuale. Pentru imobilizarile corporale ale caror valori juste nu sufera modificari semnificative, nu este necesar sa se faca reevaluari. Pentru acestea, reevaluarile facute la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

La reevaluarea unei imobilizari corporale, orice amortizare cumulata la data reevaluarii este:

a)     fie recalculata proportional cu schimbarea in valoarea contabila bruta a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata; acesta metoda este folosita in cazul in care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de inlocuire, mai putin amortizarea corespunzatoare

b)    eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta recalculata a activului; de exemplu acesta metoda este folosita pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata

Reevaluarile trebuie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa la data bilantului.

Valoarea justa a terenurilor si cladirilor este, de obicei, valoarea lor de piata.

Valoarea justa a celorlalte categorii de imobilizari corporale este, de obicei, valoarea lor de piata determinata in urma unei evaluari.

Daca un activ dintr-o clasa de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauza ca nu exista piata activa pentru acel activ, activul trebuie prezentat in bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata si pierderile din depreciere cumulate.

O piata activa este o piata unde sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)     elementele comercializate sunt omogene;

b)    pot fi gasiti in permanenta cumparatori si vanzatori interesati

c)     preturile sunt cunoscute de catre public

Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale reevaluate nu mai

poate fi determinata prin referinta la o piata activa, valoarea activului prezentata in bilant trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data ultimei reevaluari, din care se scad amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate.

Elementele supuse reevaluarii, precum si modul de efectuare a acesteia trebuie prezentate in notele explicative din situatiile financiare anuale, pentru fiecare element, precum si orice informatii suplimentare care sunt relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute.

Incepand cu exercitiul financiar al anului 2000 pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, si persoanele fizice si asociatiile fara personalitate juridica, care desfasoara activitati in scopul realizarii de venituri si care, potrivit legii, sunt obligate sa conduca evidenta in partida simpla.

Conform Legii nr. 15 / 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata si cu modificarile ulterioare, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe si se include in cheltuielile de exploatare. In acest sens, prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se intelege valoarea de intrare aferenta fiecarui mijloc fix, reevaluata in conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, in conformitate cu prevederile din Ordinul nr. 306 / 2002 pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci aceasta se trateaza ca o crestere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, daca nu a existat o descrestere aferenta acelui activ sau ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu descresterea recunoscuta anterior la acel activ .

Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, atunci aceasta se trateaza ca o cheltuiala cu intreaga valoare a deprecierii, daca in rezerva din reevaluare nu este inregistrata o suma referitoare la acel activ ( surplus din reevaluare ) sau ca o scadere din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve si valoarea descresterii, iar eventuala diferenta ramasa neacoperita se inregistreaza ca o cheltuiala.

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale trebuie reflectate in debitul sau creditul contului " Rezerve din reevaluare"    ( 105 ), dupa caz, cu respectarea prevederilor de mai sus, iar rezerva din reevaluare trebuie prezentata in bilant la un subpost separat in cadrul postului de capital si rezerve.

Surplusul din reevaluare inclus in capitalurile proprii poate fi transferat direct in rezultatul reportat, atunci cand acest surplus este realizat. Se considera ca intregul surplus poate fi realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de unitatea patrimoniala; in acest caz, valoarea surplusului realizat este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului. Transferul din surplusul din reevaluare in rezultatul reportat nu se efectueaza prin contul de profit si pierdere.

Incepand cu 2004, conform articolului 24, aliniatul 15 al Codului fiscal, pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila si orice reevaluare contabila a acestora. In concluzie, amortizarea aferenta reevaluarii reprezinta cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit .

Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabila evidentiata in sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se calculeaza in baza valorii ramase neamortizate, folosind metodele de amortizare aplicate pana la acesta data.

In ceea ce priveste rezervele de reevaluare, la casarea sau cedarea activelor reevaluate, in situatia in care au fost deductibile din profitul impozabil prin amortizare, acestea reprezinta elemente similare veniturilor si se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil.