CONTRACTUL DE DONATIE - Notiunea si conditiile de validitate ale contractului de donatie

CONTRACTUL DE DONATIE

Notiunea si conditiile de validitate

ale contractului de donatie

Sectiunea I

Notiunea contractului de donatie

Definitie. Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta intentie, concretizata la incheierea contractului in forma si in conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind cauza ei.

Precizam, de asemenea, ca donatia - ca varietate a contractelor cu titlul gratuit - reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patrimoniului donatorului cu bunul dotat,

Interpretarea contractului. Daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie (o liberalitate), atunci interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care guverneaza acte cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun,- iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind exceptionale, sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata in elementele conventiei intre parti.

Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile imperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligatii prescrise, intretinerea unei rude fata de care nu exista obligatie legala de intretinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare) de catre un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus donandi; in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute de donatii.

Sectiunea a - II - a

Conditiile de validitate a contractului de donatie

A. Obiectul contractului

Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului trebuie sa fie circuitul civil (art.963 C.civ.), sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964 C.civ.), posibil, licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa deschiderea mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita, respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile viitoare nu pot constitui obiectul darului manual.

Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa aiba calitatea de proprietar (fie si sub conditie). In cazul in care, contractul are ca obiect lucrul altuia donatia este nula absolut in toate cazurile intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului altuia si deci donatia contravine principiului irevocabilitatii.

Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea, revocarea, reductiunea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt incidente.

B. Conditii de forma

Intre persoane prezente. Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic. Deci, contractul produce efecte juridice numai in cazul in care consimtamantul ambelor parti este manifestat in forma autentica. Nerespectarea acestei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului, indiferent de persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat).

Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta.

Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub sanctiunea nulitatii absolute, deci ad validitatem, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.

Inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o obligatie civila imperfecta (naturala) de a-si inzestra copiii, nici executarea benevola a donatiei in scop de inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul, ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei obligatii civile imperfecte.

Intre absenti. In cazul in care contractul de donatie se incheie intre absenti, prin oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte juridice. Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se mai cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814 alin.2 C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare (cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta devine caduca. Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii, cand se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii contractului. Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare, mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu personae. Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui si inainte de a deveni incapabil. Pana in momentul primirii comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea poate fi nu numai expresa, ci si tacita.

Statul estimativ. Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corporale sau incorporale, pe langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a lucrurilor mobile daruite (art.827 C.civ.). Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de donatie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura privata, nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti. Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea statului estimativ.

Donatia de imobile. Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa fie respectate in toate cazurile.

C. Capacitatea partilor

Legislatia contine anumite dispozitii speciale (derogatorii de la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante, stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin intermediul contractului de donatie.

Incapacitati de a dispune. Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau tutore) si nici personal cu incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare - art.129 alin.1-3 si art.133 alin.3 comb. cu art.105 alin.3 si 147 C. fam.). In favoarea tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si art.141 C.fam.). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului.

Incapacitati de a primi. Nu au capacitatea de a primi donatii (direct) persoanele neconcepute (art.808 C.civ.; infans conceptus poate fi gratificat) si organizatiile care n-au dobandit personalitatea juridica. Cetatenii straini si apatrizii nu pot primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie). Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal medicina, care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si preotilor care au asistat pe donator din puncte de vedere religios in cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3 C.civ.). Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii sai legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara (art. C.civ. comb. cu art.152 si 159 C.fam.). Persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul, care formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie acceptate in anumite conditii. Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) oferite asociatiilor sau fundatiilor fara scop patrimonial se poate face numai cu autorizatie prealabila cu avizul guvernului (art.10 al Legii nr.21/1924 pentru persoanele juridice, cu modificarile ulterioare), cu exceptia contributiilor sau donatiilor initiale necesare pentru alcatuirea patrimoniului propriu (capacitate de folosinta anticipata), a cotizatiilor periodice si a subventiilor din partea statului, unitatilor administrativ-teritoriale si, in general, a persoanelor juridice de drept public, pentru care nu exista nici o autorizatie (art.32). In schimb, persoanele juridice care nu sunt de stat dar urmaresc un scop patrimonial, precum si sindicatele, pot accepta donatiile, prin organele lor, fara autorizatie prealabila.

Momentul in care capacitatea este ceruta. Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absenti), donatorul trebuie sa fie capabil in momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), iar donatarul trebuie sa fie capabil in momentul acceptarii.

Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule". Nerespectarea incapacitatilor - atat de a face, cat si de a primi - se sanctioneaza, de regula, numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata de cel ocrotit sau de succesorii sai in drepturi. In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului.

D. Principiul irevocabilitatii donatiilor

Notiune. Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor, irevocabile. Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, mai accentuat decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II).

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii.

a)          Conditiile potestative. O donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui, depinde si de circumstante exterioare).

b)          Plata datoriilor viitoare nedeterminate. Este nula donatia care impune donatorului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin actul de donatie (art.823 C.civ.).

c)          Dreptul de a dispune de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in cazul in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele; bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului.

d)          Dreptul de denuntare unilaterala a contractului.

Clauze permise. Sunt compatibile cu acest principiu urmatoarele clauze:

a)          Donatia poate fi cu termen, pentru ca termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acestui drept.

b)          Donatia poate fi afectata de o conditie cazuala sau mixta. Depinzand de hazard (art.1005 C.civ), respectiv si de vointa unei alte persoane decat donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii donatiilor.

c)          Poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare daca, in acest din urma caz, sunt specificate in contractul de donatie (art.823 C.civ).

d)          Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui. O asemenea stipulatie este o conditie cazuala rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce efecte retroactive (art.1615 si 1019).

e)          In cazul depunerii unei sume de bani la CEC pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate insera in libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un mandatar al titularului de libret.

f)           Clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de liberalitati, in masura in care sunt recunoscute valabile, nu contravin principiului irevocabilitatii.

g)          Donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in favoarea donatorului sau a unui tert, este permisa, obiectul contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil.

E. Revocabilitatea donatiilor intre soti

In ceea ce priveste contractul de donatie incheiat intre soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate.

Referitor la donatiile intre soti, Codul civil prevede anumite reguli speciale, derogatorii de la regulile generale aplicabile donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor. Potrivit art.937 alin.1 C.civ., "orice donatie facuta intre soti in timpul maritagiului este revocabila".

Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator (ad nutum) oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic, donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si numai el personal, nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia oricand, fie in timpul casatoriei, fie dupa incetarea ei si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii donatorului.

Dreptul de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o stipulatie contrara.

Aceste donatii sunt valabile chiar daca s-au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila; in caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel, donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil (art.937 alin.3 C.civ.).

Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act notarial sau prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca donatia. Este insa necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format obiectul donatiei si obiectul revocarii.

Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghizate sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.).

Donatiile simulate, indirecte si darurile manual

Donatiile simulate

Simularea in materie de donatii se intalneste sub forma donatiei deghizate, ascunsa sub aparenta unui contract cu titlu oneros, si sub forma interpunerii de persoane, prin care se ascunde persoana adevaratului beneficiar al libertatii.

A. Donatiile deghizate

Notiune. Donatia este deghizata cand conform actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita a contractului secret). De exemplu, vanzare-cumparare in care pretul nu este datorat (contraprestatie simulata); recunoasterea unei datorii care nu exista in realitate etc.

Donatiie deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros, sunt, in principiu, valabile; deghizarea - simulatia in general - nu este sanctionata cu nulitatea. Prin urmare, donatia deghizata, care intruneste conditiile generale de validitate a contractelor - in special se pune problema cauzei licite - este valabila.

Avand in vedere ca donatia deghizata constituie o adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special pentru donatii.

Forme. Controversata este problema, ce forma trebuie sa imbrace aceste contracte Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara, pentru validitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei autentice, ci numai a formei prevazute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta de lege numai ad probationem. Cu aceste cuvinte, forma se imprumuta de la contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se aplica de lege - de regula - cea prevazuta pentru donatii.

Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in care s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu universali (art.1175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput de dovada scrisa - art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a contractelor), in schimb tertii(inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba.

B. Donatiile prin interpunere de persoane

In cazul donatiei prin interpunere de persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei, de exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri nefavorabile in familia donatorului. Din aceasta cauza, contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin contrainscris precizandu-se persoana adevaratului donatar.

In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a familiei sale.

Donatiile indirecte

Notiune. "Donatiile" indirecte sunt acte juridice incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite pe calea unui act juridic diferit de contractul de donatie. Prin urmare, spre deosebire de donatia deghizata, in cazul "donatiei" indirecte actul care se incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate.

Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice fiindca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati efectuate pe calea altor acte juridice pentru care, de regula, nu se prevede aceasta cerinta de forma. Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond - nu si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin care se realizeaza indirect liberalitatea trebuie sa fie incheiat cu respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute de lege pentru acel act.

Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte sunt:

a) renuntarea la un drept

b) emiterea de datorie

c) stipulatia in folosul altuia

Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate (poate fi si cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte.

Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu se realizeaza o donatie indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta la mostenire pentru a nu suporta sarcinile si datoriile succesiunii). In acest sens se spune ca, renuntarea la un drept este un act juridic neutru; pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei de a gratifica. Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice.

Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului - renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.) constituie o donatie indirecta.

Stipulatia in favoarea unei terte persoane. facuta cu intentia de a gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de formele prevazute pentru donatii.

Donatia indirecta realizata pe calea stipulatiei pentru altul prezinta anumite particularitati fata de regulile generale ale donatiilor.

Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar (tertul beneficiar) si de notificarea acceptarii donatorului-stipulant, intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului beneficiar (donatar) se naste direct si nemijlocit in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent.

Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu nasterea) dreptului in patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) - poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii sai in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea donatorului (ori dupa ce a devenit incapabil).

Donatia devine irevocabila numai din momentul acceptarii. Pana la consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului, donatorul-stipulant (nu si succesorii sai in drepturi) poate revoca donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb, principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II) trebuie sa fie respectat.

Darurile manuale

Notiune. Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru validitatea careia se cer doua elemente:

a) acordul de vointa pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit

b)traditiunea, predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul manual este un act (iar nu un fapt) juridic, acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea acordului, inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra gravitatii contractului pe care il incheie.Se observa ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in cazul darurilor manuale este predarea, traditiunea reala a bunului (de mau ad manum), fiind deci contracte reale.Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ. care, la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la art.971 C.civ.), prevede si traditiunea.

Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor, iar cand contine si element oneros, cu autorizatia autoritatii tutelare.

Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii. Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori conditii, scutire de raport etc.

Obiectul darului manual. Datorita faptului ca, traditiunea reala este un element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporale susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de creatie intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite printr-o predare si primire efectiva.

Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile viitoare, deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a bunului, deci existenta lui actuala.

Notiunea de "traditiune". Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau chiar constatata prin inscris sub semnatura privata a unui dar manual, acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. O asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei autentice). Prin urmare, darul manual se poate realiza numai prin traditiune.

Instanta suprema a mai precizat ca prin "traditiunea" bunului nu trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi preluarea din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in care se afla lucrul (traditio longa manu) sau cheile de contract ale autoturismului.

Problema darurilor de nunta. In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea) dispunatorului ca ele sa devina comune". Numai cand donatia se face (de parintii unuia dintre soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se considera ca fiind propriu.

Numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau momentul realizarii ori de persoana donatorului - nu intra sub incidenta exceptiei prevazuta de art.31 lit.b din Codul familiei, ci devin bunuri comune potrivit regulii prevazute de art.30 C.fam. (daca nu exista alte motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre soti).

Dovada darului manual. Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptul predarii si, ca atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si urm. C.civ.).

Sectiunea a - III - a

Efectele contractului de donatie

Efecte intre parti -

Reguli generale

Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul care formeaza obiectul contratului se transmite din patrimoniul donatorului in patrimoniu donatarului. Donatia poate avea ca efect si stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie).

Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre parti se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm. C. civ.), cu derogarile care rezulta din natura gratuita a transferului.

Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real. In acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art. 971 C.civ) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului care formeaza obiectul donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se realizeaza prin traditiune.

A. Obligatiile donatorului

Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este obligat sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema obligatiei de predare nu se pune.

Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de vanzator, in principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune (art. 828 alin 1 C. civ.) si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit.

Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri:

daca a promis expus garantia pentru evictiune[2] (art.828 alin.2 C. civ. ) sau pentru vicii, lipsa garantiei nefiind o regula imperativa

daca evictiunea provine din faptul sau personal (art. 828 alin 3 C. civ.) de exemplu, vinde imobilul donat inainte de efectuarea formelor de publicitate sau vinde si preda lucrul mobil cumparatorului, daruit anterior prin act autentic, fapte care contravin obligatiei contractuale.

in caz de dol intentie sau culpa grava asimilata dolului) donatorul raspunde de pagubele rezultand din viciile ascunse cunoscute de ei si necomunicate, care au cauzat (direct sau indirect) un prejudiciu donatarului, caci dolul stramuta problema raspunderii de pe teren contractual, pe teren delictual (art. 998 C. civ.)

in sfarsit, daca donatia nu este pur gratuita (donatia cu sarcini)donatorul raspunde de evictiune in limita valorii sarcinilor (art. 828 alin 3 C. civ.). Desi nu se prevede expres, donatorul raspunde ca un vanzatorul pentru vicii ascunse, caci in limita sarcinilor (respectiv, a pretului platit pentru o parte din valoarea bunului) donatia este un contract cu titlu oneros si sinalagmatic.

B. Obligatiile donatarului (primitorului)

Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita, donatarul nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita traditional "de recunostinta' care, in cazurile anume determinate de lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca donatia pentru cauza de ingratitudine.

Astfel se pune problema, daca donatia este cu sarcina (sub modo). Dupa cum se stie, sarcina este o obligatie impusa donatarului, care dupa acceptarea donatiei    - este tinut s-o execute. Desi sarcina se aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de revocare a donatiei pentru neexecutarea sarcinii efectele sunt retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece regimul lor juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte:

in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din partea donatarului[4] nu se creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb sarcina obliga pe donatar, in caz de neexecutare putandu-se recurge la masuri de executare, creditorul avand dreptul la actiunea in executare .

conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie ceruta justitiei (art. 832 C.civ.).

Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau imorala potrivit regulilor generale . Ea poate fi prevazuta fie in favoarea donatorului ( de exemplu, plata unei datorii), fie in favoarea unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul reprezentand o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca stipulatia este facuta donandi causa fie in favoarea donatarului insusi (de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu). In acest din urma caz, obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes, cel putin moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el insusi nu ar putea avea o existenta juridica (decat, eventual, ca o conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi, donatia este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru neexecutare. Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului sau a unui tert donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii.

Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract sinalagmatic, in caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere indeplinirea prestatiei care formeaza obiectul sarcinii cu daune-interese si donatarul nu ar putea, fara consimtamantul donatorului, deci fara un nou contract, sa se libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite.

Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau executare cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de imprejurari, poate dispune rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic justificate rezolutiunea partiala, eventual cu acordarea unui termen de gratie.

In caz de admitere a actiunii, revocarea produce efecte retroactive atat impotriva donatarului si succesorilor lui in drepturi, cat si impotriva tertilor, drepturile constituite in favoarea lor fiind desfiintate (art. 830 C. civ.) potrivit regulilor aplicabile rezolutiunii pentru neexecutare (art. 1020-1021 C.civ).

Actiunea in executare sau in revocare poale fi intentata de catre donator sau succesorii sai in drepturi( cum ar fi mostenitorii sai legali ori testamentari care beneficiaza de efectele revocarii) inclusiv creditorii chirografari in baza art. 974 C.civ (actiune oblica).In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea obligatiei, dar nu poate cere revocarea donatiei, nefiind parte in contractul incheiat intre stipulant si promitent.

In sfarsit, precizam ca orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi afectat de sarcini.

Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti

Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata de terti este ingradita; in privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa din art. 1909-1910 C.civ (combinat cu art. 972 C. civ) prevazuta in favoarea tertului dobanditor de buna-credinta si posesor al lucrului daruit, in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin formalitatea notificarii sau acceptarii conform regulilor de la materia cesiunii de creante[6], iar in privinta transmisiunilor gratuite de imobile prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art. 22 si urm. art. 61 si 72 din legea nr.7 -1996).

In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta publicitatii imobiliare opereaza insa anumite dispozitii speciale (art. 819 C civ)

a)              astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, ale caror inopozabilitate din cauza neinscrierii in cartea funciara este limitata - neinscrierea in cartea funciara a dreptului real imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata 'de orice persoane au interes la aceasta' (art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a inregistrat cererea de inscriere mai intai si creditorul chirografar. Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila numai partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu universal.

Mai mult decat atat, donatia - chiar inscrisa in cartea funciara nu este opozabila dobanditorului anterior cu titlu oneros al dreptului real neinscris in cartea funciara, care poate cere instantei judecatoresti sa acorde inscrierii sale rang preferential fata de inscrierea efectuata de donatar (art. 30 din legea nr.7/1996), deoarece el certat de damno vitando, iar donatarul numai de lucro captando, Practic, donatarul - chiar inscris in cartea funciara si de buna-credinta - se bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare numai dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a inregistrat cererea sa de inscriere in cartea funciara, termen inauntrul caruia poate fi pornita actiunea in rectificare (art. 37 alin.2).

b)             Pe de alta parte, art.819 C.civ, contine o restrictie cu privire la persoanele care, desi interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca inopozabilitatea), nu sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si anume, (pe langa parti si sucesorii lor universali si cu titlu universal) acele persoane carora lipsa de inscriere li se poate imputa ca o culpa si succesorii lor cu titlu universal. Astfel, reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie[7]. De asemenea, ascendentii care, potrivit art. 815 C.civ , au acceptat donatia facuta unui minor sau interzis.

Cauzele legale de revocare a donatiilor

Precizari prealabile. Dupa cum am vazut, partile pot stipula in contract cu respectarea principiului irevocabilitatii anumite clauze (conditii) care pot duce la desfiintarea contractului.

Independent de aceste clauze prevazute expres de partile contractante, legea prevede trei cauze de revocare, numite cauze legale derevocare, deoarece opereaza fara a fi prevazute in contract; revocarea pentru neexecutarea sarcinii, pentru ingratitudine si pentru survenienta de copil[8].

Aceste trei cauze nu contravin principiului irevocabilitatii si deci nu reprezinta exceptii de la acest principiu, deoarece intervenirea primelor doua cauze nu depind de vointa donatorului (fiind asemanatoare conditiei rezolutorii cazuale), iar ceea de a treia cauza se poate realiza numai cu concursul unei terte persoane, fiind asemanatoare unei conditii mixte (daca nu chiar cazuale), compatibila cu principiul irevocabilitatii donatiilor.

Dintre cele trei cauze legale de revocare, numai revocarea pentru survenienta de copil opereaza de drept; in caz de litigiu dintre parti instanta constata numai indeplinirea conditiilor revocarii. In schimb, in celelalte doua cazuri, revocarea este judiciara; revocarea se pronunta numai la cererea persoanelor indreptatite a introduce actiunea si numai in baza aprecierii in instanta a faptelor de ingratitudine savarsite de donatar, respectiv de neexecutare a sarcinii de catre donatar ori succesorii sai in drepturi[9].

Revocarea pentru ingratitudine

Cauze. Ele sunt limitativ enumerati de art. 831 C.civ.;

a.           atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala, este suficient sa se stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta a autorului de a curma viata donatorului[10]. Uciderea din culpa nu este cauza de revocare;

b.          delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se apreciaza de instanta . Se cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie;

c.           refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie si a cerut alimente de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat sa dea (a refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu este sanctionat cu revocarea daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de    a - i acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu trebuie sa treaca peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor . In toate cazurile, refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea revocarii donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere intretinere de la donatar. Tot astfel - asemanator obligatiei civile imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are actiune in restituirea (prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie ( art. 1092 alin. 2 C. civ. ), chiar daca existau persoane in stare si obligate la intretinere potrivit legii.. Spre deosebire insa de obligatiile naturale, atitudinea negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o sanctiuni specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine.

Actiunea in revocare [13] pentru ingratitudine este o pedeapsa civila si se caracterizeaza prin urmatoarele:

Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai de persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de catre donator. Implicand dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitata nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art. 974C. civ.), si nici de catre mostenitorii lui (desi actiunea are caracter patrimonial).

In mod exceptional, mostenitorii devin titularii actiunii in revocare:

daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de terminarea procesului;

daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care actiunea putea fi intentata (art. 833 alin . 2 C. civ ).

Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce niciodata de drept (art. 832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau, in conditiile aratate mostenitorul lui) cunoscand faptul de ingratitudine il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la actiunea in revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau faptelor de ingratitudine, de exemplu, in contractul de donatie).

Iertarea se prezuma (fara a fi admisa proba contrara) daca a trecut un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul (mostenitorii lui) au luat cunostinta de acel fapt (art. 833 alin. I C. civ. ), fara ca inauntrul acelui an sa fi cerut revocarea[14]. Acest termen de un an nu este un termen de prescriptie, ci un termen de decadere (de drept substantial) bazat pe o prezumtie legala care nu este supus cauzelor de intrerupere si de suspendare - stabilite in materie de prescriptie[15]. In cazul in care faptele de ingratitudine sunt repetate, termenul se calculeaza in raport de ultima[16]

Actiunea nu se poate intenta decat in contra, autorului faptului de ingratitudine. Daca el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita, dar nici macar continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin. 2 C.civ.)[17]. Daca sunt mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa decat impotriva acelora care s-au facut vinovati de ingratitudine .

Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o actiune in rezolutiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii) sau in constatarea desfiintarii de drept a contractului (ca in cazul revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu caracter de pedeapsa deci esentialmente personala - admiterea actiunii nu produce efecte retroactive fata de terti. inseamna ca drepturile dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit) inainte de intentarea actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii cererii de revocare raman neatinse (art. 834 alin .1 C. civ ) .

Dar, din partea donatarului restituirea trebuie sa fie integrala, adica sa cuprinda sau bunul daruit (daca n-a fost instrainat) cu toate accesoriile sale, despagubindu-l pe reclamant de sarcinile constituie in folosul tertelor persoane (ipoteca, uzufruct etc.) sau valoarea integrala a bunului (daca a fost instrainat) apreciata din momentul pronuntarii hotararii de revocare in ambele cazuri se va tine seama, in plus sau in minus, de sporul de valoare sau de degradarile provenite din faptul donatarului sau al tertilor.

In privinta fructelor, legea (art. 834 alin. 2 C. civ.) prevede ca ele se restituie numai de la data cererii de revocare (desi de la comiterea faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un posesor de rea-credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul introducerii cereri nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va ierta sau nu).

Toate donatiile sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine .

Revocarea pentru survenienta de copil

Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii contractului de donatie si posterior i se naste ('dobandeste') un copil din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in terminologia C.civ., art. 836). Revocarea se produce oricare ar fi felul sau valoarea donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face exceptie donatia intre soti, care fiind revocabila prin vointa sotului-donator - nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de copil (art. 917 alin. 3 C. civ.) .

Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de drept (art. 836 C. civ .). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, ea nu poate fi inlaturata printr-o clauza contrara din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea donatorului (art.839 C. civ ). Evident, exista posibilitatea refacerii donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea conditiilor prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil.

Deoarece revocarea se produce de drept, in caz de litigiu instanta nu pronunta, ci numai constata revocarea, daca conditiile prevazute de legi sunt indeplinite. Pe de alta parte, datorita revocarii de drept, actiunea in restituire poate fi intentata nu numai de catre donator, dar si de catre succesorii sai in drepturi, inclusiv creditorii pe calea actiunii oblice.

Potrivii legii (art.840 C.civ coroborat cu art.21 din Decretul nr. 167/1958), actiunea in restituire a bunului donat - proprietatea fiind redobandita de drept[23] - se prescrie dupa 30 de ani de la nasterea copilului[24]. Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva donatarul continua sa detina bunul in aceasta calitate (nu dobandeste o alta calitate), cu consecinta aplicarii regulilor de fond ale donatiei (raport si reductiune).

Nu excludem nici posibilitatea revocarii donatiei, dar, evident, pe alte temeiuri decat nasterea copilului (de exemplu, pentru ingratitudine) si cu regimul juridic corespunzator.

Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie indeplinite doua conditii.

In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata in momentul incheierii contractului de donatii. Existenta unui copil conceput in momentul donatiei nu impiedica revocarea de plin drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului (art.837 C.civ ), caci copilul conceput este considerat nascut (infans conceptus pro nato habetur) numai de cate ori este vorba de interesele (avantajele, drepturile) sale (quotiens de commodis eius agitur - art.7 din Decretul nr. 31/1954), or in acest caz nu este in interesul sau sa fi considerat nascut.

Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil declarat disparut - desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19 din Decretul nr.31/1954) - nasterea ulterioara a unui copil atrage revocarea, caci pentru ca revocarea sa nu opereze art. 836 C. civ. cere ca donatorul sa aiba un copil 'existent' in timpul facerii donatiei, or cel declarat disparut desi prezumat a fi in viata este, prin definitie, o persoana a carei existenta este putin probabila, ceea ce il poate determina pe donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit a fi in viata pentru ca, de regula prezumtia opereaza in interesul lui. In cazul de fata, prezumtia ar opera in detrimentul lui. Bineinteles, daca s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea copilului, el nu mai este 'existent'.

A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie si postum (dupa moarte)[25]. Conditia este indeplinita dupa cum am vazut, daca copilul nascut dupa incheierea contractului a fost conceput la aceea data[26]. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de drept prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in restituire.

De asemenea, este indiferent daca copilul nascut dupa incheierea contractului de donatie este din casatorie sau din afara casatoriei (art.63 (art. 63 C. fam.). In acest din urma caz, evident, filiatia trebuie sa fie stabilita pe caile legale, dar ceea ce intereseaza este nu data stabilirii filiatiei, ci data nasterii copilului. Inseamna ca stabilirea filiatiei unui copil nascut dupa incheierea contractului atrage revocarea donatiei. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea contractului) fata de un copil nascut anterior nu atrage revocarea, asa cum in acest caz nici nasterea unui alt copil, fie si din casatorie, dupa incheierea contractului, nu are ca efect revocarea donatiei, nefiind indeplinita prima conditie a revocarii.

In legatura cu conditiile revocarii pentru survenienta de copil se mai pune problema ce efecte produce, in aceasta materie, adoptia. Problema este controversata.

a). Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie. Autorul are in vedere faptul ca raporturile adoptatorului cu copilul adoptat (si descendenti sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a fost cu toate efectele unei filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu efecte restranse (art. 75 si 79 C fam.).

In consecinta potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil adoptat in momentul donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa incheierea contractului nu atrage revocarea. Iar daca donatorul n-a avut nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa momentul donatiei are drept efect revocarea donatiei.

b). In practica judecatoreasca s-a admis solutia contrara; revocarea pentru survenienta se aplica "numai in cazul in care donatorul, ulterior donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau din afara casatoriei fie chiar si postum". Copilul adoptat "nu se include in enumerarea - limitativa - a textului art. 836. C. civ." .

Intr-adevar, art. 836 C.civ vizeaza numai filiatia fireasca si textul este de stricta interpretare. Pe de alta parte, revocarea prin adoptie ar contraveni principiului irevocabilitatii, adoptia depinzand, in principal, de vointa adoptatorului .

O data ce se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea contractului de donatie nu atrage revocarea, inseamna ca nici existenta unui copil adoptat anterior donatiei nu impiedica revocarea in cazul nasterii unui copil ulterior incheierii contractului. Copilul adoptat nu este 'copil sau descendent' in sensul art.836 C.civ.; copilul adoptat nu este vizat de text.

In sfarsit, se mai pune problema (cel putin teoretic), ce efecte produce adoptia    - in materie analizata - in raport cu parintele firesc al copilului adoptat de altul? Solutia depinde de felul adoptiei.

Daca adoptia este eu efecte depline, de la data incuviintarii ei inceteaza legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat (art. 79l C. fam.). In consecinta, daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se naste un copil, donatia se pastreaza (art. 75 C. fam.) . In consecinta, daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se naste un copil, donatia se revoca in conditiile art. 836 C. civ. (ca si cum donatorul ar fi avut un copil decedat - deci inexistent - la data donatiei).

- Daca infierea este eu efecte restranse, legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul adoptat se pastreaza (art.75 C. fam. . In consecinta, pentru parintele firesc copilul adoptat este 'existent'; donatia facuta de el nu se revoca pentru nasterea unui alt copil.

Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte retroactive de la data incheierii contractului de donatie[29]. Deoarece donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea produce efecte nu numai impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in privinta tertilor dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite; resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis . Insa. potrivit regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna credinta va putea opune exceptia prevazuta de art. 1909-l910 C.civ., iar in cazul imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul care nu indeplineste conditiile necesare poate invoca numai uzucapiunea de 30 de ani.

Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini, revocarea nu se produce decat in limita folosului pur gratuit procurat donatarului.

Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua cand s-a notificat donatarului nasterea copilului (art. 838 C civ.).