CONTRACTUL DE SCHIMB - Notiunea si caracterele juridice

CONTRACTUL DE SCHIMB

Sectiunea I

Notiunea si caracterele juridice

Notiune si caractere juridice. Schimbul este un contract prin care partile, denumite copermutanti isi atribuie (dau) respectiv un lucru pentru altul, conform art. 1405 Cod civil.

Contractul de schimb, ca si contractul de vanzare-cumparare, este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ si consensual, translativ de proprietate - 1406 Cod civil -

In cazul in care echivalentul este o obligatie de a face ori de a nu face, contractul nu mai este de schimb, ci unul nenumit. Echivalentul nu poate fi o suma de bani sau creanta baneasca, in acest caz contractul fiind unul de vanzare-cumparare. In cazul in care ambele prestatii au ca obiect o suma de bani, nu mai avem vanzare, ci un contract de schimb; de exemplu, 10 de monede de 50 bani, contra bancnotei de 5 lei (RON).

Desi exista numeroase asemanari intre contractul de vanzare-cumparare si contractul de schimb, cele doua contracte speciale sunt distincte. Din punct de vedere juridic, , deoarece instrainarea nu se face pentru pret, ci pentru un alt lucru.

Sectiunea a - II - a

Reguli comune si reguli speciale intre contractul

de vanzare-cumparare si contractul de schimb

Aplicarea regulilor de la vanzare. Schimbul a fost primul contract prin intermediul caruia o persoana putea dobandi proprietatea unui lucru in schimbul proprietatii altui lucru (trocul).

. In cazul in care valoarea bunurilor schimbate nu este egala, echivalenta se restabileste prin plata unei sume de bani, numita sulta; pentru obligatia de plata a sultei, se aplica regulile referitoare la plata pretului. Niciodata sulta nu poate intrece valoarea lucrului schimbat, deoarece operatiunea nu ar mai fi de schimb, ci o vanzare cu dare in plata accesorie platii pretului.

Reguli speciale

Conform art. 1407 Cod civil, daca unul dintre copermutanti dovedeste ca lucrul primit este proprietatea unui tert (penitus extranei), poate refuza predarea lucrului promis, in schimb putand fi constrans doar de a intoarce pe cel primit, rezultand implicit, ca schimbul lucrului altuia este nul si refuzul de predare nu este conditionat de anularea contractului. In materia vanzarii, legea prevede numai posibilitatea suspendarii platii pretului daca exista vreun pericol de evictiune, dar numai pana ce vanzatorul va face sa inceteze tulburarea ori va da o cautiune, ceea ce nu se aplica la schimb.

In materia contractului de schimb, potrivit art. 1408 Cod civil, copermutantul evins are a alege intre doua actiuni:

a.             actiunea prin care cere daune - interese, reprezentand echivalentul valoric al lucrului primit din care a fost evins, asemanatoare actiunii in garantie pentru evictiune in materie de vanzare;

b.            actiunea prin care cere intoarcerea lucrului sau reprezentand - in fond - o actiune in rezolutiunea contractului si care prezinta avantajul (de care nu se poate bucura cumparatorul) ca il pune la adapost pe copermutantul evins de riscul insolvabilitatii cocontractantului sau.

Mai trebuie precizat ca, insusi copermutantul se bucura de privilegiul vanzatorului doar pentru garantarea creantei de sulta, nu si pentru garantarea altor obligatii, deoarece acest privilegiu nu este aplicabil decat in cazul obligatiilor banesti.