CECUL

CECUL

1. Consideratii generale

Cecul, ca titlu de credit, este folosit de catre titularii de conturi bancare; prin intermediul lor, tragatorul (titularul de cont) da ordin bancii la care are un disponibil banesc, sa plateasca la prezentarea titlului o anumita suma de bani. In vederea emiterii unui cec, tragatorul acestuia trebuie sa aiba disponibil in contul bancar (acoperire). Suma de bani trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si asupra acesteia tragatorul (emitentul) sa aiba dreptul de a dispune prin cec. Emiterea unui cec fara acoperire reprezinta infractiune. Mai mult, intre tragator si banca trebuie sa existe o conventie cu privire la dreptul acestuia de a emite cecuri pe formularele special puse la dispozitia sa de catre banca. Regimul juridic al cecului este reglementat de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 si normele speciale emise in acest sens de catre Banca Nationala a Romaniei.

2. Conditii de valabilitate si executare

Cecul trebuie sa fie emis in forma scrisa, eventual pe formularele special emise de catre banci in acest sens si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: denumirea de cec, ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani, numele celui care trebuie sa plateasca, locul platii, data si locul emiterii, semnatura emitentului.

Cecul este transmisibil prin gir, care trebuie scris pe cec si semnat de catre giratar. Daca titlul contine clauza "nu la ordin", atunci acesta poate fi transmis prin cesiune pe calea dreptului comun. Cecul la purtator se transmite prin simpla traditiune a titlului.

Avalul reprezinta o garantie a platii integrale sau partiale a cecului. Nu se admite un aval din partea bancii asupra careia cecul este tras deoarece legea interzice in mod expres acceptarea de catre banca a cecului tras asupra ei. Avalul trebuie dat in scris pe titlu prin cuvintele "pentru aval" sau alte expresii echivalente. Avalistul este tinut responsabil pentru plata cecului in acelasi mod ca si persoana pentru care a dat avalul.

Plata cecului nu este supusa nici unei formalitati de acceptare la plata, cecul fiind un instrument de plata la vedere. Prezentarea cecului la plata se face la banca, in termenele stabilite de lege: 8 zile de la emitere daca este platibil in localitatea in care a fost emis, si 15 zile in cazul in care cecul este platibil in alta localitate decat cea in care a fost emis. Termenele se calculeaza de la data mentionata pe cec ca si data a emiterii cecului. In cazul in care cecul nu este platit la prezentare, beneficiarul acestuia nu are actiune directa impotriva trasului, adica a bancii la care tragatorul isi are deschise conturile.

Refuzul la plata da dreptul beneficiarului platii la formularea actiunilor in regres impotriva girantilor, tragatorilor si celorlalti obligati de regres. Pentru exercitarea acestor actiuni, cecul trebuie sa fi fost prezentat la plata in termenele prevazute de lege si refuzul de plata al trasului (bancii) sa fie constatat printr-o declaratie oficiala a bancii semnata si datata pe cec. Aceste formalitati trebuie indeplinite inainte de expirarea termenului de prezentare. Beneficiarul cecului refuzat la plata are la dispozitie aceleasi mijloace ca si in materie cambiala pentru a solicita executarea obligatiilor asumate de catre obligati in baza titlului.

Cecul reprezinta titlu executoriu pentru suma inscrisa pe acesta si pentru accesorii. Competenta pentru investirea cu formula executorie este judecatoria de la locul platii.

Potrivit Legii nr. 59/1934, privind cecul, pentru valabilitatea acestuia trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii:

. denumirea de cec;

. mandatul (ordinul) neconditionat dat bancii de a plati o anumita suma de bani;

. numele trasului (banca);

. locul de plata;

. data si locul emiterii;

. semnatura tragatorului.

Desi cecul are un regim juridic asemanator cambiei, se deosebeste de aceasta prin:

- raportul juridic existent intre tras si tragator, numit fundamental la cambie, poarta denumirea de provizion sau disponibil la cec si este esential pentru existenta acestuia, constand intr-un contract incheiat intre tragator si banca unde se constituie acest disponibil, fie sub forma unui depozit banesc, fie ca urmare a unei deschideri de credit;

- cecul nu poate fi emis decat in limita sumei constituita ca provizion;

- la cec trasul nu poate fi decat o banca;

- numarul de conditii obligatorii este mai redus la cec, lipsind: numele beneficiarului (pentru ca aceasta mentiune este facultativa la cec, pe cand pentru cambie legea nu permite cambia la purtator, admitand ca numele beneficiarului sa nu fie indicat la emitere, ci doar ulterior, doar la cambia in alb), dar si scadenta (pentru ca cecul este platibil, fara exceptie "la vedere", motiv pentru care este considerat doar un instrument de plata, nu si de credit);

- cecul nu poate fi tras asupra tragatorului insusi, spre deosebire de cambie;

- in timp ce cambia in mod normal urmeaza a fi acceptata de tras (exceptie cambia "la vedere"), cecul nu poate fi acceptat, chiar daca ar exista o mentiune de acceptare inscrisa pe titlu, aceasta se considera nescrisa;

- pe cand posesorul cambiei poate actiona la alegerea sa, fie impotriva

acceptantului si avalistilor sai, fie impotriva debitorilor de regres, beneficiarul cecului are la dispozitie

doar actiunea de regres contra girantilor, tragatorului si celorlalti din aceeasi categorie. Cecul este incompatibil cu actiunea directa (contra acceptantului) pentru motivul ca trasul (banca), lipsind obligatia acceptarii, nu are calitatea de debitor cambial.